Şedinţa publică din data de 15 februarie 2024
Asupra cauzei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din data de 15 iulie 2022 a Tribunalului Botoşaniu pronunţată în dosar nr. x/2018, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181, alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice fel de funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 65 din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.
În baza art. 91, 92 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 2 (doi) ani, calculaţi de la data rămânerii definitive a hotărârii, cu respectarea obligaţiilor prev. de art. 93 alin. (1) din C. pen.
S-a admis acţiunea civilă alăturată procesului penal de către partea civilă Unitatea de Management a Proiectului din Cadrul Ministerului Culturii şi a fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile suma de 53.320 RON, cu titlu de despăgubiri.
S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanţa nr. 2/P/2016 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Suceava din data de 23.11.2018 asupra unui imobil aparţinând inculpatului A., respectiv imobilul (apartament) situat în mun. Bucureşti, B-dul x (fost B-dul x) nr. 47, având ID electronic nr. x, Număr cadastral - x şi număr carte Funciară - x, dobândit în baza actului notarial nr. x/24.10.2018 emis de Notarul Public B., în cotă de 1/2.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4775 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 18.07.2022, Tribunalul Botoşani a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei, în sensul că: În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe perioada termenului de supraveghere, inculpatului va presta timp de 60 de zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Braşov sau în cadrul Bibliotecii Judeţene George Bariţiu - Braşov.
Prin decizia penală nr. 1140 din data de 13 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de DNA - Serviciu Teritorial Suceava şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 15.07.2022 a Tribunalului Botoşani, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2018, aşa cum a fost modificată prin încheierea din 18.07.2022 de îndreptare a erorii materiale.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 97 din 15.07.2022 a Tribunalului Botoşani, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2018, aşa cum a fost modificată prin încheierea din 18.07.2022 de îndreptare a erorii materiale, şi, în rejudecare:
S-a înlăturat din sentinţa penală dispoziţia de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice fel de funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, precum şi la pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de "folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
S-a constatat că prin încheierea din 18.05.2023 Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A. din participaţie improprie la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în participaţie improprie la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 306 din C. pen.
În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 306 din C. pen.
În baza art. 91 alin. (4) rap. la art. 96 alin. (2) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului cu privire posibilitatea revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a executării pedepsei, în cazul în care, până la expirarea termenului de supraveghere, nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care inculpatul dovedeşte că nu a avut nicio posibilitatea să le îndeplinească.
În baza art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. au fost anulate înscrisurile falsificate, respectiv:
- în totalitate factura fiscală nr. x/03.06.2015 emisă de S.C. C. Braşov, parţial raportul de activitate nr. 131/03.06.2015 (numai în ceea ce priveşte asigurarea cazării şi a meselor pentru 50 de artişti participanţi) şi în totalitate "lista artiştilor care s-au deplasat, au servit masa, au fost cazaţi şi au evoluat în cadrul festivalului" (toate înscrisurile atestând cheltuielile pretins efectuate de S.C. C. Braşov cu transportul, cazarea şi mesele acordate participanţilor la festivalul de la Bistriţa);
- în totalitate factura fiscală nr. x/09.09.2015 emisă de S.C. C. Braşov, parţial raportul de activitate nr. 178/09.09.2015 (numai în ceea ce priveşte asigurarea cazării şi a meselor pentru 50 de artişti participanţi) şi în totalitate "lista artiştilor care s-au deplasat, au servit masa, au fost cazaţi şi au evoluat în cadrul festivalului" (toate înscrisurile atestând cheltuielile pretins efectuate de S.C. C. Braşov cu transportul, cazarea şi mesele acordate participanţilor la festivalul de la Botoşani).
În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. s-a disjuns acţiunea civilă formulată de UAT Botoşani şi s-a trimis cauza spre rejudecarea acţiunii civile a UAT Botoşani la Tribunalul Botoşani, secţia penală.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă evaluare a probatoriului şi a stabilit, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, şi necontestate de către inculpat, că pentru proiectul menţionat UAT Botoşani a obţinut o finanţare externă nerambursabilă prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014 (finanţarea provenind 85% din MF SEE, iar 15% din bugetul naţional), pentru organizarea mai multor activităţi, aşa cum rezultă din contractul de finanţare încheiat între Ministerul Culturii - Unitatea de Management a Proiectului (în calitate de operator de program) şi UAT Botoşani (în calitate de promotor de proiect).
În cadrul acestui proiect Primăria Botoşani (în calitate de promor de proiect), avea obligaţia de a realiza achiziţii pentru: a) consultanţa aferentă activităţilor proiectului b) cheltuielile de audit, c) elaborarea, prelucrarea şi tipărirea de materiale de promovare a proiectului şi festivaluri/workshop-uri, d) crearea şi mentenanţa website-ului, e) dotări cu echipamente IT şi birotică, f) dotări cu mobilier, g) organizarea conferinţelor de presă de lansare/finalizare proiect, h) organizarea a 12 workshop-uri, dar şi organizarea a două festivaluri, unul la Botoşani şi unul la Bistriţa, fiecare din activităţile/achiziţiile fiecărui partener având alocat buget separat, pentru achiziţia fiecărui serviciu/bun fiind organizată o procedură de achiziţie publică separată.
Întrucât obiectul prezentului dosar a vizat doar cheltuielile legate de organizarea festivalurilor de la Botoşani şi Bistriţa, instanţa de apel a făcut referire doar la aceste cheltuieli.
În Bugetul proiectului (ce se constituie ca Anexa nr. 2 la contractul de finanţare), la Capitolul 3.5. se pun la dispoziţia promotorului câte 44.000 RON pentru organizarea unui festival la Bistriţa şi a unuia la Botoşani, menţionându-se că aceste cheltuieli "includ cazare, asigurare masă şi transport pentru participarea a minimum 50 de persoane (artişti)".
În executarea activităţilor de organizare a celor două festivaluri, UAT Botoşani a procedat la întocmirea documentaţiei pentru achiziţia serviciilor de organizare a celor două evenimente.
În acest sens, a fost întocmit Caietul de sarcini pentru "Servicii de organizare festivaluri multiculturale la Botoşani şi Bistriţa" nr. 10334/24.04.2015 în care se specifică clar că achiziţia supusă procedurii beneficiază de finanţare nerambursabilă de 100% în baza contractului încheiat de UAT Mun. Botoşani cu Ministerul Culturii prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, prin contractul de finanţare nr. x/22.12.2014. În cuprinsul caietului de sarcini, la punctul 3 - Activităţi specifice de realizat în cadrul proiectului, se prevede (punctul 3.1. - Festival multicultural Bistriţa şi punctul 3.2. - Festivalul multicultural Botoşani) că, printre alte sarcini, prestatorul va asigura:
- "cazare la Bistriţa pentru cei 50 de artişti participanţi (3 nopţi pentru 50 persoane) - Structură de cazare din Bistriţa - max. 3 stele şi asigurare mic dejun, prânz şi cină pentru 50 artişti participanţi timp de 3 zile";
- "cazare la Botoşani pentru cei 50 de artişti participanţi (3 nopţi pentru 50 persoane) - Structură de cazare din Botoşani - max. 3 stele şi asigurare mic dejun, prânz şi cină pentru 50 artişti participanţi timp de 3 zile".
Totodată, în invitaţia de participare la procedura achiziţiei s-a precizat că sursa de finanţare a acestor servicii scoase la licitaţie o reprezintă Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014 gestionat la nivel de program de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii.
În cadrul procedurii de selecţie s-a înscris un singur ofertant, mai exact S.C. C., care, la data de 28.04.2015, a depus două oferte (câte una pentru fiecare festival) care oferta serviciile la preţul de 43.000 RON plus TVA pentru festivalul de la Bistriţa şi 43.000 RON plus TVA pentru festivalul de la Bistriţa. Pe cele două formulare de ofertă se menţionează numele inculpatului A., în calitate de administrator şi legal autorizat să semneze ofertele pentru şi în numele S.C. C..
În Propunerea tehnică anexată celor două formulare de ofertă, ofertantul S.C. C. se angajează ca în cadrul festivalurilor de la Bistriţa şi Botoşani să asigure cazare pentru cei 50 de artişti participanţi per festival (3 nopţi pentru 50 de persoane) şi să asigure mic dejun, prânz şi cină pentru 50 de artişti participanţi timp de 3 de zile.
Ca urmare a declarării câştigătoare a ofertei depuse de S.C. C., la data de 11.05.2015 s-a încheiat contractul de prestării servicii nr. x între UAT Botoşani şi S.C. C.. Conform art. 11. 4 din contract prestatorul va executa serviciile în conformitate cu caietul de sarcini.
Prin urmare, analizând conţinutul înscrisurilor menţionate, s-a concluzionat, pe de o parte, că în momentul semnării contractului de prestări servicii cu UAT Botoşani, inculpatul A. (în calitate de administrator al S.C. C. SRL) avea reprezentarea faptului că sursa de finanţare a serviciilor prestate în cadrul contractului încheiat cu UAT Botoşani pentru organizarea festivalurilor de la Botoşani şi Bistriţa era Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014, iar pe de altă parte, că obligaţia sa în cadrul acestui contract era aceea de a asigura în cadrul fiecărui festival cazare timp de 3 nopţi şi masă (mic dejun, prânz, cină) timp de 3 zile pentru 50 de artişti participanţi la festival.
Prin urmare, nu a fost primită apărarea inculpatului, formulată cu ocazia audierii sale în calea de atac a apelului, că "masa şi cazarea nu erau trecute ca indicatori nici în caietul de sarcini şi nici în contract".
1. Organizarea festivalului de la Bistriţa
Aşa cum a rezultat din raportul de activitate întocmit de S.C. C. în legătură cu serviciile prestate de această societate pentru organizarea Festivalul Multiculturalităţii în cadrul proiectului "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi", ce s-a derulat în municipiul Bistriţa, în perioada 29 mai 2015 - 31 mai 2015, societatea administrată de inculpatul A. a derulat activităţi timp de 3 zile, în ziua nr. 3 fiind organizată o paradă a portului popular şi un spectacol de dansuri şi cântece tradiţionale ale minorităţilor participante, precum şi un concert al cântăreţei D..
