Şedinţa publică din data de 15 mai 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, excepţie invocată de contestatorul A. .
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut, în esenţă, că, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional este singura competentă a decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, însă admisibilitatea excepţiilor ţine de resortul instanţei în faţa căreia este invocată, care realizează un control filtru.
În cauză, Curtea de Apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Astfel, în ceea ce priveşte prima condiţie de admisibilitate, Curtea de Apel Cluj a constatat aceasta este îndeplinită, excepţia de neconstituţionalitate fiind invocată în faţa completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 1198/2023 pronunţată la data de 26.10.2023 de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr. x/2022, prin care s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 787/23.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.11.2020.
Aşadar cauza se află pe rolul unei instanţe judecătoreşti.
De asemenea, instanţa a reţinut că excepţia a fost ridicată de una dintre părţile în litigiu, respectiv de către persoana condamnată prin avocatul din oficiu, potrivit art. 29 alin. (2) teza I din Legea nr. 47/1992, iar prevederile legale care fac obiectul excepţiei nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Curtea de apel a reţinut, totodată, că excepţia priveşte neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care nu are relevanţă în cauza pendinte, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173 din 8 iunie 2022 vizând adoptarea unor măsuri necesare punerii în aplicare a Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Instanţa a constatat că nu sunt este îndeplinită condiţia de admisibilitate vizând legătura dintre textul legal criticat şi soluţionarea cauzei.
În acest sens, s-a subliniat că excepţia invocată de apelantul contestator A. nu vizează un text de lege relevant în cauza pendinte, astfel încât decizia Curţii Constituţionale să poată produce un efect concret în cauză, chiar şi asupra unor aspecte care ţin de dezlegarea asupra fondului litigiului. Altfel spus, nu există o legătură între textul legal care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul A..
Analizând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul A., invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, la data de 14 martie 2024.
Recurentul A. a declarat recurs împotriva hotărârii Curţii de Apel Cluj la data de 19 martie 2024 (potrivit ştampilei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curţi).
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă în mod clar şi lipsit de echivoc că termenul de 48 de ore în care poate fi declarat recursul curge de la pronunţare, nu de la comunicare. Mai mult, legea nu face nicio distincţie în funcţie de situaţia părţii care a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv dacă aceasta se află în stare de libertate sau în arest.
Înalta Curte constată, în continuare, că în lipsa unor dispoziţii exprese în cuprinsul Legii nr. 47/1992, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se calculează conform art. 269 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., dispoziţii procesual penale cu caracter general, potrivit cărora la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.
Referitor la momentul de la care se calculează termenul procedural pe ore, când nu se cunoaşte ora pronunţării (având în vedere că, în cauză, Curtea de Apel Cluj nu a indicat ora pronunţării), în jurisprudenţa instanţei supreme s-au statuat următoarele: "Dezlegând problema momentului (dies a quo) de la care se calculează termenul procedural pe ore în situaţia în care nu se cunoaşte ora pronunţării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina şi jurisprudenţa (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 107/2017, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 164/2017) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural." (Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 311/A/2017).
Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii, termenul de 48 de ore în care recurentul A. putea declara recurs împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a început să curgă din data de 14.03.2024, ora 24:00 şi s-a împlinit la data de 16.03.2024, ora 24:00.
Or, recurentul A. a declarat recurs la data de 19.03.2024, astfel cum rezultă din actele dosarului (data ştampilei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea de recurs).
În consecinţă, calea de atac formulată de recurentul A., la data de 19.03.2024, prin poştă, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 48 de ore, prevăzut de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prorogarea prevăzută de art. 269 alin. (4) din C. proc. pen. operând numai în cazul termenelor procedurale pe zile, luni sau ani, nu şi pe ore.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, situaţie incidentă şi în cauză, faţă de considerentele anterior expuse.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 martie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2024.