Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 06 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în baza art. 599 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de contestatoarea condamnată A. .
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 222 pronunţată la 28.09.2023 de Tribunalul Prahova, în baza art. 50 C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Prahova a reţinut următoarele:
La 22.08.2023, pe rolul Tribunalului Prahova a fost înregistrată, sub nr. x/2023, contestaţia la executare formulată de condamnata A.. În motivarea cererii, petenta a arătat că înţelege să conteste mandatul de executare nr. x din 23.09.2022, emis în baza hotărârii prin care a fost condamnată la pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare. A arătat că din pedeapsa anterior menţionată a executat 4 luni pe teritoriul Italiei în perioada 12.10.2022 - 09.02.2023, fiind extrădată în România la 09.02.2023. Drept urmare, a solicitat deducerea perioadei menţionate şi a ataşat la dosarul cauzei mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 177/2020 din 23.09.2022 emis de Curtea de Apel Bucureşti, fişa urmăritului, precum şi sentinţa penală nr. 76/06.07.2023 a Curţii de Apel Ploieşti.
La termenul din 13.09.2023, petenta-condamnată, asistată de avocatul desemnat din oficiu, a solicitat emiterea unei adrese către Biroul Sirene pentru a se verifica susţinerile ei, în sensul că a executat 4 luni în arest preventiv în Italia, în vederea extrădării în România pentru pedeapsa la care a fost condamnată. La acelaşi termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, apreciind că se contestă executarea unei hotărâri pronunţată în primă instanţă de Curtea de Apel Ploieşti, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei de necompetenţă materială şi, în baza art. 50 C. proc. pen.. şi art. 553 C. proc. pen.., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul Prahova a reţinut că prin sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus condamnarea petentei A. la pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 177/2020 din 23.09.2022.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., conform cărora contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau 6, iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la) instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din punct de vedere material, având în vedere prevederile art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., Tribunalul Prahova a constatat că este competentă să soluţioneze contestaţia la executare Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere că se solicită contestarea unei hotărâri pronunţată în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti.
Având în vedere motivele de fapt şi de drept analizate anterior, în baza art. 50 C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, şi în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe persoana condamnată A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la 03 octombrie 2023, sub nr. x/2023, cu prim termen de judecată stabilit la 06 noiembrie 2023.
Analizând contestaţia la executare formulată de petenta condamnată, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen.., care reglementează cazurile de contestaţie la executare, Curtea de Apel Ploieşti a apreciat cererea formulată ca nefiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Instituţia contestaţiei la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, ivite înaintea ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta. Contestaţia la executare nu are natura unei căi de atac extraordinare, având doar caracter jurisdicţional, scopul prevăzut de legiuitor fiind acela de a asigura punerea în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
În cauză, petenta condamnată a solicitat deducerea din pedeapsa de 5 ani şi 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, a unei perioade de 4 luni închisoare în care aceasta ar fi fost în stare de arest la domiciliu în Italia.
S-a constatat că motivul de contestaţie la executare care a stat la baza formulării acesteia este cel reglementat de art. 598 lit. c) C. proc. pen.., vizând situaţia în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., invocarea acestui caz de contestaţie la executare atrage competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, în speţă, Curtea de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa penală nr. 76/06.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea formulată de aceeaşi petentă cu acelaşi obiect, în contextul în care aspectele învederate de petentă nu se confirmau din probele administrate în cauză, respectiv din înscrisurile înaintate de către instituţia în care îşi execută pedeapsa.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că o nouă contestaţie formulată de petenta condamnată, cu acelaşi obiect, este nefondată, sens în care, în baza art. 598 lit. c) C. proc. pen.., raportat la art. 599 C. proc. pen.., instanţa a respins contestaţia la executare formulată de petenta condamnată A., cu privire la sentinţa penală nr. 122/F/01.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 174/A/23.09.2022 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.
Împotriva sentinţei penale nr. 111 din 06 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, a formulat contestaţie condamnata A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 28.11.2023.
La termenul din data de 23 ianuarie 2024, contestatoarea condamnată A., asistată de apărător desemnat din oficiu, a precizat că înţelege să-şi retragă contestaţia declarată în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Conform prevederilor art. 4251 alin. (3) C. proc. pen.., contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen.., la care fac trimitere prevederile art. 4251 alin. (3) C. proc. pen.., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanţa de apel.
În speţă, contestatoarea condamnată A., prezentă la termenul din 23 ianuarie 2024, a precizat că îşi retrage calea de atac declarată în cauză.
Înalta Curte văzând, pe de o parte, declaraţia condamnatei, în sensul retragerii contestaţiei, iar, pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea contestaţiei formulate de condamnata A. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 06 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligată contestatoarea condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei formulate de condamnata A. împotriva sentinţei penale nr. 111 din 06 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea condamnată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2024.