Curtea a reţinut că activitatea infracţională vizează doar acţiunile organizate de acesta în a treia zi de festival, întrucât doar acestea fac obiectul contractului prestări servicii nr. x încheiat între UAT Botoşani şi S.C. C.. Derularea de către S.C. C. a acţiunilor în primele două zile de festival (respectiv activităţi de publicitate constând în amplasarea unor standuri de prezentare a minorităţilor, ateliere participative, expoziţii foto şi proiecţie de film în aer liber) nu fac obiectul cercetării în prezenta cauză, aceste activităţi fiind derulate de S.C. C. în baza altor contracte de prestări servicii încheiate cu UAT Botoşani în cadrul aceluiaşi proiect.
În consecinţă, apărările inculpatului legate de prestarea altor servicii în cadrul festivalului de la Bistriţa nu au fost analizate.
În ceea ce priveşte menţiunile din raportul de activitate anterior menţionat cu privire la ziua nr. 3 de festival, Curtea a constatat că inculpatul a menţionat în acel raport că S.C. C. a asigurat "transportul pentru deplasarea a 50 de artişti aparţinând minorităţilor la Bistriţa şi retur, conform listei de prezenţă anexate", "cazare la Bistriţa pentru cei 50 de artişti participanţi în structură de cazare din Bistriţa - 3 stele, conform listei de prezenţă anexate" şi "mic dejun, prânz şi cină conform listei de prezenţă anexată", iar la rubrica "indicatori prezentaţi către AC" inculpatul menţionează, printre altele, "asigurarea servicii de transport, cazare şi masă (mic dejun, prânz, cină) pentru 50 de artişti participanţi".
În declaraţia dată în faţa instanţei de apel inculpatul A. a susţinut că în momentul în care a facturat serviciile pentru ambele festivaluri, în suma solicitată la decontare a menţionat doar cazarea pentru o singură zi, a persoanelor efectiv cazate, şi masa acestora.
Curtea a constatat că, deşi conform caietului de sarcini şi contractului de prestări servicii, inculpatul îşi asumase obligaţia de a asigura masă şi cazare pentru cei 50 de participanţi pentru 3 zile, în raportul de activitate întocmit, acesta nu a menţionat numărul de zile pentru care a prestat acest serviciu, preferând această ambiguitate şi menţionând în mod incomplet că indicatorul comunicat către autoritatea contractantă era "asigurarea servicii de transport, cazare şi masă (mic dejun, prânz, cină) pentru 50 de artişti participanţi" când, de fapt în indicatorul complet ar fi trebuit menţionat că aceste servicii trebuiau prestate pentru 3 zile.
Cu ocazia declaraţiei date în faţa instanţei de apel în legătură cu organizarea festivalului de la Bistriţa, inculpatul A. a declarat că, deşi în caietul de sarcini şi în contract se prevedea obligaţia de oferi cazare şi masă pentru 50 de persoane, timp de 3 zile, în discuţiile verbale purtate cu doamna E. şi cu ceilalţi din echipă s-a hotărât ca masa şi cazarea să fie asigurate doar pentru o zi, lucru de altfel normal în condiţiile în care spectacolul propriu-zis urma să se desfăşoare în cea de-a treia zi de organizare a festivalului. Până în ziua a treia nici nu avea pe cine caza, respectiv cui oferi mesele. De asemenea, tot de comun acord, s-a hotărât ca, în compensaţie, în primele două zile şi la festival să ofere alte servicii participanţilor, motiv pentru care a oferit îngheţată, sucuri, bomboane, dulciuri.
Totodată, inculpatul a susţinut că nu toţi participanţii la festivalul de la Bistriţa au putut fi cazaţi, întrucât printre ei se numărau şi minori, iar pentru cazarea acestora era nevoie de acordul părinţilor, motiv pentru care aceştia au hotărât să plece în seara respectivă, să nu se mai cazeze, dându-le în schimb, după masa de prânz, la pachet, masa de seară, să o aibă pe drum.
Susţinerile inculpatului legate de asigurarea meselor şi a cazării celor 50 de artişti sunt combătute de declaraţiile date în calitate de martori de profesorii coordonatori şi de câţiva dintre membrii celor două grupuri care au susţinut momente artistice la acest festival, respectiv grupurile F. şi G., şi din care a rezultat, în esenţă, că inculpatul a asigurat doar transportul artiştilor, însă nu le-a asigurat cazare şi nici servicii complete de masă (mic dejun, prânz şi cină), membrilor celor două grupuri fiindu-le asigurată doar masa de prânz şi o îngheţată după spectacol.
În ceea ce priveşte numărul artiştilor participanţi la spectacole, Curtea a reţinut că, cel puţin în cazul grupului G. numărul participanţilor nu a fost de 17, cum s-a menţionat pe listele de prezenţă ataşate la dosarul cauzei, ci era unul mai mic, având în vedere că, potrivit declaraţiei profesorului coordonator H., grupul era format din 10 artişti, iar potrivit declaraţiei martorei I., în tabelul pus la dispoziţiei de organizatori, pe care ar fi trebuit să îl semneze, era trecut un număr mai mare al participanţilor decât cei care erau efectiv prezenţi.
Nici apărarea inculpatului cu privire la acuzaţia că ar fi depus liste de prezenţă cu menţiuni nereale nu poate fi reţinută. Inculpatul a susţinut că tabelele în care erau trecute echipele împreună cu participanţii la festival nu au fost completate de el, ci, fiecare conducător de grup a trecut cu mâna lui numele membrilor grupului participant, după care, în dreptul fiecărui nume, semna persoana în cauză, adică participantul.
În realitate, aşa cum se poate observa cu uşurinţă, şi cum a declarat martora I., Curtea a reţinut că tabelele cu menţiunea "Lista artiştilor care s-au deplasat, au servit masa, au fost cazaţi şi au evoluat în cadrul festivalului multicultural de la Bistrţa" erau întocmite şi completate anterior de S.C. C., cu numele şi minoritatea reprezentată, acestea părând a fi completate cu acelaşi tip de scris, participanţii procedând doar la semnarea acelor tabele. Totodată, s-a observat că tabelele cu aceste liste poartă ştampila S.C. J. S.R.L. Bistriţa, societate ce deţine un hotel omonim pe raza municipiului Bistriţa, prin această ştampilă inculpatul inducând ideea că, cel puţin serviciile de cazare au fost asigurate la această unitate hotelieră.
Aşa cum a rezultat din înscrisurile ridicate de la S.C. J. S.R.L., respectiv "Situaţia prestărilor şi decontărilor" din perioada 28.05.-01.06.2016, precum şi a altor înscrisurilor care să dovedească relaţiile cu S.C. C., inculpatul A. a rezervat pe numele său doar două camere în perioada festivalului de la Bistriţa, fără servicii de masă, pentru plata acestor servicii fiind emisă factura fiscală nr. x/01.06.2015, de către S.C. J. S.R.L. către S.C. C., în valoare totală de 1.175 RON.
Având în vedere că, aşa cum a rezultat din Declaraţia D394 privind achiziţiile şi livrările declarate pentru luna mai 2015, S.C. C. nu a realizat achiziţii de servicii de la societăţi cu profil în domeniul hotelier din mun. Bistriţa, Curtea a concluzionat că factura emisă de S.C. J. S.R.L. este singurul document care atestă servicii hoteliere contractate de S.C. C. în perioada 28.05. - 31.05.2015.
După încheierea festivalului, S.C. C. a depus la Registratura UAT Mun. Botoşani, în vederea încasării, factura seria x nr. x din data de 03.06.2015, în valoare de 43.000 RON plus TVA în sumă de 10.320 RON (în total 53.320 RON), reprezentând contravaloare Servicii organizare festivaluri - proiect "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi, conform contractului nr. x/11.05.2015 - Servicii organizare festival multicultural Bistriţa 29.05 - 31.05.2015, prestate de către S.C. C. pentru UAT Mun. Botoşani.
Această factură înglobează inclusiv contravaloarea serviciilor de cazare şi masă a celor 50 de artişti, servicii pe care, aşa cum s-a reţinut în paragrafele anterioare, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. C., nu le-a prestat.
În consecinţă, Curtea a concluzionat că, în documentele justificative, pentru plata serviciilor de cazare şi masă a artiştilor participanţi la festivalul de la Bistriţa (respectiv raportul de activitate nr. 131/03.06.2015, lista artiştilor care s-au deplasat, au servit masa, au fost cazaţi şi au evoluat în cadrul festivalului, şi factura fiscală nr. x/03.06.2015 emisă de S.C. C. Braşov), inculpatul A. a inserat menţiuni false.
În ceea ce priveşte achitarea de către UAT Botoşani a sumei indicate în factura seria x nr. x din data de 03.06.2015 emisă de S.C. C., Curtea a reţinut că, imediat după încheierea contractului de finanţare între Ministerul Culturii - Unitatea de Management a Proiectului (în calitate de operator de program) şi UAT Botoşani (în calitate de promotor de proiect), UAT Botoşani a solicitat operatorului de program acordarea unui avans reprezentând 30% din valoarea totală a contractului de finanţare, obţinând suma de 220.133 RON conform ordinului de plată al Ministerului Culturii nr. 2190 din 29.12.2014 .
Prin adresa nr. x/19.06.2015, UAT Municipiul Botoşani a solicitat Trezoreriei Municipiului Botoşani, în baza Angajamentului bugetar individual şi a Ordonanţării de plată, nr. 20.820, ambele din 03.06.2015, plata sumei de 53.320 RON în favoarea S.C. C. din contul x, conform Ordinului de plată nr. x/19.06.2015 .
Din declaraţia martorei K., economist şi Director Executiv al Direcţiei Economice din cadrul UAT Mun. Botoşani, dar şi membru responsabil financiar în cadrul UIP-ului, a rezultat că plata sumei de 53.320 RON către S.C. C. pentru organizarea festivalului de la Bistriţa, s-a realizat din sumele încasate de UAT Mun. Botoşani cu titlu de prefinanţare de la Ministerul Culturii în cadrul proiectului "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi", finanţat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014. Această constatare a fost confirmată şi de Ordinul de plată, Angajamentul bugetar şi Ordonanţarea la plată, care au indicată ca sursă de plată "x".
