Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x GS 1468/23, la data de 23.06.2023, pe numele persoanei urmărite internaţional A. şi s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Germania.
În baza art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internaţional nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut starea de arest a persoanei urmărită internaţional A., cu dublă cetăţenie germană şi italiană, dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME/28.12.2023, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 08.01.2024 până la data de 06.02.2024, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
În baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internaţional a fost reţinută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 27.12.2023, ora 12:25, şi până la data de 28.12.2023, ora 12:25.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu desemnat pentru persoana solicitată au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, prin sesizarea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 27.12.2023, sub numărul x/2023, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat arestarea provizorie a persoanei urmărite internaţional A., pentru o perioadă de 15 zile, în vederea depunerii mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Germania, în limba română.
În motivare, s-a arătat că I.P.J. Arad - S.I.C. a prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, la data de 27.12.2023, ora 23:15, pe numitul A., faţă de care autorităţile judiciare din Germania au introdus la data de 27.09.2023 o semnalare în Sistemul de Informaţii Schengen, fiind căutat în vederea arestării şi predării în baza unui mandat european de arestare.
S-a arătat că din conţinutul semnalării rezultă că, la data de 28.08.2023, autorităţile judiciare din Germania, Tribunalul Districtual Memmingen, au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare în vederea arestării şi predării către acestea, în scopul efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea a două infracţiuni de fraudă, fapte prevăzute în C. pen. german, prin săvârşirea cărora au fost afectate financiar interesele Comunităţii Europene, încălcând astfel şi Convenţia din 26 iulie 1995 privind Comunităţile Europene, săvârşite în data de 29.10.2021 şi 02.12.2021.
S-a mai arătat că persoana urmărită, la data de 27.12.2023, cu ocazia audierii, în prezenţa apărătorului din oficiu şi a interpretului de limbă germană, a precizat că doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania, neridicând obiecţiuni cu privire la identitatea sa, că nu renunţă la regula specialităţii, respectiv că nu cunoaşte să fie cercetat în vreun dosar penal pe teritoriul României.
În cuprinsul referatului cu propunere de arestare provizorie s-a arătat că, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara emisă la data de 27.12.2023, s-a dispus reţinerea persoanei urmărite A., pentru o durată de 24 de ore, începând cu data de 27.12.2023, orele 12:25, până la data de 28.12.2023, orele 12:25.
Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 28.12.2023, în dosarul nr. x/2023, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în consecinţă, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., cu dublă cetăţenie germană şi italiană, pe o perioadă de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 28.12.2023, până la data de 11.01.2024 inclusiv.
Prin aceeaşi încheiere s-a amânat judecarea cauzei la data de 08.01.2024, în vederea depunerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Germania pe numele persoanei solicitate, tradus în limba română.
La data de 04.01.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a depus la dosar referatul cu propunere de admitere a cererii de executare a mandatului european de arestare, arestarea pe o perioadă de 30 de zile a persoanei solicitate şi predarea acesteia. S-a arătat că referatul a fost însoţit de traducerea în limba română a mandatului european de arestare.
Procurorul a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile impuse de art. 97 din Legea 302/2004, modificată, referitoare la faptele pentru care se dispune predarea şi nu au fost identificate motive de refuz al predării.
Analizând conţinutul mandatului european de arestare, curtea a reţinut că acesta a fost emis la data de 28.08.2023 de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x Gs 1468/23, având la bază mandatul de arestare emis de Judecătoria Memmingen la data de 23.06.2023 în dosarul nr. x Gs 1468/23, prin care persoana urmărită internaţional A. este căutată în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea a două infracţiuni de fraudă, săvârşite la datele de 29.10.2021 şi 02.12.2021, fapte prevăzute de C. pen. german, sub aspectul situaţiei de fapt reţinându-se următoarele:
1. în data de 29.10.2021, persoana solicitată a cumpărat diverse produse alimentare şi băuturi în valoare totală de 466,26 euro, de la centrul comercial B. din Memmingen, dar nu a efectuat plăţi corespunzătoare costurilor bunurilor care i-au fost oferite, cauzând astfel prejudicii financiare societăţii comerciale.
2. în data de 02.12.2021, la ora 18:01 şi 18:30, persoana solicitată a făcut comenzi de articole vestimentare în valoare de 839,85 euro de la compania C., din Niedereden, ulterior însă neachitând preţul aferent costurilor acestora, provocând astfel prejudicii financiare companiei care i-a vândut bunurile respective.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit mandatului european de arestare, faptele pentru care este cercetată persoana urmărită internaţional A. reprezintă infracţiunile de înşelăciune, prevăzute de art. 263 alin. (1), art. 52 şi 53 din C. pen. din Germania, iar durata maximă a pedepsei prevăzută de legea germană pentru aceste infracţiuni este de 5 ani închisoare.
