Şedinţa publică din data de 07 februarie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din data de 20.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, printre altele, s-a constatat că infracţiunea de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 109/28.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală, constituie un act material care intră în conţinutul infracţiunii continuate de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale), pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.
A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 109/28.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în ceea ce priveşte latura penală privind pe inculpatul A. (condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare), cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 37 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 3 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii continuate de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată (7 acte materiale).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei), pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei).
În baza art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată (27 acte materiale).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei), pe o durată de 3 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei).
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 4 luni închisoare, astfel încât inculpatul A. să execute în final pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei) pe o durată de 3 ani, pedeapsă care se execută, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei), care se execută potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată durata reţinerii de 24 de ore, de la 02.04.2012 la 03.04.2012 (din cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 109/28.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală).
În baza art. 397 din C. proc. pen. a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi au fost obligaţi inculpaţii să plătească acesteia după cum urmează:
- inculpatul A., inculpata B. şi inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 1.559.421,64 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
- inculpatul A., inculpatul C. şi inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 132.160 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
- inculpatul C. şi inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 415.000 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
- inculpata B. şi inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 170.000 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
- inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 1,248.46 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
- inculpatul A. şi inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 7.509.577 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 28.08.2009 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând suma aferentă celor şase proiecte pentru care beneficiarul a prezentat declaraţii de eligibilitate contrar prevederilor ghidului solicitantului din anul 2009 (x, x, x, x, x şi y),
- inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 4.121.933,12 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 03.09.2009 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând suma aferentă celor două proiecte pentru care beneficiarul a prezentat declaraţii de eligibilitate contrar prevederilor ghidului solicitantului din anul 2009 (x şi x),
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi mobile:
- proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumelor reprezentând daune materiale şi cheltuieli judiciare la care au fost obligat prin prezenta, respectiv cota indiviză de 50% din apartamentul compus din patru camere în suprafaţă utilă de 206,19 mp şi dependinţele comune imobilului bloc, cu teren aferent în suprafaţă de 61,33 mp în folosinţă, situat în mun. Bucureşti, str. x, cota indiviză de 3/6 din terenul în suprafaţă de 216 mp situat în mun. Roman, str. x, jud. Neamţ, cota indiviză de 50% din imobilul situat în localitatea Azuga, str. x, jud. Prahova, (compus din teren, cu o suprafaţă de 112 m.p. şi clădire în suprafaţă de 72 mp.),
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, menţinerea măsurii asigurătorii privind poprirea sumelor de bani existente şi viitoare, în RON sau în valută în conturile bancare deţinute de către:
- inculpatul A., până la concurenţa sumelor reprezentând daune materiale şi cheltuieli judiciare la care au fost obligat prin prezenta, la D. S.A., E. S.A. şi F. S.A.,
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:
- declaraţia de eligibilitate nr. 1795/30.07.2009 - proiect POSDRU 58103;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1833/10.08.2009 - proiect POSDRU 54563;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1882/28.08.2009 - proiect POSDRU 63177;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1883/28.08.2009 - proiect POSDRU 63168;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1934/03.09.2009 - proiect POSDRU 62346;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1933/03.09.2009 - proiect POSDRU 52140;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1951/04.09.2009 - proiect POSDRU 63673;
- declaraţia de eligibilitate nr. 1976/07.09.2009 - proiect POSDRU 61289.
În baza art. 274 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, astfel:
- inc. Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti la suma de 25.000 RON;
- inc. A. la suma de 21.000 RON;
- inc. C. la suma de 13.000 RON;
- inc. B. la suma de 18.000 RON.
Împotriva acestei sentinţe, printre alţii, a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 628/A din 22.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. şi de către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei penale nr. 53/20.01.2020, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, care a fost desfiinţată în parte, şi, rejudecând:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă a închisorii de 3 ani şi 4 luni, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi lit. k) din C. pen., pe o durată de 3 ani şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi lit. k) din C. pen., aplicate inculpatului A. şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a reţinut pentru inculpat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 37 din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 37 din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare (7 acte materiale).
S-a reţinut pentru inculpat circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen.
