Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în baza art. 172 rap. la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi recunoaşte sentinţa penală pronunţată la data de 18.05.2022, de către Instanţa Districtuală Gyor în dosarul penal nr. x/2022/69 -lBf. 15/2023/15 din data de 8 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Zalaegerszeg Ungaria, rămasă definitivă la data de 4 aprilie 2023 împotriva numitului A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1185 de zile închisoare şi a dispus executarea pedepsei de 1185 de zile de închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. maghiar, respectiv infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d) din C. pen. român cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., într-un penitenciar din România.
A dedus din pedeapsa de 1185 de zile de închisoare perioada executată pe teritoriul statului maghiar de 650 de zile de închisoare executate în perioada 26 noiembrie 2021 - 7 septembrie 2023.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
A dispus informarea autorităţii judiciare emitente cu privire la data probabilă a liberării condiţionate sau la termen a persoanei condamnate.
A dispus comunicarea hotărârii definitive către autoritatea emitentă către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reţinut următoarele:
Prin hotărârea penală nr. l.B.30/2022/69 - l.Bf. 15/2023/15 din data de 08.11.2022, pronunţată de Tribunalul Zalaegerszeg, Ungaria, rămasă definitivă la 04.04.2023, cetăţeanul român A. a fost declarat vinovat şi a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1188 zile, respectiv 3 ani şi 3 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. ungar.
În sarcina persoanei condamnate s-au reţinut următoarele:
"A., B., C., D., E., la comanda unei'persoane necunoscute, pe data de 24 noiembrie 2021 s-au dus în oraşul Galanta din Slovacia, pentru ca din încărcătura unui camion care a pornit din fabrica F. în străinătate, să fure televizoare noi fabricate în fabrica în cauză.
A. şi D., pe data de 24 noiembrie 2021, cu camionul cu nr. de înmatriculare x polonez, de marca x, şi rămas puţin în urmă de ei, B., C. şi E. cu autovehiculul cu marca x cu nr. de înmatriculare x pornit de la Galanta, au urmărit camionul pornit de la fabrică spre oraşul Piacenza din Italia, care a transportat 8 paleţi de televizoare marca x, condus de G., format din autotractorul cu nr. de înmatriculare unguresc, x, pe care mai devreme într-o modalitate necunoscută au montat un emiţător de semnal GPS, şi pe baza datelor acestuia A., B., C., D., E. au putut urmări mişcarea camionului pe aplicaţia prin telefon mobil.
Camionul care a transportat televizoare, a intrat dinspre Slovacia în Ungaria în ziua respectivă pe drumul nr. 1, în orele după-mesei, după asta a circulat pe drumul M85-M-86., mai târziu pe drumul principal 86 în direcţia graniţei de stat ungaro-slovene. Conducătorul auto G. cu autocamionul a sosit pe data de 24 noiembrie 2021 ora 20:00 în parcarea de camioane situată în staţia de combustibil H. situat la adresa Lenţi, str. x, unde a pornit camionul, după care la ora 22:00 s-a dus să doarmă.
A. şi D., pe data de 24 noiembrie 2021 în jurul orei 21:30, au sosit cu camionul x în parcarea situată vis-a-vis de parcarea de camioane de la staţia de combustibil H., iar B., C. şi E., cu autovehiculul marca x au parcat în strada x din Lenţi, din spatele parcării de camioane, şi au aşteptat acolo până la noi dispoziţii.
După asta, A. l-a sunat pe B., C. şi E., care aşteptau pe strada x, locul de descărcare exact al camionului, pentru a-i informa despre locul exact de staţionare a camionului care transporta televizoarele iar apoi, pe data de 25 noiembrie 2021 în jurul orei 00:35 B., C. şi E. s-au deplasat pe jos de la locul de aşteptare până la parcarea camionului, unde au deblocat semiremorca cu nr. de înmatriculare x prin ruperea sigiliului şi au raportat telefonic acest lucru inculpatului de gr. 1 şi de gr. IV, care au condus apoi furgoneta x în parcarea pentru camioane şi au parcat în spatele remorcii sparte.
După asta A., B., C., E. din semiremorca deschisă în mod ilegal au încărcat 120 de bucăţi de televizoare marca x aparţinând părţii vătămate F.., în timp ce D., prin activitatea sa de supraveghere a asigurat ca complicii săi să nu fie perturbaţi în timpul săvârşirii acţiunii.
După ce camionul x a fost umplut cu televizoare sustrase ilegal, cei cinci inculpaţi au plecat, circulând pe autostrada M7 spre Budaros, cu un vehicul în spatele altuia, ajungând în parcarea magazinului I., iar după ce au aşteptat câteva ore, la orele serii s-au deplasat la o casă familială aflată la adresa str. x, Budakalăsz, unde, în garaj, au descărcat televizoarele furate.
A doua zi, A., B., C., D., E. se îndreptau din nou cu autoturismele lor spre frontiera de stat dintre Ungaria şi Slovenia, când au fost reţinuţi de poliţie, în zona de odihnă Sormăs de pe autorstraâa M7, la 26 noiembrie 2021, ora 15:25.
Prejudiciul cauzat cu furt a fost de 17.987.391.-HUF, care, prin sechestrarea de 120 televizoare în valoare de 17.838.734.-HUF şi prin achitarea sumei de 148.657-HUF despăgubire din partea companiei de asigurări, a fost achitat în întregime.
