Jurisprudence - details - High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra cauzei penale, constată următoarele:

A. Primul ciclu procesual.

Prin sentinţa penală nr. 39/1.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, au fost achitaţi inculpaţii:

- A., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen..;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- B., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- C., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

-în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

- D., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- E., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

-în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.;

- în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. pentru o unică infracţiune continuată de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.. şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul F., decedat la data de 31.05.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase infracţiuni concurente prev. de art. 48 C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca efect al decesului acestuia, pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de autorat la spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şase complicităţi concurente la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru săvârşirea unei unice infracţiuni continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 5 C. pen. şi art. 35 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din şapte complicităţi concurente la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 25 C. proc. pen.. rap. 397 C. proc. pen.. s-au respins, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de către părţile civile: S.C. G. S.A. (fostă H.), ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP SĂLAJ, S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.A. (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC L. - prin administrator N.), împotriva inculpaţilor: A., B., C., D., E..

S-a respins, ca nefondată, solicitarea ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP SĂLAJ, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., D., E..

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 397 alin. (5) C. proc. pen.. s-au lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de către părţile civile S.C. G. S.A. (fostă H.), ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP SĂLAJ, S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.A. (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC L. - prin administrator N.), împotriva inculpatului F., ca efect al decesului acestuia la 31.05.2017.

S-a lăsat nesoluţionată solicitarea ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP SĂLAJ, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F., ca efect al decesului acestuia la 31.05.2017.

S-au respins, ca nefondate, excepţiile formulate la 03.03.2017 de către inculpatul C. vizând existenţa autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale de părţi civile şi inadmisibilitatea acţiunilor civile formulate de S.C. I. S.A., S.C. J. S.A.., S.C. M. S.A. şi S.C. L. S.R.L..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.. s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor C. şi B., şi în consecinţă:

S-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 18.04.2013 a DIICOT - BT Sălaj şi a procesului-verbal de sechestru din data de 18 aprilie 2013 din dosarul nr. x/D/P/2012 a DIICOT - BT Sălaj, asupra sumei de 4.900 RON, aparţinând inculpatului C..

S-a dispus restituirea de către O. S.A. - Sucursala Zalău în favoarea inculpatului C. a sumei de 4.900 RON, consemnată la O. S.A. - Sucursala Zalău de către P., în data de 18 aprilie 2013, reprezentând sumă confiscată în dosar nr. x/2012, prin chitanţa nr. x/1 şi prin recipisa de consemnare nr. x din data de 18 aprilie 2013.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător înfiinţat prin Ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 din dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului C., apartament compus din 2 camere, plus dependinţe şi teren aferent în folosinţă, situat în Bucureşti, str. x (fost Tamburului) nr. 3, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de sechestru din data de 29 aprilie 2013, emis de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în conformitate cu art. 166 alin. (3) C. proc. pen.. pentru recuperarea sumelor menţionate în ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 a DIICOT - BT Sălaj prin notarea ipotecii legale în foaia de sarcini a cărţii funciare nr. x, cu număr CF vechi x şi număr cadastral vechi x Bucureşti.

S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa din data de 24 septembrie 2013, din dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj asupra autoturismelor, aparţinând inculpatei B., adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 10 octombrie 2013 al B. C. civ..O. Constanţa asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, de culoare gri, înmatriculat la data de 07 noiembrie 2008, an de fabricaţie 2006, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x şi cu nr. de kilometri indicaţi în bord 39.878, cilindree 998, tipul motorului IKR - FE, puterea motorului KW 50, număr de locuri 4, starea tehnică şi funcţională a autovehicolului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 50%, în valoare de aproximativ 12.000 RON şi asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x de culoare roşu, înmatriculat la data de 28 iunie 2011, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x, număr kilometri indicaţi în bord 19.406, cilindree 1598, tipul motorului HR16, puterea motorului KW 86, număr de locuri 5, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 25%, în valoare de aproximativ 50.000 RON, ambele aparţinând inculpatei B..

S-a constatat că prin Ordonanţa DIICOT- BT Sălaj din 04.07.2014, f. x u.p., s-au restituit în favoarea inculpatului F. următoarele:

- cartea de identitate x;

- certificatul de înmatriculare x;

- o cheie pentru auto x PNCFA, cu număr de înmatriculare x;

- cartea de identitate x;

- certificatul de înmatriculare: x;

- două chei pentru auto x, cu număr de înmatriculare x.

Prin decizia penală nr. 144/A/11.05.2021 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2016, s-au admis apelurile declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Sălaj, părţile civile I. S.A., G. S.A., L. S.R.L. prin lichidator judiciar şi J. S.A. prin lichidator judiciar, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Cluj.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, care nu sunt contrare deciziei.

S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Prin decizia menţionată, s-a reţinut faptul că soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară ţine instanţa de fond să aibă în vedere toate probele care se află la dosarul cauzei, aceasta cu referire la interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză, suporţii optici care conţin aceste convorbiri şi declaraţiile suspectului Q., decedat în cursul urmăririi penale.

Rejudecarea cauzei s-a dispus pentru asigurarea unui real dublu grad de jurisdicţie şi s-a stabilit că în rejudecare, instanţa va avea în vedere întregul material probatoriu administrat, atât din faza actelor premergătoare, cât şi din cursul urmăririi penale şi al judecăţii, nefiind imperativ necesară readministrarea probatoriului din primul ciclu procesual, ci numai suplimentarea acestuia dacă se impune.

B. Al doilea ciclu procesual.

Prin sentinţa penală nr. 40/11 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, în dosarul nr. x/2016, s-a hotărât:

I. În aplicarea art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor, în mod global, o constituie prevederile C. pen., în intervalul de timp de la intrarea sa în vigoare (1.02.2014) şi până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 18/2016. (23.05.2016).

În baza art. 386 C. proc. pen.., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor F., A., B., E., D. şi C., stabilită prin încheierea penală din 15.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, din infracţiunea continuată de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu apl. art. 256¹ C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., în infracţiunea continuată de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen.., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor F., A., B., din 6 infracţiuni de spălare a banilor, fiecare prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune continuată de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen.., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor E., D. şi C., din 6 infracţiuni de spălare a banilor în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune continuată de spălare a banilor în forma complicităţii, prev. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

S-a constatat că prin încheierea penală din 15.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen.., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor F., A., B., E., D. şi C., din 7 infracţiuni concurente de evaziune fiscală în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o infracţiune continuată de evaziune fiscală în forma complicităţii (34 acte materiale), prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F., decedat în 31.05.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul F. a fost reţinut 24 de ore de la data de 17.04.2013-18.04.2013, iar prin Ordonanţa DIICOT-BT Sălaj din 18.04.2013 s-a luat faţă de acesta măsura obligării de a nu părăsi ţara, prelungită până la 05.03.2014.

III. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitată inculpata A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

IV. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitată inculpata B., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata B., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitată inculpata B. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata B. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

V. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

VI. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitată inculpata E., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata E., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitată inculpata E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

VII. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C., avocat în Baroul Bucureşti, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de spălare de bani în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. cu referire la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

VIII. S-au respins, ca nefondate, excepţiile formulate de către inculpatul C. vizând existenţa autorităţii de lucru judecat, a lipsei calităţii procesuale de părţi civile şi inadmisibilitatea acţiunilor civile formulate de S.C. I. S.A., S.C. J. S.A.., S.C. M. S.A. şi S.C. L. S.R.L., respectiv ANAF.

S-a constatat că nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză societăţile: S.C. 3 A Plus S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L.

S-a constatat că părţile responsabile civilmente S.C. X. Broker de Asigurare S.R.L. şi S.C. W. Agent de Asigurare S.R.L. au fost radiate în data de 20.03.2012, respectiv 3.05.2012.

În baza art. 397 C. proc. pen.., art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile civile G. S.A. (fosta H.), I. S.A., K. S.A., S.C. J. S.A., M. S.A. prin lichidator judiciar, L. S.R.L. prin lichidator judiciar şi ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj formulate împotriva inculpatului F., ca efect al decesului acestuia.

În baza art. 397 C. proc. pen.., art. 25 C. proc. pen.., s-au respins, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de părţile civile G. S.A. (fosta H.), I. S.A., K. S.A., S.C. J. S.A., M. S.A. prin lichidator judiciar, L. S.R.L. prin lichidator judiciar şi ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj formulate împotriva inculpaţilor A., B., D., E. şi C..

IX. S-au respins, ca nefondată, solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., D., E. şi C..

S-a respins solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F., urmare a decesului acestuia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., s-au ridicat măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor C. şi B. şi în consecinţă:

S-a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin Ordonanţa din 18.04.2013 a DIICOT - BT Sălaj şi procesul-verbal de sechestru din data de 18 aprilie 2013 din dosarul nr. x/D/P/2012 a DIICOT - BT Sălaj, asupra sumei de 4.900 RON, aparţinând inculpatului C..

S-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa din data de 29 aprilie 2013 din dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj, asupra bunului imobil aparţinând inculpatului C., apartament compus din 2 camere, plus dependinţe şi teren aferent în folosinţă, situat în Bucureşti, str. x (fost Tamburului) nr. 3, adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de sechestru din data de 29 aprilie 2013, emis de către Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în conformitate cu art. 166 alin. (3) C. proc. pen.. prin notarea ipotecii legale în foaia de sarcini a Cărţii funciare nr. x, cu număr CF vechi x şi număr cadastral vechi x Bucureşti.

S-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din 24 septembrie 2013 din dosarul nr. x/2012 al DIICOT - BT Sălaj asupra autoturismelor aparţinând inculpatei B., adusă la îndeplinire prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului penal din 10 octombrie 2013 al B. C. civ..O. Constanţa asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, de culoare gri, înmatriculat la data de 07 noiembrie 2008, an de fabricaţie 2006, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x şi cu nr. de kilometri indicaţi în bord 39.878, cilindree 998, tipul motorului IKR - FE, puterea motorului KW 50, număr de locuri 4, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 50%, în valoare de aproximativ 12.000 RON şi asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x de culoare roşu, înmatriculat la data de 28 iunie 2011, serie carte identitate x, serie motor x, serie şasiu x, serie certificat de înmatriculare x, număr kilometri indicaţi în bord 19.406, cilindree 1598, tipul motorului HR16, puterea motorului KW 86, număr de locuri 5, starea tehnică şi funcţională a autovehiculului bună, avarii ale caroseriei - zgârieturi portiera stânga spate, având o uzură de circa 25%, în valoare de aproximativ 50.000 RON.

S-a constatat că prin Ordonanţa DIICOT- BT Sălaj din 04.07.2014, f. x u.p., s-au restituit în favoarea inculpatului F. următoarele: cartea de identitate x; certificatul de înmatriculare x; o cheie pentru auto x PNCFA, cu număr de înmatriculare x; cartea de identitate x; certificatul de înmatriculare: x; două chei pentru auto x, cu număr de înmatriculare x.

Prin decizia penală nr. 136/30 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public şi părţile civile S.C. K. S.A., S.C. J. S.A. prin lichidator judiciar Y. S.P.R.L şi S.C. I. S.A., a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 40/11 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, constatându-se că instanţa de rejudecare nu a ţinut seama de îndrumările date de instanţa de control judiciar şi nu a ţinut seama de întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv de probele rezultate în urma interceptărilor comunicărilor telefonice.

C. Al treilea ciclu procesual.

Prin sentinţa penală nr. 20 din data de 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2016

I. S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpaţilor, în mod global, o constituie prevederile C. pen., în vigoare.

S-a constatat că prin încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2022 instanţa a dispus în baza art. 386 C. proc. pen.. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor F., A., B., E., D. şi C., pentru fiecare dintre inculpaţi din 6 infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen., în câte o infracţiune de complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu apl. art. 5 şi art. 35 alin. (1) C. pen.; pentru inculpaţii F., A., B. din 6 infracţiuni de spălare a banilor, fiecare prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune de spălare a banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5 şi art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acţiuni materiale); pentru inculpaţii E., D. şi C., din 6 infracţiuni de spălare a banilor în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, într-o infracţiune de complicitate la spălarea banilor în formă conctinuată prev. de art. 48 rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5 şi art. 35 alin. (1) C. pen.; în sarcina inculpaţilor F., A., B., E., D. şi C., din 7 infracţiuni concurente de evaziune fiscală în forma complicităţii, fiecare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, într-o infracţiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5 şi art. 35 alin. (1) C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul F., decedat în 31.05.2017, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 5 şi art. 35 C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5 şi art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. a fost încetat procesul penal privind pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5 şi art. 35 alin. (1) C. pen. ca urmare a decesului inculpatului.

III. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 5, art. 35 şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpata a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpata a săvârşit infracţiunea.

IV. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitată inculpata B., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata B., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 5, art. 35 şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpata a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitată inculpata B. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata B. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

V. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitată inculpatul D., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpatul D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 5, art. 35 şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

VI. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitat inculpata E., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata E., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu apl. art. 5, art. 35 şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpata a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpata a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitată inculpata E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

VII. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul C., avocat în Baroul Bucureşti, de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu apl. art. 5, art. 35 şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la spălare de bani prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât nu sunt probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. a fost achitat inculpatul C. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 5, art. 35 alin. (1) şi art. 18 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

VIII. S-a constatat că nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză societăţile: S.C. 3 A Plus S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L.

S-a constatat că părţile responsabile civilmente S.C. X. Broker de Asigurare S.R.L. şi S.C. W. Agent de Asigurare S.R.L. au fost radiate în data de 20.03.2012, respectiv 3.05.2012.

În baza art. 397 C. proc. pen.., art. 25 alin. (5) C. proc. pen.., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile civile G. S.A. (fosta H.), I. S.A., K. S.A., S.C. J. S.A., M. S.A. prin lichidator judiciar, L. S.R.L. prin lichidator judiciar şi ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj formulate împotriva inculpatului F., ca efect al decesului acestuia.

IX. În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către ANAF - AJFP Sălaj împotriva inculpaţilor A., B., D., E. şi C..

S-a respins, ca nefondată, solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., D., E. şi C..

S-a respins solicitarea părţii civile ANAF - AJFP Sălaj de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului F., urmare a decesului acestuia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., s-au ridicat măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor C. şi B. şi în consecinţă:

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă, analizând întreg probatoriul, a reţinut următoarele:

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen., instanţa a reţinut că acţiunea de constituire în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni presupune activitatea de asociere, prin consensul mai multor persoane, într-un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire planurile de comitere a unor infracţiuni.

Infracţiunea va exista şi va atrage răspunderea penală indiferent dacă obiectivul care a determinat constituirea grupului se realizează sau nu din punct de vedere faptic.

Constituirea presupune o pluralitate constituită de făptuitori, supuşi unei discipline interne, unor reguli privind ierarhia şi rolurile membrilor în realizarea planurilor infracţionale adoptate.

Activitatea grupului infracţional organizat se desfăşoară pe o perioadă mai îndelungată şi în mod coordonat, aceasta presupune asigurarea de informaţii, mijloace de executare, de transport, de valorificare a produselor rezultate din infracţiuni.

Aceste grupuri, pe lângă şefii care conduc, dirijează activitatea infracţională, se constituie şi din alte persoane din sfera activităţii politice, juridice, economice, sociale. Scopul acestor grupări este obţinerea de profituri maxime într-un timp cât mai scurt. De asemenea, membrii acestora îşi concentrează de regulă activitatea, pe acele tipuri de acţiuni care aduc profituri mari: înşelăciune, spălarea banilor.

Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 C. pen. şi participaţia penală reglementată în art. 46 şi următoarele C. pen. sunt două instituţii diferite. În cazul participaţiei, pericolul social provine din comiterea infracţiunii; pluralitatea reprezintă un element de accentuare a pericolului, care însă nu derivă din faptul că sunt mai mulţi infractori, ci din săvârşirea infracţiunii. În cazul constituirii unui grup infracţional organizat, pericolul social provine din însăşi constituirea şi fiinţarea pluralităţii, al cărei scop este comiterea uneia sau mai multor infracţiuni; grupul are o existenţă independentă, cu o durată de timp şi implică o activitate de organizare a acţiunilor infracţionale.

Pentru existenţa infracţiunii, este deci esenţială, organizarea grupului şi durata în timp a asocierii.

În lipsa îndeplinirii condiţiilor privind constituirea grupului, prefigurarea şi trasarea scopului infracţional, organizarea grupului şi implementarea mecanismelor de coordonare a activităţii, săvârşirea unor infracţiuni de către mai multe persoane împreună va fi analizată în contextul participaţiei penale.

Din punct de vedere al elementului material, prin iniţiere se înţelege acea activitate prin care ideea este comunicată altor persoane, cât şi propunerea către persoanele cărora li se face această comunicare de a adera la ideea grupului. Vor intra în noţiunea de iniţiere, toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului.

Aderarea presupune că există un grup constituit din trei sau mai multe persoane, în scopul săvârşirii de infracţiuni şi că subiectul şi-a manifestat voinţa (fie printr-o declaraţie formală, fie tacit) de a face parte din grupul de persoane între care s-a înfăptuit asocierea. Nu este necesar ca cel în cauză să fi activat în cadrul grupului ori să fi luat parte la vreo consfătuire şi nici măcar să cunoască pe toţi membrii grupului. Este suficientă manifestarea de voinţă, de a se integra în grupul constituit pentru realizarea scopurilor sale ilicite, cu condiţia însă ca solicitarea să fie acceptată de ceilalţi membri.

În fine, sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, presupune diverse ajutoare morale sau materiale, care se acordă pentru a înlesni sau a asigura menţinerea sau desfăşurarea activităţii organizaţiei pe parcursul existenţei sale. Este vorba deci, de o persoană sau de mai multe persoane care, deşi nu fac parte din grup, ajută sau înlesnesc această organizaţie să fiinţeze sau chiar să pregătească comiterea faptelor penale în vederea căreia a fost constituită.

În cazul aderării sau sprijinirii, infracţiunea presupune un grup deja constituit, întrucât nu se poate vorbi de sprijinirea unui grup infracţional, care nu s-a constituit încă.

Pentru a se putea reţine această faptă, este necesar să fie îndeplinită cerinţa esenţială, ca grupul să aibă ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni. În funcţie de gravitatea infracţiunilor care intră în scopul grupării, fapta se va încadra în varianta tip sau varianta agravată, după caz.

Urmarea imediată. În cazul acestei infracţiuni se creează o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială şi pentru ordinea de drept. Este vorba de o ameninţare cu săvârşirea infracţiunii sau faptelor ce fac parte din programul grupului infracţional organizat.

Raportul de cauzalitate. Între activitatea incriminată şi urmarea imediată trebuie să existe întotdeauna legătură de cauzalitate. De cele mai multe ori, această legătură este implicită, comiterea vreuneia dintre acţiunile menţionate ducând automat la realizarea urmării imediate.

Latura subiectivă. Infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat se săvârşeşte cu intenţie directă, având în vedere scopul constituirii, respectiv pentru săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni.

Instanţa a reţinut că acuzaţia stabilită de procurorul de caz se referă la faptul că numitul Q. (decedat în cursul urmăririi penale) împreună cu inculpatul F. (decedat în cursul judecăţii în primă instanţă şi în primul ciclu procesual), în anul 2007 ar fi iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat în vara anului 2007 şi inculpaţii D., E., C., A. şi B..

C. pen. defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Aşa cum rezultă din analiza de mai sus, pentru a exista infracţiunea, grupul la care se aderă trebuie să fie înainte constituit din cel puţin trei persoane.

În cauza de faţă, procurorul a reţinut constituirea unei asocieri formate din două persoane (Q. şi F.), lipsind astfel unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv numărul de membri ai grupului.

Nu s-ar putea susţine nici că prin aderarea inculpaţilor A., B., D., E. şi C., grupul a dobândit numărul de membri prevăzut ca element de tipicitate.

Pentru existenţa ilicitului penal, aderarea trebuie să se producă în raport cu un grup deja existent, în sensul art. 367 alin. (6) C. pen., în consecinţă, la un grup format din trei persoane.

Soluţia de achitarea pentru constituirea unui grup infracţional organizat în vederea comiterii de infracţiuni, decurge din faptul că aderarea (modalitatea normativă reţinută de către acuzare în cazul celorlalţi inculpaţi), presupune un grup infracţional deja constituit, întrunind toate condiţiile de tipicitate a faptei, inclusiv cea referitoare la numărul de persoane, respectiv trei.

Aderarea la un grup format din două persoane, reprezintă doar o circumstanţă agravantă a săvârşirii faptei de trei persoane împreună, dacă fapta ce intră în scopul grupării a fost pusă în executare, chiar şi sub forma unei tentative pedepsibile.

Din prevederile legale rezultă că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, mai multe condiţii. Astfel, este esenţial ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, acesta să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia, în rechizitoriu omiţându-se analizarea acestor condiţii obligatorii.