În baza art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 9 luni închisoare, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare reprezentând 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei) pe o durată de 3 ani.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi lit. k) din C. pen. (interzicerea dreptului de a fi preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti şi de a face parte din Colegiul de Conducere al instituţiei).
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute de la pronunţarea prezentei decizii.
S-a stabilit că pedeapsa accesorie este executabilă în condiţiile în care pedeapsa principală devine executabilă.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia ca pe parcursul termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti sau în cadrul Administraţiei Domeniului Public Bucureşti - Sector 3 pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau săvârşeşte o nouă infracţiune.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la data de 02.04.2012 la data de 03.04.2012 (în cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 109/28.01.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1165/24.09.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-II-a Penală).
S-a dedus din durata pedepsei complementare aplicate prin prezenta hotărâre, durata executată de la 24.09.2019 până în prezent.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului A., a inculpatei B. şi a inculpatei Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 1.559.421,64 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului A., a inculpatului C. şi a inculpatei Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 132.160 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.06.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului C. şi a inculpatei Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, solidar la plata sumei de 415.000 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatei B. şi a inculpatei Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti în solidar la plata sumei de 170.000 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatei Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 1,248.46 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 21.09.2011 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale, reprezentând sume utilizate în alte scopuri.
S-a dispus ca inculpatul A. să achite dobânda legală aferentă sumei de 7.509.577 RON la care a fost obligat în solidar cu inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti cu titlu de daune materiale calculate de la data de 22.04.2021 până la data plăţii efective.
S-a majorat suma reprezentând valoarea aferentă celor două proiecte pentru care beneficiarul a prezentat declaraţii de eligibilitate contrar prevederilor ghidului solicitantului din anul 2009 (x şi x) la care inculpata Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti a fost obligată către partea civilă Ministerul Fondurilor Europene de la 4.121.933,12 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 03.09.2009 până la data plăţii efective, cu titlu de daune materiale la 6399763,1 RON actualizată cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobândă legală începând cu data de 22.04.2021 până la data plăţii efective.
În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., printre altele, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile şi mobile:
- proprietatea inculpatului A., până la concurenţa sumei de 7530577,12 RON, reprezentând daune materiale (7.509.577,12 RON) şi cheltuieli judiciare la care a fost obligat prin sentinţa de fond (21.000 RON), respectiv cota indiviză de 50% din apartamentul compus din patru camere în suprafaţă utilă de 206,19 mp şi dependinţele comune imobilului bloc, cu teren aferent în suprafaţă de 61,33 mp în folosinţă, situat în mun. Bucureşti, str. x, cota indiviză de 3/6 din terenul în suprafaţă de 216 mp situat în mun. Roman, str. x, jud. Neamţ, cota indiviză de 50% din imobilul situat în localitatea Azuga, str. x, jud. Prahova, (compus din teren, cu o suprafaţă de 112 m.p. şi clădire în suprafaţă de 72 mp.).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestaţie în anulare condamnatul A..
Prin decizia penală nr. 1222/A din 04.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 22.04.2021, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală pronunţată în dosarul nr. x/2017
A fost desfiinţată, în parte, decizia penală nr. 628/A din data de 22.04.2021, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală pronunţată în dosarul nr. x/2017 şi rejudecând:
A fost admis apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 53 din data de 20.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 53 din data de 20.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte acţiunea penală exercitată împotriva inculpatului A. şi, rejudecând:
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 5 din C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpatul A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu reţinerea art. 5 din C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţiile ale deciziei penale contestate care nu contravin prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanţă (sentinţa penală nr. 53/20.01.2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală) şi de judecarea apelului (decizia penală nr. 628/A din data de 22.04.2021, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală) au rămas în sarcina statului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare şi rejudecarea apelului au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă că, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) si (3) din Legea nr. 78/2000 este prevăzută pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, limite speciale care se majorează cu jumătate în temeiul alin. (3), ajungându-se astfel la limitele de pedeapsă de la 3 la 10 ani şi 6 luni. De asemenea, pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este prevăzută pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
Astfel, termenul de prescripţie a răspunderii penale este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., de 10 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, şi potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Aşadar, s-a reţinut că, în cauză, pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 termenul de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani a început să curgă începând cu data de 07.09.2009 (data epuizării activităţii infracţionale a inculpatului A.), iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 termenul de prescripţie a răspunderii penale de 5 ani a început să curgă începând cu data de 21.06 2011.
