Şedinţa publică din data de 21 decembrie 2023
Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor din dosar, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46/2023 din data de 30.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Cluj a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a dispus, în baza art. 165, 166 şi 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 10 alin. (2) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21.03.1983, recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 3 ani 9 luni, aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea nr. 25 Hv 35/22x pronunţată de Tribunalul Landului Wels, Republica Austria, la data de 19.05.2022, rămasă definitivă la data de 03.08.2022, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de legislaţia austriacă conform dispoziţiilor §§ 127, 128 alin. (1) cif. 5,129 alin. (1) cif. î, 130 alin. (2), (15) alin. (1) din C. pen. austriac, respectiv infracţiunea de furt calificat grav prin efracţie, având corespondent în art. 228 alin. (1) şi art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale, 3 rămase în formă de tentativă), pedepsită de lege cu închisoarea de la 1 la 5 ani, care putea fi sporită în condiţiile art. 36 alin. (1) din C. pen. cu cel mult 3 ani.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. şi continuarea executării pedepsei recunoscute, într-un penitenciar din România.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa recunoscută de 3 ani 9 luni închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în statul Austriac, respectiv de la data de 10.11.2022, la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
S-a constat că persoana condamnată nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a mai constat că potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) C. pen., persoana condamnată va putea fi liberată condiţionat după executarea a cel puţin două treimi din durata pedepsei.
Împotriva sentinţei penale nr. 46/2023 a Curţii de Apel Cluj, condamnatul A. a formulat contestaţie la executare, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fiind în prezenţa unui caz de micşorare a pedepsei.
Astfel, contestatorul a solicitat să i se deducă din pedeapsa aplicată şi perioada deja executată până la data de 09.11.2022, respectiv 232 zile.
Totodată, contestatorul a solicitat recunoaşterea zilelor de muncă efectuate în perioada 25.04.2022-15.06.2023, astfel cum sunt evidenţiate în înscrisurile emise de Penitenciarul Stein, anexate în traducere autorizată notelor scrise.
Prin decizia penală nr. 210/2023 din 3 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis, în temeiul art. 597 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia la executare formulată de condamnatul contestator A. împotriva sentinţei penale nr. 46/2023 din 30.03.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin neapelare, numai cu privire la deducerea perioadei ce a fost considerată ca executată pe teritoriul statului Austriac.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa recunoscută de 3 ani 9 luni închisoare, şi perioada de 232 de zile, până la data de 09.11.2022, în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în statul Austriac.
S-a menţinut în rest sentinţa.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 598 C. proc. pen., precum şi a jurisprudenţei în materie a instanţei supreme (spre ex: ÎCCJ, secţia penală, Decizia nr. 167/2006, în BJ 2006, p.818-820), Curtea a constatat că este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind vorba, mai degrabă, de existenţa unei împiedicări la executare (determinată de deducerea greşită, din pedeapsa recunoscută, a unei perioade mai mici decât cea pe care persoana condamnată a executat-o pe teritoriul statului emitent), decât de existenţa unei cauze de micşorare a pedepsei, la care a făcut trimitere contestatorul.
Astfel, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 46/30.03.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2023, definitivă prin neapelare, în baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa recunoscută de 3 ani 9 luni închisoare, perioada în care persoana condamnată A. s-a aflat în executarea pedepsei în statul Austriac, respectiv, de la data de 10.11.2022 la zi şi s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii în acest sens, la data rămânerii definitive a sentinţei.
Însă, din actele existente în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Cluj a reieşit că instanţa nu a dedus, din pedeapsa recunoscută de 3 ani 9 luni, perioada deja executată până la data de 09.11.2022, respectiv un număr de 232 zile (din care, în intervalul 22.03.2022-19.05.2022, contestatorul A. a fost reţinut, apoi arestat preventiv, până la pronunţarea condamnării în fond, iar până la data de 09.11.2022 s-a aflat în executarea pedepsei închisorii), deşi, în certificatul emis de autorităţile austriece în temeiul articolului nr. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului nr. 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008 întocmit la data de 13.12.2022 de către Mag. B., procuror, s-a menţionat că, din durata totală a pedepsei de 1371 zile, perioada deja executată era de 232 zile la data de 09.11.2022 .
Raportat la aceasta, s-a arătat că pedeapsa, conform dreptului intern al statului emitent, va fi executată complet până la data de 22.12.2025.
Astfel, instanţa care a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 3 ani 9 luni, pedeapsă aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea nr. 25 Hv 35/22x pronunţată de Tribunalul Landului Wels, Republica Austria, la data de 19.05.2022, rămasă definitivă la data de 03.08.2022, nu a dedus şi perioada executată până la data de 09.11.2022, context în care, nici data la care pedeapsa ar fi fost executată complet, conform dreptului intern al statului emitent, nu mai putea fi considerată 22.12.2025; prin urmare, Curtea a constatat că cererea contestatorului de a se deduce din pedeapsa aplicată şi perioada deja executată până la data de 09.11.2022, respectiv 232 zile, este întemeiată.