În şedinţa publică din data de 08.01.2024, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei s-a reţinut că persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Germania şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.
Totodată, s-a reţinut că persoana solicitată a invocat faptul că apărătorul său ales din Germania urmează să lămurească toate aspectele speţei şi a solicitat plasarea în arest la domiciliu.
Curtea, analizând actele dosarului, a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată şi, de asemenea, a fost tradus în limba română, potrivit art. 87 alin. (4) din aceeaşi lege.
Deopotrivă, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 97 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând că faptele pentru care se solicită predarea sunt incriminate în legislaţia penala din România, acestea constituind infracţiunile de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen.
În continuare, curtea a constatat că în speţă nu sunt incidente motive imperative de refuz al executării, reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004, sau motive facultative de refuz al executării, reglementate de art. 99 alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004, şi a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004, nefiind constatate impedimente legale la predare.
Cu referire la propunerea de arestare preventivă a persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile din Germania, curtea de apel a făcut trimitere la dispoziţiile prevăzute de art. 104 alin. (5), (6) şi (13) din Legea 302/2004 şi a reţinut că legea specială nu permite o măsură preventivă alternativă în situaţia executării mandatului european de arestare, predarea persoanei solicitate către autorităţile străine putându-se face doar în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecinţă directă a admiterii solicitării privind executarea mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi menţinerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliţie însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părţii către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Prin urmare, dată fiind soluţia de executare a mandatului, curtea de apel a reţinut că, în cauză, se impune arestarea preventivă a persoanei solicitate, nefiind fondată cererea acesteia, formulată prin apărător ales, de a se dispune măsura arestului la domiciliu.
Faţă de toate aceste motive, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Memmingen, în dosarul nr. x GS 1468/23, la data de 23.06.2023 pe numele persoanei urmărite internaţional A. şi a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Germania.
Împotriva sentinţei penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a formulat contestaţie, în termen legal, persoana solicitată A..
Atât la termenul de dezbateri din data de 02 februarie 2024, cât şi prin motivele de contestaţie scrise, persoana solicitată A., prin apărător ales, a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, respingerea solicitării de punere în executare a mandatului european de arestare.
În argumentare, în esenţă, contestatorul, personal şi prin apărător ales, a susţinut că prima instanţă în mod greşit a pronunţat soluţia atacată fără a solicita autorităţilor emitente probele care susţin acuzaţia penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare, că faptele pentru care este urmărit penal de către autorităţile judiciare germane nu constituie în realitate infracţiuni şi nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări.
Contestatorul a mai arătat că, deşi are domiciliul în Germania, organele de cercetare penală nu l-au notificat cu privire la dosarul penal pentru care s-a dispus urmărirea penală internaţională de faţă, că nu are cunoştinţă despre cele două facturi neachitate care formează obiectul acuzaţiei penale, nu a fost somat cu privire la neplata acestora şi nu este persoana care a achiziţionat bunurile respective.
La termenul de dezbateri, apărarea a solicitat să se observe că mandatul european de arestare nu respectă cerinţele de formă prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004 şi nici prevederile imperative ale art. 97 alin. (1) din aceeaşi lege cu privire la menţionarea unei infracţiuni.
Deopotrivă, apărarea a învederat că autorităţile elveţiene, fiind sesizate cu privire la punerea în executare a unui mandat european de arestare identic cu cel de faţă, au apreciat că nu se regăsesc, în cuprinsul mandatului european de arestare, elemente suficiente de natură a contura situaţia de fapt, respectiv aspectele de natură a demonstra că persoana solicitată este cea care ar fi comis faptele despre care se face vorbire şi că faptele imputate nu constituie infracţiune, astfel că au respins cererea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane.
Referitor la măsura arestării provizorii în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania, în motivele scrise de contestaţie, contestatorul a solicitat înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu până la executarea efectivă a unei eventuale predări, cu argumentarea că nu are antecedente penale, locuieşte cu soţia sa (care este însărcinată şi cu probleme de sănătate) într-un apartament închiriat pe o perioadă îndelungată de timp, măsurile sunt identice din punctul de vedere al siguranţei şi al îndeplinirii condiţiilor de reţinere, nu s-a sustras de la urmărirea penală efectuată de către autorităţile judiciare emitente, nu a refuzat plata celor două facturi aflate în discuţie, iar la termenul de dezbateri, apărarea a solicitat revocarea măsurii arestului preventiv şi punerea contestatorului în libertate, întrucât plasarea acestuia într-un alt regim de restricţionare a libertăţii nu ar putea împieta cu nimic desfăşurarea procedurilor pe mai departe.
