Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14/F din data de 01 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autorităţile judiciare din Germania privind-o pe persoana solicitată A..
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 de ore de la 31.01.2024 până la 1.02.2024.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că, în privinţa persoanei solicitate A. (cetăţean român), a fost emis, la data de 11.07.2020, de către un judecător din cadrul Judecătoriei Duisburg (Germania), un mandat naţional de arestare, cu nr. de referinţă al dosarului x, din care rezultă că persoana solicitată A. este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi vătămare corporală, faptă prev. şi ped. de art. 223, art. 252, art. 249, art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. german, infracţiune care este incriminată în legislaţia penală română prin disp. art. 233 C. pen. (tâlhărie), fiind îndeplinise condiţiile prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 pentru care nu este necesară verificarea condiţiei dublei incriminări, constând în aceea că în data de 10.07.2020, în jurul orei 12:10, împreună cu alţi doi făptuitori necunoscuţi s-a deplasat la filiala magazinului B., situată la adresa din Duisburger pe baza unei rezoluţii infracţionale adoptate împreună cu cei doi făptuitori necunoscuţi, A. a extras din zona casei de marcat a filialei cinci pachete de ţigări marca "x" în cuantum total de 56 euro. Două pachete le-a introdus la betelia pantalonilor trei pachete în buzunarul de la haină. Intenţia sa a fost de a păstra pachetele de ţigări pentru sine. După ce cele trei persoane au trecut de zona casei de marcat, ele au fost atenţionate de către martorii C. şi Giiven referitor la marfa furată. În urma acestui fapt, A. a vrut să se îndepărteze şi a devenit agresiv. Când martorii l-au reţinut pe acesta, A. a început să lovească în jur. Cu această ocazie l-a nimerit pe martorul C. la buza inferioară, aceasta începând imediat să sângereze.
Prin sentinţa penală nr. 12/21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, iar în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004 s-a luat act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A.. S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A.. S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România. S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21.01.2021 la 19.02.2021, inclusiv.
Prin încheierea din data de 27.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, s-a revocat măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la momentul rămânerii definitive a soluţiei de revocare a măsurii arestării în vederea predării, dacă nu este privată de libertate în altă cauză.
Astfel, Curtea a reţinut că, în cauză, a fost admisă anterior o solicitare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A., dispunându-se predarea acesteia.
Curtea a opinat că, în aceste condiţii, nu poate fi formulată o nouă solicitare de punere în executare a aceluiaşi mandat european de arestare şi de predare a persoanei solicitate deoarece o astfel de cerere a fost deja admisă, apreciind astfel că solicitarea parchetului este inadmisibilă.
În sensul imposibilităţii formulării şi admiterii unei cereri de punere în executare a aceluiaşi mandat european de arestare par a fi şi concluziile orale ale reprezentantului Ministerului Public, procurorul de şedinţă susţinând că ar trebui să se dispună din nou arestarea în vederea predării şi făcând trimitere în acest sens la dispoziţiile art. 113 alin. (6) din Legea nr. 302/2004.
Potrivit acestui text de lege, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare bazat pe aceleaşi fapte, (spre deosebire de forma anterioară a legii care făcea referire la un viitor mandat de arestare, în prezent textul permite şi predarea în baza aceluiaşi mandat).
Din interpretarea acestui text de lege se observă că strict juridic este posibilă predarea persoanei solicitate şi în cazul în care aceasta se află în stare de libertate, putând exista excepţii de la regula potrivit căreia persoana predată se află în stare de arest la momentul în care este preluată de statul solicitant.