Prin urmare, în acord cu instanţa de fond, Curtea a concluzionat că plata efectivă la data de 19.06.2015 a facturii nr. x/03.06.2015, reprezentând contravaloarea serviciilor cu organizarea festivalului de la Bistriţa facturate de S.C. C., s-a realizat din fondurile încasate anterior şi cu titlu de avans de UAT Mun. Botoşani de la Ministerul Culturii în cadrul Contractului de finanţare nr. x din 22.12.2014 prin MF SEE 2009 - 2014.
După plata de către UAT Botoşani a facturii nr. x/03.06.2015 emisă de S.C. C., în procedura verificărilor privind activităţile derulate de UAT Botoşani cu ocazia festivalului de la Bistriţa, Ministerul Culturii, în calitate de operator de program, a transmis că a suspendat de la autorizarea la plată cheltuielile aferente organizării acestui festival, ca urmare a suspiciunii de fraudă (conform notei de autorizare aflată la fila x dup şi a notificării Ministerului Culturii privind autorizarea la plată a sumelor aflată la fila x dup).
Motivul pentru care operatorul de program a suspendat plata serviciilor pentru festivalul de la Bistriţa a fost suprapunerea cu un alt festival, însă conform Raportului de monitorizare se precizează că "factura fiscală nr. x/03.06.2015 eliberată de prestatorul de servicii S.C. C. Braşov, în valoare de 53.320 RON, conform contract de servicii nr. x/11.05.2015 nu respectă clauza contractuală 14.2 conform căreia factura va fi detaliată pe tipuri şi descriere servicii prestate".
Curtea a reţinut că, potrivit art. 8 pct. 5 din contractul de finanţare, promotorul de proiect (în speţă UAT Botoşani) se obligă să asigure resursele financiare pentru plata cheltuielilor neeligibile în cadrul proiectului, iar potrivit art. 13 alin. (3) din acelaşi contract, pentru sumele acordate în avans şi nejustificate, operatorul de program (în speţă Ministerul Culturii) notifică promotorul de proiect (în speţă UAT Botoşani) cu privire la obligaţia restituirii acestuia.
Raportat la dispoziţiile contractului de finanţare, urmare a declarării de către operatorul de program, ca neeligibile, a cheltuielilor făcute de UAT Botoşani cu organizarea festivalului de la Bistriţa, prin Hotărârea nr. 349/21.12.2015 a Consiliului Local Botoşani s-a aprobat modificarea temporară a sursei de finanţare pentru proiectul "Diversitate multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa Năsăud şi Iaşi" finanţat prin mecanismul financiar SEE 2009-2014, şi s-a aprobat valoarea de finanţare temporară a proiectului în sumă de 145.699 RON, reprezentând servicii prestate, recepţionate şi facturate pentru realizarea activităţilor proiectului aferente UAT Botoşani, din bugetul local al municipiului Botoşani, până la recuperarea sumelor. În acest sens sunt şi declaraţiile martorei K. economist şi Director Executiv al Direcţiei Economice din cadrul UAT Mun. Botoşani.
În consecinţă, Curtea a concluzionat că suma de 53.320 RON aferentă facturii fiscale nr. x/03.06.2015 emisă de prestatorul de servicii S.C. C. Braşov, conform contractului de servicii nr. x/11.05.2015, provenea la data încasării de către S.C. C. din fondurile mecanismul financiar SEE 2009-2014 (mai exact din sumele acordate cu titlu de prefinanţare). Faptul că ulterior, operatorul de program a declarat aceste cheltuieli ca fiind neeligibile, nu are nicio influenţă asupra existenţei pagubei produse în bugetul mecanismului financiar SEE, care, ulterior, conform prevederilor contractului de finanţare, a trebuit să fie acoperită de UAT Botoşani din bugetul propriu.
2. Organizarea festivalului de la Bistriţa.
Aşa cum a rezultat din raportul de activitate întocmit de S.C. C. în legătură cu serviciile prestate de această societate pentru organizarea Festivalul Multiculturalităţii în cadrul proiectului "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi", ce s-a derulat în municipiul Botoşani, în perioada 03 septembrie 2015 -05 septembrie 2015, societatea administrată de inculpatul A. a derulat activităţi timp de 3 zile, în ziua nr. 3 fiind organizată o paradă a portului tradiţional şi un spectacol de dansuri şi cântece tradiţionale ale minorităţilor la care au participat 75 de artişti.
Similar festivalului de la Bistriţa, Curtea a reţinut că şi în ceea ce priveşte Festivalul de la Botoşani activitatea infracţională pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză a vizat doar acţiunile organizate de acesta în a treia zi de festival, întrucât doar acestea fac obiectul contractului prestări servicii nr. x încheiat între UAT Botoşani şi S.C. C..
În ceea ce priveşte menţiunile din raportul de activitate anterior menţionat cu privire la ziua nr. 3 de festival, Curtea a constatat că inculpatul a menţionat în acel raport că S.C. C. a asigurat "transportul pentru deplasarea artiştilor aparţinând minorităţilor la Botoşani şi retur, conform listei de prezenţă anexate", "cazare la Botoşani pentru artiştii participanţi în structură de cazare din Botoşani - 3 stele, conform listei de prezenţă anexate" şi "masa pentru participanţi conform listei de prezenţă anexată", iar la rubrica "indicatori prezentaţi către AC" inculpatul a menţionat, printre altele, "asigurarea servicii de transport, cazare şi masă (mic dejun, prânz, cină) pentru 50 de artişti participanţi".
Tot în conţinutul raportului de activitate s-a menţionat că S.C. C. a "rezervat camere pentru cazarea artiştilor participanţi, şi, ulterior cazarea acestora în unităţile de cazare de maxim 3 stele din municipiul Botoşani, conform listelor anexate. De asemenea subscrisa a asigurat masa completă (mic dejun, prânz şi cină) pentru aceştia, în cadrul unităţilor hoteliere, în ceea ce priveşte micul dejun. În ceea ce priveşte prânzul şi cina, acestea au fost asigurate în cadrul a 2 unităţi hoteliere, precum şi cu ajutorul unei firme de catering."
Cu ocazia declaraţiei date în faţa instanţei de apel în legătură cu organizarea festivalului de la Botoşani, inculpatul A. a declarat că, în mod similar festivalului de la Bistriţa, deşi în caietul de sarcini erau prevăzute masa şi cazarea timp de 3 zile, în realitate acestea au fost asigurate doar pentru o zi, din aceleaşi considerente.
De asemenea, a menţionat că, deşi în contract s-a prevăzut un număr de 50 de participanţi, el a asigurat prezenţa a 65 de artişti, cărora le-a oferit cazare şi masă, tot în cea de-a treia zi de festival. A arătat că parte din aceştia nu s-au cazat, au refuzat întrucât condiţiile de cazare nu ar fi fost potrivite, motiv pentru care le-a oferit bani în contrapartidă.
În ceea ce priveşte grupul maghiar cazat în hanul de 3 stele din centrul vechi al mun. Botoşani, inculpatul a arătat că aceasta a fost decizia primarului, motivat de faptul că în centrul vechi locuit de rromi făcuse lucrări de modernizare şi a vrut să promoveze locaţia, prin urmare nu i se poate reţine în sarcină alegerea acestei unităţi de cazare. Totodată, inculpatul a menţionat că la hanul respectiv grupurile participante au avut la dispoziţie camere pentru a se schimba pe timpul festivalului. De asemenea, camere le-au fost asigurate şi într-un alt hotel de patru stele din centru unde făcuse iniţial rezervarea pentru cazare, care nu a mai avut loc acolo, însă taxa de rezervare a fost luată.
Ca şi la Bistriţa, având în vedere că nu s-a mai asigurat cazare şi masă pe durata celor 3 zile, în compensaţie a organizat activităţi, jocuri, a adus comici.
În legătură cu asigurarea meselor, inculpatul a menţionat că şi la Botoşani a asigurat masa de prânz, iar masa de seară a oferit-o la pachet.
Susţinerile inculpatului legate de asigurarea meselor şi a cazării celor 50 de artişti (aşa cum s-a menţionat în raportul de activitate) sunt combătute de declaraţiile date în calitate de martori de profesorii coordonatori şi de câţiva dintre membrii celor trei grupuri care au susţinut momente artistice la acest festival, respectiv grupurile F., L. şi M.. Din aceste declaraţii rezultă că, în ceea ce priveşte artiştii din grupurile F. şi L. acestora li s-a asigurat doar transportul şi o singură masă de prânz, iar în ceea ce îi priveşte pe artiştii din grupul M., acestora li s-a asigurat transportul, masa de prânz şi cazarea, pe aceasta din urmă refuzând-o, întrucât era asigurată într-un han vechi, izolat fără nicio legătură cu participanţii la festival, fiindu-le puse la dispoziţie 3 sau 4 camere.
Prin urmare, Curtea a reţinut că inculpatul a asigurat cazare doar pentru membrii grupului M. (aceştia fiind în număr de 8), iar în ceea ce priveşte mesele, tuturor artiştilor li s-a asigurat doar masa de prânz, nu şi micul dejun şi cina, aşa cum s-a menţionat în raportul de activitate.
Pe lista de prezenţă anexată de inculpat şi în care sunt enumeraţi membrii grupului "L.", apare aplicată o ştampilă cu denumirea S.C. N. S.R.L. Botoşani. Pentru verificarea împrejurării dacă în evidenţele contabile ale S.C. C. se regăsesc documente care să ateste achiziţia de servicii de cazare şi masă de la S.C. N., organele de urmărire penală au identificat factura fiscală nr. x emisă la data de 05.09.2015 de S.C. N. S.R.L. către S.C. C. în valoare totală de 4.854 RON, fără TVA, din care 2.628 RON - servicii de cazare şi 2.199 RON - masa servită. Cu toate acestea, în dosarul de evidenţă contabilă a S.C. N. S.R.L. aferent lunii septembrie 2015, nu a fost identificat vreun document de plată al contravalorii facturii fiscale menţionate .
După încheierea festivalului, prestatorul S.C. C. a depus la Registratura UAT Mun. Botoşani, în vederea încasării, factura fiscală seria x nr. x din data de 09.09.2015 în valoare de 43.000 RON plus TVA în sumă de 10.320 RON (în total 53.320 RON), reprezentând contravaloare Servicii organizare festivaluri - proiect "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi" conform contract nr. x/11.05.2015 - Servicii organizare festival multicultural Botoşani 03.09. - 05.09.2015, prestate de către S.C. C. pentru UAT Mun. Botoşani.
