Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 53/F din data de 25 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 597 şi următoarele C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de A. împotriva sentinţei penale nr. 19/F/CC din data de 29 iulie 2014 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2014.
Prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat aplicarea art. 54 din Legea 354/1975, lege interioară a penitenciarelor din Italia, respectiv să i se acorde câte 45 de zile la fiecare 6 luni executate, întrucât a executat o pedeapsă privativă de libertate în perioada 2010-2014, în Penitenciarul Chieti şi Penitenciarul din Campo Basso Larino.
La termenul din data de 07.12.2023, prezent în faţa instanţei, petentul a învederat instanţei că i-au fost acordate 410 zile cu titlu de liberare anticipată, pentru perioada 2010-2014 executată în Italia, zile ce solicită a fi recunoscute şi de către instanţele din România, urmând a fi deduse din pedeapsa pe care o execută în prezent, în baza sentinţei penale nr. 19/29.07.2019 a Curţii de Apel Piteşti.
Potrivit fişei de cazier judiciar ataşată la dosar, petentul A. se află în executarea unei pedepse de 6935 zile închisoare aplicată de Tribunalul din Chieti prin sentinţa nr. 123/2011 din data de 16.09.2011, rămasă definitivă la data de 04.03.2014 prin hotărârea Curţii de Apel cu juraţi din L'Aquila nr. 2839/2010 din 19.10.2012 pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi omor, recunoscută prin sentinţa penală nr. 19/F- C. civ. din 19.07.2014 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344/A din 28.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a apreciat de prima instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea contestaţiei la exectuare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât mijlocul procesual ales de către contestator nu are natura juridică a unei căi ordinare sau extraordinare de atac, astfel că nu se poate ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în puterea lucrului judecat.
În ce priveşte susţinerea contestatorului A. potrivit cu care în mod greşit instanţa nu i-a dedus prin sentinţa penală nr. 19/F- C. civ. din 19.07.2014 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344/A din 28.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, perioada cuprinsă între 31.08.2010-10.12.2014, perioadă ce ar fi fost executată în penitenciarele din Italia, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că excedează motivelor reglementate de dispoziţiile art. 598 C. proc. pen., eventualele critici asupra acestei sentinţe neputând face obiectul contestaţiei la executare.
De asemenea, s-a mai arătat că potrivit dispoziţiilor prevăzute de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.
Or, în cauza de faţă, nu este incidentă o atare situaţie, instanţa nefiind învestită cu o cerere din partea statului emitent, neexistând o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de statul emitent, prin care să i se recunoască petentului reducerea de pedeapsă, aşa cum susţine acesta.
Împotriva sentinţei penale a declarat contestaţie, în termen legal, contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 10 aprilie 2024, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu prim termen de judecată la data de 21 mai 2024.
Analizând contestaţia formulată de contestatorul A., în raport de dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., "contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".
Instanţa supremă reţine că acesta se află în executarea unei pedepse de 6935 zile închisoare aplicată de Tribunalul din Chieti prin sentinţa nr. 123/2011 din data de 16.09.2011, rămasă definitivă la data de 04.03.2014 prin hotărârea Curţii de Apel cu juraţi din L'Aquila nr. 2839/2010 din 19.10.2012, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi omor, hotărâre care a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 19/F- C. civ. din 19.07.2014 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344/A din 28.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, se observă că prin aceeaşi sentinţă s-a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate de instanţa străină.
Pentru a fi incidentă instituţia contestaţiei la executare, cu referire la recunoaşterea zilelor acordate cu titlu de liberare anticipată pe teritoriul statului italian, pentru perioada executată anterior transferării sale în Romania în vederea continuării executării pedepsei, era necesar ca, aşa cum prima instanţă a reţinut în mod corect, în raport cu dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, instanţa să fie învestită cu o cerere din partea statului emitent, prin care să i se recunoască contestatorului reducerea de pedeapsă, situaţie care nu este incidentă în prezenta cauză.
Pe de altă parte, sentinţa penală împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare beneficiază de autoritate de lucru judecat, iar susţinerile contestatorului privind reducerea pedepsei nu pot fi valorificate în contestaţia la executare.
Din acest punct de vedere, art. 430 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. civ., incident în cauză în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din acelaşi Cod, reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât şi asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.
Astfel, în mod expres se recunoaşte autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, şi considerentelor pe care se sprijină soluţia din dispozitiv, aceasta putând fi înţeleasă numai prin prisma raţiunilor de drept şi de fapt care au condus la adoptarea respectivei soluţii.
Prin urmare, în ipoteza în care s-ar adopta o altă soluţie în prezenta cauză în sensul solicitat de către contestator, se ajunge la negarea dezlegării jurisdicţionale care a fundamentat soluţia dată prin sentinţa penală nr. 19/F/CC din data de 29 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi prin care a fost recunoscută hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare italiene.
Pentru aceste considerente, constatând legală şi temeinică hotărârea pronunţată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 53/F din data de 25 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 53/F din data de 25 martie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 mai 2024.