Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2023
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 308 pronunţată la data de 29.07.2022 de către Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator la societăţi comerciale), pe o perioadă de 1 an, ca pedeapsă complementară, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator la societăţi comerciale), a cărei executare va începe din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, ce se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligată inculpata să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 93 alin. (2) din C. pen., i s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare să îndeplinească obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile, la Primăria localităţii Coşoveni, sau Şcoala generală Coşoveni, în condiţiile enunţate la articolul 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate.
A fost încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj supravegherea inculpatei, în legătură cu măsurile şi obligaţiile dispuse.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpata să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost aleasă, va fi decăzută din drepturi.
Latura civilă:
În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 19 din C. proc. pen., art. 23 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Au fost obligaţi inculpaţii, A. şi B. la plata către partea civilă a sumei de 493886,47 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA la care s-au adăugat dobânzi şi penalităţi de întârziere, de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective a debitului.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 249 din C. proc. pen., s-au menţinut în parte măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa nr. 6/P/2015 din data de 12.04.2018, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi prin încheierea din data de 14 iulie 2021, privitoare la inculpata A. până la concurenţa sumei de 137818,47 RON, precum şi a dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere, calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală aferente acestei sume.
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea celor 784 facturi fiscale fictive, înregistrate în contabilitatea S.C. C. S.R.L.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare, s-a dispus a se comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive.
În baza art. 4 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 39/2015 cu aplicarea anexei H.G. nr. 1000/2015, s-a dispus ca infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de inculpată să se înscrie în cazierul fiscal al acesteia.
În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 3000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul B. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin DGRFP Craiova, parte civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Prin decizia penală nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi partea civilă Statul Român prin ANAF, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, împotriva sentinţei penale nr. 308/2022 a Tribunalului Dolj.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 308/2022 a Tribunalului Dolj şi rejudecând:
S-au înlăturat dispoziţiile instanţei de fond privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., dar şi dispoziţiile prev. de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu privire la inculpata A..
S-au înlăturat dispoziţiile prev. de art. 91-96 din C. pen. şi,
În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale) pe o durată de 3 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia, de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv aceea de comerciant, asociat, administrator al unei societăţi comerciale), a cărei executare va începe din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 19 din C. proc. pen., art. 23 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen., art. 1357, 1381 şi 1385 din C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
A fost obligată inculpata A. către partea civilă la plata sumei de 802.040,54 RON (659.886,07 RON impozit pe veniturile din alte surse + 139.810,47 RON impozit pe profit + 2.344 RON TVA), precum şi la plata accesoriilor legale calculate potrivit codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a obligaţiilor fiscale.
S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa 6/P/2015 din data de 12.04.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, cât şi prin încheierea din data de 14.07.2021, privitoare la inculpata A. până la concurenţa sumei de 802.040,54 RON, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală, aferente acestei sume.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin deciziei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu au rămas în sarcina statului şi s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata A..
Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpata A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub numărul de dosar x/2020
Prin motivele de recurs în casaţie, în esenţă, inculpata A. a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat împotriva deciziei penale nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori întrucât a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu reţinerea art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în urma soluţionării greşite a laturii civile prin reţinerea ca şi prejudiciu, pe lângă impozit şi TVA, a impozitului pe venit din alte surse, prevăzut la acea dată de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
A considerat că nu poate fi reţinut ca şi prejudiciu impozitul pe venitul din alte surse în valoare de 629886 RON şi a criticat decizia instanţei de apel având în vedere greşita aplicare a legii, respectiv trimiterea sa în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (2) lit. c) şi condamnarea sa pentru infracţiunea de evaziune fiscală în formă agravată ca urmare a reţinerii ca prejudiciu a impozitului pe venit din alte surse, prejudiciu prevăzut de art. 6 din Legea nr. 241/2005, articol care a fost declarat ulterior neconstituţional, iar la data trimiterii sale în judecată nu mai era în vigoare.
Astfel, în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a apreciat că instanţa de apel a soluţionat greşit latura civilă şi printr-o aplicare greşită a legii a condamnat-o pentru infracţiunea de evaziune fiscală în varianta prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005 reţinând în mod greşit că în stabilirea prejudiciului pentru art. 9 alin. (1) şi (2) lit. c) se poate retine ca şi prejudiciu şi impozitul pe venit din alte surse care în realitate este prevăzut de art. 6 din legea evaziunii fiscale, articol care a fost declarat neconstituţional prin decizia 363/7 mai 2015.
