Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 86 din 25.05.2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., , pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (2) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., s-a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 2 ani.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vâlcea la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen., respectiv sesizarea organelor abilitate cu privire la orice încălcare a obligaţiilor stabilite în sarcina sa.
În baza art. 25 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea avizului de însoţire seria x nr. x/08.03.2019
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
II. Prin decizia penală nr. 747/A din data de 04 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinţei penale nr. 86 din 25 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020.
S-a constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 27.03.2023 s-a dispus, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. alin. (1) C. pen. 1 cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen. .
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi, rejudecând:
A fost înlăturată soluţia de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. art. 35 alin. (2) C. pen. şi soluţia de amânare a aplicării pedepsei de 1 an închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu toate consecinţele.
În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen. 1 şi cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, în formă continuată.
În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârşit fapta - aceea de pădurar -, pe o perioadă de 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârşit fapta - aceea de pădurar, de la pronunţarea prezentei decizii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., cu reţinerea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
În baza disp. art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, astfel că inculpatul A. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza disp. art. 45 alin. (1) C. pen. şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârşit fapta - aceea de pădurar -, pe o perioadă de 2 ani de la pronunţarea prezentei decizii.
În baza disp. art. 45 alin. (5) C. pen. şi art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţi publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-a săvârşit fapta - aceea de pădurar -, de la pronunţarea prezentei decizii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului.
În baza art. 92 C. pen., a fost fixat termen de supraveghere de 4 ani pentru inculpat, fiind obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea la datele fixate de acesta;b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Berislăveşti, jud. Vâlcea sau în cadrul Primăriei Călimăneşti, jud. Vâlcea, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 200 RON primită ca mită.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 86 din 25 mai 2022, pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020.
III. Împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat, în temeioul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi rejudecând să înlăturaţi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, de către instanţa de apel, la pedeapsa penală stabilită inculpatului în alte limite prevăzute de lege pentru infracţiunea de luare de mită
În concret, inculpatul A., prin apărător a susţinut prin cererea de recurs în casaţie că decizia recurată este nelegală, întrucât stabileşte pentru fapta de "luare de mită" comisă de inculpat, o pedeapsă penală în alte limite decât cea legală, datorită aplicării la această faptă penală în mod nelegal, a dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, încălcându-se dispoziţiile cu caracter imperativ, reglementate de legiuitorul naţional, precum şi dispoziţiile cuprinse în Deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii,
De altfel, a arătat că instanţa de apel în motivarea hotărârii recurate a făcut "conexiunile speculative" între fapta de luare de mită şi art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, care a condus la stabilirea unei pedepse penale pentru această faptă, în alte limite decât cele legale şi în final la nelegalitaea hotărârii judecătoreşti.
Astfel, a susţinut că, inculpatul A. a comis fapta de luare de mită prin încălcarea atribuţiilor de pază a fondului silvic aparţinând B., care nu impunea raportarea acestei fapte penale la dispoziţiile art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Prin această conexiune speculativă şi forţată între fapta de luare de mită şi art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, instanţa de apel a stabilit o altă pedeapsă penală în alte limite decât cea legală, adăugând şi un spor de 4 luni de zile la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni.
Prin urmare, s-a apreciat că a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege,
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 4 septembrie 2023, procedura de comunicare a recursurilor în casaţie era îndeplinită.
La data 16 octombrie 2023 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia şi a trimis cauza în vederea judecării în compunere de 3 judecători, cu termen la data 6 decembrie 2023.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.
Pe de altă parte, Înalta Curte notează, că starea de fapt reţinută prin decizia recurată cu privire la inculpatul A., a constat în aceea că, în calitatea sa de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Călimăneşti, a realizat printre altele, atribuţiile de pază a fondului forestier aflat în posesia B., de pe raza comunei Berislăveşti, în baza contractului de prestări servicii silvice încheiat la data de 26 septembrie 2017 între Obşte şi Ocolul Silvic Călimăneşti, înregistrat sub nr. x/2017 la OS Călimăneşti şi sub nr. x/2017 la B.. Conform art. 13 din acest contract, prestatorul Ocolul Silvic Călimăneşti se obligă să asigure valorificarea produselor lemnoase şi nelemnoase numai la cererea expresă a beneficiarului - B..
Potrivit art. 51 alin. (3) din Codul silvic, în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum şi constatarea contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, în limitele competenţelor stabilite de lege.
Conform art. 111 alin. (1) din acelaşi act normativ, pe lângă organele de urmărire penală, sunt competente să constate faptele prevăzute la art. 106, 107 - 109 şi 110 personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al structurilor teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice de regim autorizate, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române.
De asemenea, art. 24 alin. (1) lit. a) din Legea 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, au obligaţia şi dreptul să efectueze controlul, să constate contravenţiile silvice şi să aplice sancţiunile prevăzute în prezenta lege următorii agenţi constatatori: a) personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al structurilor sale teritoriale cu specific silvic, împuternicit în acest scop.
Din conţinutul normelor mai sus expuse rezultă în mod evident că pădurarii au atât obligaţia de pază a fondului forestier, dar şi obligaţia de constatare a contravenţiilor şi a faptelor ce constituie infracţiuni silvice. Prima instanţă a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000 reţinând, în esenţă, că fapta imputată inculpatului se circumscrie atribuţiei de serviciu de a asigura paza fondului forestier, iar nu de constatare şi sancţionare a faptelor ce constituie contravenţii sau infracţiuni.
