Şedinţa publică din data de 22 februarie 2024
Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 691 din data de 02.08.2023 a Judecătoriei Buftea, secţia Penală, în baza art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol (persoană vătămată B. - în prezent decedată).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, drepturi a căror exercitare o interzice şi cu titlu de pedeapsă accesorie conform art. 65 din C. pen.
În baza art. 47 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 217/2003 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încălcare a ordinului de protecţie în formă continuată (2 acte materiale).
În baza art. 32 din C. pen. rap. la art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol (persoană vătămată B. - în prezent decedată).
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, drepturi a căror exercitare o interzice şi cu titlu de pedeapsă accesorie conform art. 65 din C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (unu) an şi 2 (două) luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 (şase) ani şi 2 (două) luni închisoare, în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv a interzis inculpatului exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului, perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, respectiv de la data de 16.09.2022 la zi.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri la data rămânerii definitive a acesteia.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 1423/27.06.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2022, astfel cum a fost modificată prin încheierea penală nr. 1540/21.07.2023, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. x/2022, definitivă prin necontestare.
În baza art. 109 alin. (1) din C. pen., a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire.
În baza art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoştinţă inculpatului A. că probele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1788/A din data de 12 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 691/02.08.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală în dosarul penal nr. x/2022
În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului, perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, respectiv de la data de 16.09.2022 la zi.
În esenţă, instanţa de control judiciar a reţinut că probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, coroborate cu poziţia procesuală adoptată de inculpat care, în faţa primei instanţe a arătat că recunoaşte învinuirea care i se aduce, conduc la concluzia indubitabilă că inculpatul a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată
Cu referire la individualizarea judicioasă a pedepselor aplicate inculpatului, curtea a reţinut că prima instanţă s-a orientat în mod corespunzător şi a dat în mod corect eficienţă criteriilor stabilite de art. 74 din C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise (viol şi respectiv tentativă de viol îndreptate împotriva propriei soţii, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra - fiind imobilizată la pat la momentul respectiv pe fondul problemelor de sănătate, caracterul de repetabilitate al încălcării măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie), dar şi circumstanţele personale ale inculpatului (de vârstă înaintată, pensionar, fără antecedente penale), aplicându-i acestuia pedepse de 5 ani închisoare, 6 luni închisoare şi respectiv 3 ani închisoare, orientate spre limitele minime prevăzute de legiuitor, reduse conform dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în condiţiile în care inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care este cercetat şi a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate de recunoaştere a învinuirii, astfel că, împrejurările invocate de apărare, în circumstanţiere nu au fost reţinute, cu consecinţa redozării pedepsei.
În continuare, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că instanţa de fond a aplicat, în mod just inculpatului pedepsele complementare şi accesorii, pe lângă pedepsele stabilite pentru infracţiunile de viol şi tentativă la această infracţiune, atât sub aspectul conţinutului, cât şi al cuantumului, acestea fiind necesare în vederea completării represiunii ce decurge din pedepsele principale.
Împotriva acestei decizii apelantul inculpat A. a declarat apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 12 ianuarie 2024, fiind stabilit termen de judecată la data de 22 februarie 2024 termen la care, reprezentantul Ministerului Public a invocat inadmisibilitatea căii de atac promovate, concluziile acestuia şi ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând apelul formulat de inculpatul A., cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii, Înalta Curte constată următoarele:
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Raportând aceste consideraţii teoretice la speţa dedusă judecăţii, se constată că apelantul A. a declarat o cale de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală şi, în consecinţă, este inadmisibilă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 408 din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac.
În considerarea acestor dispoziţii legale se constată că inculpatul A. a declarant apel împotriva deciziei penale nr. 1788/A din data de 12 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 691/02.08.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia penală în dosarul penal nr. x/2022
Împotriva acestei din urmă decizii, apelantul a formulat o nouă şi succesivă cale de atac a apelului, cu care a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în prezenta cauză.
Cum, potrivit dispoziţiilor legale antemenţionate, pot fi atacate cu apel sentinţele, nu şi deciziile, hotărârea atacată de apelantul inculpat A. este o decizie definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de apel, ce nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea ordinară de atac a apelului.
În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, care a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite (decizia nr. 99/2000, decizia nr. 66/2001).
Nu în ultimul rând, Înalta Curte ia act şi de împrejurarea că inculpatul A. a decedat la data 17.02.2024, aşa cum reiese din conţinutul adresei nr. x/19.02.2024 emisă de Penitenciarul Spital Mioveni.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1788/A din data de 12 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 942 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1788/A din data de 12 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 942 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2024.