Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 130 din 25.05.2023, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 15000 RON amendă (200 de zile amendă cuantumul unei zile amendă fiind suma de 75 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de transport cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, în volum de peste 10 m3, neînsoţite de documentele specifice de transport, prevăzută de art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, de la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen. privitoare la cazurile ce atrag înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 68 alin. (2)2 din Legea nr. 46/2008, s-a dispus confiscarea ansamblului auto format din autoutilitara marca x, cu nr. de înmatriculare x, şi remorca marca x, cu nr. de înmatriculare x (autoutilitară marca x, cu cabina de culoare roşie, având număr de identificare x şi număr de omologare x, proprietatea S.C. B. S.R.L. şi o remorcă marca x, având numărul de identificare x şi numărul de omologare x, proprietatea S.C. B. SRL) introduse în spaţiul de depozitare al IPJ Argeş situat în com. Budeasa, jud. Argeş conform procesului-verbal încheiat la data de 29 octombrie 2020.
În temeiul art. 68 alin. (2) 1 din Legea nr. 46/2008, s-a dispus confiscarea cantităţii totale de 38,73 mc lemn esenţă fag şi brad, predată în custodie Ocolului Silvic Domneşti, conform procesului-verbal încheiat la data de 27.10.2020.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.
Prezenta hotărâre s-a dispus a se comunica şi părţilor interesate S.C. B. S.R.L. - prin reprezentant legal C., cu sediul în jud. Argeş şi S.C. D. S.R.L. - prin administrator E. cu sediul în jud. Argeş
Prin decizia penală nr. 974/A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de S.C. B. S.R.L. prin administrator C., S.C. D. S.R.L. prin administrator E. şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2021.
Împotriva deciziei penale nr. 974/A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
S-a susţinut, în esenţă, că inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de "transport cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, în volum de peste 10 m3, neînsoţite de documentele specifice de transport", prevăzută de art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008, deşi acesta a deţinut asupra sa şi a prezentat organelor care l-au oprit în trafic factura nr. x din 30.09.2020 dintre Ocolul Sivic Domneşti şi D. S.R.L. prin care se demonstra provenienţa materialului lemnos transportat, în condiţiile în care norma de incriminare, care foloseşte expresia "documente specifice de transport", nu precizează în concret care sunt în fapt aceste documente.
Referitor la sintagma "documentele specifice de transport", s-a arătat că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 46/2008 reprezintă o normă de trimitere, interpretarea acestei sintagme fiind făcută printr-un alt act normativ, respectiv H.G. nr. 497/2020, care a intrat în vigoare la 31.10.2023. Prin urmare, în perioada 08.09.2020 - 31.10.2020, dispoziţiile art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008 nu puteau fi aplicabile deoarece sintagma "documentele specific de transport" nu a avut o definire/interpretare legală.
Astfel, s-a susţinut că, nu i se poate imputa inculpatului că nu a avut asupra sa documentele specific de transport, în condiţiile în care fapta a fost săvârşită la data de 27.10.2020, anterior aşadar intrării în vigoare a H.G. nr. 497/2020.
În concluzie, s-a susţinut că, la data de 27.10.2020, fapta inculpatului de transport cu orice mijloace de transport al materialului lemnos, în volum de peste 10 m3, neînsoţit de avizul de însoţire a materialului lemnos nu întrunea elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008, deoarece avizul de însoţire a materialului lemnos a fost introdus în legislaţie prin preambulul H.G. nr. 497/2020, intrată în vigoare la 5 zile după ce inculpatul a săvârşit fapta imputată.
S-a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Prin încheierea din 1 februarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 974/A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.
Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.
În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocând că, la data de 27.10.2020, fapta inculpatului nu întrunea elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa, întrucât în perioada 08.09.2020 - 31.10.2020, dispoziţiile art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008 nu erau aplicabile deoarece sintagma "documente specifice de transport" nu a avut o definire/interpretare legală, avizul de însoţire a materialului lemnos fiind introdus în legislaţie prin H.G. nr. 497/2020, intrată în vigoare la 31.10.2020.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008.
În fapt, instanţele de fond şi apel au reţinut că, în ziua de 27.10.2020, în jurul orei 16:45, inculpatul A. a transportat cu ansamblul auto format din autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, şi remorca cu nr. de înmatriculare x, cantitatea de 38,73 mc material lemnos, fără documente specifice de transport.
Pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Potrivit art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008 (introdus prin Legea nr. 197/2020, publicată în Monitorul Oficial din data de 11 septembrie 2020), "transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase, în volum de peste 10 m3, neînsoţite de documentele specifice de transport prevăzute la alin. (1), constituie infracţiune şi se sancţionează cu amendă sau cu închisoare de la 6 luni la un an şi cu confiscarea materialelor lemnoase care fac obiectul transportului". Conform alin. (1) al aceleiaşi norme, "materialele lemnoase, indiferent de provenienţa lor, se transportă numai însoţite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora."
Contrar susţinerilor recurentului inculpat, cu referire la H.G. nr. 497/2020, în sensul că a fost pus în situaţia de a prezenta documente justificative care nu erau prevăzute de lege la data săvârşirii faptei, Înalta Curte constată că, la 27.10.2020, era aplicabilă H.G. nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, act normativ care s-a aflat în vigoare până la data de 29 ianuarie 2021, fiind abrogat prin art. IV din H.G. nr. 923/2020 la data de 30 ianuarie 2021.
Prin urmare, analizând motivele de recurs în casaţie, prin prisma normelor legale în vigoare la data săvârşirii faptei, respectiv 27.10.2020, Înalta Curte constată că nu sunt reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală.
Ca atare, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A. întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 68 alin. (2)1 din Legea nr. 46/2008.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 974/A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 974/A din 24 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2024.