Această factură înglobează inclusiv contravaloarea serviciilor de cazare şi masă a celor 50 de artişti, servicii pe care, aşa cum s-a reţinut în paragrafele anterioare, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. C., nu le-a prestat.
În consecinţă, Curtea a concluzionat că în documentele justificative pentru plata serviciilor de cazare şi masă a artiştilor participanţi la festivalul de la Botoşani (respectiv raportul de activitate nr. 178/09.09.2015 -filele x dup, lista artiştilor care s-au deplasat, au servit masa, au fost cazaţi şi au evoluat în cadrul festivalului - filele nr. x dup, şi factura fiscală seria x nr. x din data de 09.09.2015 -fila x dup) inculpatul A. a inserat menţiuni false.
În ceea ce priveşte achitarea de către UAT Botoşani a sumei indicate în factura fiscală seria x nr. x din data de 09.09.2015 emisă de S.C. C., Curtea a reţinut că, după recepţionarea serviciilor prestate de S.C. C., prin adresa nr. x/30.12.2015, UAT Municipiul Botoşani a solicitat Trezoreriei Municipiului Botoşani, în baza Angajamentului bugetar individual nr. 22.516 din 23.12.2015, plata sumei de 53.320 RON în favoarea S.C. C., conform Ordinelor de plată nr. x/31.12.2015 (în valoare de 43.000 RON) şi nr. 2509/31.12.2015 (în valoare de 10.320 RON).
Din declaraţia martorei K., economist şi Director Executiv al Direcţiei Economice din cadrul UAT Mun. Botoşani, membru responsabil financiar în cadrul UIP-ului, dar şi din declaraţiile numitelor O. şi P., a rezultat că plata facturii vizând organizarea festivalului de la Botoşani s-a realizat din fondurile UAT Mun. Botoşani, întrucât, din punctul de vedere al operatorului de program (Ministerul Culturii), atâta timp cât s-au declarat neeligibile cheltuielile cu festivalul de la Bistriţa, s-a considerat că sumele plătite pentru festivalul de la Bistriţa (din prefinanţare) trebuie folosite pentru plata festivalului de la Botoşani (s-a considerat că banii sunt în cont). Practic, în opinia operatorului de program, în cadrul proiectului "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi", finanţat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014, s-au decontat doar serviciile eligibile (festivalul Botoşani şi alte servicii eligibile), pentru cel de la Bistriţa (declarat neeligibil) nefiind asigurată finanţare.
Prin urmare, în acord cu instanţa de fond, Curtea a concluzionat că plata efectivă a facturii seria x nr. x din data de 09.09.2015 emisă de S.C. C. în data de 31.12.2015, reprezentând contravaloarea serviciilor cu organizarea festivalului de la Botoşani facturate de S.C. C., s-a realizat din fondurile Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014, sumă ce fusese virată în contul UAT Botoşani anterior declarării ca neeligibile a cheltuielilor cu festivalul de la Bistriţa.
Atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa prezentei instanţe de apel inculpatul A. a susţinut că nu poate fi acuzat de săvârşirea infracţiunii având în vedere că, deşi el a fost şi este administratorul S.C. Q. S.R.L., nu el a organizat direct cele două festivaluri, ci directorul societăţii, R., fapt dovedit de declaraţiile date de martori, aceştia indicând că au intrat în contact cu o persoană de sex feminin.
Curtea a înlăturat această apărare, întrucât, deşi este dovedit cu declaraţiile participanţilor că martora R. a fost implicată în organizarea celor două festivaluri, martorii au indicat şi prezenţa unui bărbat care a ţinut legătura cu ei. Astfel martora I. a indicat că a luat legătura cu o doamnă de aproximativ 40-45 de ani pe nume S., şi cu un bărbat în jur de 50 de ani, cu părul cărut, despre aceştia aflând că administrează împreună S.C. C.. De altfel, însuşi inculpatul A., prin declaraţiile şi apărările făcute în cauză, a arătat că s-a implicat activ în organizarea aspectelor legate de mesele şi cazarea participanţilor la festival.
În privinţa încadrării juridice, Curtea, prin încheierea din 18.05.2023, a dispus schimbarea încadrării faptei reţinute în sarcina inculpatului din participaţie improprie la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în participaţie improprie la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 306 din C. pen.
În motivarea soluţiei Curtea a reţinut în legătură cu natura fondurilor ce se presupune că au fost obţinute în mod nelegal de către inculpatul A. că acestea nu fac parte din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, astfel încât nu este dat elementul de tipicitate al participaţiei improprii la infracţiunea de folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, Curtea a constatat că, aşa cum este descrisă fapta imputată inculpatului A. prin actul de acuzare, fondurile ce ar fi fost obţinute în mod nelegal de către inculpat provin din asistenţa financiară acordată României prin Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014.
Pentru a stabili dacă fondurile acordate României prin Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014 sunt sau nu fonduri ce aparţin bugetului general al Uniunii Europene sau care provin din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, Curtea a pornit de la cadrul de reglementare al acestor fonduri, respectiv raportul întocmit de Curtea Europeană de Conturi, ce a avut ca obiectiv oferirea unei imagini cuprinzătoare a contribuţiilor pe care ţările terţe le furnizează Uniunii Europene şi unor state membre ale acesteia, inclusiv detalii cu privire la modul în care aceste contribuţii sunt stabilite, gestionate, raportate şi auditate, Uniunea Europeană (UE) şi unele state membre ale acesteia primesc contribuţii din partea unor ţări terţe, în temeiul unor acorduri încheiate cu acestea.
Condiţiile de participare la un program specific al UE, inclusiv contribuţiile financiare, sunt stabilite în acordurile internaţionale încheiate între UE şi fiecare ţară terţă.
Pe lângă contribuţiile lor la programe şi activităţi ale UE, statele care fac parte din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia) furnizează, de asemenea, fonduri direct unor state membre ale UE. Aceste fonduri sunt canalizate prin intermediul a două scheme de contribuţii (granturi acordate de Spaţiul Economic European/de Norvegia şi granturi acordate de Elveţia) care urmăresc să vină în completarea politicii de coeziune a UE. Aceste contribuţii pot fi considerate ca o contrapartidă pentru participarea statelor membre ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb la piaţa internă a UE, şi au scopul de a contribui la reducerea disparităţilor sociale şi economice în cadrul Spaţiului Economic European (SEE) şi în cadrul UE. Instituţiile UE nu sunt direct implicate în gestionarea şi în supravegherea acestor fonduri, acestea fiind gestionate în afara bugetului UE. Totodată, statele membre împart responsabilitatea gestionării fondurilor care le sunt alocate direct cu ţările AELS care furnizează aceste fonduri.
Fondurile vărsate de statele AELS în afara bugetului UE direct către unele state membre ale UE dispun de mecanisme de calcul specifice şi de mecanisme de gestionare, de raportare, de control intern şi de audit diferite de cele care se aplică contribuţiilor la bugetul general al UE.
În ceea ce priveşte contribuţia directă a statelor SEE-AELS către state membre ale UE, baza pentru aceste granturi se regăseşte în Acordul privind SEE şi în Acordul încheiat între Norvegia şi Uniunea Europeană cu privire la mecanismul financiar norvegian.
Fondurile sunt gestionate în mod independent, prin două scheme de finanţare. Granturile SEE sunt finanţate în comun de Islanda, de Liechtenstein şi de Norvegia (ţări donatoare), în timp ce granturile acordate de Norvegia sunt finanţate doar de această ţară. Granturile SEE există din 1994, iar contribuţiile au crescut substanţial odată cu extinderea UE în 2004, dată la care granturile acordate de Norvegia au fost create ca mecanism de finanţare suplimentar.
Granturile SEE oferă sprijin unui număr de 15 state membre ale UE (denumite "ţări beneficiare") care sunt de asemenea beneficiare ale Fondului de coeziune al UE.
Cadrul normativ reglementat pentru gestionarea acestor fonduri este reprezentat de Regulamentul privind implementarea Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) 2009-2014 adoptat de Comitetul pentru Mecanismul Financiar SEE conform art. 8.8 al Protocolului 38b al Acordului SEE din 13.01.2011 şi confirmat de Comitetul Permanent al Statelor AELS din 18.01.2011. Actul reglementează sistemele de management şi control, modul de pregătire, evaluare şi adoptare a programelor, selecţia proiectelor, eligibilitatea cheltuielilor, managementul financiar, monitorizarea şi auditul extern, definiţia neregularităţilor şi responsabilităţi legate de neregularităţi, suspendarea plăţilor, corecţii financiare şi rambursare.
În ceea ce priveşte asistenţa financiară acordată României prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, Guvernul României a adoptat Memorandumul de înţelegere privind implementarea mecanismului financiar SEE 2009-2014 între Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, denumite în continuare state donatoare, şi Guvernul României, prin care se instituie mecanismele naţionale de management şi control.
Totodată, prin O.U.G. nr. 88/2012 s-a instituit cadrul instituţional pentru coordonarea, implementarea şi gestionarea asistenţei financiare acordate României prin Mecanismul financiar al Spaţiului Economic European şi prin Mecanismul financiar norvegian pe perioada de programare 2009 - 2014. Prin acest act normativ s-au stabilit atribuţiile structurilor implicate şi nominalizarea acestora.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 23/2013 privind gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente Mecanismului Financiar SEE 2009-2014 şi Mecanismului financiar norvegian 2009-2014 s-a creat cadrul procedural, legal şi financiar pentru gestionarea financiară a fondurilor externe nerambursabile aferente mecanismelor financiare al Spaţiului Economic European şi Norvegian 2009-2014.
Concluzionând, Curtea a reţinut că din sistemul de reglementare a Mecanismului Financiar SEE 2009-2014 rezultă că fondurile acordate României în cadrul acestui mecanism sunt fonduri alocate de statele terţe Islanda, Liechtenstei şi Norvegia, care sunt supuse unui mecanism propriu de gestiune şi control, partajat între statele donatoare şi statul român, mecanism creat prin Regulamentul privind implementarea Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) 2009-2014, şi care exclude controlul sau gestiunea instituţiilor sau organismelor Uniunii Europene.
În ceea ce priveşte concluzia Parchetului şi a instanţei de fond că fondurile alocate României prin Mecanismului Financiar SEE 2009-2014 sunt fonduri din bugetul Uniunii Europene, Curtea a arătat că prin O.U.G. nr. 66/2011 s-au reglementat activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali.