S-a considerat că se impune achitarea inculpaţilor A., B., D., E. şi C., datorită lipsei elementelor de tipicitate a grupului, constatându-se, totodată, şi lipsa probelor de vinovăţie a acestora, achitare ce s-a dispus în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I rap. la art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen.., cu art. 5 N C. pen. de sub învinuirea de constituire de grup infracţional prev. art. 367 alin. (1) C. pen., fără să fie necesară o analiză suplimentară cu privire la această acuzaţie, urmând ca aţiunile imputate inculpaţilor A., B., D., E. şi C., în raport de infracţiunile de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălaare a banilor să fie analizate în contextul participaţiei penale, în forma complicităţii.

Cu privire la infracţiunile care ar fi constituit scopul grupului, instanţa a analizat arhitectura acuzaţiei şi a reţinut că teatrul infracţional organizat prin rechizitoriu presupune o infracţiune iniţială, declanşatoare şi care a generat venituri, având ca autor pe inculpatul Q., venituri rezultate din vânzarea poliţelor de asigurare şi acumulate în cadrul unor societăţi comerciale controlate de către inculpatul Q.; apoi, veniturile ar fost trasferate, în final, către societatea offshore Z. Cipru, controlată de către inculpatul F. (şi de către inculpata B., în susţinerea acuzării), prin plata unor facturi fictive emise de către societatea offshore, plată făcută de către societăţile controlate de către Q., fictivitatea rezultând din împrejurarea că societatea Z. (controlată de către inculpatul F.) nu realiza nicio activitate. Plata facturilor fictive a fost considerată faptă tipică de evaziune fiscală, întrucât a avut ca scop sustragerea de plata impozitului pe profit şi TVA, însă o atare concluzie a acuzării a fost criticată după analizarea stării de fapt.

Sumele de bani ajunse în conturile Z. ar fi fost apoi distribuite către inculpaţii F., A. şi B. şi suspectul Q., fie direct în conturile acestora, fie prin intermediul altor societăţi controlate de către Q. şi F., acţiuni însoţite de documente justificative fictive (de regulă "provision of intermediary of management services") sau ar fi fost ridicaţi în numerar sub diferite titluri fictive (printre care AA. jeton de presence), prin simularea unei realităţi legale.

S-a observat că inculpaţii C., E. şi D. nu participă la distribuirea presupusului folos infracţional. De asemenea, s-a observat că aceiaşi trei inculpaţi, ar fi avut, în construcţia infracţională, roluri secundare, de asigurare a infrastructurii: inculpatul C. pentru a asigura întocmirea şi depunerea înscrisurilor necesare pentru modificările statutare aduse societăţilor comerciale aparent implicate (înfiinţare, cesiuni de părţi sociale, modificări cu privire la reprezentanţii legali ai societăţilor etc), iar inculpatul D. (alături de inculpata E., secretara şi ulterior asociata sa la una dintre societăţile comerciale) ar fi pus la dispoziţia inculpatului F. societăţile offshore, inclusiv societatea colectoare a veniturilor, Z..

Continuând analiza preliminară, în aceeaşi descriere a acuzării, s-a reţinut că inculpatul C. avea profesia de avocat, iar activităţile descrise mai sus au fost realizate la cererea lui Q. sau F., în baza unor contracte de asitenţă juridică, ce nu au fost contestate (şi nici nu a fost nevoie) sub aspectul obiectului sau onorariului; de asemenea, inculpatul D. (şi inculpata E.), prin intermediul unor societăţi comerciale au vândut societăţi offshore, ca activitate de comerţ, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul Z. achiziţionată de către inculpatul Iordache. Aşadar, activităţile imputate inculpaţilor C., D. şi E., cu titlu de infracţiuni, sunt activităţi specifice profesiei deţinute de către inculpatul C. sau specifice activităţii comerciale realizate în mod curent şi public de către inculpaţii D. şi E.; de altfel, nici acuzaţia nu a contestat legalitatea intrinsecă a activităţilor celor trei inculpaţi. Prin urmare, premisa de la care porneşte acuzarea este aceea că activităţile inculpaţilor C., D. şi E. (nu doar aparent legale) au dobândit caracter ilicit prin poziţionarea anterioară faţă de activităţile infracţionale a lui Q. şi F.. Or, pentru ca o activitate legală să dobândească caracter infracţional, în forma ajutorului dat autorului infracţiunii, este necesară o probaţiune specifică din care să rezulte înţelegerea infracţională şi mai întâi înţelegerea caracterului scopului infracţional, altfel, rămânem în prezenţa unei afirmaţii care conţine o presupunere; de asemenea, caracterul ilicit al unei acţiuni licite este greu de presupus şi imposibil de acceptat din punct de vedere juridic, când standardul de probă se situează dincolo de orice îndoială rezonabilă. Desigur, în cadrul unei pluralităţi constituite (aşa cum a solicitat acuzarea), cum este infracţiunea constituire a unui grup infracţional organizat, o altă demonstraţie cu privire la coeziunea intelectuală a participanţilor nu ar mai fi fost necesară de vreme ce ea ar fi existat (şi ar fi fost dovedită) la momentul constituirii, aderării sau sprijinirii, inclusiv cu privire la scop, care nu poate fi decât infracţional, însă, în cauză nu poate fi reţinută infracţiunea prev. de art. 367 C. pen. din motivele arătate mai sus. Presupusele probe din care să rezulte legătura dintre inculpaţi, în condiţiile unei participaţii penale, nu au fost identificate, iar probele cu privire la îndeplinirea activităţilor materiale, realizate de inculpaţii C., D. şi E. în cadrul activităţilor lor curente şi recunoscute de către aceştia, nu rezolvă probaţiunea specifică pentru coeziunea participanţilor la săvârşirea unei/unor infracţiuni.

Din evaluarea probelor a rezultat că fostul suspect Q. a fost o persoană discretă în privinţa activităţilor sale, iar persoanele cu care a intrat în legătură şi de serviciile cărora a avut nevoie pentru a construi activităţile planificate au cunoscut numai detaliile necesare în legătură cu evenimentul care a necesitat prezenţa lor. Aşa este cazul inculpatului C., care a oferit servicii de consultanţă juridică în legatură cu societăţile comerciale înfiinţate, transformate sau înstrăinate de către Q., unele împreună cu soţia sa, inculpata A.. Că rolul inculpatului C. a fost unul conjunctural rezultă şi din solicitarea procurorului din cursul urmăririi penale de autorizare a interceptării comunicărilor telefonice: în privinţa inculpatului C. nu a solicitat prelungirea autorizaţiei susţinând că Q. se foloseşte de mai multe surse pentru a pune în operă planul infracţional, iar activitatea inculpatului C. ar fi fost înlocuită. Or, este de mirare cum o persoană foarte discretă şi minuţioasă, cum pare că a fost Q., să atragă persoane în cadrul grupului infracţional, adică persoane care să aibă cunoştinţă de infracţiunile scop ale grupului, după care să le îndepărteze şi să le înlocuiască, creându-şi astfel vulnerabilităţi incompatibile cu maniera de elaborare şi de punere în operă a planului infracţional. În realitate, Q. a colaborat sau a implicat în activitatea sa un număr minim de persoane şi numai pentru că nu a putut evita prezenţa altora în preajma planului infracţional: pentru că nu putea, din punct de vedere legal, să înfiinţeze şi să administreze singur mai multe societăţi comerciale, a înfiinţat societăţile comerciale împreună cu soţia sa A.; pentru că nu deţinea şi nu cunoştea instrumentele juridice care să creeze, în mod articulat, realitatea juridică a vânzărilor părţilor sociale şi a controlului final asupra bunurilor care au circulat fictiv prin mai multe patrimonii, a apelat la serviciile de consultanţă juridică a inculpatului C., care avea calitatea de avocat şi care a întocmit înscrisurile care exprimau voinţa asociaţilor Q. şi A., la cererea şi după indicaţiile precise ale lui Q..

În aceeaşi realitate, Q. a colaborat numai cu F.; din procesele-verbale de redare a comunicărilor dintre cei doi rezultă atât faptul că inculpatul F. cunoaşte activitatea desfăşurată de către Q. şi îl sfătuieşte (i-am zis de tine. Bă, uite, am un om, îi om cinstit, ăla m-o învăţat.. nici eu nu am priceput, dar am mers pe încredere şi în şase luni am priceput ... i-am făcut schiţă simplă cu patru, şapte dacă ajungi la volum deja trebuie să discuţi de şapte, nu... patru inele; ori convorbirea din data de 7 octombrie 2011). Cursivitatea discuţiilor nu lasă loc de îndoială cu privire la subiectul discutat, respectiv activitatea lui Q. în perimetrul societăţilor comerciale pe care le controla, cu privire la cunoaşterea intimă a acestui subiect şi cu privire la competenţa de analiză şi de direcţionare a activităţilor.

Evaluând probelor din perspectiva acuzaţiilor, instanţa a reţinut următoarele:

Suspectul Q. a decedat în faza de urmărire penală, iar rechizitoriul nu priveşte persoana sa. Totuşi, în succesiunea evenimentelor, conduita lui Q. este cea care a generat acuzaţiile, Q. fiind iniţiatorul presupusului grup infracţional organizat şi autorul principal al celorlalte infracţiuni la care ar fi contribuit, cu acte de complicitate, ceilaţi inculpaţi trimişi în judecată. De altfel, în cursul procedurilor a decedat şi inculpatul F., însă şi conduita sa a fost avută în vedere în strânsă legătură cu cea a lui Q..

Prin urmare, a evaluat conduita celor doi numai pentru o reală evaluare a conduitei celorlalţi inculpaţilor trimişi în judecată, care au calitatea de participanţi la infracţiunile iniţial imputate lui Q. şi F..

Din datele comunicate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a rezultat că suspectul Q. împreună cu soţia sa inculpata A. au constituit în perioada 26.11.2007- 30.03.2010, 24 de societăţi comerciale, după cum urmează:

1. S.C. BB. S.R.L., CUI x - constituită la data de 31.08.2007;

2. S.C. W. S.R.L.,CUI x- constituită la data de 26.11.2007;

3. S.C. CC. SRL- CUI x - constituită la data de 20.02.2008;

4. S.C. BB. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x- constituită la data de 03.10.2008;

5. S.C. W. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 03.10.2008;

6. S.C. T. S.R.L., CUI x - constituită la data de 09.01.2009;

7. S.C. S. S.R.L., CUI x - constituită la data de 09.01.2009;

8. S.C. DD. S.R.L., CUI x - constituită la data de 21.01.2009;

9. S.C. EE. S.R.L., CUI x - constituită la data de 21.01.2009;

10. S.C. X. BROKER DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 27.01.2009;

11. S.C. FF. ASISTANCE S.R.L., CUI x - constituită la data de 22.04.2009;

12. S.C. X. ASISTANCE S.R.L., CUI x - constituită la data de 22.04.2009

13. S.C. FF. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 19.06.2009;

14. S.C. S. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 19.06.2009

15. S.C. GG. S.R.L., CUI x - constituită la data de 05.08.2009;

16. S.C. HH. S.R.L., CUI x - constituită la data de 05.08.2009;

17. S.C. BB. ASISTANCE S.R.L., CUI x- constituită la data de 05.08.2009;

18. S.C. X. ASIG AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 19.08.2009;

19. S.C. BB. INSURANCE AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 27.01.2010;

20. S.C. S. INSURANCE AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 27.01.2010;

21. S.C. FF. INSURANCE AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x - constituită la data de 12.02.2010;

22. S.C. II. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x -constituită la data de 12.02.2010;

23. S.C. JJ. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., CUI x constituită la data de 17.02.2010;

24. S.C. KK. S.R.L., CUI x - constituită la data de 17.02.2010.

Inculpatul F. împreună cu soţia sa B. au constituit la rândul lor următoarele societăţi comerciale:

1. SC 3 A PLUS S.R.L., CUI x - constituită la data de 13.09.2007;

2. LL. S.R.L. - constituită la data de 17.12.2004, radiată în 20.12.2013; din 16.04.2008, figurează ca asociat al societăţii persoana juridică MM., societate americană, cu sediul în Newark, Delaware.

3. R. S.R.L. CUI x;

4. NN. S.R.L. CUI x;

5. OO. S.R.L. CUI x;

6. U. S.R.L. CUI x - constituită la data de 30.03.2010.

Într-o analiză cronologică rezumată a desfăşurării evenimentelor, instanţa a reţinut că la câteva zile după înfiinţarea societăţilor comerciale, suspectul Q., în calitate de administrator al societăţilor în cadrul cărora a fost asociată şi inculpata A., au încheiat cele şase contracte de mandat cu societăţile de asigurare, prin care se obligau să vândă poliţe de asigurare în numele societăţilor de asigurare, să plătească mandantului contravaloarea poliţelor şi să îşi reţină un comision, apoi au ridicat contractele de asigurare - poliţele RCA şi chitanţierele.

La un interval scurt, de câteva săptămâni, Q. şi inculpata A. au cesionat părţile sociale ale societăţilor lor, către alte societăţi comerciale de tip offshore, cu asociat unic un cetăţean neozeelandez, care au fost înfiinţate sau achiziţionate de către inculpatul F..

Ridicarea de poliţe de la asiguratori, respectiv încheierea contractelor de asigurare a avut loc şi ulterior momentului cesionării părţilor sociale către companiile offshore, iar faptul cesiunii nu a fost adus la cunoştinţa societăţilor de asigurare.

Reprezentant în administrare al noilor cedenţi au fost desemnaţi fie suspectul Q., în cele mai multe cazuri, fie o persoană interpusă, cum a fost cazul martorului PP., persoană cu instruire redusă, fără pretenţia de a înţelege sau cunoaşte rolul său în cadrul societăţilor comerciale, a cărei prezenţă a fost exclusiv decorativă, iar coordonarea activităţilor nu a părăsit niciodată persoana lui Q.. În privinţa acestor activităţi iniţiale, grupate în contextul infracţiunii de înşelăciune, descrierea succesiunii evenimentelor din rechizitoriu este sprijinită de probele administrate şi poate fi rezumată astfel:

1. După încheierea contractului de agent cu H. S.A. în 16.10.2008, în 6.11.2008 suspectul Q. şi inculpata A. au încheiat, în calitate de asociaţi ai S.C. CC. S.R.L., Hotărârea asociaţilor nr. 1, prin care şi-au cedat toate părţile sociale către QQ. cu sediul în SUA, Delaware, această societate devenind asociat unic, reprezentată în administrare de PP..

În 8.12.2008, s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului cererea de înscriere a acestor menţiuni, cerere soluţionată prin încheierea din 10.12.2008.

Poliţele RCA au fost ridicate de către suspectul Q. şi inculpata A. de la H. în intervalul 17.10.2008 - 21.11.2008, deci anterior cesiunii părţilor sociale, dar şi ulterior acestui moment. Faptul că aceste poliţe au fost predate suspectului Q. rezultă şi din declaraţia martorei RR. . Suspectul Q. a recunoscut că a primit aceste poliţe, însă a precizat că le-a predat "fondului de investiţii străin căruia i le-a trimis prin curierat fără cunoaşte sau a se întâlni cu cineva din cadrul acestui fond de investiţii."

Aşa cum rezultă din declaraţia lui SS., director la H., Sucursala Sălaj, pe la sfârşitul lunii ianuarie 2009, suspectul Q. s-a prezentat la sediul sucursalei şi le-a adus la cunoştinţă faptul că a vândut S.C. CC. S.R.L. către un fond de investiţii, a cărui denumire nu o mai cunoaşte şi din cadrul căruia nu cunoaşte nicio persoană de contact.

Poliţele RCA pentru care nu s-au achitat sumele către asigurator au fost emise în intervalul 17.10.2008 - 29.12.2008.

Cu privire la numitul PP., persoană audiată în calitate de martor, nu există niciun dubiu că Q. şi F. au profitat de relaţia de amiciţie cu martorul şi de încrederea acestuia din urmă, rezultată şi dintr-o instruire minimă, şi au folosit semnăturile martorului pentru a justifica cesiunea părţilor sociale, martorul rămânând străin de orice fel de activitate comercială la care au fost parte fostul suspect şi fostul inculpat. Aceste împrejurări au rezultat cu prisosinţă mai cu seamă din declaraţiile martorului, date în cursul urmăririi penale şi a celor două instanţe de judecare a fondului cauzei, precum şi implicit, din contradicţiile dintre declaraţiile Q. şi F. cu privire la persoana şi activitatea martorului.

2. Contractul de asigurare între BB. Agent de Asigurare S.R.L. (înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 3.10.2008) şi I. S.A. s-a încheiat de către suspectul Cheregi în 10.10.2008.

Cesiunea părţilor sociale ale BB. Agent de Asigurare S.R.L. către TT., reprezentată de Q., a avut loc în 20.11.2008 şi s-a solicitat înregistrarea sa la ORC în 8.12.2008.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 22.12.2008 - 14.07.2009.

Tabelul cu poliţele care fac obiectul acuzaţiei a fost redepus în forma tipărită corectă, la instanţa de fond, dosarul x/2016

3. Contractul de asigurare între W. Agent de Asigurare S.R.L. (înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 2.10.2008) şi K. S.A. s-a încheiat de către suspectul Cheregi în 22.01.2009.

Cesiunea părţilor sociale ale W. Agent de Asigurare S.R.L. către UU. a avut loc în 29.04.2009, ocazie cu care s-a revocat din funcţia de administrator suspectul Q. şi a fost numit administrator UU., având ca asociat unic şi administrator pe VV., la rândul său reprezentat de Q.. Din mijloacele de probă (înscrisuri, raport de expertiză criminalistică, declaraţiile inculpaţilor C. şi D.), dar şi din derularea evenimentelor a rezultat, în mod neechivoc, că persoana VV. a fost străină de aceste evenimente, semnăturile sale fiind falsificate. De altfel, în discuţia telefonică dintre Q. şi F. din data de 12.09.2012, cei doi discută cu naturaleţe despre modalitatea de a semna înscrisuri în numele reprezentanţior societărţilor comerciale CI:fac o semnătură, care vine pe firma aia, nu?IFG: deci nu aia care o foloseşti tu la SRL-uri... oricum nu ştie care-i a ta aia originală... dacă te întreabă cineva, ceva, da domnule, am dat adevăratului proprietar, a semnat-o şi poftim. Desigur, conversaţia este mult ulterioară faptelor relevante, însă prezintă modalitatea de lucru a celor doi, suspectul Q. şi F..

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 23.01.2009 - 17.07.2009.

4. Contractul de asigurare între FF. Agent de Asigurare S.R.L. (înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 19.06.2009) şi J. S.A. s-a încheiat de către suspectul Cheregi în 23.06.2009.

Cesiunea părţilor sociale ale FF. Agent de Asigurare S.R.L. către FF. Asistance S.R.L. şi X. Asistance S.R.L. a avut loc în 19.11.2009. Cesiunea părţilor sociale ale acestor societăţi comerciale către UU. şi S. Agent de Asigurare S.R.L. a avut loc în 20.11.2009.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 23.10.2009 - 14.05.2010.

5. X. Asig Agent de Asigurare S.R.L. a fost înfiinţată de suspectul Q. şi inculpata A. în data de 20.08.2009, având ca asociaţi pe X. Asistance S.R.L. şi FF. Asistance S.R.L., ambele reprezentate de suspectul Cheregi. Fiecare din aceste două societăţi au avut ca asociaţi pe S.C. S. Agent de Asigurare S.R.L. şi UU.. X. Asistance S.R.L. a fost desemnată administrator al X. Agent de Asigurare S.R.L..

Contractul de asigurare între X. Asig Agent de Asigurare S.R.L. şi M. S.A. s-a încheiat de către suspectul Cheregi în 10.12.2009.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 1.01.2010 - 11.02.2011.

6. FF. Insurance Agent de Asigurare S.R.L. a fost înfiinţată în 12.02.2010, avându-i ca asociaţi pe S. Insurance Agent de Asigurare S.R.L., înfiinţată în 27.01.2010, cu asociaţi soţii Cheregi şi BB. Insurance Agent de Asigurare S.R.L. înfiinţată tot în 27.01.2010, cu asociaţi soţii Cheregi. BB. Insurance Agent de Asigurare S.R.L. a fost desemnat administrator al FF. Insurance Agent de Asigurare.

Contractul de asigurare între FF. Insurance Agent de Asigurare S.R.L. şi L. s-a încheiat de către suspectul Cheregi în 28.10.2010.

Poliţele au fost vândute către clienţi în intervalul 1.11.2010 - 15.03.2012.

Spre sfârşitul perioadei infracţionale, mai precis de la sfârşitul anului 2009, la înfiinţarea societăţilor utilizate de soţii Cheregi în relaţia cu asiguratorii, au fost incluse în mod direct ca asociaţi, alte societăţi comerciale care la rândul lor, aveau alţe societăţi comerciale asociaţi, unele dintre ele companii offshore, toate reprezentate sau controlate de suspectul Q..

Ulterior momentului încheierii contractelor de asigurare cu clienţii, societăţile intermediare în asigurare, administrate de suspectul Q., nu au mai achitat sumele încasate cu titlu de prime de asigurare, către asigurători.

