Şedinţa publică din data de 05 iunie 2024
Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71/F din data de 26 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 166 alin. (3) şi (6) din Legea 302/2004, republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind cererea formulată de autorităţile judiciare belgiene de transferare a persoanei condamnate A. , pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi, în consecinţă:
În baza art. 167 din Legea 302/2004, republicată, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din data de 14.04.2022, pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2022, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare (1460 zile), în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor de furt prin efracţie, cu escaladare sau chei false, prevăzută de art. 461 şi art. 467 din C. pen. belgian şi participare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian, infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul infracţiunilor de furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.
În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare în regim de detenţie şi s-a dispus transferarea acesteia într-un penitenciar din România.
S-a constatat că persoana condamnată A. se află deţinută în Penitenciarul Andenne, Belgia.
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie perioada executată de 832 zile închisoare calculată de autorităţile judiciare belgiene până la data de 26.02.2024.
S-a dedus în continuare perioada executată de la 26.02.2024 la zi.
În temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare pentru pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie pe numele persoanei condamnate A., aplicată prin sentinţa penală din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2022, astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., cu referire la art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, conform delegaţiei emisă de Baroul Galaţi, în cuantum de 942 RON, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei (avocat B.).
Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a transmis cererea autorităţilor judiciare belgiene privind transferul persoanei condamnate A., în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate de autorităţile judiciare belgiene.
S-a arătat că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin sentinţa penală din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2022, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunilor de furt prin efracţie, cu escaladare sau chei false, prevăzută de art. 461 şi art. 467 din C. pen. belgian şi participare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian.
S-a precizat că din verificările efectuate a rezultat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv hotărârile de condamnare sunt definitive şi executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracţiuni în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, iar autorul ar fi fost sancţionabil, executarea în România a hotărârilor judecătoreşti transmise de statul emitent nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti transmise de statul emitent şi persoana condamnată are cetăţenie română şi domiciliul în România, iar persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România, însă prin interdicţia nr. 3790 din 24.10.2023, emisă de Serviciul Public Federal Interne - Oficiul pentru Străini, s-a dispus măsura expulzării de pe teritoriul Belgiei pe o durată de 10 ani.
De asemenea, s-a mai precizat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a reţinut că persoana condamnată A. a declarat că nu este de acord să continue executarea pedepsei în România, opinia persoanei condamnate cu privire la transfer fiind inclusă şi în certificatul întocmit de autorităţile judiciare belgiene, conform art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008.
Totodată, s-a mai arătat că autorităţile judiciare belgiene au comunicat că la data de 26.02.2024, persoana condamnată A. a executat deja 832 zile închisoare din pedeapsa aplicată, care se va considera executată integral la data de 02.10.2025.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că obiectul procedurii de faţă îl constituie, potrivit art. 166 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, verificarea condiţiilor privitoare la art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la condiţiile de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine.
Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri. Conform alin. (4) al aceluiaşi articol, în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiilor se face pentru fiecare infracţiune în parte. Atunci când condiţiile sunt îndeplinite doar pentru o parte din infracţiuni, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a hotărârii judecătoreşti. În acest caz, anterior pronunţării sentinţei prevăzute la alin. (6), instanţa solicită statului emitent, direct sau prin intermediul direcţiei de specialitate din Ministerul Justiţiei, să precizeze dacă şi în ce condiţii este de acord cu recunoaşterea parţială, precum şi dacă îşi retrage certificatul.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. a)-e) din lege.
În conformitate cu prevederile art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; persoana condamnată are cetăţenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.
Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când:
a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată şi pentru alte fapte penale, instanţa poate dispune recunoaşterea parţială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii;
b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;
d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române;
e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei;
g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la consecinţele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege.
Din înscrisurile aflate la dosar, respectiv din certificatul emis de autorităţile judiciare belgiene, în baza Deciziei Cadru 208/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, precum şi din cuprinsul hotărârii judecătoreşti transmise de către autorităţile judiciare străine a rezultat că intimatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2023, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor de furt prin efracţie, cu escaladare sau chei false, prevăzută de art. 461 şi art. 467 din C. pen. belgian şi participare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian.
În fapt, în sarcina persoanei condamnate A., prin sentinţa penală din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2022, s-a reţinut că, în calitate de autor sau coautor, în noaptea de 2 spre 3 octombrie 2021, la Namur, a sustras, în mod fraudulos, prin efracţie, escaladare sau prin folosirea de chei false, material informatic de valoare nedeterminată, care nu îi aparţinea, din cadrul Institutului d'Enseignement des Arts, Techniques, Sciences et Artisanats ASBL (Institutul de Învăţământ pentru Arte, Tehnică, Ştiinţe şi Artizanat). De asemenea, între 01.10.2021 şi 04.10.2021, prin conexitate în Namur şi în alte locuri din Regatul Belgiei, a făcut parte dintr-o asociaţie înfiinţată în scopul de a aduce prejudicii persoanelor sau bunurilor prin comitere de infracţiuni, altele decât cele pasibile de o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă.
De asemenea, s-a constatat că potrivit legii penale române, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 367 alin. (1) din C. pen.
S-a constatat că pedeapsa stabilită prin hotărârea judecătorească străină a cărei recunoaştere se solicită corespunde ca natură şi cuantum cu pedeapsa reglementată de legea penală română.