Faptele săvârşite de inculpat sunt prevăzute şi pedepsite şi de legislaţia română, conform dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. privind infracţiunea de furt calificat faptă pedepsită de lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Durata pedepsei privative de libertate nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune, astfel că nu ne aflăm în ipoteza reglementată de art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004.
A apreciat că în aceste împrejurări, nu este necesară adaptarea pedepselor.
Din certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în UE, rezultă că din durata totală a pedepsei aplicate de autorităţile judiciare austriece, de 1185 zile închisoare, A. a executat, 650 zile. A fost eliberat ca urmare a admiterii cererii privind întreruperea executării pedepsei conform procesului-verbal nr. x Szv.l78/2023/8, ca urmare a audierii condamnatului Tribunalul Szombathely la 7 iunie 2023, ocazie cu care acesta a fost întrebat cu privire la acordul privind executarea restului din pedeapsa privativă de libertate într-un penitenciar din România, condamnatul exprimându-şi acordul în vederea executării restului de pedeapsă în România.
Prin aceeaşi sentinţă care face obiectul prezentei cereri, împotriva numitului A. a fost dispusă măsura interdicţiei de a intra pe teritoriul Ungariei pentru o perioadă de 4 ani.
Curtea a reţinut că potrivit înscrisului de la fila x de la dosarul cauzei numitul A. locuieşte ocazional la adresa din satul Copalnic Mănăştur nr. 42 A fiind văzut cel mai adesea la adresa de domiciliu a mamei sale: Şomcuta Mare str. x jud. Maramureş.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, privind condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine,:
(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;
c) persoana condamnată are cetăţenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România.
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.
Examinând îndeplinirea în cauză a dispoziţiilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, Curtea a constatat că:
- executarea hotărârilor judecătoreşti în România nu ar fi contrară principiului non bis in idem deoarece din cazierul judiciar al condamnatului nu rezultă că ar fi fost condamnat în România pentru faptele de mai sus;
- persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străină, aşa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Ecris Global Persons Search în data de 12 ianuarie 2024;
- hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie;
- infracţiunile săvârşite de persoana condamnată sunt prevăzute şi pedepsite şi de C. pen. român, conform celor menţionate mai sus;
- persoana condamnată are cetăţenia română şi domiciliul în România;
- în cauză, nu este incident vreunul dintre motivele de refuz prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004, rep.
În faţa instanţei de fond, persoana intimată a arătat că este de acord cu recunoaşterea hotărârii şi executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din România.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, persoana condamnată A. a formulat apel.
În esenţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare reindividualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare.
Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Înalta Curte reţine că transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.
Obiectul procedurii de faţă îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine de condamnare.
Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţele române recunosc şi pun în executare hotărârile judecătoreşti de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracţiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancţionabil; persoana condamnată este cetăţean român şi este de acord să execute pedeapsa în România şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicata. În cazul condamnării pentru mai multe infracţiuni verificările menţionate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracţiune în parte.
În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparţinând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeaşi faptă penală.
În situaţia în care hotărârea de condamnare străină se referă şi la alte fapte penale se poate face o recunoaştere parţială a acesteia dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii; respectiv persoana nu a fost condamnată în alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea de condamnare străină nu a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României; persoana condamnată nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală în România; pedeapsa a fost aplicată unei persoane care răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa constă într-o măsură constând în asistenţă psihiatrică sau medicală ce poate fi executată în România sau prevede un tratament medical sau terapeutic care poate fi supravegheat în România în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate; nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă la judecată însă a fost încunoştiinţată, în timp util, cu privire la ziua, luna, anul si locul de înfăţişare precum şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; persoana având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare a fost reprezentată efectiv în faţa instanţei de judecată de avocatul ales sau cel desemnat din oficiu sau când înmânându-i-se hotărârea de condamnare personal şi aducându-i-se la cunoştinţă că aceasta poate fi supusă unei căi de atac persoana condamnată fie a renunţat expres la calea de atac, fie nu a declarat în termenul legal respectiva cale de atac.
Aplicând aceste dispoziţii legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.
Aşadar, Înalta Curte constată că hotărârea penală nr. l.B.30/2022/69 - l.Bf. 15/2023/15 din data de 08.11.2022, pronunţată de Tribunalul Zalaegerszeg, Ungaria, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 1188 zile, respectiv 3 ani şi 3 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt prev. de art. 370 alin. (1) din C. pen. ungar, a rămasă definitivă la data de 04.04.2023 şi este executorie.
În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, instanţa de control judiciar reţine că şi aceasta este îndeplinită, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menţionată au corespondent în legislaţia penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d) din C. pen. român. Cu ocazia recunoaşterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat şi s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menţionate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât şi ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, şi în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanţă română, conform principiului personalităţii, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.
Înalta Curte reţine pe de o parte, că persoana transferabilă a fost de acord să fie transferată în România în vederea executării restului de pedeapsă, iar pe de altă parte, prin sentinţa penală de condamnare s-a mai dispus şi expulzarea acestuia de pe teritoriul Ungariei pe o durată de 4 ani.
De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a sentinţa nr. 32. B. 1296/2020/65/29 aprilie 2021, Judecătoria Regională Szege.
Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală atacată s-a dedus din pedeapsa de 1185 de zile de închisoare perioada executată pe teritoriul statului maghiar de 650 de zile de închisoare executate în perioada 26 noiembrie 2021 - 7 septembrie 2023.
Pentru aceste considerente, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Va obliga apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 23 ianuarie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2024.