Unul din scopurile reglementării, aşa cum rezultă din partea introductivă a actului normativ, a fost introducerea în cadrul naţional de reglementare a unor prevederi care să asigure posibilitatea aplicării legislaţiei în domeniul neregulilor şi pentru proiecte finanţate din alte instrumente de finanţare postaderare, cum este Facilitatea Schengen sau din Mecanismul Financiar SEE şi din alte programe finanţate de donatorii publici internaţionali, în cadrul cărora s-au identificat posibile nereguli, a căror constatare şi recuperare nu putea fi efectuată până la data adoptării ordonanţei de urgenţă.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 66/2011 către O.U.G. nr. 66/2011 rezultă cu claritate că fondurile donatorilor publici internaţionali (cum sunt şi fondurile acordate prin Mecanismul Financiar SEE) nu sunt fonduri europene, acestea nefiind acordate din bugetul general al Uniunii Europene, sau din bugetul administrat de aceasta sau în numele ei.
Curtea a reţinut că introducerea în obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 66/2011 a fondurilor acordate României de donatori publici internaţionali nu a avut drept scop calificarea acestora ca fonduri europene, ci crearea unui cadru de reglementare pentru identificarea şi sancţionarea neregulilor în obţinerea unor astfel de fonduri, precum şi pentru stabilirea şi urmărirea încasării creanţelor bugetare rezultate din nereguli referitoare la fondurile acordate de donatori publici internaţionali.
De altfel, în cuprinsul art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 legiuitorul a stabilit că fondurile acordate României de donatori publici internaţionali nu sunt fonduri europene ci sunt asimilate fondurilor europene şi "li se aplică acelaşi regim juridic". Evident că aplicarea aceluiaşi regim juridic fondurilor acordate României de donatori publici internaţionali are în vedere nu introducerea acestor fonduri în obiectul de reglementare a infracţiunii prev. de art. 181 din Legea 78/2000 (o normă de drept civil neputând modifica sau completa o normă de drept penal întrucât s-ar încălca principiul legalităţii incriminării), ci posibilitatea aplicării legislaţiei în domeniul neregulilor şi pentru proiecte finanţate din alte instrumente de finanţare postaderare, aşa cum se arată expres în preambulul O.U.G. nr. 66/2011.
Ca dovadă a faptului că fondurile alocate României prin Mecanismului Financiar SEE 2009-2014 nu sunt fonduri din bugetul Uniunii Europene, ori din bugete administrate de aceasta sau în numele ei, stă şi răspunsul primit de inculpat de la T. (reţea de centre care funcţionează la nivelul UE şi au menirea de a comunica cu cetăţenii europeni despre drepturile şi obligaţiile lor, reprezentând interfaţa Comisiei Europene cu cetăţenii la nivel local) în conţinutul căruia i s-a comunicat inculpatului că "granturille SEE şi norvegiene nu sunt un program de finanţare al UE. Subvenţiile sunt finanţate de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, dacă proiectul dvs. a fost finanţat prin aceste programe, finanţarea nu provine din bugetul UE."
Totodată, Curtea a constatat că, deşi fapta concret imputată inculpatului A. nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 181 din Legea 78/2000, aceasta se încadrează juridic în infracţiunea de participaţie improprie la obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 306 din C. pen.
Curtea a menţionat că, ceea ce diferenţiază cele două infracţiuni este doar natura fondurilor obţinute în mod ilegal, respectiv fonduri provenite din Bugetul Uniunii Europene ori din bugete administrate de aceasta sau în numele ei (în cazul infracţiunii prev. de art. 181 din Legea 78/2000), şi fonduri publice (în cazul infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 306 C. pen.).
Prin urmare, observând că fondurile pe care se presupune că le-a obţinut în mod ilegal inculpatul A. nu provin din bugetul Uniunii Europene ci din bugetul unor state terţe donatoare, Curtea a clarificat dacă fondurile alocate României prin Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014 constituie fonduri publice, care să justifice încadrarea juridică a faptei inculpatului în infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 306 din C. pen.
În acest demers Curtea a pornit de la definiţia fondurilor publice pe care o reglementează Legea finanţelor publice, respectiv Legea 500/2002 privind finanţele publice. Prin urmare, Curtea a constatat că Legea finanţelor publice include în categoria fondurilor publice şi fondurile externe nerambursabile postaderare primite de România în baza unor memorandumuri încheiate cu donatori internaţionali. Cum fondurile alocate României prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014 sunt fonduri externe nerambursabile acordate României în baza Memorandumului încheiat între Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, denumite state donatoare, şi Guvernul României, Curtea a concluzionat că fondurile care se presupune că au fost obţinute ilegal de inculpatul A. sunt fonduri publice.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat neîntemeiate criticile formulate de inculpat. Apărarea în sensul că documentele sau datele false ce se presupune că au fost depuse de el nu au avut drept scop obţinerea aprobărilor necesare pentru obţinerea finanţării din fonduri publice a fost considerată fără temei. Finanţarea din fondurile Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014 a fost obţinută de UAT Botoşani la momentul semnării contractului cu Ministerul Culturii în data de 22.12.2014, însă sub condiţia verificării eligibilităţii cheltuielilor efectuate de UAT Botoşani în condiţiile contractului de finanţare. Practic, obţinerea efectivă a finanţării suportate de Mecanismul Financiar SEE se realiza de promotorul de proiect (UAT Botoşani) la momentul la care plăţile erau validate ca eligibile de operatorul de program (Ministerul Culturii), pe baza documentelor depuse de promotorul de proiect care atestau efectuarea cheltuielilor. Aşadar, pentru îndeplinirea laturii obiective a infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri nu are relevanţă data încheierii contractului de finanţare şi părţile la acel contract, ci data depunerii documentelor întocmite în fals de către inculpat, prin care acesta intenţiona să obţină bani din finanţarea externă prin servicii care nu au fost prestate promotorului de proiect conform criteriilor stabilite prin caietul de sarcini.
Curtea a apreciat ca nesusţinută apărarea inculpatului că serviciile prestate de el nu au avut drept scop obţinerea fondurilor externe, legătura sa contractuală fiind doar cu UAT Botoşani în executarea unui contract de prestări servicii, servicii care au fost de altfel plătite din fondurile UAT Botoşani.
De asemenea, Curtea a arătat că serviciile prestate de către inculpat în legătură atât cu organizarea festivalului de la Bistriţa cât şi cu organizarea festivalului de la Botoşani au fost achitate din fonduri externe. Astfel, banii încasaţi de inculpat pentru festivalul de la Bistriţa provin din prefinanţarea pusă de la dispoziţie prin Mecanismul Financiar SEE, iar banii încasaţi de inculpat pentru festivalul de la Botoşani provin din fondurile Mecanismului Financiar SEE, după constatarea iniţială că aceste fonduri sunt eligibile. Faptul că ulterior, conform clauzelor din contractul de finanţare, UAT Botoşani a fost nevoită, după încasarea de către inculpat a banilor pentru festivalul de la Bistriţa şi după stabilirea suspiciunii de fraudă, să modifice temporar sursa de finanţare pentru aceste sume, nu modifică natura finanţării încasate de inculpat în legătură cu festivalul de la Bistriţa.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că în elementul material al infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 306 din C. pen. nu pot intra sumele considerate cofinanţări de la bugetul local, Curtea a apreciat că o astfel de ipoteză nu este incidentă în cauză întrucât sumele de bani apreciate ca fiind obţinute în mod nelegal de către inculpat prin actul de acuzare vizează exclusiv cota de contribuţie financiară în cuantum de 85% a Mecanismului Financiar SEE şi nu cota de contribuţie de 15% aferentă UAT Botoşani, conform contractului de finanţare.
Instanţa de apel nu a considerat întemeiate nici apărările inculpatului vizând achitarea în aplicarea principiului ultima ratio apreciind că nu sunt incidente considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 283/17.05.2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 488 din 06.06.2023, care vizează infracţiunea de abuz în serviciu.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului că paguba efectiv creată a fost de doar 7.500 de RON (reprezentând procentul de contribuţie de 15% al UAT Botoşani din prejudiciul de 53.000 de RON încasat de inculpat), Curtea a apreciat-o ca incorectă, întrucât, paguba creată de inculpat este de 106.640 de RON, reprezentând sumele încasate de inculpat din bugetul Mecanismului Financiar SEE pentru organizarea festivalurilor de la Bistriţa şi Botoşani, această sumă reprezentând doar contribuţia de 85% a donatorilor internaţionali.
Împotriva deciziei penale nr. 1140 din 13 iulie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.09.2023, când s-a stabilit termen la data de 2 noiembrie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate obiectivă pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 306 din C. pen.. A menţionat că respectarea principiului legalităţii, consacrat de art. 7 din Convenţie şi art. 23 alin. (12) din Constituţie exclude aplicarea legii prin analogie şi interpretarea extensivă în detrimentul acuzatului.
Astfel, în opinia sa, instanţa de apel interpretând extensiv o normă civilă, respectiv dispoziţiile art. 2 pct. 27 şi 272 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, a creat situaţia premisă favorabilă unei condamnări pentru infracţiunea prevăzută de art. 306 din C. pen.. Or, legea finanţelor publice face distincţie între "fondurile publice" şi fondurile externe nerambursabile primite de România, inclusiv cele aferente Mecanismului financiar S.E.E. şi Mecanismului financiar norvegian, prin chiar definirea separată a înţelesului acestor termeni (art. 2 pct. 27 şi art. 272). Fondurile publice sunt "sume alocate" din bugetul naţional în timp ce fondurile externe nerambursabile aferente Mecanismului financiar al S.E.E. 2009-2014 şi Mecanismului financiar norvegian 2009-2014 sunt granturi alocate de statele donatoare din cadrul AELS. Granturile sunt contribuţii financiare acordate ca donaţie din bugetul statelor donatoare în cadrul unui program (v. art. 2 lit. m) din O.U.G. nr. 23/2013; art. 15 lit. q) şi v) din Regulamentul privind implementarea Mecanismului Financiar al S.E.E. 2009-2014. În acest sens este şi art. 121 din Regulamentul (U.E., Euratom) nr. 966/2012.