Conform menţiunilor privind durata pedepsei inserate în cuprinsul certificatului emis în baza Deciziei - cadru 2008/909/JAI A Consiliului din 27 noiembrie 2008, s-a observat că durata totală a pedepsei este de 4 ani (1460 zile) închisoare în regim de detenţie, din care persoana condamnată a executat 832 zile închisoare până la data de 26.02.2024, pedeapsa conform dreptului intern al statului emitent urmând să fie executată complet până la data de 02.10.2025, în prezent, persoana condamnată aflându-se în stare de detenţie în executarea pedepsei 4 ani închisoare în Penitenciarul Andenne, Belgia, conform înscrisurilor de la dosar.
Astfel, potrivit înscrisurilor de la dosar, s-a constatat că sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru transferarea persoanei condamnate. Hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie (lit. a), faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracţiuni în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României şi autorul ar fi fost sancţionabil (lit. b), condamnatul este cetăţean român cu domiciliul în România (lit. c), persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (lit. d), nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 (lit. e). Executarea în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent nu este contrară principiului non bis in idem, respectiv, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceeaşi infracţiune pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent.
S-a mai reţinut că persoana condamnată a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunţată decizia, iar aceasta nu şi-a dat consimţământul la transferarea pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă intimatul A. este cetăţean român, cu domiciliul în oraş Panciu, judeţul Vrancea, iar prin interdicţia nr. 3790 din 24.10.2023, emisă de Serviciul Public Federal Interne - Oficiul pentru Străini, s-a dispus faţă de acesta măsura expulzării de pe teritoriul Belgiei pe o durată de 10 ani.
Ca atare, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale privind transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, motiv pentru care curtea, în baza art. 166 alin. (3) şi (6) din Legea 302/2004, republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi privind cererea formulată de autorităţile judiciare belgiene de transferare a persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi, în consecinţă, în baza art. 167 din Legea 302/2004, republicată, a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2022, prin care s-a dispus condamnarea intimatului A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor de furt prin efracţie, cu escaladare sau chei false, prevăzută de art. 461 şi art. 467 din C. pen. belgian şi participare la un grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian, infracţiuni care au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de furt calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., respectiv infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 71/F din data de 26 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel persoana condamnată A., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, anularea sentinţei nr. 71 din 26.04.2024 întrucât a fost eliberat condiţionat de instanţele belgiene în data de 24.04.2024, apreciind că mandatul european de arestare a rămas fără obiect.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub nr. x/2024.
Examinând hotărârea atacată în raport de răspunsul autorităţilor belgiene prin care înţeleg să-şi retragă certificatul emis de autorităţile belgiene privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din data de 14.04.2022, pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022 faţă de persoana condamnată A., Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea autorităţilor judiciare belgiene, s-a solicitat instanţei române transferul persoanei condamnate A., în vederea continuării executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate de autorităţile judiciare belgiene, prin sentinţa penală din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022, rămasă definitivă la data de 28.08.2022, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate pentru comiterea infracţiunilor de furt prin efracţie, cu escaladare sau chei false, prevăzută de art. 461 şi art. 467 din C. pen. belgian şi participare la un grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian.
Titlul VI din Legea nr. 302/2004, republicată, cuprinde dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Art. 166 din Legea nr. 302/2004 (cu denumirea marginală "Durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti"), prevede în alin. (3) că obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, iar în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, iar în alin. (5) prevede că "dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută."
Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, după pronunţarea sentinţei apelate, la data de 26 aprilie 2024, dar înainte de soluţionarea cauzei în mod definitiv, la dosar se regăseşte răspunsul autorităţilor din Belgia din data de 29 aprilie 2024 (corespondenţa purtată prin email între autorităţile belgiene, în persoana doamnei expert administrativ C., semnatara certificatului emis la data de 26 februarie 2024, f 13 ds curte de apel şi autorităţile române, fila x ds curte de apel), în care se stipulează că statul solicitant îşi retrage certificatul pentru că instanţa care a pronunţat pedeapsa a decis expulzarea deţinutului în România, unde va fi eliberat în curând). De altfel, se constată că la data de 24 aprilie 2024, i s-a acordat persoanei condamnate eliberarea provizorie în vederea părăsirii teritoriului belgian, cu respectarea anumitor obligaţii care i-au fost impuse de statul belgian.
În aceste condiţii, instanţa de control judiciar constată incidenţa dispoziţiilor art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora "Dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută."
Cum recunoaşterea unei hotărâri în temeiul Legii nr. 302/2004 are ca finalitate executarea pedepsei într-un penitenciar din România, la acest moment nu se mai poate recunoaşte şi executa pedeapsa într-un penitenciar din ţară, pentru că există menţiunea expresă de retragere a certificatului de către autorităţile belgiene.
Pentru aceste considerente, constatând incidente prevederile art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte va admite apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 71/F din data de 26 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va desfiinţa sentinţa penală atacată şi, rejudecând, va respinge, ca nesusţinută, cererea autorităţilor belgiene privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022 faţă de persoana condamnată A..
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 71/F din data de 26 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
Respinge, ca nesusţinută, cererea autorităţilor belgiene privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale din data de 14.04.2022, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă din Namur - Divizia Namur, Belgia, definitivă prin hotărârea nr. 2022/2156 a Curţii de Apel din Liege (Belgia) pronunţată în data de 27.07.2022 faţă de persoana condamnată A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2024.