Cursul termenului de prescripţie este însă susceptibil de întrerupere şi suspendare.
Art. 155 alin. (1) din C. pen., în configuraţia iniţială, prevedea că termenul prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. Efectul întreruperii cursului termenului de prescripţie este prevăzut la alin. (2) al art. 155 din C. pen. - după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
Cu toate acestea, termenele prevăzute la art. 154 din C. pen., dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni (alin. (4) - termenul special al prescripţiei răspunderii penale.
Potrivit art. 156 din C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. Într-o asemenea situaţie, prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională. Natura juridică a instituţiei prescripţiei răspunderii penale este stabilită atât prin plasarea normei de reglementare în C. pen. de către legiuitor, cât şi faptul că o atare instituţie priveşte însăşi tragerea la răspundere penală a celui care a încălcat valorile sociale ocrotite de norma de drept penal. Natura prescripţiei răspunderii penale (care este indisolubil legată de elementul timp, inclusiv de modalitatea de întrerupere a intervalului de timp şi de reiniţiere a curgerii sale) a fost stabilită în repetate rânduri, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (prin decizia nr. 1092/2012), cât şi în jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 2/2014 pronunţată de Î.C.C.J.-Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală) şi în doctrină (G., Sinteze de drept penal. Partea generală) ca fiind una de drept substanţial, supusă regimului interpretării stricte, principiului legalităţii şi susceptibilă de a conduce la aplicarea regulilor legii penale mai favorabile, efectul principal al acestei instituţii fiind înlăturarea răspunderii penale la data împlinirii termenului de prescripţie. Consecutiv producerii efectului în plan substanţial, deci ca o consecinţă, la momentul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale se produce şi efectul în plan procedural, devenind incident impedimentul la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale astfel cum este prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. Dar, chiar dacă ar fi existat vreun dubiu cu privire la natura juridică a instituţiei prescripţiei, cu privire la întreruperea acesteia, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, în paragraful nr. 41 al deciziei nr. 358/26.05.2022, Curtea Constituţională a României a precizat, făcând referire la decizia nr. 297/2018 pe care o pronunţase, următoarele:
"cu acel prilej, Curtea, plecând de la premisa potrivit căreia prescripţia răspunderii penale aparţine dreptului penal material, şi nu dreptului procesual penal, fiind o cauză de înlăturare a răspunderii penale, a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. instituie o soluţie legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite". Curtea de apel a apreciat că în această lumină trebuie privite paragraful 73 din decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României care stipulează următoarele:
"Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" şi paragraful 76 din decizia nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale a României care stipulează următoarele:
"legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale".
Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în perioada cuprinsă între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă din data de 30.05.2022, C. pen. român nu a prevăzut niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale.
Aceeaşi concluzie rezultă în mod expres şi din considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în dosarul nr. x/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141/28.11.2022), prin care s-au stabilit următoarele:
"1. Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 5 din C. pen.
2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."
Mai mult, în considerentele deciziei penale nr. 82/19.12.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut următoarele: "Cât priveşte problema de drept sesizată de Curtea de Apel Bucureşti, dacă "Constituie omisiunea instanţei de a avea în vedere inexistenţa unei cauze de întrerupere a termenului de prescripţie a răspunderii penale, în perioada 26 iunie 2018-30 mai 2022, o eroare de procedură, în sensul art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., în ipoteza cauzelor definitiv judecate în perioada anterior menţionată?", se poate constata că şi aceasta a fost soluţionată implicit prin problema dezlegată la punctul 2 din Decizia nr. 67/2022, prin interpretarea per a contrario a acesteia, respectiv instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, poate analiza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel nu a dezbătut şi nu a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."