***
Înalta Curte reţine că dosarul a fost înregistrat pe rolul acesteia la data de 19.01.2024, sub nr. x/2023, repartizat aleatoriu Completului C10 şi cu prim termen de judecată fixat la data de 25 ianuarie 2024, când, printre altele, instanţa supremă a dispus emiterea unei adrese către Judecătoria Memmingen pentru a se comunica dacă se menţine mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., precum şi stadiul procedurii vizând cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A., prin care acesta a solicitat revocarea mandatului de arestare emis de Judecătoria Memmingen la data de 23.06.2023, în dosarul cu nr. de referinţă x, care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria Memmingen, la data de 28.08.2023, în dosarul cu acelaşi nr. de referinţă, respectiv x.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2024, printre altele, Înalta Curte a încuviinţat cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de contestator, prin apărător ales, pentru a se reveni cu adresă către autorităţile emitente pentru a se comunica stadiul procedurii aferente cererii formulate de către persoana solicitată A..
Înalta Curte a amânat cauza şi a acordat termen la data de 02 februarie 2024, pentru când, printre altele, a dispus revenirea cu adresă către Judecătoria Memmingen pentru a se comunica dacă se menţine mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., stadiul procedurii vizând cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A., prin care acesta a solicitat revocarea mandatului de arestare emis de Judecătoria Memmingen la data de 23.06.2023, în dosarul cu nr. de referinţă x, care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare de către Judecătoria Memmingen, la data de 28.08.2023, în dosarul cu acelaşi nr. de referinţă, respectiv x, precum şi soluţia dispusă cu privire la aceasta.
Totodată, a dispus traducerea în limba română a relaţiilor comunicate pentru acest termen de judecată de către autorităţile judiciare germane în limba engleză.
Pentru termenul de judecată din data de 02 februarie 2024, autorităţile germane au transmis la dosar o adresă prin care au arătat că cererea de extrădare rămâne în vigoare, precum şi faptul că Tribunalul Districtual Memmingen a respins, la data de 31.01.2024, contestaţia formulată de persoana solicitată, ca nefondată.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată:
"Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate". Totodată, alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează în sensul că:
"Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă şi fond ale mandatului european de arestare, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la examinarea motivelor de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, respectând rigorile legii, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea tuturor condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare cu număr de referinţă al dosarului x, emis la data de 28.08.2023, de Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen din Germania, faţă de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale în legătură cu săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 263 alin. (1), art. 52 şi art. 53 din C. pen. german.
Deopotrivă, Înalta Curte reţine că cele două infracţiuni ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Se mai constată că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa, iar în considerarea dispoziţiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte notează că din actele şi lucrările existente la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autorităţile judiciare române într-o altă cauză penală.
Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reţine că prima instanţă, în mod temeinic şi legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.
În acest context, evaluând criticile concrete formulate de către contestator, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate.
Persoana solicitată A. a susţinut, în esenţă, următoarele: mandatul european de arestare nu respectă cerinţele prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004, nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări, prima instanţă în mod greşit a pronunţat soluţia atacată fără a solicita autorităţilor emitente transmiterea la dosar a probelor care susţin acuzaţia penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare, faptele pentru care este urmărit penal de către autorităţile judiciare germane nu constituie în realitate infracţiuni, ci se circumscriu unui eventual litigiu civil/comercial, a criticat situaţia de fapt expusă în cuprinsul mandatului european de arestare de către autorităţile judiciare străine, a învederat că autorităţile elveţiene au respins anterior aceeaşi cerere de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane, a solicitat revocarea măsurii arestării provizorii şi punerea sa în libertate sau înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu, în raport cu circumstanţele sale personale coroborat cu acuzaţia penală imputată.
Criticile contestatorului A. privind presupusa neîndeplinire a cerinţelor prev. de art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004 sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, care reglementează conţinutul şi forma mandatului european de arestare, "(1) Mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii:
c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege;
d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97;
e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;".
Înalta Curte constată îndeplinite toate condiţiile de conţinut şi de formă ale mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei.
Astfel, din examinarea mandatului european de arestare se constată că autoritatea emitentă a specificat la lit. b) punctul 1, purtând denumirea Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească cu acelaşi efect, următoarele:
"Autoritatea care a emis mandatul de arestare: Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen; Data mandatului de arestare: 23.06.2023; Nr. de referinţă: x; Tipul: Mandat de arestare pentru cercetări".