Evenimentele similare, succesiunea lor în aceeaşi cadenţă, folosirea aceluiaşi sistem de disimulare a realităţii, prin interpunerea altor societăţi controlate de aceeaşi persoană, cu unicul scop de a înlătura răspunderea contractuală faţă de mandant - societăţile de asigurare care au emis poliţele, având acelaşi rezultat, respectiv de a prejudicia societăţile de asigurare şi de a dobândi, concomitent, un folos patrimonial, nu lasă nicio îndoială cu privire la concluzia că sunt rezultatul unui plan infracţional, care a dobândit amploare prin recursivitatea modului de operare dinainte stabilit. Cele şase societăţi comerciale care au încheiat contractele originare cu societăţile de asigurări emitente a poliţelor de asigurare, au achitat, în perioada imediat următoare încheierii contractelor, sumele de bani reprezentând contravaloarea poliţelor vândute, pentru a nu ridica vreo suspiciune care să atragă oprirea întregii activităţi, motiv pentru care cesiunea părţilor sociale ale societăţilor contractante cu asiguratorii, către alte societăţi şi în final către societăţi offshore, a debutat după o lună, până la patru luni, după începerea colaborării cu societăţile de asigurare. Toate poliţele de asigurare au fost ridicate de la societăţile de asigurare de către Q. sau A. şi este cert că, ulterior cesiunii părţilor sociale, a fost continuată activitatea de vânzare a poliţelor. Suspectul, la acel moment, Q. s-a delimitat de orice activitate a societăţilor cesionare ale părţilor sociale, susţinând că odată cu cesiunea părţilor sociale a încetat orice activitate a sa ori a soţiei sale şi prin urmare orice fel de răspundere juridică pentru activităţile societăţilor cesionare. De altfel, nu a fost identificată nicio persoană care să fi preluat portofoliul societăţilor ale căror părţi sociale au fost cesionate de către Q. şi A. şi nici inculpaţii nu au putut indica vreo astfel de persoană. Or, din succesiunea evenimentelor a rezultat că planul infracţional a prevăzut nu numai mijlocul generator de venituri, ci şi mijlocul de apărare în faţa unei inevitabile răspunderi juridice. Împrejurarea decisivă că la capătul lanţului de societăţi interpuse s-a aflat tot Q., înlătură orice dubiu cu privire la caracterul disimulator al operaţiunilor ulterioare încheierii contractelor de brokeraj cu societăţile de asigurări.

Însă, odată creată aparenţa juridică a delimitării lui Q. de societăţile care au preluat şi vândut poliţele de asigurare, a fost necesară construirea unei alte realităţi juridice care să permită scoaterea sumelor de bani din societăţile comerciale printr-un circuit care să asigure că banii vor ajunge în posesia celui/celor care au construit planul. Or, examinând activitatea finaciar - contabilă desfăşurată de societăţile înfiinţate de Q., împreună cu inculpata A., s-a constatat că în cadrul balanţelor de verificare sau a bilanţurilor depuse de societăţile W. Agent de Asigurare S.R.L., EE. S.R.L., FF. Asistance S.R.L., DD. S.R.L., X. Broker de Asigurare S.R.L., X. Asistance S.R.L. şi S. S.R.L., pentru anul fiscal 2009, s-au înregistrat facturi fiscale emise de furnizorul Z. Cipru, pentru care au operat plăţi în contul acestei societăţi nerezidente în România. Z. a fost achiziţionată de către F. (care a rămas împuternicit pentru activităţile societăţii) de la inculpatul D. (şi inculpata E.), iar în cadru societăţii nu au fost identificate alte persoane care să livreze, în mod real, vreun bun sau vreun serviciu, astfel că singura concluzie necesară este aceea că operaţiunile fiscale nu au fost reale, iar plăţile au asigurat aşezarea sumelor de bani, provenite din fapta tipică de înşelăciune, la dispoziţia persoanelor care au controlat Z., respectiv Q. şi F., plăţi făcute de către inculpatul Iordache (confom declaţiei din up: în cadrul Z. Q. nu avea nicio calitate. Iniţial soţia mea a avut calitate de mandatar un an de zile, iar ulterior, în anii care au urmat, procura a rămas doar pe numele meu. AA. jeton du presence reprezenta un onorariu pentru activitatea desfăşurată în cadrul Z.. Activitatea mea consta în verificarea circuitului bancar pe teritoriul României al acestei societăţi. Arăt că documentele în baza cărora am desfăşuram activitatea proveneau de la auditorul din Cipru prin poştă pe nume WW. de naţionalitate cipriotă. Cu acesta m-am întâlnit în primul an de constituire a societăţii când am deschis contul la XX. din Dorobanţi. Nu ştiu ce raporturi comerciale desfăşura Z. şi pe teritoriul României şi cine erau partenerii contractuale române acestei societăţi. Facturile emise de Z. priveau prestări servicii de management, fără să ştiu în ce consta acel management. Plăţile efectuate de Z. nu ştiu cu ce titlu se făceau întrucât auditoriul îmi indica contul în care să plătesc fără să îmi spună cu ce titlu. Ştiu că am făcut plăţi şi către societăţile lui Cheregi cu titlu prestări servicii, fără să ştiu în concret în ce constau acestea. Nu am aflat nici de la Cheregi ce reprezintă au acele plăţi. Şi societăţile lui Q. au făcut plăţi către Z. cu acelaşi titlu de prestări servicii, care nu ştiu în ce au constat, deoarece nu era problema mea. Nu ştiu cine l-a pus pe Cheregi în legătură cu Z., eu unul nefăcând acest lucru nu ştiu dacă Q. îi ştia sau nu reprezentanţii Z., care erau străini).

Din conţinutul raportului de expertiză criminalistică - grafică întocmit de INEC - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj în 19.04.2018 (filele x fond dosar x/2016 a rezultat că scrisul menţiunilor privind cursul valutar de pe cele 26 facturi INVOICE trimise spre examinare în original, emise de către Z.., aparţine inculpatului F.. Acest mecanism a fost considerat tipic şi ca evaziune fiscală, întrucât a creat aparenţa unui serviciu, cu consecinţa achitării, în mod real, a acelui serviciu, ceea ce a condus la înregistrarea unei cheltuieli fictive şi la diminuarea reală a patrimoniului, cu consecinţa fraudării intereselor statului privind obligaţiile fiscale datorate ca urmare a activităţii de comerţ.

Din conţinutul raportului de expertiză judiciară contabilă întocmit de doamna expert YY. cu privire la infracţiunea continuată de evaziune fiscală, s-au reţinut următoarele: pentru S.C. BB. S.R.L.: CUI x, W.-CUI x, CC. S.R.L. CUI x, BB. Agent de Asigurare S.R.L. CUI x, T. S.R.L. CUI x, GG. S.R.L. CUI x, BB. Asistance S.R.L. CUI x, X. Asig Agent de Asigurare CUI x, S. Insurance Agent de Asigurare S.R.L. CUI x, FF. Insurance Agent de Asigurare Srl-CUI x, JJ. Agent de Asigurare S.R.L. CUI x, KK. S.R.L. CUI x, expertul nu a identificat niciun document care ar putea arăta vreo legatură cu Z..

Pentru W. Agent de Asigurare S.R.L. CUI x, expertul a identificat două facturi Invoice catre Z. intitulate "provision of intermediary of insurance services" si din plăţile analizate a mai fost identificată o factura. Din balanta de verificare la 30.06.2009 rezultă pe rulajul contului 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terţi o suma de 115.387 RON, dar numai cele aferente semestrului 1, in valoare de 95.387 provin din facturile catre Z..

Pentru S.C. S. S.R.L. CUI x expertul a analizat balanta din 30.06.2009 existenta la dosarul cauzei şi a concluzionat că rezulta din rulajul contului 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terti o suma de 134.780 RON. Analiza efectuată asupra celor 3 facturi emise de Z. a arătat ca ele sunt intitulate "Provision of intermediary of management services": F305/25.03.2009 în valoare de 39.927 RON a fost achitată cu OP/25.03.2009, F324/29.04.2009 în valoare de 8.453 RON a fost achitată cu OP/29.04.2009 şi FLCY2002/06.03.2009 a fost achitată pentru valoare de 20.000 Euro (la curs 4.32 = 86.400 RON).

Pentru S.C. DD. S.R.L. CUI x s-a reţinut că nu a fost depus bilanţul pentru anul 2009 decât pentru semestrul 1, iar în urma analizei balanţei din 30.06.2009 a rezultat rulajul sumei de 120.504 RON în contul 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terti. La dosar se afla o singura factura cu explicatia "provision of intermediary of management services", flcy2003/16.03.2009 de 20.000 euro (echivalent RON la curs BNR din 15.03.2009 de 85.534 RON) achitată în euro în 16.03.2009 si din extrase s-a dedus existenţa unei facturi x achitată la data de 29.04.2009 în valoare de 34.970 RON chiar dacă ea nu exista fizic. Totalul lor de 120.504 se regaseste înregistrat în contabilitate în balanţa din 30.06.2009 în contul 628.

Pentru S.C. EE. S.R.L. CUI x s-a reţinut că nu a fost depus bilanţul pentru anul 2009 decât pentru semestrul I, iar din 01.05.2009 activitatea societăţii este declarată suspendată. Din analiza balantei la 30.06.2009 a rezultat suma de 130.490 RON rulată în contul 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terti. Au fost identificate două 2 ordine de plata emise către Z.: la data de 21.04.2009, pentru suma de 60.500 RON cu explicatia CV FL316 şi la data de 24.04.2009, pentru suma de 69.990 RON cu explicatia CV FL321.

Expertul a precizat că deşi nu se regăsesc la dosar facturi catre Z. dar există aceste ordine de plata explicite si extrase se cont, ele au fost înregistrate în contabilitate în contul 628, întrucât suma lor este exact rulajul acestui cont iar devizul întocmit de Z. specifică că se va factura un INVOICE; totodată a precizat că nu se poate pronunţa dacă în cuprinsul lor se regăsea facturat unul din articolele "Provision of intermediary of insurance services" sau Provision of intermediary of management services".

Pentru S.C. X. Broker de Asigurare S.R.L. CUI x a fost analizată balanţa la 30.06.2009, din care rezultă rulajul în contul 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terti pentru suma de 24.950 RON. La dosar se afla o singura factura cu explicatia "provision of intermediary of insurance services", FL337/01.06.2009 de 24.950 de RON, achitata tot in 01.06.2009. Asadar ea a fost înregistrată în contabilitate, în capitolul cheltuieli şi se regaseşte în balanţă pe contul 628.

Pentru S.C. FF. Asistance S.R.L. CUI x a fost analizată balanţa la 30.06.2009, din care a rezultat rulajul pe contul 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terti pentru suma de 98.750 RON. Analiza efectuata asupra celor 10 facturi existente de la Z. care însumeaza 314.305 RON şi care se intitulează "provision of intermediary of management services"; analiza extraselor unde se văd plăţile de aceeaşi sumă către Z. demonstrează că ele au fost înregistrate în contabilitate dar expertul nu s-a putut pronunta dacă au fost înregistrate la capitolul cheltuieli pentru cele din semestrul 2, în valoare de 215.555 RON, în lipsa unui bilant sau a altor documente care să ateste acest lucru. Facturile au fost identificate: F345/18.06.2009 în valoare de 44.250 RON, F347/22.06.2009 în valoare de 27.000 RON şi F350/25.06.2009 în valoare de 27.500 RON (total 98750 RON); F377/02.09.2009 în valoare de 8.280 RON, F384/06.09.2009 în valoare de 21.600 RON, F386/07.09.2009 în valoare de 23.595 RON, F390/09.09.2009 în valoare de 11.350 RON, F391/10.09.2009 în valoare de 14.800 RON, F368/11.09.2009 în valoare de 29.100 RON şi F395/17.09.2009 în valoare de 106.830 RON (total 215.555 RON, total general 314.305 RON).

Pentru X. Asistance S.R.L. CUI x a fost analizată balanţa la 30.06.2009 din care a rezultat rulajul în contul 628-Alte cheltuieli cu serviciile prestate de terti pentru suma de 75.353 RON. Analiza efectuată asupra celor 13+1 facturi existente de la Z. arată că ele se intituleaza Provision of intermediary of management services: F328/07.05.2009 în valoare de 36.760 RON, F340/02.06.2009 în valoare de 28.578 RON şi F352/30.06.2009 în valoare de 10.015 RON (total 75.353 RON); F378/-.09.2009 în valoare de 7.500 RON (dedusa din OP), F380/03.09.2009 în valoare de 11.480 RON, F381/04.09.2009 în valoare de 11.700 RON, F382/05.09.2009 în valoare de 11.010lei, F383/05.09.2009 în valoare de 20.640 RON, F385/07.09.2009 în valoare de 19.944 RON, F393/11.09.2009 în valoare de 23.520 RON, F394/14.09.2009 în valoare de 41.000 RON, F370/18.09.2009 în valoare de 16.050 RON, F372/22.09.2009 în valoare de 24.900 RON şi F374/24.09.2009 în valoare de 14.900 RON (total 202.644 RON şi total general 277.997 RON).

Pentru FF. Agent de Asigurare CUI x au fost identificate 2 facturi Invoice cu firma Z. intitulate "Provision of intermediary of insurance services": FL418/29.03.2010 în valoare de 89.470 RON achitata cu OP/26.03.2010 şi FL 419/31.03.2010 în valoare de 49.240 RON achitată prin OP/31.03.2010 (total 138.710 RON).

Pentru S. Agent de Asigurare CUI x au fost identificate 35 de facturi către societatea Z., intitulate "C-Val Asigurari RCA conform Board". Facturi intitulate "Provision of intermediary of insurance services" sau "Provision of intermediary of management services" nu au fost identificate.

Pentru S.C. HH. S.R.L. CUI x au fost identificate doar 2 ordine de plata catre Z. cu explicatia ‘C-val factura", dar nu au fost identificate facturile fiscale. Societatea nu a depus bilanturi pe perioada existentei sale şi la dosar nu au fost identificate alte documente care ar putea arata modalitatea de înregistrare în contabilitate.

Cu privire la toate societăţile comerciale expertul, prin precizările aduse în faţa instanţei a arătat că facturile nu conţin devize, procese-verbale, explicaţii, referire la contracte sau orice alte documente care să justifice prestarea şi existenţa acestor servicii; din analiza devizelor si proceselor-verbale aflate la dosarul Z. se pot observa incoerenţe, în sensul ca în devize se specifică că au fost prestate servicii de consultanţă pentru activitatea de intermediere în asigurări (ceea ce e un serviciu nejustificat pentru firmele cu obiect de activitate de consultanţă).

Expertul a precizat că pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii trebuie sa se indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: serviciile trebuie sa fie efectiv prestate, sa fie executate in baza unui contract incheiat intre parti sau in baza oricarei forme contractuale prevazute de lege; justificarea prestarii efective a serviciilor se efectueaza prin: situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare; contribuabilul trebuie sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatilor desfasurate. La dosarul Z. se regasesc decont servicii de consultanta si procese-verbale de constatare a prestarii serviciilor de intermediere in asigurari si servicii auxiliare asigurarilor. Intrucat deconturile presupun prin natura specificarii comisioanelor (specifice activitatii de intermediere in asigurari) si procesele-verbale descriu activitate de consutanta, dar ele nu detaliaza cine le-a realizat, perioada de realizare, nu precizeaza niciun contract si nici nu justifica aceste servicii, obiectul de activitate al beneficiarilor, sunt post receptionate facturilor si platilor, nu sunt conectate cu veniturile beneficiarilor, deci nu se justifica contractarea lor, consider ca ele au fost intocmite scriptic, nu sunt reale si serviciile aferente nu au fost prestate." ... Operaţiunile comerciale (dintre societăţile controlate de Q. şi Z.) sunt fictive pentru că facturile sunt intocmite incomplet, devizele nu sunt in concordanta, nu sunt justificate asemenea cheltuieli avand in vedere nivelul veniturilor societatilor si obiectul de activitate, consider deci ca ele nu au fost prestate, sunt fictive si nereale; de asemenea a precizat că toate documentele şi dispoziţiile de plată au fost autorizate şi semnate de către Q..

S-a menţionat că la întrebarea instanţei: "Vă rugăm să detaliaţi mecanismul utilizat de inculpata A. şi suspectul Q. în înregistrarea în contabilitate a operatiunilor care nu au avut la baza aspecte reale?" expertul a concluzionat: "Firmele lui Q. înregistrau facturi fara baze reale si fara nevoi justificate pentru obiectul de activitate, a unor facturi fictive emise de Z., sume care depaseau veniturile inregistrate de fiecare societate, pentru a scoate banii incasati din primele de asigurare si a nu le depune in conturile firmelor de asigurari pentru care intermediau respectivele polite. Mai mult, cesiunea partilor sociale a firmei se facea apoi catre firme straine, controlate tot de inculpatul Q., asa incat prejudiciul cauzat firmelor de asigurare sa nu poata fi imputat asociatului Q.. Din firma Z. banii erau apoi virati in conturile proprii ale lui Q. sub forma de "AA. de presence" sau pentru servicii de consultanta prestate de Q. firmei Z. (exista la dosar proces-verbal de constatare a prestarii de servicii de consultanta prestate de Q. in valoare de 274.495 RON si 39.683 euro)." Totodată, expertul nu a identificat nicio operaţiune bancară care să fi fost autorizată/efectuată de către inculpatul C..

Concluziile sintetice ale probei ştiinţifice vizând complicitatea la infracţiunea de evaziune fiscală sunt următoarele:

1. Au fost identificate 35 de facturi INVOICE cu partenerul Z. Cipru şi înregistrate în contabilitate doar asupra celor 7 firme menţionate în rechizitoriu: W. Agent de Asigurare S.R.L., EE. S.R.L., FF. Asistance S.R.L., DD. S.R.L., FF. Asistance S.R.L., X. Broker de Asigurare S.R.L., X. Asistance S.R.L., S. S.R.L.;

2. Unele firme aparţinând soţilor Q. şi A. au obiect de activitate intermedieri în asigurări, altele au activitate de consultanţă;

3. Înregistrarile s-au realizat pe parcursul anului 2009 de către Q., NU şi de A.. Documentele întocmite şi ordinele de plată sunt semnate doar de către Q. (ca şi comparaţie cu specimenele de semnatură puse la dispozitie de bancile unde aveau deschise conturile);

4. Din analiza documentelor, serviciile regăsite în invoice-urile de la Z. nu sunt justificabile pentru firmele soţilor Cheregi şi nici nu au la bază documente justificative care să sustină ca ele au fost efectuate sau că sunt reale;

5. Valoarea totală a prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscală de către firmele lui Q. se ridică la suma de 108.834 1ei şi reprezintă doar impozit pe profit datorat bugetului de stat;

6. Prejudiciul cauzat bugetului de stat reprezintă DOAR impozit pe profit, în perioada 2009 firmele fiind neplătitoare de TVA şi nu erau microintreprinderi, asa cum rezultă din vectorul fiscal;

7. Firmele lui Q. înregistrau facturi fictive în contabilitate care nu aveau baze reale şi nu erau justificabile pentru obiectul de activitate al acestora de la partenerul Z.. Scopul acestor facturi era scoaterea banilor încasaţi din primele de asigurări şi sustragerea de la depunerea lor în contul firmelor de asigurări pentru care intermediau poliţele. Cesiunea părţilor sociale se făcea către firme străine, controlate în final tot de către Q. care se renumea pe el însuşi administrator pentru a putea continua operaţiunile. Cesiunea se făcea la scurt timp după semnarea contractelor de intermediere cu firmele de asigurări aşa încât prejudiciul firmelor de asigurări să nu poată fi imputat asociaţilor Q. şi A.. Din firma Z. banii se întorceau apoi în conturile proprii ale lui Q. sub forma de "AA. de presence";

8. Q. nu a avut angajaţi pentru firmele sale, s-a ocupat singur de evidenţa contabilă, doar situaţiile financiare apar semnate şi intocmite de către firma membra CECCAR: S.C. ZZ. S.R.L.;

9. Toate operaţiunile de plată s-au efectuat de către Q., doar el având specimen de semnătură şi fiind doar el reprezentant pe conturile bancare ale celor 7 firme implicate în evaziune;

10. Nu s-a regăsit nicio operaţiune bancară din contul firmelor deţinute de Q. către avocatul C. şi nici nu apar facturi sau alte operaţiuni întocmite de către acesta.

Cu privire la diferenţa dintre prejudiciul stabilit de DIICOT şi suma constatată de către expert ca reprezentând presupusul prejudiciu cauzat bugetului de stat de către Q., a formulat următoarea explicaţie "firmele lui Q. nu au depus situaţii financiare la finalul anului 2009 şi nu pot să mă pronunţ dacă facturile înregistrate în semestrul II al anului 2009 au fost înregistrate pe cheltuieli şi în acest mod s-a diminuat impozitul pe profit".

