Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74/F din data de 07 mai 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a fost de acord să fie predată autorităţilor judiciare din Germania.
S-a admis cererea autorităţilor judiciare germane şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.04.2024 de către autorităţile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Gustrow, în dosarul având număr de referinţă 931 Ds 409/19, pe numele persoanei solicitate A..
În baza art. 12 din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 104 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată a doua oară, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 11.05.2024 şi până la data de 09.06.2024, inclusiv, şi predarea acesteia către autorităţile judiciare germane.
A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută şi arestată cu începere de la data de 26.04.2024.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reţinut că, la data 02.04.2024, autorităţile judiciare din Germania, respectiv Judecătoria Gustrow, au emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A.. Mandatul european de arestare a fost dispus în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) din C. pen. german, comisă în calitate de autor, sancţionată cu pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.
În fapt, autorităţile judiciare din Germania au reţinut în sarcina persoanei solicitate A. următoarele:
La data săvârşirii infracţiunii, respectiv 23.06.2019, în urma unor atacuri verbale anterioare ale lui B.. şi ale altor persoane care se aflau în faţa unei case din localitatea Gollin - Germania, numitul A., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în apartamentul său şi, iniţial, a insultat persoanele de la fereastră. Când martorul M. a intrat ulterior în scară, A. s-a grăbit spre el şi, dintr-o dată, l-a înjunghiat pe acesta cu un cuţit (cu lungimea lamei de aproximativ 11 cm) sub axilă, apoi amândoi au căzut pe scări într-o încăierare, în care martorul M. a primit un pumn în faţă, fiind înjunghiat superficial de două ori în partea stângă a feţei şi înjunghiat uşor în braţul stâng. După ce amândoi s-au ridicat, A. a dat din nou cu cuţitul în direcţia martorului. Însă, un alt martor prezent l-a ţinut de braţ pe A., prevenind astfel alte vătămări. În urma comiterii infracţiunii, victima a suferit fracturi, răni înjunghiate şi tăieturi la partea superioară a corpului, fractură la pomeţi şi contuzii. În urma prelevării unei probe de sânge de la persoana solicitată, a rezultat că aceasta avea o alcoolemie de 1,43 mg/l alcool.
Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată a doua oară, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Judecătoria Gustrow - Germania, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 87 din aceeaşi lege.
De asemenea, Curtea a constatat că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate este o faptă ce dă naştere la predare, potrivit articolului 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată a doua oară, fiind sancţionată cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani închisoare, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări. Totuşi, Curtea a observat că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată este prevăzută şi de legislaţia română ca infracţiune, în dispoziţiile art. 193 alin. (2) C. pen. (infracţiunea de lovire sau alte violenţe).
Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii menţionată în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, Curtea a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane este pe deplin justificată, iar măsura se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
În faţa instanţei de fond, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane, invocând motive ce ţin de situaţia sa familială precum şi faptul că a fost arestat în Germania în prezenta cauză timp de 27 de zile, după care a fost liberat şi nu i s-au mai impus alte interdicţii.
Curtea a observat că motivele invocate de persoana solicitată nu se încadrează în cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată a doua oară, persoana solicitată nefiind într-o situaţie specială care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare raţiunile ce ţin, preponderent, de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii şi recunoaşterea şi încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestaţie, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea solicitării formulate de autorităţile germane.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.
În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa mandatului european de arestare emis la data de 02.04.2024 de autorităţile judiciare din Germania, respectiv de Judecătoria Gustrow, Germania în dosarul de referinţă nr. x Ds x, faţă de cetăţeanul român A., în vederea cercetării pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă, prevăzută de art. 223 alin. (1), art. 224 alin. (1) din C. pen. german, comisă în calitate de autor, sancţionată cu pedeapsa maximă de 10 ani închisoare.
Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracţiuni şi potrivit legii române, fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, prevăzută de dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.
Analizând dispoziţiile legale sus menţionate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.
Evaluând cererea formulată de persoana solicitată prin intermediul apărătorului ales, de dispunere a unei măsuri preventive mai puţin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.
Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanţa dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.
Dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, iar nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menţine până la predarea efectivă a persoanei solicitate.
Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 74/F din data de 07 mai 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 74/F din data de 07 mai 2024 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2024.