Alături de contribuţia financiară directă a statelor donatoare, operatorii de program sau organismul de implementare a programelor/proiectelor trebuie să asigure o sumă ce reprezintă cofinanţare publică cuprinsă în bugetul lor propriu (v. art. 2 lit. h) şi i) rap. la art. 6 din O.U.G. nr. 23/2013; art. 5.4 din Regulamentul privind implementarea Mecanismului Financiar al S.E.E. 2009/2014).
Legea specială - O.U.G. nr. 23/2013 nu defineşte sumele finanţate din fondurile externe nerambursabile aferente Mecanismului financiar ale S.E.E. 2009-2014 şi Mecanismului financiar norvegian, ca fonduri publice ci le califică "grant" (art. 2 lit. "m"; capitolul II, etc).
Prin urmare, contribuţiile financiare directe ale statelor donatoare (granturile) nu pot fi incluse în noţiunea de fonduri publice utilizată de norma de incriminare. În acest sens, s-a menţionat că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile O.U.G. nr. 88/2012, care este o lege specială, prioritară legii generale conform principiului "Lex specialis derogat legi generali", ceea ce exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 astfel cum au fost interpretate de instanţa de apel.
Inculpatul a mai susţinut că nu a determinat, înlesnit sau ajutat Municipiul Botoşani să folosească ori să prezinte operatorului de program "documente sau date false, inexacte ori incomplete pentru primirea aprobărilor...necesare acordării finanţărilor obţinute din fonduri publice". Pentru "primirea aprobărilor ... necesare acordării finanţării" din fondurile externe nerambursabile aferente Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014 nu era necesară depunerea de facturi cu documentaţia aferentă justificatoare.
Verificând tipicitatea faptei concrete stabilită definitiv prin hotărârea atacată, privind organizarea festivalului de la Bistriţa şi a festivalului de la Botoşani (pag. 30-35) s-a menţionat că nu corespunde normei de incriminare, lipsind complet descrierea elementelor faptice privind "determinarea, înlesnirea sau ajutarea" Municipiului Botoşani la săvârşirea fără vinovăţie a faptei prev. de art. 306 din C. pen. care impune pentru existenţa acesteia, ca element material obiectiv, ca documentele/datele false, inexacte ori incomplete să fie folosite ori prezentate "pentru primirea aprobărilor ... necesare acordării finanţărilor obţinute ... din fonduri publice". Acest element constitutiv al infracţiunii integrat laturii obiective nu este dat în această cauză.
Referitor la organizarea festivalului de la Bistriţa, în considerentele deciziei penale se constată că "Ministerul Culturii, în calitate de operator de program, a transmis că a suspendat de la autorizarea la plată cheltuielile aferente organizării acestui festival" (pag. 32). Prin chiar actul de inculpare se reţine că plata facturii fiscale nr. x/03.06.2015 emisă pentru serviciile de organizare a festivalului de la Bistriţa nu a fost autorizată la plată de operatorul de program (rechizitoriu, pag. 32-34).
Prin urmare, s-a arătat că nu este îndeplinită condiţia impusă de norma de incriminare de "primirea aprobărilor ... necesare acordării finanţării obţinute", care să aibă ca rezultat obţinerea de fonduri publice.
Referitor la organizarea festivalului de la Botoşani (n.n. din eroare în hotărâre, la pag. 33 pct. 2 s-a scris tot Bistriţa), pentru care s-a emis factura nr. x/09.09.2015, plata acesteia s-a făcut din bugetul local al Municipiului Botoşani, conform hotărârii Consiliului Local nr. 349/21 decembrie 2014. Nici în considerentele deciziei penale şi nici în actul de acuzare nu este prezentată "-primirea aprobărilor ... necesare acordării finanţării"'.
Aşadar, starea de fapt definitiv stabilită prin hotărârea atacată nu corespunde normei de incriminare. Facturile fiscale nr. x/3.06.2015 şi nr. y/9.09.2015, cu înscrisurile anexate, au fost emise pentru încasarea preţului serviciilor prestate în baza contractului de prestări nr. x/11.05.2015 şi nu pentru aprobarea cererii de finanţare ori pentru obţinerea de fonduri publice.
Sumele solicitate la plată de Societatea Comercială C. sunt cu titlu de plată a serviciilor prestate în baza contractului de prestări servicii şi nu pentru primirea aprobărilor necesare acordării unei finanţări din fonduri publice. Astfel, a considerat că nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri, prevăzută de art. 306 din C. pen., în cazul în care fapta de folosire ori prezentare de documente sau date false, inexacte ori incomplete, este realizată în legătură cu atribuirea sau executarea unui contract de prestări servicii plătite din bugetul unei unităţi administrativ-teritoriale, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă pentru existenţa infracţiunii. Plăţile au fost efectuate din bugetul U.A.T. Municipiul Botoşani în baza contractului de prestări servicii şi nu reprezintă finanţări obţinute din fonduri publice, ci doar preţul unor contraprestaţii.
Totodată, a susţinut că nu trebuie confundată finanţarea din fonduri publice cu cofinanţarea ce reprezintă o contribuţie naţională integrată granturilor acordate pentru implementarea proiectelor/programelor prin mecanismele financiare ale Spaţiului Economic European.
În chiar considerentele deciziei nr. 4/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii este afirmată această distincţie la pct. 47:
"prin prezentarea unor informaţii neadevărate, cuprinse în documente ori acte false, inexacte sau incomplete, de care depinde acordarea finanţării publice sau garantate prin fonduri publice - şi nu cofinanţate din bugetul naţional..,- autorul infracţiunii se prezintă ca fiind eligibil pentru primirea acelor fonduri".
Inculpatul a mai ridicat şi problema aplicării principiului de drept penal ultima ratio care este integrat principiului legalităţii incriminării. A solicitat achitarea conform dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 2 noiembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată următoarele:
Cu titlu prealabil subliniază că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, examinând exclusiv legalitatea deciziei recurate (art. 477 C. proc. pen.).
Astfel, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.
Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Examinând în aceste limite recursul în casaţie formulat de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie porneşte de la situaţia de fapt reţinută de curtea de apel, respectiv, UAT Botoşani a obţinut o finanţare externă nerambursabilă prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014 (finanţarea provenind 85% din MF SEE, iar 15% din bugetul naţional), pentru organizarea mai multor activităţi, aşa cum rezultă din contractul de finanţare încheiat între Ministerul Culturii - Unitatea de Management a Proiectului (în calitate de operator de program) şi UAT Botoşani (în calitate de promotor de proiect).
În cadrul acestui proiect Primăria Botoşani (în calitate de promotor de proiect), avea obligaţia de a realiza achiziţii pentru: a) consultanţa aferentă activităţilor proiectului b) cheltuielile de audit, c) elaborarea, prelucrarea şi tipărirea de materiale de promovare a proiectului şi festivaluri/workshop-uri, d) crearea şi mentenanţa website-ului, e) dotări cu echipamente IT şi birotică, f) dotări cu mobilier, g) organizarea conferinţelor de presă de lansare/finalizare proiect, h) organizarea a 12 workshop-uri, dar şi organizarea a două festivaluri, unul la Botoşani şi unul la Bistriţa, fiecare din activităţile/achiziţiile fiecărui partener având alocat buget separat, pentru achiziţia fiecărui serviciu/bun fiind organizată o procedură de achiziţie publică separată.
În Bugetul proiectului (ce se constituie ca Anexa nr. 2 la contractul de finanţare), la Capitolul 3.5. se pun la dispoziţia promotorului câte 44.000 RON pentru organizarea unui festival la Bistriţa şi a unuia la Botoşani, menţionându-se că aceste cheltuieli "includ cazare, asigurare masă şi transport pentru participarea a minimum 50 de persoane (artişti)".
În executarea activităţilor de organizare a celor două festivaluri, UAT Botoşani a procedat la întocmirea documentaţiei pentru achiziţia serviciilor de organizare a celor două evenimente. În acest sens, a fost întocmit Caietul de sarcini pentru "Servicii de organizare festivaluri multiculturale la Botoşani şi Bistriţa" nr. 10334/24.04.2015 în care se specifică clar că achiziţia supusă procedurii beneficiază de finanţare nerambursabilă de 100% în baza contractului încheiat de UAT Mun. Botoşani cu Ministerul Culturii prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, prin contractul de finanţare nr. x/22.12.2014. În cuprinsul caietului de sarcini, la punctul 3 - Activităţi specifice de realizat în cadrul proiectului, se prevede (punctul 3.1. - Festival multicultural Bistriţa şi punctul 3.2. - Festivalul multicultural Botoşani) că, printre alte sarcini, prestatorul va asigura:
- "cazare la Bistriţa pentru cei 50 de artişti participanţi (3 nopţi pentru 50 persoane) - Structură de cazare din Bistriţa - max. 3 stele şi asigurare mic dejun, prânz şi cină pentru 50 artişti participanţi timp de 3 zile";
- "cazare la Botoşani pentru cei 50 de artişti participanţi (3 nopţi pentru 50 persoane) - Structură de cazare din Botoşani - max. 3 stele şi asigurare mic dejun, prânz şi cină pentru 50 artişti participanţi timp de 3 zile".
Totodată, în invitaţia de participare la procedura achiziţiei s-a precizat că sursa de finanţare a acestor servicii scoase la licitaţie o reprezintă Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014 gestionat la nivel de program de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii.
În cadrul procedurii de selecţie s-a înscris un singur ofertant, mai exact S.C. C., care, la data de 28.04.2015, a depus două oferte (câte una pentru fiecare festival) care oferta serviciile la preţul de 43.000 RON plus TVA pentru festivalul de la Bistriţa şi 43.000 RON plus TVA pentru festivalul de la Bistriţa. Pe cele două formulare de ofertă se menţionează numele inculpatului A., în calitate de administrator şi legal autorizat să semneze ofertele pentru şi în numele S.C. C..
În Propunerea tehnică anexată celor două formulare de ofertă, ofertantul S.C. C. se angajează ca în cadrul festivalurilor de la Bistriţa şi Botoşani să asigure cazare pentru cei 50 de artişti participanţi per festival (3 nopţi pentru 50 de persoane) şi să asigure mic dejun, prânz şi cină pentru 50 de artişti participanţi timp de 3 de zile.