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, s-a menţionat că se impun unele clarificări care ţin de specificul cauzei: din probele administrate a rezultat că societăţile controlate de către Q. au fost înfiinţate pentru a colecta sumele de bani rezultate din faptele tipice de înşelăciune, în dauna persoanelor juridice - asigurători, şi de a le direcţiona către societatea off-shore, de unde urmau să fie distribuite artizanului planului infracţional. O primă concluzie care se desprinde şi din expertiza evaluată mai sus, este aceea că nu suntem în prezenţa unei evaziuni fiscale privind eludarea dispoziţiilor legale în vederea colectării TVA, întrucât societăţile controlate de către Q. nu erau plătitoare de TVA, astfel că nu aveau obligaţia fiscală de a colecta TVA pe care să îl vireze bugetului de stat. O a doua concluzie rezultă din natura juridică a sumelor de bani: sumele de bani în discuţie, prin provenienţă, reprezintă produsul infracţiunilor de înşelăciune (respectiv a unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată), iar aceste sume ar fost folosite pentru a efectua plăţi fictive, respectiv pentru a săvârşi infracţiunea de evaziune fiscală. Or, atâta vreme cât veniturile societăţilor au fost alcătuite din sume de bani provenite din infracţiuni contra patrimoniului, ele nu sunt supuse taxelor specifice pe venituri sau pe profit (taxe care se aplică veniturilor/profitului din activităţi legale cu conţinut economic), întrucât ele se cuvin persoanei vătămate constituită parte civilă sau statului, ca urmare a confiscării în întregime, în lipsa constituirii de parte civilă, de vreme ce provin din săvârşirea unei infracţiuni (art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen.). Aşadar, transferarea sumelor de bani provenite din fapte tipice de înşelăciune către Z. Cipru, cu tiltu de plată a unor facturi fictive, nu constituie faptă tipică de evaziune fiscală, dar constituie prima acţiune tipică de spălare a banilor, fiind menită să disimuleze produsul infracţiunii predicat, printr-o ficţiune juridică, cu scopul de a reintroduce banii în circuitul civil/comercial, de unde să se întoarcă în patrimoniul celui/celor care a/au contribuit la planul infracţional original.

Urmare a celor reţinute mai sus, a concluzionat că sumele de bani trasferate de către Q., de la societăţile comerciale pe care le controla către Z. Cipru constituie sumele de bani care au intrat în circuitul de spălare a banilor.

Din conţinutul raportului de expertiză fiscală judiciară întocmit de expertul contabil şi consultant fiscal AAA., cu privire la infracţiunea de spălare de bani, instanţa a reţinut următoarele: în perioada 18.01.2008 - 24.11.2010 societatea nerezidentă Z. Cipru a înregistrat operaţiuni prin intermediul conturilor deschise la BBB. - Agentia Balada, XX. respectiv, dacă contul în RON nr. x a fost creditat de catre societăţile la care a fost asociat Q. astfel:

De la BB. Agent de Asigurare S.R.L. a încasat în perioada 11.03.2009 - 26.06.2009, valoarea totala de 124.291 RON; de la W. Agent de Asigurare S.R.L. a încasat la 30.06.2009, valoarea totala de 45.170,00 RON; de la Societatea FF. Asistance S.R.L. a încasat în perioada 23.06.2009 - 25.11.2009, valoarea totală de 145.505 RON;, de la Societatea X. Asistance S.R.L. a încasat în perioada 05.10.2009 - 25.11.2009, valoarea totală de 59.134 RON; de la T. S.R.L. a încasat în perioada 27.01.2008 - 22.04.2009, valoarea totală de 75.546 RON; de la CCC. S.R.L. a încasat în perioada 18.06.2008 - 25.09.2008, valoarea totală de 70.577 RON; de la DDD. Agent de Asigurare S.R.L. a încasat în perioada 09.12.2008 - 12.01.2009, valoarea totală de 45.508 RON; de la Societatea S. S.R.L. a încasat la data 25.03.2009, valoarea de 39.927 RON; de la EE. S.R.L. a încasat la data 24.04.2009, valoarea de 69.990 RON; de la HH. S.R.L. a încasat în perioada 02.02.2010 - 25.06.2010, valoarea totală de 86.190 RON; de la EEE. S.R.L. a încasat în perioada 17.06.2008 - 12.02.2010, valoarea totala de 210.582 RON (societate controlată de către F.); de la LL. S.R.L. a încasat în perioada 21.01.2008 - 08.04.2008, valoarea totală de 48.269 RON (controlată de F.); de la GG. S.R.L. a încasat la data 11.10.2010, valoarea de 98.720 RON (societate controlată de către F.).

În perioada 2007 - 2012, s-a încasat de la societăţile BB. Agent de Asigurare S.R.L., W. Agent de Asigurare S.R.L., CCC. S.R.L., Stil Agent de Asigurare S.R.L., în conturile societăţii Z. Cipru deschise la BBB. - Agentia Balada si XX., o suma totală de 1.270.128 RON.

Expertul a identificat o depunere de numerar în valoare de 35.000 RON în contul Z. deschis la BBB., sumă depusă în contul bancar de catre F., la data de 22.06.2010. În urma verificărilor operatiunilor din extrasele de cont ale societatii Z. Cipru s-a constatat că în perioada 2007 - 2012 s-a încasat de la societatile FF. Asistance S.R.L., 3A Plus S.R.L., X. Asistance S.R.L. şi GG. S.R.L. o sumă totală de 1.663.640,00 RON. Încasarile din contul bancar sunt plăţi pentru facturile emise de catre Z. Cipru, care reprezintă "Provisions of intermediary of management services", ceea ce se poate traduce ca dispoziţii de intermediere de servicii de management. Nu au fost identificate contracte, situatii de lucrari sau alte documente care sa explice detaliat ce anume reprezinta aceste servicii şi cand au fost ele efectiv prestate. De la obiectivele 26 până la 39, expertul a identificat plăţile făcute către Z. de către societăţile controlate de către Q. (CCC. S.R.L., W. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. BB. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. S. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. FF. Asistance S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. DD. S.R.L.) şi de către F. (EEE. SRL), cu tilu de plăţi facturi, după care, banii au fost ridicaţi în numerar, expertul precizând că ridicarea banilor a fost făcută numai de către persoana împuternicită în acest sens, respectiv F..

De asemenea, expertul a identificat 82 de tranzactii de debitare a contului de RON de la BBB. în valoare totala de 621.200 RON (Detaliile sunt prezentate in Anexa nr. 1 - Situatia operatiunilor in numerar desfasurate de catre Z.) şi 18 debitari/plati, efectuate din contul de RON deschis la BBB. catre societatea S. Agent de Asigurare S.R.L. - CUI x, in valoare totala de 794.115 RON (Detaliile sunt cuprinse in Anexa nr. 2 - Situatia platilor/debitarilor efectuate catre societatea S. Agent de Asigurare S.R.L. - CUI x).

Valoarea totală încasată de către B. în conturile bancare personale, reprezentând AA. jeton de presence, este de 105.766 RON.

La data de 26.03.2009 s-a efectuat o plata din contul x al Z. în valoare de 79.839 RON către Q., reprezentând "AA. de presence (dosarul fila x). S-a precizat că plata sumei de 79.839 RON a fost efectuata utilizandu-se banii încasaţi de la W. S.R.L. si S. S.R.L. din data de 25.03.2009. La data de 07.05.2009, din contul BBB. x a fost efectuată o plată în valoare de 33.820 RON în favoarea lui Q., cu explicaţia "AA. de prezenta"(Extrasul de cont se găseşte în dosarul 27, fila x).

La data de 17.03.2009 a fost identificată o încasare în extrasul de cont eliberat de FFF. agentia Constanta, pentru clientul B. şi F. în valoare de 19.128 RON, cu titlul "AA. de presence". La data de 04.05.2009 a fost identificată o încasare în extrasul de cont eliberat de FFF. agentia Constanta, pentru clientul B. and F. în valoare de 23.870 RON, cu titlul "AA. de prezenţă" (Extrasul de cont se găseşte în dosarul 21, fila x). S-a precizat că plata sumei de 23.870 RON a fost efectuata din banii încasaţi de la W. S.R.L. la data de 30.04.2009, în suma de 33.970 RON.

S-au identificat plati efectuate catre Q. în valoare totală de 623.037 RON, reprezentând AA. jeton de presence: plăţi efectuate din XX.: 348.542 RON, plati efectuate din BBB.: 274.495 RON. S-a identificat un numar de 19 de societati de la care Z. a efectuat încasari în valoare totală de 5.070.050,45 RON.

Instanţa a reţinut concluziile expertului înaintea concluziilor Oficiului National de Prevenire a Spalarii Banilor, întrucât concluziile expertului se bazează pe probele de la dosarul cauzei, iar concluziile Oficiului, eventual, pe date suplimentare ce nu au putut fi analizate.

Cu privire la întrebările/obiectivele privind pe inculpatul C., expertul a arătat că: în urma verificarii extraselor de cont ale societatii Z., nu au fost identificate operatiuni desfasurate cu inculpatul C.; nu au fost identificate operatiuni bancare care sa fie desfasurate între C. şi societăţile SC 3A Plus S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. X. Asistance S.R.L., S.C. S. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. FF. Asistance S.R.L.; nu s-au identificat documente care să ateste că inculpatul C. ar fi redactat, întocmit sau ar fi certificat documente pentru sau în legatură cu societatea Z..

Cu privire la întrebările în legătură cu inculpata A., expertul a arătat că nu a identificat operatiuni care sa fie desfasurate în legatură cu societatea Z.; nu a identificat date din care să rezulte că inculpata A. ar fi împuternicită pe conturile societăţii Z.; nu a identificate documente care sa fie semnate de catre A. în sensul că aceasta sa fie imputernicită pe conturile societăţii Z..

În concluzie, instanţa a reţinut că, pe de o parte din conturile societăţilor administrate de suspectul Q. s-au virat în conturile Z. sumele totale de 519.636 RON şi 20.000 euro, echivalent al sumei totale de 605.360 RON, iar din conturile societăţilor administrate de inculpatul F. s-a virat în conturile Z. suma totală de 258.851 RON; pe de altă parte, din conturile Z., s-a ridicat cu diverse titluri, de către suspectul Q. în nume propriu sau în numele S. Agent de Asigurare S.R.L., suma totală de 1.068.610 RON şi din conturile Z., s-a ridicat cu diverse titluri, de către inculpatul F. şi/sau B., suma de 605.360 RON, iar de către B. suma de 42.998 RON. Diferenţele dintre sumele de bani virate din conturile societăţilor controlate de către Q. către conturile Z., fără să aibă ca justificare vreo operaţiune comercială reală, şi sumele de bani restituite din conturile Z. către Q. sau societăţile comerciale controlate de către acesta, fără să aibă ca justificare vreo operaţiune comercială reală, este explicată prin aceea că expertul a identificat un numar de 19 de societăţi comerciale de la care Z. a efectuat încasări în valoare totală de 5.070.050,45 RON, ceea ce înseamnă că această societate a fost angrenată/folosită într-un circuit mult mai extins decât cel rezultat din actul de acuzare.

În acest punct al analizei este necesară revenirea la obiectul judecăţii şi având în vedere că a reţinut existenţa infracţiunii de înşelăciune, ca infracţiune premisă, aptă să aducă beneficii financiare, a concluzionat că sumele de bani virate de la societăţile comerciale S.C. CC. S.R.L., BB. Agent de Asigurare S.R.L., W. Agent de Asigurare S.R.L., FF. Agent de Asigurare S.R.L., X. Asig Agent de Asigurare S.R.L. şi FF. Insurance Agent de Asigurare S.R.L. direct sau prin intermediul altor societăţi către Z. Cipru nu constituie infracţiunea de evaziune fiscală, dar sunt sumele care au intrat în circuitul spălării de bani (de vreme ce sunt produs al unei infracţiuni şi au fost mutate sub aparenţă justificată în conturile altei societăţi, de unde s-au întors în conturile persoanelor care au organizat circuitul, tot sub aparenţă justificată). S-a observat însă că societăţile comerciale controlate de către Q., atât cele şase enumerate mai sus, cu ajutorul cărora a fost săvârşită infracţiunea de înşelăciune, dar şi celelalte, atât cele care au fost interpuse între cele şase societăţile originare şi Z., dar şi cele care nu fac parte din obiectul judecăţii, au efectuat ample transferuri de bani către Z., însă prezenta procedură nu poate depăşi analiza activităţii celor şase societăţi comerciale care au fost folosite pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. În acest context a reţinut că suma de bani care ar fi putut intra în circuitul de spălare a banilor nu poate fi mai mare decât prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna societăţilor de asigurare S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. K. S.A., S.C. J. S.A., S.C. M. S.A. şi S.C. L. S.A. Iar prejudiciul care poate fi socotit că a rezultat din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune nu poate fi altul decât cel rezultat din sumele de bani care reprezentau contravaloarea poliţelor de asigurare, ce urmau să fie plătite societăţilor de asigurare, după vânzarea lor, respectiv preţul poliţelor, în temeiul contractului de intermediere încheiat cu societăţile controlate de către Q., iar nu eventuale sume de bani pe care societăţile de asigurare le-au plătit pentru evenimentul asigurat către cumpărătorii poliţelor de asigurare. De asemenea, a avut în vedere că sumele de bani care au intrat în circuitul de spălare de bani sunt de fapt numai folosul patrimonial injust, dobândit prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, care, în general, dar şi în cazul de faţă, este mai mic decât prejudiciul cauzat persoanelor vătămate.

Pe lângă cele şase societăţile originare, care au încheiat contractele cu societăţile de asigurare, persoane vătămate, până la Z., au fost interpuse şi societăţile comerciale S.C. BB. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. W. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. FF. Asistance S.R.L., S.C. X. Asistance S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S. Agent de Asigurare S.R.L. (controlate de către Q.) şi SC 3 A Plus S.R.L. şi S.C. LL. S.R.L. (controlate de către F.) şi actele materiale de ridicare de bani din conturile Z., de către inculpaţii F. şi/sau B., S. Agent de Asigurare S.R.L..

Aşa cum rezultă din expertiza ale cărei concluzii au fost prezentate mai sus, în temeiul facturilor fiscale fictive emise de Z., au efectuat virări de sume de bani în conturile Z., următoarele societăţi comerciale controlate de către Q.: S.C. FF. Asistance S.R.L. - suma de 145.505 RON, creditată în 23.06.2009 - 25.11.2009 (în rechizitoriu se reţine suma de 234.972 RON); S.C. X. Asistance S.R.L. - suma de 59.134 RON, creditată în 5.10.2009 - 25.11.2009(în rechizitoriu se reţine suma de 176.084 RON); S.C. T. S.R.L. - 75.546 RON, creditată în intervalul 27.01.2008 - 22.04.2009 (aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu); S.C. EE. S.R.L. - 69.990 RON, creditată în 24.04.2009 (aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu); S.C. DD. S.R.L. - 20.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de 85.724 RON (aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu). De la societăţile controlate de către inculpatul F., către Z.: SC 3 A Plus S.R.L. - 210.582 RON, creditată în perioada 17.06.2008 - 12.02.2010 (aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu) şi S.C. LL. S.R.L. - 48. 269 RON, creditată în perioada 21.01.2008 - 8.04.2008 (aceeaşi sumă cu cea reţinută în rechizitoriu). Însă, din probele administrate nu a rezultat că societăţile controlate de către F. ar fi fost implicate în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune care face obiectul cauzei şi operaţiunile de transferare a sumelor de bani către Z.. Având în vedere că în perioada relevantă în conturile Z. au intrat sume mult mai mari de bani (peste 5.000.000 RON), este cert că o bună parte din această sumă provine din alte surse sau activităţi, străine de obiectul cauzei, dar care, probabil au creat confuzii cu privire la sumele de bani care au fost transferate în contextul spălării de bani.

De aceea, s-a reţinut că nu sunt probe din care să rezulte că presupusa suma de 42.998 RON ridicată de către inculpata B. cu titlu de cu titlu de AA. jeton de presence de la Z., provine din spălarea banilor rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către Q..

Potrivit art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sau al art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, constituie infracţiune de spălare a banilor schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvîrşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

Ca şi element material al laturii obiective, se reţine că transferul de bunuri presupune operaţiunile bancare de transfer între conturile mai multor societăţi comerciale, deschise în bănci din România, cât şi transferurile externe.

În literatura de specialitate, se admite că procesul de spălare a banilor se realizează în 3 etape: plasarea, stratificarea, integrarea.

În concluzie, cu privire la infracţiunea de spălare de bani, instanţa a reţinut ca fiind dovedite în afara oricărui dubiu, în cadrul infracţiunii de spălare a banilor, transferul sumelor de bani provenite din înşelăciune, doar cu referire la sumele de 118.234,96 RON transferată de suspectul Q. din conturile BB. Agent de Asigurare în conturile Z., 45.170 RON transferată de suspectul Q. din conturile W. Agent de Asigurare în conturile Z., suma de 145.505 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. FF. Asistance S.R.L. în conturile Z., suma de 59.134 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. X. Asistance S.R.L. în conturile Z., suma de 75.546 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. T. S.R.L. în conturile Z., suma de 69.990 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. EE. S.R.L. în conturile Z., suma de 20.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de 85.724 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. DD. S.R.L. în conturile Z., în total 599.303,96 RON.

Cu privire la sumele ridicate de suspectul Q. şi inculpata B. din conturile Z., cu titlu de AA. jeton de presence, instanţa a reţinut că expertiza cu privire la infracţiunea de spălare de bani a identificat sume de bani mai mari decât cele reţinute în rechizitoriu, ridicate de către suspectul Q. cu titlu de AA. jeton de presence, respectiv 623.037 RON, în loc de 274.495 RON (cât se reţine în rechizitoriu) şi de către inculpata B. (105.766 RON, în loc de 42.998 RON, cât se reţine în rechizitoriu), dar au fost reţinute, în limitele obiectului dedus judecăţii, numai sumele rezultate din actul de acuzare.

Cu privire la restul sumelor de bani retrase din conturile Z., nefiind dovedită provenienţa infracţională a sumelor transferate, a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.

Odată sumele de bani ajunse în conturile societăţii Z. Cipru a fost necesar doar un artificiu pentru a asigura revenirea banilor în posesia celor care au regizat toată operaţiunea. Astfel, din probe a rezultat că sumele au fost retrase din contul Z., prin ridicare numerar de către inculpaţii Iordache sau în numele societăţii S. Agent de Asigurare S.R.L. administrate de către Q., prin transfer în conturile personale ale suspectului Q. şi ale inculpatei B., sau ca plată cu titlu de "AA. jeton de presence", în beneficiul inculpaţilor F., B. şi suspectului Q..

În spatele acestor mişcări ale fondurilor băneşti, nu au fost identificate niciun fel de activităţi reale prestate de către Z. în favoarea beneficiarilor sumelor încasate; inculpatele A. şi B. au precizat că nu au prestat niciun serviciu pentru Z., iar sumele primite le-au justificat numai prin activitatea soţilor lor.

Concluzii cu privire la intenţia preexistentă a inculpatului F. şi a suspectului Q., de a acţiona coordonat, în scopul inducerii în eroare a societăţilor de asigurare şi al însuşirii sumelor de bani rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă din disimularea realităţii obiective prin manoperele lui Q., constând în: înfiinţare de societăţi comerciale, modificare acţionariat prin introducerea unor asociaţi în lanţ care aveau în spate alţi asociaţi, inclusiv societăţi offshore reprezentate în final de persoane interpuse sau tot de suspectul Q., prestare de activitate în numele societăţilor ulterior cesionării părţilor sociale, ridicare poliţe de asigurare de la asiguratori, eliberare poliţe către beneficiari, încasare sume de bani corespunzătoare, nedecontarea sumelor către asiguratori, înregistrarea de achiziţii fictive în baza unor facturi fiscale emise de societatea offshore Z. Cipru, denaturarea rezultatelor financiare ale societăţilor comerciale, efectuarea de plăţi către pretinsul furnizor offshore Z. Cipru şi, în final, retragerea de sume de bani, sub diverse titluri, din conturile Z. Cipru, cu consecinţa însuşirii lor.

Acest parcurs al desfăşurării evenimentelor este pe deplin dovedit prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, acte constitutive ale societăţilor comerciale, înscrisuri emise de Oficiul Registrului Comerţului, situaţiile fiscale ale societăţilor comerciale comunicate de ANAF, hotărâri asociaţi şi acţionari şi actele modificaroare ale statutelor societăţilor comerciale, declaraţiile reprezentanţilor persoanelor vătămate, procese-verbale de predare - primire poliţe, contracte de agent, note interne, poliţe de asigurare, foi de vărsământ, borderouri, chitanţiere, dosare de daună, poliţe nedecontate, extrase de cont, rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică, Rapoartele de expertiză, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor informatice, declaraţii suspectului Q., declaraţiile martorilor beneficiari ai poliţelor de asigurare, declaraţiile inculpaţilor.