Constatând, astfel, o succesiune de legi în timp, o reglementare continuă a instituţiei prescripţiei răspunderii penale, dar şi elemente de diferenţă între cele două reglementări, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că se impune analizarea legii penale mai favorabile, pentru a se stabili dacă a intervenit sau nu o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
Astfel, având în vedere că infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) si (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost săvârşite de inculpat în septembrie 2009, respectiv iunie 2011, fiind pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi 6 luni, respectiv de la 1 la 5 ani iar, conform art. 154 alin. (1) şi (2) din C. pen., iar termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, fiind de 10 ani, respectiv 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., rezultă că, prin aplicarea C. pen. în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă din data de 30.05.2022, care nu prevede niciun caz de întrerupere a prescripţiei răspunderii penale, răspunderea penală a inculpatului cu privire la comiterea acestor infracţiuni s-a prescris la data de 06 septembrie 2019, respectiv 20 iunie 2016.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, faţă de soluţia de condamnare care ar rezulta, ca urmare a aplicării C. pen. aflat în vigoare de la data comiterii faptei, septembrie 2009, respectiv iunie 2011, şi până la 25.06.2018, respectiv a C. pen. aflat în vigoare de la data de 30.05.2022 până la data de azi, data judecării definitive a cauzei, este favorabil inculpatului C. pen. în vigoare între publicarea în Monitorul Oficial al României nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale şi data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă din data de 30.05.2022 a cărui aplicare conduce la înlăturarea răspunderii penale ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei, cu consecinţa constatării unui impediment în exercitarea acţiunii penale împotriva inculpatului, respectiv cel prevăzut de art. 16 lit. f) din C. proc. pen. şi a încetării procesului penal cu privire la această infracţiune, drept urmare.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că se impune înlăturarea, pe calea contestaţiei în anulare, a erorii de procedură, în condiţiile în care instanţa de apel a omis să analizeze incidenţa prescripţiei răspunderii penale, deşi la dosar existau mijloace de probă care relevau probe - împrejurări de fapt, cu privire la această cauză de încetare a procesului penal, respectiv data comiterii faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiind necesar a fi aplicate dispoziţiile legale care reglementează prescripţia.
Împotriva deciziei penale nr. 1222/A din 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.
În motivarea căii de atac, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., susţinând că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., motivat de împlinirea termenului general de prescripţie a răspunderii penale.
Parchetul a considerat că instanţa a procedat în mod greşit apreciind incidenţa prevederilor privind prescripţia răspunderii penale, ca lege penală mai favorabilă în cadrul unei proceduri extraordinare de atac, cu consecinţa rejudecării apelului la data de 04.07.2023 strict pentru dezbaterea legii penale mai favorabile, încălcând principiul autorităţii de lucru judecat.
A invocat considerentele deciziei nr. 43 pronunţate la data de 29.05.2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
De asemenea, a invocat decizia pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie în cauza C-107/23 din 24 iulie 2023 în care s-a stabilit, în materia principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, incidenţa art. 325 alin. (1) TFUE, art. 2 alin. (1) din Convenţia PIF în cazul infracţiunilor ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.
Aşadar, în temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. şi art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casaţie declarat de Direcţia Naţională Anticorupţie şi casarea deciziei penale nr. 1222/04.07.2023 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului cu respectarea cadrului procesual, respectiv în contradictoriu cu partea civilă Ministerul Fondurilor Europene.
La data de 18.09.2023 au fost transmise la dosar concluzii scrise de către inculpatul A., prin apărător ales, acesta solicitând respingerea recursului în casaţie.
Prin încheierea din 22 noiembrie 2023, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1222/A din 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul inculpat A..
În esenţă, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.
Analizând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. vizează situaţiile în care, faţă de actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., respectiv: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu se analizează corectitudinea reţinerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în acest sens fiind şi jurisprudenţa instanţei supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).
Aşadar, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, instanţa analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la momentul pronunţării deciziei de către instanţa de apel, prin raportare la legea reţinută prin hotărârea definitivă recurată.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, reţinut de către instanţa de apel ulterior admiterii contestaţiei în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale ulterior adoptării, de către Curtea Constituţională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.