Fără a contesta posibilitatea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de a solicita din nou arestarea persoanei solicitate în vederea predării, Curtea a apreciat însă că acest lucru nu se poate realiza în prezentul cadru procesual. După cum se observă şi din adresa de înaintare, Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată cu o cerere de punere în executare a unui mandat european de arestare, nu cu o cerere de arestare în vederea predării. În conţinutul sesizării se face referire la art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, text care reglementează arestarea în baza semnalării introduse în Sistemul de Informaţii Schengen, o măsură anterioară dispunerii predării. Din conţinutul sesizării scrise se constată în mod clar că s-a solicitat din nou punerea în executare a unui mandat european şi parcurgerea întregii proceduri din Legea nr. 302/2004 (arestare provizorie, examinarea condiţiilor de predare, ş.a.m.d.), deşi cu privire la acel mandat se dispusese anterior o soluţie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărării asupra contestaţiei formulate, precum şi poziţia intimatului persoană solicitată din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Examinând contestaţia formulată, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 12/21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (5), (6) din Legea nr. 302/2004, luându-se act de consimţământul la predare exprimat de persoana solicitată A., s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către judecătorul de la Judecătoria Duisburg, Germania, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 21.01.2021 la 19.02.2021, inclusiv şi s-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu în perioada 07.01.2021-21.01.2021.
Ulterior, prin încheierea din data de 27.05.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, s-a revocat măsura arestării în vederea predării cu privire la persoana solicitată A. şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate la momentul rămânerii definitive a soluţiei de revocare a măsurii arestării în vederea predării, dacă nu este privată de libertate în altă cauză.
În cauza pendinte, la data de 01 februarie 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania pe numele persoanei solicitate A. cetăţean român, urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de jaf organizat sau armat şi vătămare corporală, fapte prev. de art. 223, art. 252, art. 249, art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. german, infracţiune ce este incriminată în legislaţia penală română prin disp. art. 233 C. pen. (tâlhărie), fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
În contextul prezentat, Înalta Curte apreciază că, deşi sesizarea a avut loc în temeiul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, parchetul reţinând că există o semnalare în vederea arestării, în fapt, aceasta constituie o nouă cerere de predare a cetăţeanului român A. în baza aceluiaşi mandat european de arestare, prima procedură de predare a acestuia, încuviinţată prin sentinţa penală definitivă nr. 12 din 21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021, fiind întreruptă în faza de executare a dispoziţiei de predare, ca urmare a faptului că preluarea persoanei solicitate nu a avut loc din motive independente de voinţa autorităţilor române sau ale statului emitent, respectiv din cauza stării de sănătate a persoanei solicitate A. care, potrivit adresei nr. x/18.03.2021 emisă de Penitenciarul Spital Bucureşti Jilava, suferă de tuberculoză secundară pulmonară şi prezintă risc epidemiologic.
Prin urmare, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte executarea mandatului european de arestare emis la data de 10.12.2020 de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania pe numele persoanei solicitate A., există o hotărâre definitivă, şi anume, sentinţa penală nr. 12/21.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare menţionat.
Totodată, se constată că, în prezenta cauză s-a solicitat punerea în executare a aceluiaşi mandat european de arestare ce a format obiectul analizei instanţei în anul 2021 şi care vizează aceeaşi persoană solicitată, respectiv A., pentru aceleaşi fapte. Drept urmare, Înalta Curte constată că, în cauza pendinte nu mai este posibilă desfăşurarea aceleiaşi proceduri judiciare împotriva aceleiaşi persoane şi pentru aceeaşi situaţie juridică întrucât s-ar încălca principiul autorităţii de lucru judecat.
Cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 113 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, invocate de către contestatorul parchet, Înalta Curte reţine, similar instanţei de fond, că potrivit acestui text de lege, în cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare bazat pe aceleaşi fapte (spre deosebire de forma anterioară a legii care făcea referire la un viitor mandat de arestare, în prezent textul permite şi predarea în baza aceluiaşi mandat).
Prin urmare, se constată că este posibilă predarea persoanei solicitate şi în cazul în care aceasta se află în stare de libertate, putând exista excepţii de la regula potrivit căreia persoana predată se află în stare de arest la momentul în care este preluată de statul solicitant, ca în cauza pendinte.
Faţă de considerentele arătate anterior, constatând ca legală şi temeinică hotărârea contestată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 14/F din data de 01 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024(363/2024), privind pe intimatul-persoană solicitată A..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 14/F din data de 01 februarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024(363/2024), privind pe intimatul-persoană solicitată A..
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-persoană solicitată, în sumă de 1098 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2024.