În aceste coordonate, se constată că distincţia realizată de prima instanţă este teoretică. Inculpatul a primit suma de 200 RON şi a pretins, pentru a doua zi, o altă sumă de bani tocmai pentru a le permite lui C. şi D. să ia material lemnos fără marcă silvică, în caz contrar inculpatul având obligaţia nu numai de a nu le permite să ia materialul nemarcat, dar şi să întocmească implicit acte de constatare a faptelor ce ar putea constitui contravenţie sau infracţiune silvică, cele două atribuţii de serviciu fiind indisolubil legate în astfel de situaţii. S-ar putea reţine îndeplinirea necorespunzătoare numai a atribuţiilor de pază în situaţia în care pădurarul nu îndeplineşte toate obligaţiile pentru a depista tăierile ilegale de material lemnos, din neglijenţă sau intenţionat. De altfel, în caz contrar C. nici nu ar mai fi avut vreun interes să-i dea inculpatului vreo sumă de bani, asumându-şi riscul de a tăia material lemnos marcat.
Astfel se observă că, emiterea în fals a avizului menţionat nu numai că are legătură cu atribuţiile inculpatului de organ constatator, dar e emis contrar acestor atribuţii, tocmai pentru a acoperi neîndeplinirea acestora, pentru a da o aparenţă de legalitate tăierilor ilegale, fără marcă silvică şi fără acordul proprietarului.
Astfel, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12) din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Înalta Curte reaminteşte că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12) C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei şi incidenţa unor cauze de agravare sau atenuare a pedepsei reţinute prin hotărârea definitivă, instanţa de recurs în casaţie neavând posibilitatea legală să dispună reindividualizarea pedepsei, textul permiţând cenzurarea doar a unor aspecte de nelegalitate care situează pedeapsa aplicată în alte limite speciale prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune.
Problema de drept adusă în discuţie de recursul în casaţie are în vedere relevanţa criteriilor de individualizare a pedepsei în conceptul de pedeapsă prevăzută de lege incident în cazul de recurs în casaţie descris de art. 438 alin. (1) pct. 12) C. proc. pen.. Conform unei jurisprudenţe constante, cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12) C. proc. pen. nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să cenzureze, prin hotărârea definitivă de condamnare, reţinerea sau absenţa reţinerii, a unei cauze de reducere a pedepsei, a unei circumstanţe atenuante sau agravante ori a unei cauze de agravare a pedepsei. Instanţa de recurs în casaţie verifică numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei cauzei de reducere a pedepsei, cauzei de agravare a pedepsei, circumstanţei agravante ori a circumstanţei atenuante, şi doar în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză ori circumstanţă (vezi şi Î.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 23/RC/2017 - Recurs în casaţie, publicată în Buletinul Casaţiei nr. 10 din 30 octombrie 2017).
Fiind o instanţă care nu are în competenţă administrarea de probe cu privire la situaţia de fapt, instanţa de recurs în casaţie nu poate aprecia efectele probatoriului în materia faptelor sau în materia cauzelor, circumstanţelor ori criteriilor de individualizare.
Instanţa de recurs în casaţie verifică legalitatea hotărârii atacate şi anume dacă efectele situaţiei de fapt reţinută de instanţa de apel ori efectele elementelor de individualizare reţinute de instanţa de apel menţin hotărârea în limite legale, deci dacă pentru situaţia de fapt reţinută subzistă elementele de legalitate ale conţinutului infracţiunii ori dacă în raport de limitele pedepsei prevăzute de lege, elementele de individualizare reţinute de instanţa de apel conduc la respectarea acelor limite. Pentru identitate de raţiune, modul în care instanţa de apel a aplicat criteriile de individualizare, orientând pedeapsa către minimum sau către maximum prevăzut de lege, excede cazului de casare invocat de apărare.
În aceste coordonate, în raport cu motivele de recurs în casaţie astfel cum au fost formulate, dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul inculpat A. a invocat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei pentru fapta de "luare de mită" comisă de inculpat, o pedeapsă penală în alte limite decât cea legală, criticându-se modalitatea aplicării la această faptă penală, a dispoziţiilor art. 7 lit. c) din Legea 78/2000, încălcându-se dispoziţiile cu caracter imperativ, reglementate de legiuitorul naţional, precum şi dispoziţiile cuprinse în Deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii,
Potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, "Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care: (...) c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor; (...) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau 291 din C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime".
Pentru a fi incidente aceste norme, este necesar şi obligatoriu să se constate că fapta reţinută în sarcina subiectul activ se circumscrie atribuţiilor la care textul face referire. Aceste atribuţii se înscriu - astfel cum s-a arătat şi dezvoltat anterior -, întotdeauna, în sfera de activitate sau de competenţă a subiectului activ/pasiv adiacent, care îi conferă capacitatea de a efectua în mod valabil acte sau activităţi cu privire la constatarea sau sancţionarea contravenţiilor ori constatarea, urmărirea sau judecarea infracţiunilor".
Pornind de la consideraţiile de ordin teoretic anterior expuse şi de la dispoziţiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situaţii de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin urmare, astfel de susţineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, aşa cum au fost formulate, excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 747/A din data de 04 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2024.