Înalta Curte reţine că, sub aspect factual, acuzaţiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în calitate de preşedinte şi reprezentant legal al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a semnat şi depus la A.M.P.O.S.D.R.U. declaraţiile de eligibilitate nr. P-1934/03.09.2009, declaraţia din data de 30.07.2009, nr. P-1933/03.09.2009, nr. 1951/04.09.2009, nr. 1882/28.08.2009, nr. 1976/07.09.2009, prin care a atestat în mod fals că instituţia nu se afla în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. d), art. 94 lit. b) şi c) şi art. 96 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1605/2001 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, deşi la datele la care au fost depuse declaraţiile, CCIB înregistra datorii în cuantum de 219.342 de RON, reprezentând impozite şi taxe datorate bugetului de stat, cu consecinţa obţinerii pe nedrept de către instituţie, în cadrul proiectelor x - Parteneriat pentru dezvoltare, x - Formare profesională în domeniul materialelor noi cu aplicaţii în mecanică şi mecatronică - PROFMEC, x - Dă startul afacerii tale, x - Manageri şi angajaţi competenţi şi performanţi prin formare adecvată pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale şi verificarea oportunităţilor de afaceri prin inovare - PERFORMERI, x - Îmbunătăţirea accesului întreprinzătorilor la servicii integrate de consiliere şi asistenţă în afaceri - BUSNETSUPPORT, x - Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale în vederea creşterii competitivităţii şi valorificării oportunităţilor de afaceri, a unor refinanţări în valoare de 865.657,20 RON, 855.942,50 RON, 2.522.996,84 RON, 810.375,20 RON, 1.577.723,50 de RON, 876.881,88 RON (total 7.509.577,12 RON), faptă circumscrisă infracţiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credinţă, de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul A., în calitate de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, împreună cu inculpaţii B. şi C., directorul-economic, respectiv, directorul-general al entităţii, având ca scop asigurarea disponibilului în contul curent al C. civ..I.B. (din care lipseau lichidităţile) din fondurile alocate cu titlu de pre-finanţare în proiectele europene accesate, pentru susţinerea activităţii sale curente, plăţii salariilor curente ale angajaţilor sau achitării altor datorii către bugetul de stat sau furnizori, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cadrul proiectelor finanţate cu fonduri europene x "Promovarea conceptelor de responsabilitate socială a întreprinderilor - PROCON", x - "Creează-ţi propriul loc de muncă", x - "Parteneriat pentru Dezvoltare", x - "Formarea profesională în domeniul materialelor noi cu aplicaţii în mecanică şi mecatronică - Profmec", x - "Dă startul afacerii tale", x - "Manageri şi angajaţi competenţi şi Performanţi prin Formare adecvată pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale şi valorificarea oportunităţilor de afaceri prin inovare" - "PERFORMERI", x - "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale în vederea creşterii competitivităţii şi valorificării oportunităţilor de afaceri", x - "Dezvoltarea competenţelor manageriale şi antreprenoriale pentru IMM în vederea îmbunătăţirii eficienţei organizaţionale şi valorificărilor oportunităţilor de afaceri", a dispus, în perioada 03.12.2009-21.06.2011, transferul, în mai multe tranşe, a sumei totale de 1.689.462,64 de RON, din conturile de prefinanţare în conturile CCIB, sumele fiind utilizate în alte scopuri decât cele ale proiectelor, faptă circumscrisă infracţiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (27 acte materiale).
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale curge, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, de la momentul epuizării activităţii infracţionale a inculpatului A., respectiv de la data de 07.09.2009. Fiind vorba despre un termen de prescripţie de 10 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., acesta s-a împlinit la data de 06.09.2019.
Totodată, s-a reţinut că pentru infracţiunea prevăzută art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, termenul de prescripţie a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani, şi curge de la data ultimei acţiuni din cadrul infracţiunii continuate, mai exact din 21.06.2011, împlinindu-se la data de 20.06.2016.
Înalta Curte constată că, în cauză, problema de drept este reprezentată de intervenirea unei interpretări obligatorii a unei instituţii de drept, după pronunţarea unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat respectiva cauză şi a contrarietăţii dintre interpretarea obligatorie a legii (normei de drept) şi interpretarea dată de instanţa de apel aceleiaşi legi (normă de drept).
În acest sens, se observă că Decizia nr. 43 pronunţată la data de 29.05.2023 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a cărei nerespectare o invocă Ministerul Public, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 646 din data de 14 iulie 2023, deci ulterior pronunţării hotărârii recurate. Or, potrivit art. 477 alin. (3) din C. proc. pen., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Aşadar, în condiţiile în care, la data pronunţării hotărârii recurate, respectiv 04 iulie 2023, Decizia nr. 43 din 29.05.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu era publicată în Monitorul Oficial, nu se poate susţine, în mod întemeiat, că instanţa de apel nu a respectat efectul obligatoriu pentru instanţe al dezlegării date problemelor de drept ce au format obiectul întrebării prealabile.