În privinţa acuzaţiei de spălare a banilor, din probe a rezultat exclusiv implicarea lui Q. şi F. în transferul sumelor de bani către Z. Cipru şi ulterior către Q., A., F. şi B.. De altfel, expertiza efectuată în scopul identificării transferurile de sume de bani a exclus orice acţiune a inculpatei A.. În afara calităţii de soţie a numitului Q., toată acuzaţie privind participarea în calitate de complice la săvârşire a infracţiunii de spălare de bani s-a întemeiat pe disciplina juridică a pluralităţii constituite reprezentată de infracţiunea prev. de art. 367 din C. pen., însă, odată înlăturată această acuzaţie, nu a putut fi identificată nicio probă în sprijinul acuzaţiei. Împrejurarea că inculpata A. a primit în contul personal sume de bani transferate de la Z. Cipru, fără nicio justificare, nu poate fi considerată decisivă în spijinul acuzaţiei, întrucât, pe de o parte, întreaga activitate infracţională a fost construită şi pusă în operă de către Q., inculpata A. având un rol decorativ, în limitele gândite tot de către Q.; pe de altă parte, având în vedere că Z. Cipru a colectat sume de bani net superioare sumelor de bani care au rezultat din infracţiunea de înşelăciune, respectiv peste 5.000.000 de RON, nu s-a putut stabili dacă sumele de bani virate în conturile inculpatelor A. şi B. au fost cele provenite din spălarea banilor proveniţi din înfracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii sau din alte activităţi.

Cu privire la acuzaţia de complicitate la înşelăciune în formă continuată, infracţiunea predicat, instanţa a avut în vedere că inculpata A. a fost asociată la societăţile comerciale înfiinţate de către Q. şi folosite în construcţia infracţională. În considerentele preliminare expuse înaintea analizei detaliate a acuzaţiilor, instanţa a reţinut că Q. a atras ajutorul unui număr minim de persoane fără de care planul infracţional nu ar fi putut fi pus în operă şi pentru că nu putea fi asociat unic şi administrator în cadrul mai multor societăţi comerciale a înfiinţat societăţile împreună cu soţia sa, inculpata A., bazându-se pe discreţia şi loialitatea acesteia şi mai puţin, spre deloc, pe un ajutor real din partea ei. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre Q. şi A., discuţii din care rezultă o implicare a acesteia din urmă în activităţile societăţilor comerciale, inclusiv W. Agent de Asigurare S.R.L. (Q.: mută pe W. că am vorbit cu GGG. şi a zis că mere).

Probele rezultate din convorbirile telefonice dintre Q. şi A. relevă cel mult activităţi nesemnificative ale inculpatei în cadrul societăţilor şi sub îndrumarea inculpatului Q., dar în toate cazurile activităţi ulterioare (luna octombrie 2012) activităţilor care fac obiectul infracţiunii de înşelăciune şi după epuizarea acesteia, astfel încât nu pot susţine acuzaţia de complicitate care presupune activităţi anterioare sau concomitente ori cel târziu până la consumarea/epuizarea infracţiunii.

Cu privire la inculpata B. în privinţa infracţiunilor prev. de art. 367 din C. pen., de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 48 şi 35 din C. pen. şi spălarea banilor se impun aceleaşi concluzii ca şi în cazul inculpatei A.. Cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, instanţa reţine că această acuzaţie nu a avut autonomie, încă de la început, fiind adăugată şi legată ca urmare a reţinerii infracţiunii prev. de art. 367 din C. pen., în forma aderării, şi a calităţii de soţie a inculpatului F.. Or, activitatea inculpatului F. în raport de acuzaţia de înşelăciune poate fi gândită cel mult în perimetrul unei complicităţi morale, prin sfaturile şi îndrumările pe care le-ar fi dat lui Q., însă din probe nu rezultă nicio împrejurare de fapt care să conducă pe inculpata B. în spaţiul infracţional prev. de art. 244 din C. pen.

Cu privire la inculpatul C., în privinţa infracţiunilor prev. de art. 367 din C. pen. şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 48 şi 35 din C. pen., se impun aceleaşi concluzii ca şi în cazul inculpatei A.. Cu privire la infracţiunii de spălare a banilor, nu a fost identificată nicio probă din care să rezulte vreo activitate specifică de ajutor dat lui Q., iar raportul de expertiză întocmit cu scopul identificării elementelor de fapt necesare decelării activităţilor specifice de spălare a banilor, a exclus orice fel de implicare a inculpatului C. în trasferurile de bani înspre şi dinspre Z. Cipru. Prin urmare, soluţia va fi de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Cu privire la acuzaţia de complicitate la înşelăciune, acuzaţia a identificat activităţile prin care inculpatul C. le-a realizat şi care au constituit ajutor dat lui Q.. La fel cum a reţinut mai sus, toate activităţile realizate de către inculpatul C. privind înfiinţarea societăţilor comerciale, cesiunea de părţi sociate, modificările statutare etc, au fost realizate la cererea şi conform indicaţiilor lui Q., în calitatea de avocat a inculpatului C., fără să constituie, prin ele însele fapte ilicite. Q. a solicitat serviciile de specialitate ale inculpatului C. întrucât nu deţinea cunoştinţele necesare pentru îndeplinirea formalităţilor legale privind statutele societăţilor comerciale pe care le controla, fără să rezulte că prin acest ajutor de specialitate inculpatul C. ar fi ştiut, şi cu atât mai mult, participat, la activitatea infracţională eleborată de Q., mai cu seamă că nu a avut niciun beneficiu din activitatea infracţională. Nici presupusa falsificare a semnăturilor unei persoane străine de prezenta cauză, relatată de către inculpata E., ca fiind auzită chiar de la inculpatul C., probă care urma să justifice o conduită infracţională deloc întâmplătoare, nu poate fi socotită relevantă în raport cu acuzaţiile concrete din cauză, şi nici faţă de natura juridică a eventualei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care necesită existenţa înscrisului presupus falsificat.

Cu privire la inculpaţii D. şi E., în privinţa infracţiunilor prev. de art. 367 din C. pen., de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 48 şi 35 din C. pen. şi spălarea banilor se impun aceleaşi concluzii ca şi în cazul inculpatei A.. S-a reţinut că toată activitatea infracţională imputată acestora este legată de împrejurarea că au vândut şi astfel pus la dispoziţia inculpatului F. societatea offshore Z. Cipru. Aşa cum a reţinut în considerentele preliminare anterioare analizei detaliate a acuzaţiilor, împrejurarea că inculpatul D. a vândut Z. inculpatului F., societate care a fost folosită ulterior pentru săvârşirea unor fapte tipice de spălare a banilor, echivalează cu vânzarea în mod legal a unui bun care a fost folosit ulterior la săvârşirea unei infraţiuni. Or, o astfel de activitate, singură, nu are nicio legătură cu infracţiune predicat (din care au fost obţinute bunurile ce urmează a fi spălate) şi nici cu activitatea de spălare a banilor în lipsa probelor din care să rezulte o conduită concretă a inculpaţilor în raport cu infracţiunile care fac obiectul cauzei. Cât priveşte pe inculpata E., instanţa a constatat că prezenţa sa în spaţiul acuzaţiilor este exclusiv legată de raporturile de serviciu cu inculpatul D. astfel încât nu sunt necesare argumente suplimentare.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a constatat că la termenul de judecată din 11.11.2016, partea civilă ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma totală de 178.939 RON reprezentând impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi, până la achitarea prejudiciului efectiv. Având în vedere soluţia privind infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală se impune lăsarea ca nesoluţionată a acţiunii civile, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen... Cu privire la inculpatul F. soluţia privind toate acuzaţiile este de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.. ca urmare a intervenirii decesului inculpatului, iar soluţia privind acţiunea civilă a ANAF a fost lăsarea nesoluţionată, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen.

Cu privire la situaţia părţilor responsabile civilmente, Curtea a reţinut următoarele:

În faza de judecată în primul ciclu procesual, ANAF a solicitat introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a societăţilor comerciale prin intermediul cărora inculpaţii au săvârşit infracţiunile de înşelăciune, spălare de bani şi evaziune fiscală pentru a fi obligate în solidar cu aceştia la recuperarea prejudiciului datorat bugetului de stat.

Prin încheierea din 14.12.2016, s-a încuviinţat cererea formulată de către partea civilă ANAF vizând introducerea în calitate de parte responsabilă civilmente a celor 24 de societăţi ale soţilor Q. şi A., precum şi a celor 6 societăţi ale soţilor F. şi B., în sensul că după obţinerea datelor cu privire la situaţia juridică a acestor societăţi comerciale, se va dispune citarea celor care sunt în funcţiune.

S-a admis, totodată, cererea inculpatului C. de introducere în cauză ca şi parte responsabilă civilmente a societăţii Z. Cipru, dar s-a constatat ulterior că aceasta a fost radiată.

Prin încheierea din 17.02.2017, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de părţi responsabile civilmente, a societăţilor EE. S.R.L., FF. Asistance S.R.L., DD. S.R.L., X. Asistance S.R.L. şi S. S.R.L, în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a dispus apoi, citarea în aceeaşi calitate, de părţi responsabile civilmente, a societăţilor S.C. EEE. S.R.L., S.C. R. S.R.L., S.C. S. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L. şi S.C. W. S.R.L.

X. Broker de Asigurare S.R.L. a fost radiată în 20.03.2012, S.C. EEE. S.R.L. a fost radiată la data de 3 iunie 2019, W. Agent de Asigurare S.R.L. a fost radiată în 3.05.2012, iar S.C. W. S.R.L. a fost radiată la data de 26 februarie 2019.

Ca atare, s-a menţionat că, în privinţa celorlalte societăţi comerciale, nu există niciun temei legal pentru a se angaja răspunderea lor civilă, în sensul reparării prejudiciului cauzat prin infracţiuni, pentru că nu au nicio legătură dovedită cu acuzaţia, astfel că s-a constatat că acestea nu au calitatea de părţi responsabile civilmente în cauză.

În ce priveşte infracţiunile de înşelăciune, Curtea a constatat că părţile civile nu au solicitat în termenul legal introducerea vreunei societăţi comerciale dintre cele de care s-au folosit suspectul Cheregi sau inculpatul Iordache, la comiterea infracţiunilor, ca părţi responsabile civilmente, iar în raport cu soluţiile ce urmează să fie pronunţate faţă de cei cinci inculpaţi soluţiile au fost de respingere a acţiunilor civile, întrucât din probe nu s-a putut stabili că inculpaţii ar fi participat la săvârşirea faptelor ilicite.

Împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj şi părţile civile S.C. J. S.A. prin lichidator judiciar Y. SPRL şi S.C. I. S.A. au declarat apeluri.

Motivele de apel.

I. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj a criticat hotărârea atacată, în esenţă, pentru următoarele motive:

- a precizat că în cele două cicluri procesuale instanţele de fond au exclus o serie de probe în fond (procese-verbal de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, acte premergătoare, probe obţinute la percheziţie domiciliară, etc) deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statornicit în mod definitiv în ambele situaţii că toate probele sunt legal administrate şi că instanţa de fond este obligată să ţină cont de acestea la soluţionarea cauzei. În cel de-al treilea ciclu procesual instanţa de fond nu a mai exclus formal probele în acuzare, ca cele două instanţe anterioare, însă nu le-a avut în vedere la soluţionarea cauzei, întemeindu-şi hotărârea exclusiv pe declaraţiile inculpaţilor şi, nici pe acestea în totalitatea lor, ci doar în parte;

- din analiza argumentelor care au stat la baza pronunţării soluţiei de achitare a inculpaţilor A., B., C., D. şi E., se constată că aceasta se bazează exclusiv pe declaraţiile inculpaţilor date în faza de judecată, fără a fi analizată nici măcar contradicţia dintre declaraţiile acestora din faza de urmărire penală şi faza de judecată. Pe de altă parte, aceste declaraţii ale inculpaţilor, deşi sunt contrazise de restul probatoriului administrat, instanţa nu a argumentat în nici un fel de ce le reţine pe acestea în argumentarea soluţiei şi nu restul probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi în faza de judecată;

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală:

- argumentul instanţei, cum că sumele provenite din înşelăciune nu pot fi obiect al taxării, este greşit, pentru că, pe de o parte nu se pot decela cu certitudine acele sume -bunuri fungibile de cele pentru care se datorează impozit, iar pe de altă parte, elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală nu vizează sumele de bani, ci înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni nereale (fictive) în scopul micşorării bazei impozabile şi diminuării impozitului pe profit;

- operaţiunile economice înregistrate fictiv cuprind facturile emise de Z. fără a avea la bază operaţiuni reale şi înregistrate în contabilitatea societăţilor de mai sus. Or se consideră că fapta este tipică, fără a avea nimic în comun cu produsul infracţiunii la care face trimitere instanţa de fond;

Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor:

- în prezent, incriminarea faptei se găseşte în Legea 129/2022 şi are acelaşi conţinut ca şi incriminarea din Legea 656/2002, fiind pedepsită în aceleaşi limite de pedeapsă;

- în rechizitoriu s-a reţinut o infracţiune unică de spălare a banilor în formă simplă cu privire la întreaga sumă provenită din înşelăciune şi o singură infracţiune de complicitate la spălarea banilor în formă simplă desfăşurată în mod continuu pe toată perioada infracţională;

- în ce privesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, s-a considerat că probatoriu administrat confirmă rularea întregii sume provenite din înşelăciune prin conturile Z. şi transferul lor sau ridicarea în numerar cu titlurile fictive expuse şi cu aparenţă de legalitate;

- a solicitat modificarea soluţiei cu privire la latura penală a cauzei în sensul încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei faţă de inculpaţii: A., B., C., D., E.;

- a solicitat admiterea acţiunii civile a părţilor civile S.C. G. S.A. (fostă H.), ANAF - prin DGRFP CLUJ - AJFP SĂLAJ, S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.R.L., S.C. M. S.A. (inclusiv solicitarea de majorare a pretenţiilor civile din data de 15 februarie 2019) prin reprezentanţi legali (SC L. - prin administrator N.) şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător în vederea reparării pagubei împotriva inculpaţilor: A., B., C., D., E. şi obligarea acestora la plata prejudiciului stabilit prin expertizele întocmite în cauză şi cauzat prin comiterea faptelor de înşelăciune şi evaziune fiscală la care inculpaţii de mai sus şi-au adus contribuţia prin acte de complicitate.

II. Partea civilă S.C. I. S.A. a criticat hotărârea atacată, în esenţă, pentru următoarele motive:

- a solicitat pe latura penală a cauzei să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpaţii: A., B., C., D., E.;

- s-a apreciat că prima instanţa nu a avut în vedere ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, ci doar declaraţiile inculpatiilor date în cursul judecăţii.

Pe latura civilă: a solicitat admiterea acţiunii civile asa cum a fost precizată prin înscrisul depus la termenul de judecata de la data de 30.06.2017 (înscris pe care îl reanexam prezentelor motive pentru facila identificare), respectiv:

- suma de 175.144,45 RON si 6.582,29 euro în echivalent RON la cursul BNR din data plătii, reprezentând contravaloarea dosarelor de dauna achitate de societate în baza poliţelor emise si încasate de S.C. BB. Agent de Asigurare S.R.L., fără a fi depuse, precum şi dobânda legală aferentă acestor debite;

- suma de 250.319,97 RON reprezentând contravaloarea primelor de asigurare aferente poliţelor emise şi încasate de S.C. BB. Agent de Asigurare S.R.L.,

- suma de 45.064,57 RON reprezentând cheltuieli de judecata.

- s-a menţionat că, în mod greşit, s-a reţinut în cadrul Rechizitoriului faptul că suma ce reprezintă prejudiciul subscrisei este de 250.319,97 RON, în condiţiile în care constituirea de parte civilă a indicat ca şi valoare a prejudiciului suma totală conform sentinţei civile pronunţata de Tribunalul Salaj in dosarul nr x/2011

Cercetarea judecătorească.

În apel au dat declaraţii martorii PP., RR. şi HHH..

Înalta Curte, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., în limitele impuse de art. 418 şi art. 419 C. proc. pen.., constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj şi părţile civile S.C. J. S.A. prin lichidator judiciar Y. SPRL şi S.C. I. S.A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2016 nefondate, pentru motivele ce se vor arăta:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, probe ce au fost readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, starea de fapt fiind în mod legal şi temeinic calificată din punct de vedere juridic.

Preliminar, cu privire la criticile formulate de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj cu privire la modul în care a fost interpretat probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, precum şi cel administrat în faza cercetării judecătoreşti, Înalta Curte reţine că probele nu au o valoare dinainte stabilită, acestea fiind supuse liberei aprecieri a organelor judiciare, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (1) din C. pen.

În prezenta cauză, instanţa de fond a analizat şi apreciat cu privire la toate probele administrate în cauză, nefiind în prezenţa unei excluderi mascate a anumitor probe existente la dosarul cauzei, aşa cum susţine apelantul, după cum soluţia nu s-a bazat doar pe declaraţiile inculpaţilor, cu ignorarea unor alte probe administrate.

Împrejurarea că prin prezenta sentinţă a fost adoptată aceeaşi soluţie cu cea care a fost adoptată şi în precedentele cicluri procesuale nu are nicio relevanţă, neexistând vreo obligativitate pentru instanţa investită în cauza de faţă, urmare soluţiilor adoptate de instanţele de control judiciar de desfiinţare a sentinţelor anterior pronunţate, să pronunţe o soluţie diferită.

A reţinut prima instanţă, în esenţă, cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, că în cauză acuzaţia formulată prin rechizitoriu nu poate fi subsumată ilicitului penal în condiţiile în care procurorul a reţinut constituirea unei asocieri formate din două persoane, Q. şi F., asociere la care ar fi aderat ulterior inculpaţii A., B., D., E. şi C.. În aceste condiţii, grupul infracţional neavând numărul minim de membri cerut de lege, actul aderării nu putea avea semnificaţie penală, nefiind îndeplinită tipicitatea faptei.

Criticile formulate de către apelantul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Sălaj, cu privire la soluţia de achitare dispusă de către prima instanţa referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, vizează faptul că din actele şi lucrările dosarului rezultă comiterea faptelor, grupul fiind constituit în principal din inculpatul F. şi suspectul Q. care au constituit acest grup şi la care au aderat soţiile lor.

Apelantul susţine că scopul grupului infracţional organizat constând în săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălarea banilor prin intermediul structurilor formate din societăţi româneşti în lanţ cu acţionariat şi administrare din partea unor societăţi offshore, rezultă din întreg ansamblul probatoriu administrat şi este scos în relief prin modul în care inculpaţii au acţionat coordonat. Probatoriul privind grupul infracţional organizat, structura acestuia, continuitatea lui şi rolul membrilor este comun cu probatoriul privind infracţiunile scop şi scoate în relief toate aspectele privind funcţionarea unui astfel de grup. Perioada constituirii acestui grup, respectiv vara anului 2007 se desprinde din înscrisurile existente la dosar în raport de care cei doi inculpaţi au început să conlucreze în domeniul asigurărilor şi să achiziţioneze societăţi offshore în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălarea banilor.

Înalta Curte, apreciază aceste critici ca nefondate, soluţia adoptată fiind legală, argumentele prezentate de prima instanţă în susţinerea acesteia fiind pertinente.

În mod evident, în conformitate cu prevederile art. 367 alin. (6) din C. pen., "Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni."

Legea prevede în art. 367 din C. pen. mai multe modalităţi alternative pentru comiterea acestei infracţiuni, din care unele sunt anterioare constituirii grupului infracţional, respectiv iniţierea acestuia, activităţile specifice fiind unele ce vizează demararea pluralităţii de infractori, având mai ales o componentă subiectivă, alte activităţi sunt concomitente cu înfiinţarea grupului infracţional, respectiv constituirea acestuia, în vreme ce alte modalităţi alternative sunt ulterioare constituirii, respectiv aderarea şi sprijinirea grupului.

Ultimele două modalităţi alternative au ca şi cerinţă esenţială ca respectivul grup infracţional să fi fost deja format, să fie funcţional, iar la acesta să adere alţi infractori, ori activitatea să fie sprijinită de aceştia.

În cauză, modul de concepere a acuzaţiei, aşa cum acesta rezultă din actul de sesizare, este unul defectuos, procurorul dispunând trimiterea în judecată a inculpatului F. pentru constituirea unui grup infracţional organizat împreună cu suspectul Q., în vara anului 2007, în vreme ce inculpaţii A., B., E., D. şi C. sunt trimişi în judecată pentru că ar fi aderat la acest grupul infracţional organizat.

Aşa cum în mod just reţine şi prima instanţă, pentru a adera la un grup infracţional este necesar ca acesta să fie deja constituit, funcţional, cu toate caracteristicile stabilite de lege, acţiunile fondatorilor grupului întrunind toate elementele constitutive ale infracţiunii menţionate, tipicitatea obiectivă şi subiectivă a acesteia fiind realizată, iar la această pluralitate de infractori să adere alte persoane.

În măsura în care nu există un grup infracţional organizat, fie pentru că nu există numărul necesar de membri, fie pentru că nu se poate reţine existenţa unei structuri organizatorice a acestuia, nu se poate reţine comiterea infracţiunii prevăzute de art. 367 din C. pen. în modalitatea alternativă a aderării la acesta.

