Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 378/A din data de 04 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1184/A/06.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I- A Penală în dosar nr. x/2020.
Împotriva deciziei nr. 378/A din data de 04 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, contestatorul A. a declarat contestaţie.
Analizând admisibilitatea contestaţiei formulată de contestatorul A., Înalta Curte reţine următoarele:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Potrivit dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Prin urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea contestaţiei exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.
Totodată, dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.
În speţă, Înalta Curte constată că împotriva deciziei nr. 378/A din data de 04 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, contestatorului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac; prin decizia contestată, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B..
Aşadar, decizia atacată - pronunţată în procedura examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare - este o hotărâre definitivă cu privire la care legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.
Exercitarea contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, încălcă coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Ca atare, constatând că a fost învestită cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, în consecinţă, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 378/A din data de 04 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din Codul de procedură penală, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 378/A din data de 04 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2024.