Examinând, în continuare, susţinerile Ministerului Public referitoare la faptul că instanţa de apel a dispus, în mod greşit, încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., faţă de inculpatul A., Înalta Curte constată, aşa cum, în mod corect, de altfel, a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, că prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanţei supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022 s-a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că "în egală măsură, în contextul examinării instituţiei prescripţiei răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparţinând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) şi una aparţinând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripţiei), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.
Consecutiv, sub aceeaşi interdicţie intră şi combinarea în cauzele pendinte a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripţiei, cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. ulterioare publicării deciziei menţionate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeaşi instituţie juridică, exercitând un atribut care nu le revine şi intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Cu alte cuvinte, existenţa caracterului întreruptiv al cursului prescripţiei în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziţii legale succesive.
Revine fiecărei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispoziţiilor legale incidente în raport cu particularităţile fiecărei situaţii în parte, respectând însă cerinţele ce decurg din interdicţia generării unei lex tertia."
În cauza dedusă judecăţii, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. (această soluţie neputând face obiectul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie), a rejudecat apelul declarat de inculpatul A. şi a valorificat, în acest cadru procesual, prescripţia generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
Înalta Curte constată că modalitatea de interpretare şi aplicare, în apel, a normelor de drept penal care reglementează prescripţia generală a răspunderii penale este cea regăsită în hotărârea prealabilă anterior menţionată (Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală).
Astfel, se observă că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen., de 10 ani, respectiv de 5 ani, şi a început să curgă la data de 07.09.2009, respectiv la data de 21.06.2011, data epuizării infracţiunilor.
Având în vedere că, ulterior pronunţării deciziilor Curţii Constituţionale anterior menţionate, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanţa de apel (respectiv C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a prevăzut cazuri de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, termenul de prescripţie generală s-a împlinit, în speţă, la data de 06.09.2019, respectiv la data de 20.06.2016.
În consecinţă, având în vedere că la data soluţionării apelurilor, respectiv la 04 iulie 2023, era împlinit termenul de prescripţie generală a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu completările şi modificările ulterioare cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în mod corect, curtea de apel a reţinut că, în cauză, este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpatul A. prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.
În ceea ce priveşte susţinerile Ministerului Public referitoare la incidenţa, în cauză, a hotărârii nr. C-107/23 a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Înalta Curte subliniază că examinarea nelegalităţii deciziei pronunţate de curtea de apel, sub aspectul intervenirii cauzei de încetare a procesului penal, se poate realiza doar prin raportare la fondul legislativ existent la momentul pronunţării hotărârii recurate. Altfel spus, Înalta Curte nu este abilitată să reexamineze, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, hotărârea atacată prin prisma compatibilităţii acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reţinută de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ulterior datei la care decizia a rămas definitivă.
Or, hotărârea Curţii Europene de Justiţie C-107/23 a fost pronunţată la 24 iulie 2023, ulterior deciziei atacate, astfel încât legalitatea soluţiei de încetare a procesului penal din data de 04 iulie 2023 nu poate fi analizată în raport cu această decizie.
Referitor la importanţa pe care o are principiul autorităţii de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât şi în sistemele juridice naţionale, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat constant asupra necesităţii ca hotărârile judecătoreşti definitive să nu mai poată fi puse în discuţie (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepţia situaţiei în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 şi Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).
Mai mult, Curtea a statuat în sensul că principiul cooperării nu impune unei instanţe naţionale să înlăture norme de procedură internă în vederea reexaminării unei hotărâri judecătoreşti care a dobândit autoritate de lucru judecat şi să o anuleze, atunci când se constată că este contrară dreptului Uniunii (Hotărârea din 1 iunie 1999, Eco Swiss, cauza C-126/97, Hotărârea din 16 martie 2006, Rosmarie Kapferer, cauza C-234/04).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1222/A din 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - inculpat A..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva deciziei penale nr. 1222/A din 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - inculpat A..
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2024.