Contrar susţinerilor apărării, având în vedere că persoana solicitată este urmărită internaţional pentru efectuarea urmăririi penale, este suficientă indicarea existenţei unui mandat naţional de arestare preventivă executoriu pentru a fi constatată îndeplinită condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Or, autoritatea judiciară emitentă a arătat că mandatul european de arestare are la bază mandatul naţional de arestare din data de 23.06.2023 emis de Judecătoria (Amtsgericht) Memmingen, în dosarul cu nr. de referinţă: x.
În plus, prin adresa emisă la data de 1 februarie 2024, autorităţile judiciare emitente au confirmat că mandatul european de arestare rămâne valabil, precum şi împrejurarea că, în data de 31.01.2024, Tribunalul districtual Memmingen a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată privind mandatul naţional de arestare.
Se mai reţine că mandatul de arestare preventivă naţional se dispune în baza condiţiilor şi cazurilor expres reglementate de dispoziţiile procesual penale specifice legislaţiei statului membru emitent, iar orice alte critici privind eventuala valabilitate sau menţinere a mandatului naţional de arestare urmează a fi formulate exclusiv în faţa autorităţilor judiciare germane, singurele abilitate să verifice apărările persoanei solicitate sub acest aspect.
La lit. e) "Infracţiunea (infracţiunile)" din cuprinsul mandatului european de arestare s-au arătat următoarele:
"Prezentul mandat se referă la un total de 2 fapte.
Descrierea circumstanţelor în care s-a/s-au comis faptele, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmărite:
Momentul/perioada infracţiunilor:Un moment de necontestat pe 29.10.2021, pe 02.12.2021, ora 18:01 şi pe 02.12.2021, ora 18:30
Locul infracţiunilor: Spaţiile comerciale ale firmei B., şi la domiciliul său avut atunci pe Untere Kulturen 5.
Situaţia de fapt:
1) Într-un moment de necontestat cu exactitate pe 29.10.2021, inculpatul a cumpărat în spaţiile comerciale ale firmei păgubite B., simulând capacitatea şi voinţa sa de plată diferite băuturi, alimente şi articole de catering în sumă totală de 466,26 Euro.
Corespunzător intenţiei sale premeditate, inculpatul nu a plătit marfa primită în baza încrederii în capacitatea şi voinţa sa de plată. Astfel, inculpatul a făcut o economie în suma preţului mărfurilor şi a cauzat o pagubă corespunzătoare.
2) Pe 02.12.2021, ora 18:01 şi ora 18:30, inculpatul a comandat, probabil din locuinţa sa de atunci pe Untere Kulturen 5 în 87767 Niederrieden, la firma C., prin simularea capacităţii şi voinţei sale de plată, marfă în sumă totală de 839,85 Euro. În detaliu este vorba despre următoarele mărfuri: 1 pereche de pantofi marca x în sumă de 139,95 Euro; 1 Polo sport marca x în sumă de 149,95 Euro; 1 giacă marca x în sumă de 549,95 Euro. Articolele numite mai sus au fost livrate inculpatului.
Conform intenţiei sale premeditate, inculpatul nu a plătit marfa primită în baza încrederii în capacitatea şi voinţa sa de plată. Astfel, inculpatul a făcut o economie în suma preţului mărfurilor şi a cauzat o pagubă corespunzătoare.
Felul participării: Făptuitor.
Aprecierea juridică a faptelor şi prescripţii legale de aplicat:
Aprecierea juridică a faptelor: înşelăciune în două cazuri.
Prescripţii legale de aplicat: paragrafele 263 alin. (1), (52), (53) C. pen. german.".
Contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată îndeplinite şi condiţiile de conţinut şi de formă prevăzute expres de art. 87 alin. (1) lit. d) şi e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, de vreme ce autorităţile judiciare străine au indicat în cuprinsul mandatului european de arestare, natura şi încadrarea juridică a infracţiunilor, precum şi o descriere a circumstanţelor în care au fost comise cele două infracţiuni, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate.
Aşadar, verificând conţinutul şi forma mandatului european de arestare în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de legiuitor în legea specială pentru a se dispune executarea acestuia de către autorităţile române.
Critica persoanei solicitate privind neîndeplinirea condiţiei dublei incriminări este nefondată.
Înalta Curte constată că, în cuprinsul mandatului european de arestare, autoritatea judiciară emitentă a arătat că faptele presupus săvârşite de persoana solicitată se încadrează la "fraudă, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene", infracţiune care, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, indiferent de denumirea pe care o are în legislaţia statului emitent, dacă este sancţionată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puţin 3 ani, nu va fi supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.