Ca urmare a declarării câştigătoare a ofertei depuse de S.C. C., administrată de inculpat, la data de 11.05.2015 s-a încheiat contractul de prestării servicii nr. x între UAT Botoşani şi S.C. C., iar conform art. 11. 4 din contract prestatorul urma să execute serviciile în conformitate cu caietul de sarcini.
Drept urmare, au fost organizate două festivaluri, la Botoşani, respectiv Bistriţa, în cadrul cărora S.C. C., administrată de inculpat, nu a asigurat complet activităţile asumate prin contract.
Înalta Curte apreciază nefondate criticile inculpatului privind lipsa de tipicitate pentru infracţiunea prevăzută de art. 306 din C. pen., deoarece legea finanţelor publice nu ar face distincţie între "fondurile publice" şi fondurile externe nerambursabile primite de România, inclusiv cele aferente Mecanismului financiar S.E.E. şi Mecanismului financiar norvegian, prin chiar definirea separată a înţelesului acestor termeni (art. 2 pct. 27 şi art. 272) şi prin urmare, contribuţiile financiare directe ale statelor donatoare (granturile) nu pot fi incluse în noţiunea de fonduri publice utilizată de norma de incriminare.
Aşa cum a motivat instanţa de apel, din sistemul de reglementare a Mecanismului Financiar SEE 2009-2014 rezultă că fondurile acordate României în cadrul acestui mecanism sunt fonduri alocate de statele terţe Islanda, Liechtenstei şi Norvegia, care sunt supuse unui mecanism propriu de gestiune şi control, partajat între statele donatoare şi statul român, mecanism creat prin Regulamentul privind implementarea Mecanismului Financiar al Spaţiului Economic European (SEE) 2009-2014, şi care exclude controlul sau gestiunea instituţiilor sau organismelor Uniunii Europene. O.U.G.66/2011 (art. 2 alin. (3) a stabilit că fondurile acordate României de donatori publici internaţionali nu sunt fonduri europene ci sunt asimilate fondurilor europene şi "li se aplică acelaşi regim juridic".
În mod corect, observând că fondurile obţinute nu provin din bugetul Uniunii Europene ci din bugetul unor state terţe donatoare, Curtea a clarificat dacă fondurile alocate României prin Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014 constituie fonduri publice, care să justifice încadrarea juridică a faptei inculpatului în infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 306 din C. pen.. În acest demers Curtea a pornit de la definiţia fondurilor publice pe care o reglementează Legea 500/2002 privind finanţele publice şi a constatat că include în categoria fondurilor publice şi fondurile externe nerambursabile postaderare primite de România în baza unor memorandumuri încheiate cu donatori internaţionali. Cum fondurile alocate României prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014 sunt fonduri externe nerambursabile acordate României în baza Memorandumului încheiat între Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, denumite state donatoare, şi Guvernul României.
Cu toate acestea, Înalta Curte, în opinie majoritară, consideră că faptele inculpatului nu întrunesc elementele de tipicitate pentru participaţie improprie la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri, prev. de art. art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 306 C. pen.
S-a stabilit că, în calitate de administrator al S.C. C., inculpatul A. a organizat două festivaluri, la Botoşani, respectiv Bistriţa şi nu a asigurat complet activităţile asumate prin contract (concert, cazare, mese), fie că a avut sub numărul de 50 de artişti/festival, însă fără a se stabili cu exactitate câţi, fie pentru că locurile de cazare şi mesele au fost sub numărul celor raportate şi facturate, însă nici în privinţa acestora nu a fost stabilit cuantumul sumei meselor/cazărilor astfel fraudate, fiind considerat responsabil pentru plata întregii sume alocate în cadrul proiectului, respectiv câte 53.320 RON pentru fiecare festival.
În acest context, al încălcării de către inculpat a prevederilor contractuale, este necesar să fie analizat dacă privit prin acest cadru, încălcările acestuia sunt de plasat, cu necesitate, în domeniul penal sau, în condiţiile existenţei unor alte remedii extrapenale, echilibrul relaţiilor sociale lezate prin conduita sa, putea fi restabilit prin celelalte căi (civile sau administrative).
Pe de o parte, este de subliniat faptul că inculpatul nu este un funcţionar cu atribuţii în domenii specializate, cum sunt cele în care se gestionează fonduri europene sau asimilate. Prin urmare, poziţionarea sa faţă de exigenţele valorilor care apără legalitatea/regularitatea domeniului accesării/utilizării fondurilor din bugetul unor state terţe donatoare trebuie raportată prioritar la nivelul de cerinţă al unei înţelegeri ce se circumscrie activităţilor pe care acesta şi le-a asumat prin contract. În context, se impune a fi precizat că nu se urmăreşte ca nivelul de exigenţă pentru respectarea legii să fie coborât în cazul său, însă nici ridicat peste scopul urmărit de legiuitor.
Înalta Curte subliniază că şi în contextul în care o anumită faptă este incriminată infracţiune, nu orice acţiune sau inacţiune a persoanei care se circumscrie calităţilor cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârşite, trebuie încadrată în sfera normei de incriminare.
Scopul urmărit de legiuitor prin instrumentele de drept penal este acela de a apăra ordinea de drept, de a apăra valorile sociale specifice domeniului reglementat. Măsurile adoptate pentru atingerea scopului urmărit trebuie să fie adecvate, necesare şi să respecte un just echilibru între interesul public şi cel individual, iar legea penală să fie, din această perspectivă, ultima ratio.
Curtea Constituţională a subliniat că, din "perspectiva principiului ultima ratio în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală" (Decizia nr. 405/15 iunie 2016, par. 69; Decizia nr. 392/6 iunie 2017 par. 53; Decizia nr. 176/22 martie 2022 par. 31-32; Decizia nr. 283/17 mai 2023).
În coordonate asemănătoare, în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor către o politică a Uniunii Europene în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor Uniunii Europene prin intermediul dreptului penal, COM/2011/0573, la pct. 2.2.1 - Necesitate şi proporţionalitate - dreptul penal ca măsură de ultimă instanţă (ultima ratio) - se precizează că "anchetele şi sancţiunile penale pot avea un impact semnificativ asupra drepturilor cetăţenilor şi au un efect stigmatizant. Prin urmare, dreptul penal trebuie să rămână întotdeauna o măsură la care se recurge în ultimă instanţă. Prin urmare, legiuitorul trebuie să analizeze dacă alte măsuri decât cele de drept penal, de exemplu regimuri de sancţiuni de natură administrativă sau civilă, nu ar putea asigura în mod suficient aplicarea politicii şi dacă dreptul penal ar putea aborda problemele mai eficace."
Tot astfel, în contextul reglementărilor din domeniul gestiunii fondurilor, Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul subliniază nevoia respectării principiului proporţionalităţii. Potrivit art. 85 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013, "atunci când ia o decizie cu privire la o corecţie financiară, Comisia respectă principiul proporţionalităţii, ţinând seama de natura şi de gravitatea încălcării legislaţiei aplicabile şi de implicaţiile financiare ale acesteia pentru bugetul Uniunii", aspect regăsit şi în O.U.G. nr. 66/2011, în art. 2 lit. n).
Aşadar, chiar şi atunci când există o încălcare a dispoziţiilor legii în acest domeniu, ea trebuie trecută prin filtrul proporţionalităţii, cu atât mai mult o astfel de problemă trebuie să se pună când este în discuţie o infracţiune.
Legiuitorul a reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghii pentru înlăturarea consecinţelor unor fapte care, potrivit reglementării penale se pot circumscrie unei infracţiuni, dar în privinţa cărora trebuie evaluat gradul de intensitate/gravitate pentru a stabili dacă este necesară aplicarea unei pedepse.
Aşa cum a subliniat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, sarcina aplicării principiului ultima ratio revine nu doar legiuitorului, ci şi instanţelor de judecată chemate să aplice legea (Decizia nr. 405/15 iunie 2016; Decizia nr. 392/6 iunie 2017; Decizia nr. 283/17 mai 2023).
Atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situaţiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă. Astfel, în activitatea sa de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu (par. 89 din Decizia nr. 283/17 mai 2023).
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că destinatarul normei trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele respective, consecinţele pe care o acţiune dată le poate avea. Acele consecinţe nu trebuie neapărat să fie previzibile cu certitudine absolută. Deşi certitudinea este de dorit, aceasta poate avea drept consecinţă o rigiditate excesivă, iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul cu evoluţia circumstanţelor. În consecinţă, numeroase legi sunt formulate inevitabil în termeni care, într-o mai mare sau mai mică măsură, sunt vagi şi ale căror interpretare şi aplicare constituie chestiuni de practică (Hotărârea CtEDO în Cauza Perincek împotriva Elveţiei, par. 133).
Prin urmare, ţinând seama de natura şi gravitatea faptei care, trecută prin filtrul de proporţionalitate, nu relevă nevoia calificării acesteia ca infracţiune, astfel Înalta Curte consideră că fapta nu este tipică în toate elementele sale (în fapt nefiind o obţinere de fonduri integral pe nedrept) iar răspunderea civilă corespunde exigenţelor necesare restabilirii raporturilor astfel vătămate şi înlăturării tuturor consecinţelor încălcărilor contractuale şi legale.
Pentru aceste considerente, cu majoritate, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1140 din 13 iulie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Va casa decizia penală recurată şi:
În baza art. 396 alin. (1, 5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 306 C. pen.
Va înlătura obligaţia inculpatului A. de la plata sumei de 4775 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.
Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1140 din 13 iulie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Casează decizia penală recurată şi:
În baza art. 396 alin. (1, 5) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 306 C. pen.
Înlătură obligaţia inculpatului A. de la plata sumei de 4775 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în fond.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2024.
Cu opinia separată, în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1140 din 13 iulie 2023 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Motivarea opiniei separate
În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunţarea unei soluţii de respingere, ca nefondat, a recursului în casaţie declarat de către recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1140 din 13 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.