În ceea ce priveşte solicitarea vizând recunoaşterea zilelor de muncă ce ar fi fost efectuate în perioada 25.04.2022-15.06.2023, astfel cum acestea sunt evidenţiate în înscrisurile emise de Penitenciarul Stein, anexate în traducere autorizată notelor scrise depuse la dosar, Curtea a reţinut că nu se poate proceda la deducerea acestui interval de timp, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, doar în situaţia în care ulterior transferării persoanei condamnate statul emitent transmitea o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, iar acestea ar fi fost recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea iniţială de recunoaştere, dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare s-ar fi aplicat în mod corespunzător.
Or, în lipsa unei atare recunoaşteri, întrucât în mandatul de arestare, la pag. 11 pct. 2.3, referitor la numărul de zile care urmează să fie dedus din alte motive decât cele executate nu apare nicio perioadă suplimentară care ar trebui dedusă cu privire la contestator, nu există temei legal pentru a fi deduse alte perioade suplimentare ce se regăsesc consemnate într-o "listă informativă rapoarte de muncă", emisă de Penitenciarul Stein.
Împotriva deciziei penale nr. 210/2023 din 3 octombrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2023, condamnatul A. a formulat contestaţie, invocând că nu i s-au dedus din pedeapsa recunoscută de 3 ani 9 luni şi zilele de muncă efectuate pe teritoriul Austriei în perioada 25.04.2022-15.06.2023.
Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia la executare poate fi formulată în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, "din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în hotărârea din 08.11.2016, pronunţată în cauza C-554/14, Atanas Ognyanov a statuat că "Articolul 17 alin. (1) şi (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naţionale interpretate astfel încât să autorizeze statul de executare să acorde persoanei condamnate o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii pe care aceasta a prestat-o în cursul detenţiei sale în statul emitent în condiţiile în care autorităţile competente din acest din urmă stat nu au acordat, în conformitate cu dreptul acestuia, o asemenea reducere de pedeapsă." S-a reţinut totodată, în considerentele acestei hotărâri, la paragraful nr. 44 că "înainte de recunoaşterea hotărârii de condamnare de către statul de executare şi transferarea persoanei condamnate în acest din urmă stat, revine statului emitent sarcina de a stabili reducerile de pedeapsă aferente perioadei de detenţie executate pe teritoriul său. Numai acesta din urmă este competent să acorde o reducere de pedeapsă pentru munca prestată înaintea transferării şi, dacă este cazul, să indice statului de executare această reducere în certificatul menţionat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909. Prin urmare, statul de executare nu poate, în mod retroactiv, să aplice dreptul său privind executarea pedepselor şi în special reglementarea sa referitoare la reducerile de pedeapsă în locul dreptului statului emitent în ceea ce priveşte partea din pedeapsă care a fost deja executată de persoana în cauză pe teritoriul acestui din urmă stat."
În cuprinsul dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 este reglementată obligativitatea recunoaşterii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, chiar şi prin hotărâri ulterioare transferării persoanei condamnate, astfel:
"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6)."
Aşadar, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti sau a unui act judiciar emis de autorităţile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în statul de executare, instanţa statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condiţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 455/24.06.2015) s-a stabilit că:
"După transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."
În considerentele deciziei menţionate se reţine că, "în aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România, putând fi valorificată prin prisma altor instituţii de drept, cum este cea referitoare la liberarea condiţionată."
Ca atare, din durata pedepsei privative de libertate se poate deduce, exclusiv, durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent. Durata muncii prestate în străinătate nu poate fi scăzută din pedeapsa aplicată, deoarece intervalul de timp menţionat nu constituie o executare efectivă a pedepsei pe teritoriul statului străin.
Perioada avută în vedere la stabilirea termenului pentru eliberare anticipată din executarea pedepsei, ca urmare a muncii prestate şi a bunei conduite în timpul detenţiei din străinătate, nu este de natură să conducă la deducerea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare străine, nefiind o cauză de micşorare a pedepsei sau de înlăturare (eventual parţială) a consecinţelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.
Ca atare, faţă de obiectul contestaţiei la executare, respectiv deducerea din pedeapsa recunoscută de instanţa română a zilelor de muncă efectuate de către condamnatul A. în timpul executării pedepsei în statul de condamnare, astfel cum sunt evidenţiate în înscrisurile emise de Penitenciarul Stein, Înalta Curte constată că actele existente la dosarul cauzei, referitoare la situaţia juridică a condamnatului, sunt suficiente pentru soluţionarea contestaţiei.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că, potrivit art. 100 alin. (3) din C. pen., "în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani".
În alin. (4) al aceluiaşi articol, se prevede că "în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani".
Totodată, în dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu completările ulterioare, se arată că "pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, stabilind şi modul de calcul.
Prin urmare, Înalta Curte subliniază posibilitatea contestatorului condamnat A. de a recurge la alte modalităţi legale pentru a obţine recunoaşterea perioadei cât a prestat muncă remunerată pe timpul cât a fost încarcerat în statul austriac.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 210/2023 din 3 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 210/2023 din 3 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2023.