De asemenea, s-a arătat că în categoria impozitului pe venit din alte surse, aşa cum era prevăzut la momentul săvârşirii faptei de evaziune fiscală intra reţinerea şi nevărsarea în termen de 30 zile a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.
Astfel, a considerat că fapta de a cumpăra marfa de la persoane fizice (aspect reţinut în actul de trimitere în judecată), cu plata preţului către aceste persoane, ar fi însemnat în accepţiunea art. 6 din legea evaziunii fiscale obligaţia de a reţine acest impozit pe venit şi de a-l vira ulterior, deoarece persoanele fizice nu au această obligaţie, însă, ca societate care achiziţiona de la aceştia trebuia să vireze acest impozit.
În concluzie, a susţinut că i se reţine în sarcină art. 6 din Legea nr. 241/2005 în forma în vigoare la data la care a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală, dar care, ulterior, a fost declarat neconstituţional prin decizia mai sus amintită pentru că nu exprima clar ce categorii de venituri se înscriu în acest articol şi a fost ulterior reliterat abia anul trecut.
Prin urmare, este total greşită condamnarea sa pentru un prejudiciu care nu poate fi reţinut în condiţiile art. 9 alin. (1) lit. c), respectiv pentru impozitul pe venit din alte surse prevăzut la acea dată de art. 6 din Legea 241/2005, impozit care adăugat la prejudiciul real (impozitul pe profit si TVA) a condus la reţinerea formei agravante.
De asemenea, a considerat că impozitul pe venitul din alte surse reţinut în sarcina sa, în sumă de 629886 RON nu poate fi inclus în sfera noţiunii de obligaţii fiscale în accepţiunea dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 şi implicit în sfera de aplicare a infracţiunilor cuprinse în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.
Un alt aspect important pe care instanţa de apel a omis să-l analizeze, de unde a rezultat motivarea greşită a reţinerii ca şi prejudiciu a impozitului pe venit din alte surse este dat de faptul că instanţa de apel nu a luat în considerare un aspect esenţial, respectiv faptul că impozitul pe venit din alte surse nu era datorat nici măcar în cazul reţinerii art. 6 din Legea 241/2005, dacă se face dovada că marfa a fost achiziţionată de la persoane fizice în varianta Codul fiscal în vigoare la acea dată.
În cauză, chiar organele de poliţie şi actul de trimitere în judecată au confirmat că marfa a fost achiziţionată de la persoane fizice din gospodăriile proprii, aspect dovedit cu martori.
Conform art. 78 alin. (2) din Legea nr. 57/2003 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare precizează următoarele:
"definirea veniturilor din alte surse: (2) venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile care nu se încadrează in categoriile prevăzute la art. 41 Ut a-b, altele decât veniturile neimpozabile, in conformitate cu prezentul titlu, precum si cele enumerate prin Normele metodologice elaborate in aplicarea prezentului articol".
La punctul 152 din H.G. nr. 44/2004, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea Legii 571/2003, privind Codul fiscal în vigoare la acea dată, se fac următoarele precizări: În aplicarea art. 78 alin. (2) din Codul fiscal în această categorie se includ de exemplu, următoarele venituri realizate de persoanele fizice:, . . . . . . . . . . . . .veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deşeurilor de metal, hârtie, sticlă si alte asemenea si care nu provin din gospodăria proprie".
În baza prevederilor legale enunţate, se reţine că obligaţia de a calcula, reţine şi vărsa impozitul pe venit din sumele obţinute de cei care se prezintă la centrele de colectare a deşeurilor reciclabile subzistă numai în condiţia în care provin din alte surse decât din gospodăria proprie a persoanelor care predau deşeurile.
În concluzie, a considerat că s-a aplicat greşit legea ca urmare a greşitei soluţionări a încadrării faptei în forma agravantă prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (2) lit. c) prin reţinerea unui prejudiciu prevăzut de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în condiţiile în care a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (2) lit. c) pentru înregistrarea de facturi fictive, caz în care prejudiciul trebuia stabilit prin calcularea impozitului şi a TVA în condiţiile estimării veniturilor şi cheltuielilor, aşa cum prevede Codul fiscal şi cum corect a reţinut instanţa de fond.