Se observă că, în cuprinsul mandatului european de arestare, autoritatea emitentă a arătat, la lit. c) care conţine informaţii privind durata pedepsei, că faptele presupus săvârşite de persoana solicitată sunt sancţionate cu închisoarea de 5 ani.
Referitor la noţiunea de "fraudă", Înalta Curte observă că aceasta are, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, sensul de a "păgubi pe o altă persoană", "a înşela", "a fura pe cineva", "săvârşirea cu rea-credinţă, pentru a obţine foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia", "înşelăciune comisă de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia".
Aşadar, frauda este un act de înşelăciune comis pentru a obţine câştiguri personale sau pentru a cauza o pierdere unei alte părţi, iar cele două infracţiuni de înşelăciune ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prev. de art. 97 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare, fără îndeplinirea condiţiei dublei incriminări.
Ca atare, nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, iar persoana solicitată este căutată pentru efectuarea urmăririi penale, astfel încât autorităţile judiciare germane urmează să clarifice situaţia de fapt prezentată în cuprinsul mandatului european de arestare şi contestată de către persoana urmărită internaţional.
Nefondată este şi susţinerea contestatorului privind împrejurarea că autorităţile elveţiene au respins anterior aceeaşi cerere de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane şi de predare a persoanei solicitate, întrucât acest aspect nu constituie un impediment pentru ca autorităţile judiciare române să pună în executare un mandat european de arestare, nefiind prevăzut ca motiv facultativ sau obligatoriu la predare de către legiuitor în Legea nr. 302/2004; în plus, autorităţile judiciare elveţiene au apreciat asupra mandatului european de arestare conform exigenţelor legislaţiei lor interne.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la acuzaţia penală imputată ce face obiectul mandatului european de arestare şi împrejurarea că faptele pentru care contestatorul este urmărit penal de către autorităţile judiciare germane nu constituie infracţiuni, ci pot face obiectul unui eventual litigiu civil/comercial, Înalta Curte reţine că, în această procedură de executare a mandatului european de arestare, instanţa naţională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, după cum nu are nici competenţa de a se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă, chestiunile aduse în discuţie de apărare putând fi evaluate exclusiv de către autorităţile judiciare din Germania.
În caz contrar, s-ar încălca principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Înalta Curte notează că persoana solicitată A. a criticat sentinţa penală atacată şi sub aspectul măsurii preventive luate în vederea predării.
Or, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, arestarea preventivă în vederea predării este obligatorie în situaţia în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând, sub acest aspect, o alternativă mai blândă.
Astfel, sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, potrivit cărora:
"După întocmirea sentinţei prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispoziţiile C. proc. pen. cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât şi cu ocazia soluţionării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) şi 13 din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie şi se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea şi s-a dispus predarea. În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că dispoziţiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, sub aspectul posibilităţii înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condiţiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecăţii, nu şi după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanţa s-a pronunţat asupra executării mandatului european de arestare prin sentinţă, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării.
În ceea ce priveşte măsurile preventive provizorii dispuse în cauză, Înalta Curte constată că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara emisă la data de 27 decembrie 2023, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27 decembrie 2023, orele 12:25, până la data de 28 decembrie 2023, orele 12:25.
Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 28.12.2023, în dosarul nr. x/2023, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 28.12.2023 până la data de 11.01.2024 inclusiv.
Prin sentinţa penală nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 104 alin. (9) şi 10 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a menţinut starea de arest a persoanei urmărită internaţional A., cu dublă cetăţenie germană şi italiană, dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME/28.12.2023, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile, începând cu data de 08.01.2024 până la data de 06.02.2024, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Germania.
Totodată, în baza art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana urmărită internaţional a fost reţinută pe o durată de 24 de ore începând cu data de 27.12.2023, ora 12:25, şi până la data de 28.12.2023, ora 12:25.
Înalta Curte observă că în mod greşit prima instanţă nu a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi. Această constatare nu impune însă desfiinţarea hotărârii atacate, reţinerea corectă a întregii perioade în care persoana solicitată s-a aflat sub incidenţa unor măsuri provizorii privative de libertate dispuse în cursul executării mandatului european de arestare putând fi făcută direct de către instanţa de contestaţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită, conform dispoziţiilor art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004, este temeinică şi legală, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, constatând că persoana solicitată A. a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi.
Deopotrivă, reţinând culpa procesuală a persoanei solicitate A. în formularea prezentei contestaţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acesteia la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 275 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) rap. la art. 273 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limbă germană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 3/PI din data de 08 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Constată că persoana solicitată A. a fost reţinută, arestată provizoriu şi arestată în vederea predării de la 27.12.2023 la zi.
Obligă pe contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 275 RON, până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă germană se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 februarie 2024.