În cauză, în condiţiile în care acuzaţia este formulată în sensul că inculpatul F. a constituit grupul infracţional cu suspectul Q., fără ca să fie întrunite elementele de tipicitate obiectivă a acestei infracţiuni, deoarece nu este respectată cerinţa esenţială prevăzută de art. 367 alin. (6) din C. pen., nu se poate reţine că ulterior la acesta a aderat şi ceilalţi inculpaţi.

Pe cale de consecinţă, soluţia primei instanţe este una legală, iar criticile apelantului cu privire la acest aspect, inclusiv în ceea ce priveşte existenţa unei succesiuni de legi penale, nu pot fi primite.

În mod cert, în legislaţia actuală, în art. 367 din C. pen., a fost preluată norma de incriminare cuprinsă în prevederile art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003, însă nici în legislaţia anterioară grupul infracţional, indiferent de forma acestuia, nu era conceput ca fiind format din două persoane, prevederile art. 2 din actul normativ, impunând existenţa unui număr minim de trei persoane care să constituie grupul structurat.

C. pen. a stabilit de asemenea condiţia unui număr minim de participanţi, fără a modifica major celelalte elemente de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că elementele jurisprudenţiale invocate nu pot conduce la o concluzie diferită de cea anterior expusă, în condiţiile în care decizia citată de către apelant, 22/RC/2018 pronunţată de către ICCJ, are în vedere tocmai faptul că recurentul din respectiva cauză a aderat la un grup care era deja pe deplin caracterizat, fiind format din 3 persoane, aspect reţinut în motivarea deciziei de către instanţa de recurs în casaţie.

Considerentele deciziei menţionate de către apelant sunt unele juste, în sensul că modalităţile alternative ce caracterizează elementul material al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat reprezintă acţiuni tipice, astfel încât toţi cei care le săvârşesc vor fi consideraţi autori, însă diferenţa de realizare temporală impune ca activitatea de aderare la un grup infracţional să se realizeze doar după ce acesta este deja coagulat, constituirea acestuia fiind realizată de cel puţin 3 persoane, care au realizat activitatea specifică acestei modalităţi alternative a elementului material al infracţiunii.

În esenţă, chiar dacă aderarea la un grup infracţional, ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracţiunii, reprezintă un act de autorat la infracţiunea menţionată, această concluzie este urmare a voinţei legiuitorului, însă activităţile făptuitorilor nu pot fi decât unele care, în absenţa prevederii legale, ar fi constituit acte de complicitate, ceea ce impune existenţa unui autor al infracţiunii, respectiv al persoanelor care constituie grupul infracţional.

Pe cale de consecinţă, soluţia achitare a inculpaţilor A., B., D., E. şi C., datorită lipsei elementelor de tipicitate a grupului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen., rap. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., este una legală şi este pe deplin îmbrăţişată de instanţa de apel.

În privinţa infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prima instanţă a reţinut în ceea ce o priveşte pe inculpata A. că a fost asociată la societăţile comerciale înfiinţate de către Q. şi folosite în construcţia infracţională. Q. a atras ajutorul unui număr minim de persoane fără de care planul infracţional nu ar fi putut fi pus în operă şi pentru că nu putea fi asociat unic şi administrator în cadrul mai multor societăţi comerciale a înfiinţat societăţile împreună cu soţia sa, inculpata A., bazându-se pe discreţia şi loialitatea acesteia şi mai puţin, spre deloc, pe un ajutor real din partea ei.

Din coroborarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre Q. şi A., instanţa a reţinut activităţi nesemnificative ale inculpatei în cadrul societăţilor şi sub îndrumarea inculpatului Q., dar în toate cazurile activităţi ulterioare (luna octombrie 2012) activităţilor care fac obiectul infracţiunii de înşelăciune şi după epuizarea acesteia, astfel încât nu pot susţine acuzaţia de complicitate care presupune activităţi anterioare sau concomitente ori cel târziu până la consumarea/epuizarea infracţiunii.

În privinţa inculpatei B., cu privire la comiterea aceleiaşi infracţiuni, prin sentinţa atacată s-a reţinut că din probele administrate nu rezultă nici o împrejurare de fapt care să o conducă pe aceasta în spaţiul infracţional.

Referitor la inculpatul C., în ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la înşelăciune, s-a reţinut prin decizia atacată că toate activităţile realizate de către acesta, privind înfiinţarea societăţilor comerciale, cesiunea de părţi sociate, modificările statutare etc, au fost realizate la cererea şi conform indicaţiilor lui Q., în calitatea de avocat a inculpatului C., fără să constituie, prin ele însele fapte ilicite. Q. a solicitat serviciile de specialitate ale inculpatului C. întrucât nu deţinea cunoştinţele necesare pentru îndeplinirea formalităţilor legale privind statutele societăţilor comerciale pe care le controla, fără să rezulte că prin acest ajutor de specialitate inculpatul C. ar fi ştiut, şi cu atât mai mult, participat, la activitatea infracţională eleborată de Q., mai cu seamă că nu a avut niciun beneficiu din activitatea infracţională.

În fine, în privinţa inculpaţilor D. şi E., prima instanţa a reţinut împrejurarea că inculpatul D. a vândut Z. inculpatului F., societate care a fost folosită ulterior pentru săvârşirea unor fapte tipice de spălare a banilor, echivalează cu vânzarea în mod legal a unui bun care a fost folosit ulterior la săvârşirea unei infraţiuni. Or, o astfel de activitate, singură, nu are nicio legătură cu infracţiune predicat (din care au fost obţinute bunurile ce urmează a fi spălate) şi nici cu activitatea de spălare a banilor în lipsa probelor din care să rezulte o conduită concretă a inculpaţilor în raport de infracţiunile care fac obiectul cauzei. Cât priveşte pe inculpata E., instanţa a constatat că prezenţa sa în spaţiul acuzaţiilor este exclusiv legată de raporturile de serviciu cu inculpatul D. astfel încât nu sunt necesare argumente suplimentare.

Criticile formulate de către apelantul DIICOT Biroul Teritorial Sălaj, vizează netemeinicia soluţiei de achitare cu privire la comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune de către inculpaţii anterior menţionaţi, susţinându-se, în esenţă, faptul că din probele administrate în cauză rezultă, fără putinţă de tăgadă comiterea infracţiunilor care fac obiectul actului de sesizare.

Astfel, apelantul susţine, în ceea ce o priveşte pe inculpata A., că din probele dosarului rezultă participarea acesteia, alături de soţul său la la ridicarea de poliţe de la societăţile de asigurări, punerea lor în circulaţie direct sau prin intermediari, încasarea sumelor de bani, ţinerea evidenţei primare a activităţilor desfăşurate în cadrul societăţilor în care aceasta era asociată alături de soţul său, activităţi care de asemenea se circumscriu complicităţii materiale.

De asemenea, inculpata a încasat şi plătit, prin intermediul societăţilor comerciale al căror administrator este, sume de bani obţinute din comiterea infracţiunii de înşelăciune, şi a înfiinţat, alături de inculpatul Q., soţul său, 24 de societăţi comerciale în perioada în care au fost săvârşite infracţiunea de înşelăciune, prezenţa ei fiind indispensabilă şi cerută de lege pentru ca inculpatul Q. să poată constitui aceste societăţi şi să poată fi administrator în cadrul lor. Mai mult, inculpata A. a avut calitatea de administrator la două dintre acestea, respectiv S.C. BB. S.R.L. şi W. S.R.L..

Mai mult, inculpata, în calitate de asociat al societăţilor CC. S.R.L., BB. Agent de Asigurare S.R.L., W. Agent de Asigurare S.R.L., FF. Agent de Asigurare S.R.L., X. Agent de Asigurare S.R.L. şi FF. Insurance Agent de Asigurare S.R.L., folosite în săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune a participat alături de soţul său la constituirea acestor societăţi, la cesiunile fictive în cinci din cele şase situaţii a părţilor sociale către societăţile offshore QQ., TT. şi UU., în cunoştinţă de cauză. Participarea cu voinţă proprie la constituirea societăţilor în scopul folosirii lor la comiterea infracţiunii de înşelăciune, precum şi participarea pe parcursul derulării contractelor de mandat cu societăţile de asigurare la cesiunile fictive către societăţile offshore reprezintă acte de complicitate materială anterioară la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Ca atare, apelantul apreciază că, în condiţiile în care inculpata A. a participat alături de soţul său la constituirea unui număr atât de mare de societăţi toate folosite în asigurări şi în relaţia cu Z., la cesiuni pe parcursul derulării contractelor de intermediere în asigurări, urmate de neplata poliţelor, aspecte cunoscute de către inculpată, care era direct implicată în vânzarea şi decontarea poliţelor şi în activitatea de contabilitate primară a acestora precum şi împuternicită pe conturile folosite în comiterea infracţiunilor în situaţiile expuse mai sus, susţinerile acesteia privind faptul că nu a cunoscut nimic, sunt în mod evident necredibile.

Înalta Curte, analizând punctual aceste critici, apreciază că acestea sunt nefondate.

În primul rând, constituirea unui număr mare de societăţi comerciale, împreună cu soţul său, Q., în condiţiile în care acesta nu putea realiza personal acest lucru, din cauza prevederilor legale incidente, nu poate constitui, în sine, un element care să dovedească complicitatea la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

În mod evident, legea nu consideră ca fiind nelegală constituirea unor societăţi comerciale, iar împrejurarea că acestea au fost ulterior utilizate ca mijloace în comiterea infracţiunii de înşelăciune nu reprezintă vreun element care să dovedească intenţia inculpatei în sprijinirea soţului său în comiterea de fapte antisociale.

Din probele administrate în cauză ar trebui să rezulte în mod cert faptul că inculpata a cunoscut încă de la înfiinţarea persoanelor juridice că acestea ar reprezenta vehiculele de inducere în eroare a societăţilor de asigurare, însă acest lucru nu este demonstrat în dosar.

Declaraţia inculpatei A., invocată de către apelant, prin care aceasta recunoaşte că ţinea contabilitatea primară a societăţilor comerciale înfiinţate nu demonstrează că aceasta ar fi cunoscut şi acceptat încă de la înfiinţarea acestora rolul pe care soţul său l-a dat acestora în circuitul financiar înfiinţat.

Pe cale de consecinţă, înfiinţarea mai multor societăţi comerciale, în calitate de asociat, de către inculpata menţionată, nu poate avea semnificaţia unui act de complicitate în sensul reţinut prin actul de acuzare şi pretins de către apelant.

În plus, este de remarcat faptul că inculpata a avut calitatea de administrator în doar două dintre numeroasele societăţii comerciale înfiinţate împreună cu Q., element care justifică aserţiunea primei instanţe referitoare la rolul marginal al acesteia în activitatea desfăşurată.

Tot din acest punct de vedere, este de remarcat faptul că în condiţiile în care era asociată la aceste societăţi comerciale, inculpata în mod evident figura şi în documentele prin care se realiza cesiunea părţilor sociale ale acestora către societăţile comerciale offshore, însă nu rezultă că aceasta ar fi fost implicată în această activitate juridică. Mai mult, din probele invocate de către apelant rezultă că Q. era cel care se ocupa de cesionarea părţilor sociale, în acest sens fiind declaraţiile invocate chiar de către apelant, pe care ultimul le-a dat în cursul urmăririi penale, anterior decesului, cât şi cele ale martorului PP..

Fără a se analiza caracterul fictiv al acestor cesiuni, este de remarcat că nu rezultă din probele existente la dosarul cauzei că inculpata A. era în vreun mod implicată în această activitate.

Mai mult, instanţa de apel nu a identificat elemente care să conducă la o concluzie certă că inculpata cunoştea cesiunea societăţilor comerciale înfiinţate cu soţul său, din probele dosarului rezultând că cel din urmă se ocupa de cesionarea societăţilor comerciale, apelând în acest scop la inculpatul C..

În privinţa înregistrărilor convorbirilor telefonice invocate de către apelant, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă, că acestea vizează o perioadă ulterioară celei pretins infracţionale, astfel încât relevanţa acestora în reţinerea faptului că inculpata A. cunoştea elemente cu privire la cesionarea societăţilor comerciale la care era asociată împreună cu soţul său nu poate fi decelată.

Aşa cum rezultă din probele dosarului cesionarea societăţilor comerciale către firmele offshore s-a realizat la scurt timp după momentul înfiinţării, respectiv în anii 2008 - 2009, iar discuţiile datează din anul 2012, iar acestea nu prezintă elemente probatorii din care să rezulte implicarea acesteia în cesionarea societăţilor.

În al doilea rând, instanţa de apel remarcă faptul că pretinsa stabilire a vinovăţiei inculpatei, potrivit susţinerilor apelantului, derivă din acte cu o semnificaţie îndoielnică, declaraţia acesteia prin care a recunoscut că ţinea contabilitatea primară, dată în cursul urmăririi penal, fiind interpretată într-un mod extensiv de parchet.

Inculpata a susţinut că a întocmit contabilitatea primară a societăţilor comerciale, dar pe baza informaţiilor oferite de soţul său, Q.. Este de remarcat că faţă de starea de fapt reţinută în actul de sesizare, această activitate nu putea să se desfăşoare foarte mult timp, în condiţiile în care societăţile comerciale, la scurt timp după înfiinţare şi după încheierea contractelor de mandat erau cesionate către alte societăţi comerciale de tip offshore. Cu privire la aceste societăţi comerciale nu rezultă din probele dosarului că s-ar fi ţinut vreo formă de contabilitate primară, iar pe cale de consecinţă inculpata nu putea fi implicată în această activitate.

Rezultă deci, că nu se poate stabili vinovăţia inculpatei pe baza acestei declaraţii, în condiţiile în care ţinerea contabilităţii primare a societăţilor comerciale, o perioadă redusă de timp, anterior cesionării, şi anterior evitării decontării poliţelor de asigurare, nu demonstrează că aceasta ar fi cunoscut că respectivele poliţe de asigurare nu ar fi fost decontate societăţilor emitente.

În al treilea rând, împrejurarea că inculpata a preluat în câteva cazuri poliţe de asigurare de la reprezentanţii societăţilor emitente, aşa cum acest lucru rezultă din declaraţiile martorilor menţionaţi de apelant, audiaţi şi în cursul cercetării judecătoreşti, inclusiv în apel, nu are semnificaţia că aceasta cunoştea activitatea infracţională a soţului său, acţionând cu vinovăţia impusă de lege pentru reţinerea calităţii de complice la înşelăciune, ci că aceasta îl sprijinea în activitatea lucrativă, fără a cunoaşte, în mod necesar, inducerea în eroare a persoanelor vătămate.

În fine, cu privire la convorbirile telefonice înregistrate, invocate de către apelant în motivele de recurs, chiar dacă acestea sunt ulterioare perioadei infracţionale, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, Înalta Curte constată că acestea justifică nereţinerea vinovăţiei inculpatei, în condiţiile în care din acestea se decelează împrejurarea că A. se interesa despre decontarea poliţelor de asigurare şi nu despre neplata acestora.

În acest sens, semnificative sunt replicile inculpatei din convorbirea din 10.10.2012, aceasta chestionându-şi soţul cu privire la momentul la care vor fi aduse la zi plăţile aferente poliţelor, iar poziţia sa este una îngrijorată, comunicându-i acestuia că vor fi obligaţi la plata unor penalităţi de întârziere.

În condiţiile în care ar fi fost implicată în manevrele de înşelare a societăţilor de asigurări, în mod evident, întrebările pe care le adresa lui Q. nu ar fi fost unele care să demonstreze îngrijorarea acesteia cu privire la consecinţele neonorării obligaţiilor contractuale.

Din aceste înregistrări, nu doar din cea anterior menţionată cu titlul exemplificativ, rezultă, în fapt,lipsa de implicare a inculpatei în activitatea soţului şi se confirmă aserţiunea primei instanţe în sensul implicării marginale a inculpatei în activitatea acestuia, oricum fără vinovăţia specifică în săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte consideră că nu se poate reţine în sarcina inculpatei A. comiterea infracţiuni de complicitate la înşelăciune, criticile apelantului DIICOT Biroul Teritorial Sălaj fiind unele nefondate, prima instanţă reţinând în mod just starea de fapt, iar pe baza acesteia pronunţând soluţia legală.

În privinţa inculpatei B. instanţa de fond a constatat că reţinerea acesteia în spaţiul infracţional a avut ca prim reper acuzaţia de aderare la un grup infracţional organizat, iar în privinţa infracţiunii de complicitate la înşelăciune, aceasta a fost reţinută prin prisma calităţii de soţie a inculpatului F., fără a exista probe cu privire la vreo acţiune a acestei în sensul acuzaţiei formulate.

Criticile apelantului vizează netemeinicia sentinţei, susţinând acesta că acuzaţia de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune se întemeiază pe faptul că aceasta în cunoştinţă de cauză a participat alături de soţul său, în cunoştinţă de cauză, la constituirea societăţilor comerciale folosite de acesta în asigurări, iar pe de altă parte a fost împuternicită de soţul său în "forul de conducere" al societăţii Z., societate folosită în activităţile de spălarea banilor obţinuţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, dar şi în activitatea de complicitate la evaziune fiscală prin emiterea de către această societate în favoarea societăţilor administrate de către suspectul Q. de facturi cuprinzând operaţiuni nereale. Inculpata B. a fost titular pe contul acestei societăţi prin care s-a rulat suma de 5.070.050,45 RON fără a avea la bază vreo operaţiune reală, ci doar pentru a disimula proveninenţa acesteia.

Apelantul susţine că activitatea inculpatei, în cunoştinţă de cauză, a implicat şi completarea personală a declaraţiile de încasare externă la FFF., depunând alăturat "SPECIAL MINUTES OF THE BOARD OF SHAREHOLDERS AND DIRECTORS OF Z." în baza cărora a încasat sumele de 4.477 euro şi 5.706 euro. De asemenea, din raportul de expertiză întocmit pentru infracţiunea de spălarea banilor din care rezultă că inculpata B. a încasat cu titlu de AA. jetton du presence suma de 105.766 RON în repetate rânduri.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, consideră că nu există probe de natură a confirma acuzaţia formulată împotriva acestei inculpate, acţiunile sale neputând fi subsumate complicităţii la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Similar coinculpatei A., inculpata B. a participat la constituirea societăţilor comerciale alături de soţul său, inculpatul F., însă, acest fapt necontestat nu este de natură a constitui un element de complicitate la comiterea infracţiunii anterior menţionate.

Înfiinţarea unei societăţi comerciale nu are, prin definiţie, nici un element de nelegalitate, doar activitatea desfăşurată de către aceasta poate ulterior interfera cu ilicitul penal, însă nu se poate imputa acest comportament societar tuturor asociaţilor, ci doar celor care au avut o implicare în conducerea, coordonarea şi desfăşurarea activităţilor antisociale ale persoanei juridice.

În cauză, chiar apelantul susţine că inculpata nu a avut nici o implicare în activităţile de intermediere în asigurări care reprezentau obiectul de activitate al societăţilor comerciale, deci nu se poate reţine că simpla participare la constituirea unor societăţi comerciale, fără a desfăşura activitate în cadrul acestora, reprezintă un element care să constituie o complicitate la infracţiunea de înşelăciune.

În mod evident, anumite impedimente legislative au impus includerea inculpatei în procesul de constituire a societăţilor comerciale care realizau intermedierea în asigurări.

Pe de altă parte, faptul că aceasta a fost împuternicită în "forul de conducere" al societăţii Z. nu poate fi reţinut ca un element de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune, în condiţiile în care activitatea acestei societăţi este una ulterioară încheierii contractelor de mandat cu societăţile de asigurări, deci nu se poate reţine existenţa unei complicităţi ulterioare comiterii infracţiunii principale.

Ca atare, instanţa de apel consideră că soluţia adoptată de prima instanţă este legală şi temeinică, criticile apelantului fiind nefondate.

În privinţa inculpatului C., prima instanţa a reţinut referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune că activităţile pe care inculpatul C. le-a realizat şi care au constituit ajutor dat lui Q., respectiv înfiinţarea societăţilor comerciale, cesiunea de părţi sociate, modificările statutare etc, au fost realizate la cererea şi conform indicaţiilor lui Q., în calitatea de avocat a inculpatului C., fără să constituie, prin ele însele fapte ilicite. Q. a solicitat serviciile de specialitate ale inculpatului C. întrucât nu deţinea cunoştinţele necesare pentru îndeplinirea formalităţilor legale privind statutele societăţilor comerciale pe care le controla, fără să rezulte că prin acest ajutor de specialitate inculpatul C. ar fi ştiut, şi cu atât mai mult, participat, la activitatea infracţională eleborată de Q., mai cu seamă că nu a avut niciun beneficiu din activitatea infracţională. Nici presupusa falsificare a semnăturilor unei persoane străine de prezenta cauză, relatată de către inculpata E., ca fiind auzită chiar de la inculpatul C., probă care urma să justifice o conduită infracţională deloc întâmplătoare, nu poate fi socotită relevantă în raport de acuzaţiile concrete din cauză, şi nici faţă de natura juridică a eventualei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, care necesită existenţa înscrisului presupus falsificat.