Prin încheierea de admitere în principiu din 07 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată A. împotriva deciziei nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători şi s-a fixat termen de judecată, la data de 06 septembrie 2023. De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a deciziei recurate.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că aspectele antamate de inculpată prin motivele de recurs în casaţie se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu precizarea că nu va fi avută în vedere modalitatea de calculare a prejudiciului, care constituie o chestiune de temeinicie şi nu de legalitate a hotărârii, pentru a putea fi încadrat într-un caz de casare.
Examinând recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în limitele prevăzute de art. 447 şi art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este conceput ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Prin intermediul acestei căi extraordinare de atac este analizată conformitatea hotărârilor definitive atacate cu regulile de drept aplicabile.
Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care circumstanţiază activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât, în această cale extraordinară de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Conform prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Acest caz de casare are în vedere situaţia în care s-a săvârşit o faptă de către inculpat - persoana fizică sau persoană juridică - pe care instanţa de apel a considerat-o infracţiune, când în realitate, fapta nu se regăseşte în niciuna din prevederile legii penale ca infracţiune.
Constatarea prevederii faptei în legea penală presupune existenţa unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă, existenţa unei fapte concrete şi tipicitatea (corespondenţa dintre trăsăturile faptei concrete şi modelul de incriminare).
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, concordanţa acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului.
În aceste coordonate de principiu, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte poate cenzura, în drept, hotărârea, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, excluzând rejudecarea cauzei în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Ca atare, Înalta Curte urmează să analizeze dacă faptele reţinute în sarcina recurentei inculpate A., pentru care prin decizia penală pronunţată de instanţa de apel s-a dispus soluţia definitivă de condamnare pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., întrunesc elementele de tipicitate ale normei de incriminare, respectiv dacă se realizează o corespondenţă între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii.
Prin motivele formulate, recurenta inculpată a susţinut, în esenţă, că s-a aplicat greşit legea ca urmare a greşitei soluţionări a încadrării faptei în forma agravată prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (2) lit. c) din Legea nr. 241/2005 prin reţinerea unui prejudiciu prevăzut de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în condiţiile în care a fost trimisă în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (2) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru înregistrarea de facturi fictive.
Înalta Curte va analiza incidenţa motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de inculpată exclusiv în limitele în care calea de atac a fost admisă în principiu, reamintind că statuarea asupra chestiunilor care implică reevaluarea materialului probator, modalitatea de calcul a prejudiciului ori schimbarea încadrării juridice nu pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
Verificând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte constată că s-a reţinut, distinct de infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 ce incrimina reţinerea şi nevărsarea, în termenul prevăzut de lege a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, infracţiunea prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., care incriminează evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Înalta Curte constată că prin hotărârea atacată inculpata nu a fost condamnată pentru faptul că a reţinut şi nu a plătit în termenul prevăzut de lege sumele reprezentând impozit pe venituri din alte surse, ci pentru faptul că a înregistrat în documentele legale ale societăţii şi a declarat organului fiscal operaţiuni fictive, înregistrând facturi fictive care atestau în mod nereal că deşeurile metalice ar fi achiziţionate de la persoane juridice, pentru a se sustrage de la îndeplinirea îndatoririi stabilite de Codul fiscal de a reţine, declara şi vira la bugetul de stat obligaţiile fiscale pentru veniturile obţinute în urma vânzării deşeurilor.
Astfel, hotărârea recurată a stabilit, cu titlu definitiv, că inculpata A., în calitate de administrator de drept şi de fapt al S.C. C. S.R.L. Coşoveni, în mod repetat şi în scopul realizării aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada ianuarie- decembrie 2014, a înregistrat în evidenţa contabilă şi a declarat în alte documente legale la organele fiscale cheltuieli fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv diminuarea bazei impozabile şi disimularea provenienţei reale a deşeurilor metalice, cu scopul neînregistrării şi neachitării impozitului pe venituri din alte surse, impozitul pe profit, precum şi taxa pe valoare adăugată, producând un prejudiciu de 802.040,54 RON, fiind realizat, sub aspectul laturii obiective, conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., iar schimbarea acestei concluzii ar presupune administrarea de probe, demers exclus în prezenta procedură.
Astfel, în prezentul cadru procesual, Înalta Curte nu poate cenzura concluzia la care a ajuns instanţa de apel, cu atât mai mult cu cât constatările făcute s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută şi derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare.
Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatei pentru o faptă care nu este prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentă, în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 250 din 15 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentă, în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2023.