În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În aceste coordonate, în analiza recursului în casaţie exercitat de către recurentul A., trebuie avută în vedere starea de fapt reţinută prin decizia atacată, respectiv:
În perioada mai 2015 - septembrie 2015, în calitatea sa de administrator al S.C. C. Braşov, cu intenţie, i-a ajutat şi i-a înlesnit Unităţii Administrativ Teritoriale Municipiul Botoşani, săvârşirea, fără vinovăţie, a infracţiunii prev. art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 306 C. pen., în sensul că a întocmit şi a pus la dispoziţia acesteia, înscrisuri false (facturile fiscale nr. x/03.06.2015, nr. y/09.09.2015, Rapoartele de activitate nr. 131/03.06.2015 şi nr. 178/09.09.2015, cu listele de prezenţă anexă aferente) prin care a atestat în mod nereal prestarea unor servicii de cazare şi masă în cadrul Contractului de servicii nr. x/11.05.2015 încheiat între cele două entităţi, cu ocazia organizării a două festivaluri multiculturale în municipiile Bistriţa şi Botoşani în lunile mai 2015, respectiv septembrie 2015, în cadrul proiectului "Diversitatea multiculturală - pilon de dezvoltare comunitară în judeţele Botoşani, Bistriţa - Năsăud şi Iaşi" finanţat din fonduri nerambursabile europene prin programul PA17/RO13 - "Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european", din cadrul Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014, cunoscând faptul că aceste documente sunt false şi vor ajuta promotorul de proiect (UAT Mun. Botoşani) să obţină din aceste fonduri, pe nedrept, finanţarea nerambursabilă pentru cheltuieli declarate eligibile de către promotorul de proiect operatorului de program, în sumă de 86.000 RON plus TVA (în total, 106.640 RON), compusă din 43.000 RON plus TVA (în total 53.320 RON) pentru festivalul de la Bistriţa şi 43.000 RON plus TVA (în total, 53.320 RON), pentru festivalul de la Botoşani, în cadrul Contractului de finanţare nr. x din 22.12.2014 încheiat cu Ministerul Culturii (operatorul de program), acesta din urmă autorizând plata doar pentru suma de 53.320 RON (43.000 RON plus TVA 10.320 RON) reprezentând cheltuielile declarate cu organizarea festivalului multiculturalităţii de la Botoşani, din luna septembrie.
Criticile formulate de recurent, subsumate cazului de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., vizează trei aspecte.
Susţine acesta, în primul rând, faptul că fondurile obţinute la finanţare de către UAT Mun. Botoşani nu pot fi incluse în noţiunea de fonduri publice utilizată de norma de incriminare, în condiţiile în care suntem în prezenţa unor contribuţii financiare directe ale statelor donatoare, fonduri externe nerambursabile, aferente Mecanismului financiar al S.E.E. 2009 -2014, fonduri ce sunt calificate ca "granturi".
Apreciază recurentul că norma de incriminare prevăzută de art. 306 din C. pen. nu include în conţinutul său grantul acordat de statele donatoare din Mecanismele financiare ale S.E.E.
În al doilea rând, susţine recurentul că nu a determinat, înlesnit sau ajutat Municipiul Botoşani să folosească ori să prezinte operatorului de program "documente sau date false, inexacte ori incomplete pentru primirea aprobărilor...necesare acordării finanţărilor obţinute din fonduri publice", în condiţiile în care nu era necesară depunerea unor facturi cu documentaţie aferentă justificatoare, iar pe de altă parte, plata facturii pentru festivalul de la Botoşani s-a realizat din bugetul local al Municipiului Botoşani.
Susţine recurentul că facturile fiscale nr. x/03.06.2015 şi y/09.09.2015, împreună cu înscrisurile anexă au fost emise pentru încasarea preţului serviciilor prestate în baza contractului de prestări nr. x/11.05.2015 şi nu pentru aprobarea cererii de finanţare ori pentru obţinerea de fonduri publice.
În fine, ultima critică vizează faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere principiul ultima ratio, care este integrat principiului legalităţii incriminării, acesta impunând ca sancţiunea penală să fie aplicată doar în cazul în care măsurile reglementate prin intermediul altor ramuri de drept se dovedesc insuficiente.
În cauză, având în vedere valoarea pagubei, împrejurările concrete de săvârşire a faptei, precum şi existenţa remediului pe cale administrativ-fiscală, nu există interes public în urmărirea penală şi condamnarea sa.
Consider că aceste critici nu pot fi reţinute pentru următoarele argumente.
Potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) din C. pen., constituie infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri:
"Folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri"
Obiectul juridic al acestei infracţiuni este constituit din protejarea relaţiilor sociale constituite în jurul fondurilor publice, iar elementul material este reprezentat de una dintre următoarele acţiuni: folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, toate acestea în scopul primirii aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice.
În oricare dintre variantele sale de incriminare, acţiunea ce reprezintă elementul material al infracţiunii trebuie să fi condus la obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, fiind în prezenta unei infracţiuni de rezultat, componentă care face parte tipicitatea infracţiunii. În caz contrar, respectiv dacă nu s-a obţinut fondurile publice, suntem în prezenţa unei tentative pedepsibile.
În conformitate cu prevederile art. 48 alin. (1) din C. pen.:
"Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală."
În cauza de faţă, în sarcina inculpatului recurent, s-a reţinut că acţiunea sa a ajutat la producerea urmării socialmente periculoase, în sensul că prin facturile fiscale nr. x/03.06.2015 şi y/09.09.2015, împreună cu înscrisurile anexă, furnizate promotorului, a permis ca acesta să acceseze fondurile publice.
Susţinerile inculpatului recurent A. în sensul că nu pot fi incluse în sfera noţiunii de fonduri publice sumele obţinute de către UAT Mun. Botoşani, acestea fiind granturi nerambursabile, nu pot fi primite.
În primul rând este de remarcat faptul că elementul invocat de către recurent a fost amplu analizat de către prima instanţă, aceasta stabilind în mod definitiv, pe baza analizei probelor existente la dosarul cauzei, faptul că fondurile accesate de către unitatea administrativă sunt fonduri alocate României prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014, fonduri externe nerambursabile acordate României în baza Memorandumului încheiat între Islanda, Principatul Liechtenstein, Regatul Norvegiei, denumite state donatoare, şi Guvernul României.
Acest lucru a fost stabilit în mod definitiv şi nu poate face obiectul analizei prezentului recurs, elementele stării de fapt neputând fi cercetate de către instanţa de recurs în casaţie.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza susţinerea recurentului referitoare la faptul că pentru cea de-a doua dintre facturile emise fondurile au provenit din bugetul local al UAT Botoşani, prima instanţă stabilind definitiv faptul că fondurile pentru festivalul de la Bistriţa provin din prefinanţarea pusă de la dispoziţie prin Mecanismul Financiar SEE, iar banii încasaţi de recurent pentru festivalul de la Botoşani provin din fondurile Mecanismului Financiar SEE, după constatarea iniţială că aceste fonduri sunt eligibile.
Cu privire la natura de fonduri publice a granturilor alocate României prin Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014, consider că instanţa de apel a prezentat în mod coerent toate argumentele juridice pentru care se reţine această caracterizare a fondurilor obţinute de către UAT Botoşani, prevederile legale invocate respectiv art. 1 alin. (2) lit. i) din Legea 500/2002 privind finanţele publice, precum şi cele ale art. 2 alin. (1) pct. 27 şi 271 din acelaşi act normativ fiind elocvente din acest punct de vedere.
Din coroborarea textelor legale rezultă că sunt fondurile publice sumele alocate din bugetele externe postaderare şi de la alţi donatori în cadrul unor proiecte/programe/instrumente/facilităţi finanţate conform unor decizii/acorduri/înţelegeri/memorandumuri ale Uniunii Europene şi/sau ale altor donatori, cum este cazul şi granturilor menţionate anterior.
Ca atare consider că prima critică a recurentului nu poate fi primită, sumele de bani obţinute de către UAT Botoşani fiind fonduri publice, astfel încât tipicitatea obiectivă a infracţiunii este realizată din acest punct de vedere.
A doua susţinere a recurentului vizează faptul că acţiunile sale nu ar întruni elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care furnizarea facturilor false nu reprezenta un element care să influenţeze în vreun mod finanţarea din fondurile Mecanismului Financiar SEE 2009 - 2014, aceasta fiind obţinută de către UAT Botoşani anterior emiterii acestor documente.
Nici această critică nu poate fi primită în condiţiile în care, aşa cum a reţinut instanţa de apel, una dintre condiţiile pentru obţinerea fondurilor din granturile externe era verificării eligibilităţii cheltuielilor efectuate de UAT Botoşani în condiţiile contractului de finanţare.
În această fază a procedurii a intervenit activitatea recurentului, obţinerea efectivă a finanţării suportate de Mecanismul Financiar SEE se realiza de promotorul de proiect (UAT Botoşani) la momentul la care plăţile erau validate ca eligibile de operatorul de program (Ministerul Culturii), pe baza documentelor depuse de promotorul de proiect care atestau efectuarea cheltuielilor.
În lipsa acestor documente, conform contractului nu se putea realiza plata sumelor de bani din granturi, fiind nerelevant faptul încheierii anterioare a contractului.
Acţiunile recurentului întrunesc tipicitatea obiectivă a infracţiunii reţinute în sarcina acestuia, activitatea de emitere a unor facturi false şi punerea la dispoziţia UAT Botoşani pentru a fi folosite în relaţia cu Ministerul Culturii reprezentând un ajutor, un sprijin în obţinerea fondurilor publice, în condiţiile în care conform contractului încheiat între cele două instituţii, aşa cum a reţinut instanţa de apel, plata fondurilor provenite din granturi se realiza exclusiv după verificarea şi validarea cheltuielilor realizate.
Sunt pe deplin întrunite deci condiţiile legale ale participaţiei improprii la comiterea infracţiunii prev. de art. 306 din C. pen., actele pe care le-a îndeplinit recurentul având legătură de cauzalitate directă în obţinerea finanţării de către UAT Botoşani, în lipsa documentelor justificative neputându-se obţine plata sumelor de bani şi în mod evident nu s-ar fi produs rezultatul socialmente periculos, respectiv prejudiciu reţinut.
În fine, ultima susţine a recurentului, vizând aplicarea principiului ultima ratio, consider că nu poate fi subsumat cazului de casaţie invocat.
În mod evident, fapta reţinută în sarcina recurentului este una prevăzută de lege, iar posibilitatea ca sancţiunea penală să fie utilizată doar după epuizarea altor remedii juridice nu este de natură a conduce la concluzia contrară.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluţia ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursului ca nefondat, soluţia adoptată prin hotărârea criticată fiind una legală şi temeinică.