Criticile apelantului DIICOT Biroul Teritorial Sălaj, vizează netemeinicia sentinţei atacate, argumentele formulate pornind de la faptul că toate cesiunile de societăţi comerciale aveau un caracter fictiv, aspect cunoscut de către inculpat, aşa cum acest lucru rezultă din mai multe probe concordante.

Apelantul susţine că din coroborarea declaraţiilor suspectului Q., cu declaraţia inculpatei A., a martorilor PP. şi III., din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare de la domiciliul inculpatului C., precum şi de la domiciliul mamei acestuia, JJJ., rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că acesta avea relaţii de colaborare cu inculpaţii D. şi E. şi a prezentat la Registrul Comerţului Sălaj toate documentele cerute pentru cesiunile efectuate în cazul societăţilor suspectului Q., cunoscând caracterul nereal al cesiunilor respective şi fals al actelor depuse în numele lui VV., precum şi scopul acestora urmărit de către inculpaţii Q. şi F. şi devoalat în cadrul convorbirilor telefonice dintre cei doi.

Apelantul învederează că modul de punere în aplicare a săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, spălarea banilor şi evaziune fiscală, prin folosirea în lanţ a mai multor societăţi asociate unele în altele şi ca ultimi asociaţi şi administrator societăţi offshore, este rezultatul consultaţiilor inculpaţilor C., D. şi E. care conlucrau împreună în acest domeniu. Inculpatul F., dar mai ales suspectul Q., nu avea de unde să cunoască atâtea chestiuni juridice, economice şi bancare pe care să le folosească în vederea comiterii infracţiunilor cercetate. Aşa cum rezultă ansamblul probator toată această activitate ilicită a fost comisă cu sprijinul "profesional" al inculpaţilor C., D. şi E..

Înalta Curte, analizând aceste critici apreciază că nu pot fi primite în condiţiile în care pornesc de la o premisă eronată, respectiv aceea că inculpatul ar fi întocmit şi, pe cale de consecinţă, cunoscut cu certitudine faptul că o parte dintre actele folosite la realizarea activităţilor de cesiune au un caracter fals, fiind acte plăsmuite.

Nu rezultă din nicio probă enumerată de către apelant aceste aspecte, iar stabilirea acestui fapt pe baza unor prezumţii, extrapolări nu este admisibilă.

În mod cert declaraţiile date de către Q., în calitate de suspect, citate în motivele de apel nu pot constitui o probă cu privire acest aspect, în condiţiile în care persoana menţionată este cea care a iniţiat întreaga activitate infracţională, iar conduita sa, rezultată atât din acţiunile sale, cesionarea societăţilor comerciale vehicul al infracţiunilor, cât şi din declaraţiile date în prezenta cauza, a fost una constantă de încercare a se exonera de consecinţele faptelor sale.

Împrejurarea că inculpatul C. a depus la Oficiul Registrului Comerţului documentele cu privire la care acuzarea susţine că au un caracter fals nu are nici o relevanţă din punctul de vedere al cunoaşterii de către acesta a falsităţii acestora, fiind necesară dovedirea acestui fapt, aspect pe care Înalta Curte consideră că nu l-a dovedit probatoriul administrat.

Instanţa de apel remarcă şi faptul că fictivitatea cesiunii societăţilor comerciale nu poate constitui un element care să conducă la concluzia cunoaşterii falsităţii documentelor care au fost utilizate la realizarea cesiunii de către avocatul angajat de către Q..

În mod evident, toate elementele invocate de către apelantul DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj pentru a justifica concluzia fictivităţii cesiunii sunt ulterioare momentului la care aceste operaţiuni juridice se finalizau. Activitatea inculpatului C., aşa cum aceasta rezultă din probele dosarului, se finaliza prin realizarea formalităţilor legale pentru perfectarea transferului de proprietate pentru fiecare societate în parte, fiind fără relevanţă că procedeul s-a repetat de mai multe ori.

Expertiza juridică a inculpatului C. poate fi apreciată ca fiind un element care a încurajat la comiterea faptelor antisociale, însă aceasta nu poate avea nicio conotaţie penală, activitatea desfăşurată de acesta fiind cea specifică profesiei sale, avocat, iar încrederea dobândită de autorii infracţiunilor putea fi în mod cert explicată prin competenţa acestuia în realizarea procedurilor legale care erau necesare pentru atingerea scopului infracţional.

Nu rezultă din probele dosarului faptul că activitatea inculpatului C. ar fi depăşit limitele specifice profesiei sale, din punct de vedere al legalităţii acţiunilor, aceasta şi în condiţiile în care cum s-a arătat anterior nu se poate stabili faptul că acesta cunoştea că înscrisurile pe care le prezenta în faţa autorităţilor pentru efectuarea operaţiunilor juridice solicitate de către clienţii săi aveau un caracter fals.

Pe de altă parte, este de remarcat faptul că din analiza convorbirilor telefonice interceptate, invocate de către apelant ca o dovadă a complicităţii inculpatului C., convorbiri care oricum se desfăşoară mult după perioada infracţională reţinută în actul de sesizare, nu rezultă că acesta era privit ca fiind un ajutor conştient în activitatea infracţională, ci ca un sprijin profesionist, căruia i se cerea consultanţă în chestiunile de competenţa sa.

În fine, cu privire la înscrisurile şi ştampilele ridicate de cu ocazia percheziţiei realizate la domiciliul inculpatului şi al mamei sale, Înalta Curte consideră că acestea nu sunt probe determinante în stabilirea contribuţiei pretins infracţionale a inculpatului, acestea fiind probe care demonstrează activitatea juridică depusă de acesta, fără a demonstra depăşirea atribuţiilor sale conform profesiei.

În aceste condiţii, Înalta Curte consideră că soluţia adoptată de prima instanţă cu privire la infracţiunea de complicitate la înşelăciune pretins comisă de către inculpatul C. este legală şi temeinică, un argument suplimentar fiind şi cel care vizează faptul că acesta nu a obţinut nici un beneficiu ca urmare a comiterii de către autori a infracţiunii principale, cu excepţia onorariului contractual.

În fine, cu privire la inculpaţii D. şi E., acuzaţi, de asemenea, de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune, prima instanţă a reţinut în esenţă că vânzarea societăţii offshore Z. Cipru inculpatului F., societate care a fost folosită ulterior pentru săvârşirea unor fapte tipice de spălare a banilor, echivalează cu vânzarea în mod legal a unui bun, care ulterior a fost folosit la comiterea unei infracţiuni, iar această activitate, singură, nu are nici o legătură cu infracţiunea predicat, înşelăciunea.

Criticile formulate de către apelantul DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj sunt fundamentate, în esenţă, tot pe fictivitatea cesiunilor societăţilor comerciale, aspect care ar fi fost cunoscut de către cei doi inculpaţi.

Apelantul susţine că în astfel de cesiuni, fie inculpaţii D. şi E., fie clienţii lor trebuiau să găsească persoane care să fie dispuse să fie folosite ca reprezentanţi în administrare în societăţile româneşti cu administrator şi asociat societate offshore sub numele cărora să se desfăşoare diferite activităţi comerciale licite sau ilicite de către alte persoane.

De asemenea, acesta precizează că inculpatul C., aflat în relaţii de colaborare cu inculpaţii D. şi E. a prezentat la Registrul Comerţului Sălaj, toate documentele cerute pentru cesiunile efectuate în cadrul societăţilor suspectului Q., cunoscând caracterul nereal al cesiunilor respective şi fals al actelor depuse în numele lui VV., precum şi scopul acestora urmărit de către inculpaţii Q. şi F. şi devoalat în cadrul convorbirilor telefonice dintre cei doi.

Modul de punere în aplicare a săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, spălarea banilor şi evaziune fiscală, prin folosirea în lanţ a mai multor societăţi asociate unele în altele şi ca ultimi asociaţi şi administrator societăţi offshore, este rezultatul consultaţiilor inculpaţilor C., D. şi E. care conlucrau împreună în acest domeniu. Inculpatul F., dar mai ales suspectul Q., nu avea de unde să cunoască atâtea chestiuni juridice, economice şi bancare pe care să le folosească în vederea comiterii infracţiunilor cercetate. Aşa cum rezultă ansamblul probator toată această activitate ilicită a fost comisă cu sprijinul "profesional" al inculpaţilor C., D. şi E..

Mai mult, susţine apelantul că inculpaţii D. şi E. nu pot invoca buna credinţă şi faptul că s-au rezumat la desfăşurarea unor activităţi licite în cadrul atribuţiilor legale, în condiţiile în care au plăsmuit şi folosit o serie de acte false pentru a introduce societăţile respective în acţionariatul societăţilor româneşti şi totodată i-a învăţat pe ceilalţi inculpaţi că în atare situaţie nu mai poartă răspunderea prejudiciilor cauzate prin intermediul societăţilor respective.

Ca atare, apreciază DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj că aceste activităţi desprinse din ansamblul probatoriu expus mai sus şi calificate ca acte de complicitate, au fost comise de către inculpaţi, fiind confirmate de ansamblul probelor administrate în cauză, astfel că achitarea acestora este total nefondată.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, consideră că inculpaţii D. şi E. au desfăşurat o activitate legală, respectiv vânzarea unor societăţi comerciale constituite în alte ţări, fără ca acest lucru să conducă la intrarea lor în câmpul infracţional.

Înfiinţarea unor societăţi comerciale în ţări care au o legislaţie fiscală mai relaxată nu este interzisă de nici o prevedere legală, după cum nici vânzarea ulterioară a acestora către persoanele interesate.

Pe de altă parte, instanţa de apel, consideră că judecătorul cauzei pe fond a apreciat în mod corespunzător şi faptul că vânzarea societăţilor offshore nu poate fi calificată un act de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune, în condiţiile în care pe de o parte, în majoritatea cazurilor vânzarea societăţilor a intervenit ulterior încheierii contractelor de mandat cu societăţile de asigurări, element ce relevă lipsa de sprijin pentru autorii faptelor de înşelăciune, iar pe de altă parte, pentru că din probele dosarului nu rezultă că aceşti inculpaţi ar fi învăţat autorii faptelor de înşelăciune cum să folosească persoanele juridice străine în circuitul financiar creat de cei care au comis infracţiune predicat.

Contrar susţinerilor apelantului nu rezultă din probele dosarului că inculpaţii D. şi E. ar fi instruit pe suspectul Q. cum să realizeze cesiunea societăţilor comerciale în care era asociat către societăţile offshore şi cum să insereze în acţionariatul acestora societăţile străine, nefiind identificate elemente de relaţie directă între inculpaţii menţionaţi şi suspect, iar aceeaşi situaţie este valabilă şi în privinţa suspectului F., persoană care a intermediat relaţia cu inculpaţii menţionaţi.

Împrejurarea că inculpaţii D. şi E. au obţinut venituri din vânzarea societăţilor offshore demonstrează că activitatea acestora a fost una strict comercială, ghidată de nevoia de valorificare a cunoştinţelor lor în domeniul respectiv prin monetizarea acestora.

Prin realizarea acestei activităţi comerciale inculpaţii menţionaţi nu erau în mod obligatoriu complici la comiterea faptelor prevăzute de lege de către persoanele care cumpărau respectivele societăţi, pentru că în caz contrar legea ar fi interzis cu certitudine realizarea unei asemenea acţiuni, ci ar fi dobândit această calitate în măsura în care ar fi acţionat cu intenţie în sensul sprijinirii persoanelor care intenţionau să încalce legea penală.

În cauză nu a fost demonstrat prin probe certe şi fiabile faptul că între inculpaţii D. şi E. şi F., ultimul fiind cel care a mediat relaţia contractuală şi cu suspectul Q., ar fi existat comunicări din care să rezulte împrejurare că primii ar fi cunoscut faptul că actele lor reprezintă un ajutor acordat în comiterea unor fapte penale, iar în mod cert nu se poate stabili acest aspect pe baza unor prezumţii cu un grad redus de probabilitate.

Contrar susţinerilor apelantului, suspecţii Q. şi F. nu erau persoane care să nu cunoască modul în care să utilizeze mijloacele legale pentru atingerea unor scopuri ilegale, convorbirile telefonice interceptate existente la dosarul cauzei demonstrând o înţelegere a mecanismelor juridice şi economice prin care se poate evita descoperirea faptelor antisociale ori a persoanelor care le-au comis. Din acest punct de vedere, invocarea nivelului studiilor suspecţilor nu are nici o relevanţă, acumularea de cunoştinţe în domeniul juridic şi economic prin comunicarea cu unii din inculpaţii din cauză nefiind un element care să constituie un act de complicitate din partea ultimilor.

Ca atare, Înalta Curte consideră că şi în privinţa criticilor formulate de către apelant cu privire la soluţia de achitare a inculpaţilor D. şi E. în privinţa comiterii infracţiunii de complicitate la înşelăciune sunt nefondate.

În privinţa infracţiunii de evaziune fiscală prima instanţă a reţinut faptul că nu se poate reţine comiterea acestei infracţiuni în condiţiile în care pe de o parte, societăţile controlate de către Q. nu erau plătitoare de TVA, astfel că nu aveau obligaţia fiscală de a colecta TVA pe care să îl vireze bugetului de stat, neputând fi reţinută eludarea dispoziţiilor legale în vederea colectării TVA, iar, pe de altă parte, că sumele de bani în discuţie reprezentând produsul unor infracţiuni de înşelăciune, ele nefiind supuse taxelor specifice pe venituri sau pe profit (taxe care se aplică veniturilor/profitului din activităţi legale cu conţinut economic), întrucât ele se cuvin persoanei vătămate constituită parte civilă sau statului, ca urmare a confiscării în întregime, în lipsa constituirii de parte civilă.

Apelantul DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj a criticat soluţia adoptată de prima instanţă ca fiind nelegală cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală.

S-a susţinut, în primul rând faptul că este de observat că dintre societăţile aparţinând suspectului Q. şi inculpatei A., folosite la comiterea infracţiunii de înşelăciune (SC Livrar Agent de Asigurare S.R.L., S.C. W. Agent de Asigurare S.R.L., S.C. FF. Agent de Asigurare S.R.L., şi S.C. X. Agent de Asigurare SRL) doar în raport de una, respectiv S.C. W. Agent de Asigurare S.R.L. s-a reţinut comiterea infracţiunii de evaziune fiscală ca urmare a înregistrării unor operaţiuni nereale, respectiv S.C. W. Agent de Asigurare S.R.L., celelalte fiind alte societăţi ale aceloraşi persoane.

În al doilea rând, precizează apelantul că, aşa cum rezultă din expertiza privind spălarea banilor societăţile suspectului Q. şi inculpatei A. au efectuat plăţi în baza unor operaţiuni fictive către Z. cu mult mai mari decât pre judiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (2.519.431,14 RON reţinut de instanţă în baza expertizei), respectiv de 5.070.050,45 RON, aceştia rulând sume mult mai mari de bani în baza unor raporturi fictive cu Z. decât prejudiciul cauzat, iar o parte din aceste sume ajungeau şi în conturile societăţilor de asigurări.

Aşadar fiind bunuri de gen sumele de bani obţinute din vânzarea poliţelor intrau în aceleaşi conturi şi se contopeau în conturile Z., de unde o parte erau însuşite de către membrii grupului iar altă parte se deconta în societăţi de asigurare prin intermediul altor societăţi administrate ale aceloraşi persoane.

Apelantul consideră că argumentul instanţei cum că sumele provenite din înşelăciune nu pot fi obiect al taxării este greşit, pentru că, pe de o parte nu se pot decela cu certitudine acele sume -bunuri fungibile de cele pentru care se datorează impozit, iar pe de altă parte, elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală nu vizează sumele de bani, ci înregistrarea în contabilitate a unor operaţiuni nereale (fictive) în scopul micşorării bazei impozabile şi diminuării impozitului pe profit.

Pe de altă parte, apelantul susţine că, aceiaşi acţiune de înregistrare a unor facturi fictive poate atinge dublul scop diminuarea profitului impozabil şi disimularea sumelor pe care suspectul şi inculpaţii nu mai intenţionau să le plătească, fapt pentru care cele două activităţi ilicite nu se exclud, ci pot coexista.

Preliminar, Înalta Curte reţine că în contradicţie cu susţinerile apelantului, trimiterea în judecată a inculpaţilor s-a făcut pentru comiterea a 7 infracţiuni concurente de complicitate la evaziune fiscală, fiecare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, iar prin încheierea din 14 octombrie 2022, instanţa de fond, în al doilea ciclu procesual, a dispus schimbarea de încadrare juridică într-o infracţiune continuată de evaziune fiscală în forma complicităţii (34 acte materiale), prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen.

Au fost deci vizate prin actul de acuzare operaţiunile realizate de către suspectul Q. şi inculpatul F. prin societăţile comerciale S.C. W. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. ASISTANCE S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. X. BROKER DE ASIGURARE S.R.L., S.C. X. ASISTANCE S.R.L., S.C. S. S.R.L., reţinându-se că s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat, constând în impozit pe profit în sumă de: 18.462 RON prin intermediul S.C. W. AGENT DE ASIGURARE S.R.L., 20.870 RON prin intermediul S.C. EE. S.R.L., 50.289 RON prin intermediul S.C. FF. ASISTANCE S.R.L., 19.281 RON prin intermediul S.C. DD. S.R.L., 3.992 RON prin intermediul S.C. X. BROKER DE ASIGURARE S.R.L., 44.480 RON prin intermediul S.C. X. ASISTANCE S.R.L., 21.565 RON prin intermediul S.C. S. S.R.L..

În aceste condiţii, în mod evident că activitatea infracţională analizată în cauză vizează toate actele acestor societăţi comerciale, aşa cum acestea sunt individualizate în actul de sesizare a instanţei de judecată.

Mai reţine instanţa de apel faptul că evaziunea fiscală a avut în vedere prejudicierea bugetului de stat ca urmare a faptul că a fost diminuată baza impozabilă pentru impozitul pe venit prin înscrierea în contabilitatea societăţilor comerciale menţionate anterior a unor facturi fiscale emise de către societatea offshore Z. ce aveau ca obiect cheltuieli care nu aveau o bază reală.

Cu privire la această infracţiune, având în vedere şi modul în care a fost conceput actul de acuzare, Înalta Curte consideră că argumentele primei instanţe sunt unele pe deplin legale, susţinerile apelantului nefiind de natură a conduce la adoptarea unei soluţii diferite.

Este real că din probele existente la dosarul cauzei rezultă cu certitudine faptul că facturile emise de către Z. sunt unele care nu aveau la bază operaţiuni reale, acestea fiind un mijloc prin care se dădea o aparenţă de legalitate tranzacţiilor financiare dintre societăţile române controlate de către suspectul Q. şi inculpatul F..

De asemenea, rezultă din probele dosarului că sumele rulate între societăţile comerciale române şi societatea offshore au provenit din comiterea infracţiunilor de înşelăciune a societăţilor de asigurare, neexistând alte venituri ale acestor persoane juridice provenite din surse distincte.

Actul de sesizare nu identifică, însă, care sunt sumele rulate în acest circuit financiar care au fost ulterior distribuite societăţilor de asigurare drept contravaloarea a poliţelor de asigurare încheiate şi sumele care au fost însuşite de către inculpaţi drept produs al infracţiunii de înşelăciune. De asemenea, din probele dosarului nu rezultă acest aspect, expertiza efectuată în cauză fiind canalizată pe stabilirea sumelor care ar constitui prejudiciul bugetului de stat ca urmare a diminuării bazei impozabile aferente impozitului pe profit.

Întreaga teorie dezvoltată de către apelant cu privire la aceste sume rulate prin conturile societăţii offshore, respectiv faptul că acestea sunt mult mai mari decât prejudiciul cauzat societăţilor de asigurare, constituite părţi civile, nu are însă nici o relevanţă în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală, în condiţiile în care din chiar susţinerile acestuia rezultă că diferenţa dintre prejudiciul reţinut de prima instanţă şi sumele rulate de către societatea străină o reprezintă sumele pe care inculpaţii, prin intermediul societăţilor comerciale române pe care le controlau, le-au decontat societăţilor de asigurare.

Deci aceste sume nu putea constitui baza de impunere pentru impozitul pe venit, nefiind necesar a se aplica în privinţa lor raţionamentul primei instanţe, motiv pentru care aceasta nici nu a făcut referire la ele.

Înalta Curte a analizat aceste susţineri ale apelantului DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj, însă, esenţa considerentelor pentru care judecătorul fondului a reţinut că nu este întrunită tipicitatea infracţiunii de evaziune fiscală nu este influenţată de modul de apreciere cu privire la aceste elemente.

Împrejurarea esenţială pentru care s-a pronunţat soluţia de achitare pentru neîntrunirea tipicităţii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este aceea că în realitate nu suntem în prezenţa unei reale activităţi comerciale, ci că toate aceste tranzacţii reprezintă modalitatea de comitere a infracţiunii de spălare de bani, iar sumele rulate în tranzacţiile dintre societăţile comerciale controlate de către suspectul Q. şi inculpatul F. constituie produsul infracţiunii de înşelăciune.

În acord cu judecătorul cauzei pe fond, Înalta Curte consideră că nu se poate reţine întrunirea condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de evaziune fiscală în forma reglementată de prevederile legale anterior menţionate în condiţiile în care sumele de bani cu privire la care s-au realizat evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor reprezintă produsul infracţiunii de înşelăciune, deci, prejudiciul cauzat părţilor civile, iar aceste documente au fost emise pentru a se realiza elementul material al infracţiunii de spălare a banilor, respectiv pentru a se disimula produsul infracţiunii predicat.

A reţine varianta propusă de către apelantul DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj ar însemna validarea activităţilor desfăşurate de suspectul Q. şi F. ca fiind activităţi comerciale reale, care ar determina obligaţii fiscale .

În speţă, întreaga activitate a celor doi a avut doar o aparenţă de activitate comercială, fiind în realitate doar acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, urmată de acte materiale specifice infracţiunii de spălare a banilor. În esenţă, facturile fictive emise de către societatea offshore erau mijlocul prin care se realiza disimularea produsului infracţiunii de înşelăciune, fără a avea rolul de a reduce în vreun mod baza impozabilă aferentă impozitului pe profit datorat de către societăţilor controlate de către cele două persoane anterior menţionate. Din acest punct de vedere este de reţinut şi faptul că entităţile juridice nu au depus declaraţiile prevăzute de lege pentru stabilirea impozitelor datorate, element care demonstrează că acestea au fost doar paravane juridice pentru ascunderea conduitei antisociale a autorilor infracţiunii de înşelăciune.

Instanţa de apel apreciază că nu se poate reţine existenţa în concurs real a infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare a banilor, în condiţiile în care actele comise de către Q. şi F. nu au această dublă valenţă, intenţia inculpaţilor nefiind în nici un moment de a frauda în vreun mod bugetul statului, ci aceea de a ascunde provenienţa ilicită a sumelor de bani cu privire la care reuşiseră înşelarea părţilor civile, sume care în mod evident trebuie să se întoarcă în patrimoniul acestora, ori în măsura neconstituirii ca părţi civile în procesul penal, să facă obiectul confiscării speciale.

Ca atare, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate criticile formulate de către apelant cu privire la soluţia de achitare dispusă în cauză de prima instanţă cu privire la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpaţi.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare a banilor, judecătorul cauzei pe fond a reţinut ca fiind dovedite în afara oricărui dubiu, în cadrul infracţiunii de spălare a banilor, transferul sumelor de bani provenite din înşelăciune, doar cu referire la sumele de 118.234,96 RON transferată de suspectul Q. din conturile BB. Agent de Asigurare în conturile Z., 45.170 RON transferată de suspectul Q. din conturile W. Agent de Asigurare în conturile Z., suma de 145.505 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. FF. Asistance S.R.L. în conturile Z., suma de 59.134 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. X. Asistance S.R.L. în conturile Z., suma de 75.546 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. T. S.R.L. în conturile Z., suma de 69.990 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. EE. S.R.L. în conturile Z., suma de 20.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de 85.724 RON transferată de suspectul Q. din conturile S.C. DD. S.R.L. în conturile Z., în total 599.303,96 RON.

Cu privire la sumele ridicate de suspectul Q. şi inculpata B. din conturile Z., cu titlu de AA. jeton de presence, instanşa reţine din expertiza cu privire la infracţiunea de spălare de bani a identificat sume de bani mai mari decât cele reţinute în rechizitoriu, ridicate de către suspectul Q. cu titlu de AA. jeton de presence, respectiv 623.037 RON, în loc de 274.495 RON (cât se reţine în rechizitoriu) şi de către inculpata B. (105.766 RON, în loc de 42.998 RON, cât se reţine în rechizitoriu), dar vor fi reţinute, în limitele obiectului dedus judecăţii, numai sumele rezultate din actul de acuzare.

Cu privire la restul sumelor de bani retrase din conturile Z., nefiind dovedită provenienţa infracţională a sumelor transferate, vom reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, a mai stabilit instanţa de fond pe baza probelor din dosar că sumele au fost retrase din contul Z., prin ridicare numerar de către inculpaţii Iordache sau în numele societăţii S. Agent de Asigurare S.R.L. administrate de către Q., prin transfer în conturile personale ale suspectului Q. şi ale inculpatei B., sau ca plată cu titlu de "AA. jeton de presence", în beneficiul inculpaţilor F., B. şi suspectului Q..

Acest parcurs al desfăşurării evenimentelor este pe deplin dovedit în prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, acte constitutive ale societăţilor comerciale, înscrisuri emise de Oficiul Registrului Comerţului, situaţiile fiscale ale societăţilor comerciale comunicate de ANAF, hotărâri asociaţi şi acţionari şi actele modificaroare ale statutelor societăţilor comerciale, declaraţiile reprezentanţilor persoanelor vătămate, procese-verbale de predare - primire poliţe, contracte de agent, note interne, poliţe de asigurare, foi de vărsământ, borderouri, chitanţiere, dosare de daună, poliţe nedecontate, extrase de cont, rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică, Rapoartele de expertiză, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor domiciliare, procesele-verbale întocmite cu ocazia percheziţiilor informatice, declaraţii suspectului Q., declaraţiile martorilor beneficiari ai poliţelor de asigurare, declaraţiile inculpaţilor.

Faţă de această stare de fapt, judecătorul cauzei pe fond a reţinut implicarea exclusivă a lui Q. şi F. în transferul sumelor de bani către Z. Cipru şi ulterior către Q., A., F. şi B.. De altfel, expertiza efectuată în scopul identificării transferurile de sume de bani a exclus orice acţiune a inculpatei A.. În afara calităţii de soţie a numitului Q., toată acuzaţie privind participarea în calitate de complice la săvârşire a infracţiunii de spălare de bani s-a întemeiat pe disciplina juridică a pluralităţii constituite reprezentată de infracţiunea prev. de art. 367 din C. pen., însă, odată înlăturată această acuzaţie, nu a putut fi identificată nicio probă în sprijinul acuzaţiei. Împrejurarea că inculpata A. a primit în contul personal sume de bani transferate de la Z. Cipru, fără nicio justificare, nu poate fi considerată decisivă în spijinul acuzaţiei, întrucât, pe de o parte, întreaga activitate infracţională a fost construită şi pusă în operă de către Q., inculpata A. având un rol decorativ, în limitele gândite tot de către Q.; pe de altă parte, având în vedere că Z. Cipru a colectat sume de bani net superioare sumelor de bani care au rezultat din infracţiunea de înşelăciune, respectiv peste 5.000.000 de RON, nu s-a putut stabili dacă sumele de bani virate în conturile inculpatelor A. şi B. au fost cele provenite din spălarea banilor proveniţi din înfracţiunea de înşelăciune dedusă judecăţii sau din alte activităţi.

Raportat la aceste elemente prin sentinţa atacată s-a dispus achitarea inculpaţilor A., B., pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, iar a inculpaţilor D., E. şi C. pentru complicitate la comiterea aceleiaşi infracţiuni.

Apelantul DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj a criticat soluţia primei instanţe, precizând că infracţiunea de spălare a banilor aşa cum îi spune şi denumirea poate cuprinde unul sau mai multe bunuri, o sumă mai mica sau mai mare de bani fără ca aceasta să-i schimbe natura de infracţiune unică în formă simplă în măsura în care suma spălată provine din aceiaşi infracţiune.

În cauză s-au vândut mii de polite de sume mici de bani, astfel încât este imposibil de urmărit suma reprezentând contravaloarea fiecărei polite pe circuitul spălării în cele trei faze, cu atât mai mult cu cât vorbim de bunuri fungibile (bani).

Cu toate acestea din sesizările oficiului spălării banilor, care are la bază documente bancare, deci date exacte, rezultă dincolo de orice îndoială modul în care a fost spălată întreagă suma de bani obţinută din înşelăciune. Sumele de bani încasate cu titlu de prime de asigurare în baza contractelor de mandate cu cei şase asigurători erau virate de către Q. în urma înţelegerii cu F. direct sau prin intermediul altor societăţi comerciale deţinute de către el şi soţia sa (Q. şi A.), în contul deschis la BBB. al Z. pe care era împuternicit inculpatul F. şi soţia sa B. cu diverse titluri fictive import bunuri cu plata la livrare, avans cumpărare marfă, etc şi erau ridicaţi în baza altor titluri fictive facturi (INVOICE) având ca obiect "provision of intermediary of management services", adică intermediere de servicii de management şi "AA. jetonne du presence" . Atât operaţiunile comerciale în baza cărora s-au depus sumele de bani în conturile Z. cât şi cele în baza cărora au fost ridicaţi au fost operaţiuni nereale, ele nu au avut loc decât scriptic, nefiind efectuate în realitate, aspect care rezultă din întreg probatoriu aministrat, înscrisuri, declaraţii inculpaţi, suspecţi şi expertiză judiciară pentru spălarea banilor.

Desigur că inculpaţii, aşa cum am arătat mai sus au folosit această procedură pentru toate sumele de bani încasate din poliţele din asigurare, inclusiv pentru o parte din cele virate în conturile societăţilor de asigurare, pentru a crea aparenţa de legalitate, însă fac obiectul spălarii doar sumele nevirate în conturile societăţilor de asigurare pentru că doar acestea fac obiectul infracţiuni premisă -înşelăciunea. De aceea suma rulată prin contul acestei societăţi este mult mai mare decât produsul infracţiunii, respectiv aproape dublu. Din această perspectivă concluzia instanţei cum că o parte din sumeele de bani până la concurenţa sumei de 5.000.000 cât a fost rulată prin conturile Z. provine din alte surse, este una eronată şi contrazisă de expertizele efectuate în cauză (expertiză spălarea banilor, expertiză înşelăciune şi expertiză evaziune) care, toate confirmă faptul că toate sumele de bani rulate prin conturile Z. din conturile societăţilor suspectului Q. şi A. provin din asigurări, neexistând nici un document contabil care să confirme o altă sursă.

Mecanismul de spălare a banilor în modalitatea expusă este prezentat prin toate operaţiunile de mai sus, iar aspectele expuse în rechizitoriu pe baza datelor furnizate de către oficiul spălării banilor şi declaraţiile inculpaţilor sunt confirmate de raportul de expertiză întocmit în cauză în primul ciclu procesual. Toate transferurile sunt confirmate, chiar dacă în anumite situaţii nu concordă sumele în totalitate.

În raportul de expertiză se precizează că s-au identificat 19 societăţi, din care 18 îi aparţin inculpatului Q. şi una (LL.) inculpatului F., de la care Z. a efectuat încasări de 5.070.050,45 RON deci, aşa cum am arătat, mai mari cu mult decât prejudiciul cauzat prin înşelăciune (2.519.431,14 RON reţinut de instanţă în baza expertizei), fapt ce confirmă rularea tuturor sau unei părţi importante din sumele încasate pe polite prin intermediul Z., nu doar a celor nedecontate în societăţile de asigurare .

De asemenea s-au identificat plăţi mai mari decât cele indicate exemplificativ în rechizitoriu ca mod de operare ridicate cu titlu "AA. jetonne du presence" 623.037 RON Q. şi 105.776 RON RON B. (f 63-68 expertiză).

Totodată la obiectivul parchetului, expertul a concluzionat că sumele de bani încasate în conturile Z. şi ulterior plătite din aceleaşi conturi provin exclusiv din activtiăţile în asigurări şi vizează servicii în asigurări. Acest lucru confirmă cele susţinute de către noi mai sus, respectiv că nu numai sumele rezultate din înşelăciune au urmat acest circuit, dar că, pe de altă parte, toate sumele rulate prin acest off shore provin din polite de asigurare. De altfel, toate societăţile suspectului Q. şi inculpatei A. şi ale inculpaţilor F. şi B. indicate în rechizitoriu au desfăşurat doar activităţi de intermediere în asigurări. (f 75 -77 expertiză înşelăciune).

În atare condiţii, în ce privesc elementele de tipicitate ale infracţiunii de spălare a banilor, considerăm că probatoriu administrat confirmă rularea întregii sume provenite din înşelăciune prin conturile Z. şi transferul lor sau ridicarea în numerar cu titlurile fictive expuse şi cu aparenţă de legalitate. Aceste date sunt nu numai necesare dar şi suficiente pentru a reţine săvârşirea infracţiunnii de spălare a banilor în formă simplă, având ca obiect întreagă suma nedecontată, obiect al infracţiunii de înşelăciune.

Înalta Curte analizând aceste critici apreciază că ele sunt nefondate, prima instanţă reţinând în mod temeinic starea de fapt, aşa cum această rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, iar pe baza acestora a pronunţat o soluţie legală.

În primul rând, remarcă instanţa de apel că în privinţa inculpaţilor D., E. şi C., trimişi în judecată pentru complicitate la comiterea infracţiunii de spălare a banilor, apelantul nu a prezentat argumente care să conteste soluţia de achitare în ceea ce îi priveşte cu referire la această infracţiune.

Cu toate acestea, analizând soluţia primei instanţe în privinţa persoanelor menţionate, în condiţiile în care apelul este declarat cu privire la toţi inculpaţii şi toate infracţiunile, se reţine faptul că argumentele anterior expuse în privinţa infracţiunii de complicitate la înşelăciune, precum şi de complicitatea la evaziune fiscală, vizând faptul că cei trei inculpaţi în realitate nu au desfăşurat activităţi ilegale, ci doar cele conform profesiei pe care o aveau, în cazul inculpatului C., ori, conform activităţii comerciale realizate constant, în cazul celorlalţi inculpaţi, fără a exista dovezi certe cu privire la faptul că actele acestora au sprijinit sau înlesnit activitatea autorilor infracţiunilor, îşi menţin valabilitatea, nefiind necesară reiterarea lor.

În al doilea rând, reţine Înalta Curte, din probele dosarului faptul că în privinţa inculpatei A. nu se poate reţine nici o activitate subsumată elementelor de tipicitate obiectivă specifice infracţiunii de spălare a banilor.

În acord cu judecătorul cauzei pe fond, instanţa de apel reţine că inculpata A. a avut o prezenţă scriptică în cadrul firmelor în care aceasta figura ca fiind asociat, întreaga activitate infracţională fiind desfăşurată de Q. şi F., primul fiind cel care a şi conceput toată modalitatea de spoliere a societăţilor de asigurare.

Simpla calitate de asociat al societăţilor comerciale înfiinţate alături de soţul său Q. nu este una de natură a conduce la concluzia comiterii de către aceasta a unor acte materiale specifice infracţiunii analizate, după cum primirea în contul personal a unor sume de bani transferate de la societatea offshore, nu are semnificaţie infracţională, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului rolul acesteia în toată activitatea infracţională a celui anterior menţionat, soţul inculpatei, era determinată de anumite imperative legale, nefiind posibilă înfiinţarea societăţilor comerciale fără includerea sa în structura asociaţilor, neexistând dovezi cu privire la activitatea sa în cadrul acestor firme, iar pe de altă parte, sumele de bani existente în conturile societăţii din străinătate au fost mult mai mari decât cele care reprezentau prejudiciul infracţiunii de înşelăciune, astfel încât nu se poate determina dacă banii primiţi de inculpată în conturi reprezentau sumele spălate prin comiterea infracţiunii analizate.

În privinţa susţinerilor apelantului referitoare la faptul că prin conturile societăţii Z. Cipru au fost rulate doar sumele de bani obţinute prin comiterea infracţiunii de înşelăciune, atât cele care reprezentau prejudiciul cauzat prin aceasta, cât şi sumele folosite pentru a deconta o parte din primele de asigurare către societăţile de asigurări, acestea nu modifică cu nimic aserţiunea anterioară, în condiţiile în care din probele dosarului nu se poate decela în ce măsură banii primiţi în contul inculpatei au fost cei ce reprezintă prejudiciul, ori au fost folosiţi pentru a realiza plăţi către societăţile păgubite. O astfel de probă în mod cert este esenţială în reţinerea infracţiunii ce face obiectul analizei, dar ea nu există la dosarul cauzei. Neputându-se stabili destinaţia fondurilor nu se poate reţine în sarcina inculpatei comiterea infracţiunii de spălare a banilor, nefiind întrunită tipicitatea obiectivă sub aspectul integrării în patrimoniul infractorilor.

În fine, convorbirile telefonice invocate în susţinerea acuzării, în actul de acuzare, purtate de către inculpată cu soţul său, nu prezintă elemente relevante cu privire la infracţiunea de spălare de bani, în condiţiile în care aceasta făcea referire la emiterea unor facturi de către o societate comercială, iar din cuprinsul acestora nu rezultă care era societatea comercială la care aceasta făcea referire, fiind posibil ca inculpata să fie implicată în activitatea unor persoane juridice nevizate de prezenta cauză. Mai mult, mecanismul pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor presupunea ca societăţile în care era implicată inculpata să realizeze plăţi pe baza facturilor emise de către societatea străină, rolul activităţii fiind de a deplasa banii obţinuţi în urma comiterii infracţiunii predicat, iar în cauză activitatea ce făcea obiectul discuţiei presupunea emiterea de facturi de către societatea la care era asociată inculpata.

Similare sunt concluziile şi în privinţa inculpatei B., în condiţiile în care şi participarea acesteia la activităţile societăţilor comerciale în care era asociat împreună cu soţul său erau inexistente, formalizarea juridică a acestei asocieri fiind impusă tot de imperative legale.

De asemenea, în privinţa sumei de bani ridicate de către inculpată cu titlu de cu titlu de AA. jeton de presence de la Z., concluzia anterior exprimată cu privire la inculpata A. este pe deplin valabilă, neexistând posibilitatea de a stabili pe baza probelor dosarului în ce măsură banii respectivi sunt proveniţi din spălarea banilor rezultaţi din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune de către Q..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte consideră că apelul declarat de către DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj este nefondat, nici criticile vizând soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă cu privire la infracţiunea de spălare a banilor nefiind fondate.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 451 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat apelul declarat de către DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj împotriva sentinţei penale nr. 20/22 februarie 2023, pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.

În cauză au declarat apel şi părţile civile S.C. J. S.A. prin Y. S.P.R.L., S.C. I. S.A., însă singura care a formulat motive de apel a fost S.C. I. S.A.

În privinţa laturii penale a cauzei această apelantă a solicitat admiterea căii de atac şi pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale în privinţa infracţiunilor comise de către inculpaţi, iar în privinţa laturii civile obligarea acestora la plata sumelor de bani cu care s-a constituit parte civilă, conform înscrisului depus la termenul din 30.06.2017.

Criticile apelantei cu privire la soluţia pronunţată de judecătorul fondului în privinţa laturii penale a cauzei, sunt similare cu cele anterior analizate, formulate de apelantul DIICOT Serviciul Teritorial Sălaj, în sensul că prima instanţă nu a realizat o analiză corespunzătoare a probelor administrate în cauză, dând preeminenţa declaraţiilor inculpaţilor, că se poate reţine comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat cu membrii principali F. şi Q., primul fiind cel care l-a învăţat pe ultimul modalităţile în care se pot săvârşi infracţiunile de înşelăciune şi spălare a banilor, grup la care au aderat, ulterior, şi ceilalţi inculpaţi, că inculpatele B. şi A. au comis acte materiale specifice laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, iar inculpaţii C., D. şi E. au comis acete de complicitate prin vânzarea de societăţi comerciale autorilor infracţiunilor predicat, modificarea acţionariatului societăţilor româneşti, utilizarea unor acte fictive la realizarea acestor operaţiuni.

În privinţa laturii civile apelanta a învederat că se impune admiterea în întegralitatea sa a acţiunii civile şi obligarea inculpaţilor la acoperirea solidară a prejudiciului cauze, în cuantumul precizat prin înscrisul depus în şedinţa publică din 30 iunie 2017.

Înalta Curte, analizând criticile formulată de către această apelantă, constată că toate aspectele prezentate în motivele de apel au fost deja cercetate, atunci când au fost examinate motivele de apel ale DIICOT Serciviul Teritorial Sălaj, asfel încât nu este necesară reluarea argumentelor expuse anterior. Nu există în motivele de apel ale părţii civile elemente de noutate care să implice verificări suplimentare.

În privinţa laturii civile a cauzei, în condiţiile în care soluţia pronunţată de către prima instanţă cu privire la acţiunea penală nu va fi modificată, nu se impune modificarea modului de soluţionare a pretenţiilor civile formulate în cauză atât de această apelantă, cât şi de apelantele care nu au depus motive de apel.

Pe cale de consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate de părţile civile S.C. J. S.A. Prin Y. S.P.R.L., S.C. I. S.A., S.C. G. S.A., S.C. L. S.R.L. Prin KKK..

Vâzând şi prevederile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Sălaj şi apelantele părţi civile S.C. J. S.A. PRIN Y. S.P.R.L., S.C. I. S.A., împotriva sentinţei penale nr. 20 din data de 22 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în dosarul nr. x/2016.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Obligă recurentele părţi civile J. S.A. PRIN Y. S.P.R.L., S.C. I. S.A., la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., E. şi D., în cuantum de câte 1500 RON şi onorarile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru intimaţii inculpaţi A. şi C.. în cuantum de câte 400 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2024.

High Court of Cassation and Justice

scj