Şedinţa publică din data de 07 martie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulată de partea civilă A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, printre altele, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 583 din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., a respins sesizarea petentei A. cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare cu aplic. art. 91 şi art. 92 din C. pen. aplicată intimatului B. prin sentinţa penală nr. 92/28.06.2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2018.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că petenta A. a solicitat să se dispună revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi executarea pedepsei, precum şi obligarea condamnatului B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
În susţinerea cererii, petenta a arătat, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 92/28.06.2018, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2018, pronunţată în dosarul penal nr. x/2018, s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la o pedeapsă de 2 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) din C. pen., pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 91 şi art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.
A mai arătat că prin aceeaşi sentinţă penală inculpatul a fost obligat către petentă, care s-a constituit parte civilă în cauză, la plata sumei de 29.622,16 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum şi 3.000 RON cheltuieli judiciare.
Totodată, inculpatul a fost obligat să respecte o serie de măsuri de supraveghere, precum şi să achite obligaţiile civile la care a fost obligat, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.
Petenta a susţinut că, deşi au trecut aproape 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, inculpatul, cu rea-credinţă, nu şi-a executat obligaţiile civile la care a fost obligat, nu a achitat niciodată în contul despăgubirilor civile la care a fost obligat şi a învederat că a demarat procedura de executare silită împotriva acestuia, însă fără niciun rezultat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, petenta a solicitat instanţei să constate reaua-credinţă a condamnatului care a avut suficient timp la dispoziţie pentru a-şi îndeplini obligaţia de diligenţă de a restitui suma ce face obiectul despăgubirilor civile la care a fost obligat prin sentinţa penală nr. 92/28.06.2018 definitivă prin neapelare, cu argumentarea că, deşi condamnatul a susţinut că în mod obiectiv nu a putut achita despăgubirile, în opinia petentei, lipseşte cu desăvârşire intenţia acestuia de a achita suma respectivă, sumă care, împărţită la 5 ani - termenul de supraveghere, ar fi rezultat aproximativ 7000 RON per an, respectiv aproximativ 580 RON lunar.
Astfel, petenta a susţinut că nu este cu putinţă, nu este corect şi moral a se aprecia că în decursul celor 5 ani, condamnatul nu a putut achita măcar parţial din sumele datorate în mod obiectiv.
Pe de altă parte, a arătat că locuinţa condamnatului şi a familiei lui (soţie plus copil) este asigurată prin faptul că locuieşte într-un imobil deţinut de mama acestuia, deci nu suportă costuri de chirie, are suportul familiei lui, cu siguranţă mama acestuia, precum şi soţia lui sprijindu-l financiar la întreţinerea gospodăriei şi a celor necesare traiului zilnic.
A mai apreciat că susţinerile condamnatului privind împrejurarea că în perioada COVID a fost nevoit să-şi restrângă activitatea pe care a dorit să o presteze în cadrul societăţii înfiinţate, datorită suspendării creditărilor fondurilor europene, nu au niciun suport probator şi a învederat că, deşi condamnatul a avut timp suficient pentru a-şi îndeplini obligaţiile impuse prin sentinţa de condamnare, acesta nu a depus nici cea mai mică diligenţă în a încerca să repare paguba pricinuită prin săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Petenta a făcut trimitere şi la raportul de evaluare prin care se reţine că potenţialul factor care ar putea precipita comportamentul infracţional este interesul scăzut pentru identificare unor alternative eficiente pentru realizarea şi gestionarea veniturilor în vederea achitării obligaţiilor civile.
Analizând cererea formulată, curtea a reţinut, prioritar, că prin sentinţa penală nr. 9/30.01.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă, în temeiul art. 583 din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., Curtea de Apel Cluj a respins sesizarea formulată de Serviciul de Probaţiune Maramureş cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 7000 RON amendă penală aplicată intimatului B. prin sentinţa penală nr. 32/21.02.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019.
Concluziile la care a ajuns instanţa şi care acoperă o bună parte a intervalului de timp care interesează în prezentul dosar nu pot fi combătute în prezenta procedură, urmând a se analiza în ce măsură intervalul de timp scurs de la data pronunţării respectivei soluţii şi până în prezent ar putea fi relevant în cauză.
În acest context, curtea de apel a constatat că prin sentinţa penală nr. 32/21.02.2018 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 92/28.06.2018 a Curţii de Apel Cluj (ce face obiectul prezentei cauze), s-a constatat concursul de infracţiuni, s-au repus în individualitate pedepsele aplicate şi s-au contopit, rezultând pedeapsa rezultantă mai sus menţionată, de 3 ani închisoare şi 7000 RON amendă, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând sesizarea Serviciului se Probaţiune Maramureş prin prisma actelor şi dovezilor existente, curtea a constatat următoarele:
În data de 30 iunie 2022, instanţa de judecată a fost sesizată de către Serviciul de Probaţiune Maramureş pentru a se pronunţa cu privire la eventuala revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi 7000 RON amendă penală aplicată inculpatului B. prin sentinţa penală nr. 32/21.02.2018 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul cu nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi delapidare.
În esenţă, petentul a învederat instanţei că persoana condamnată B. nu a achitat obligaţiile civile stabilite de instanţă în sarcina sa, în termenul de cel târziu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
Examinând sesizarea formulată prin prisma actelor existente la dosarul cauzei, instanţa a notat dispoziţiile pevăzute de art. 93 alin. (3) din C. pen., art. 96 alin. (2) din C. pen., a constatat că potrivit sentinţei penale nr. 32/21.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 7000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi delapidare, fiind obligat, totodată, să achite părţilor civile suma de 41.026,91 RON, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 4 februarie 2015 şi până la plata integrală a creanţei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum şi faptul că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Întrucât Serviciul de Probaţiune Maramureş a constatat neexecutarea acestor obligaţii de plată dispuse prin hotărârea judecătorească de condamnare în sarcina inculpatului, raportat la data expirării termenului de supraveghere (23.07.2022), în temeiul art. 94 alin. (4) lit. c) din C. pen., a sesizat instanţa de judecată pentru a se pronunţa cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Astfel, în scopul stabilirii motivelor care au dus la neexecutarea obligaţiilor de către intimat, instanţa a examinat datele privind situaţia materială a condamnatului, emise de autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul acestuia şi de organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi actele emise de alte autorităţi sau instituţii care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a intimatului.
În acest context, instanţa, urmare a dispoziţiilor cuprinse în încheierea de şedinţă din data de 6 octombrie 2022, a emis adrese către Primăria Şomcuţa Mare prin care s-a solicitat să se comunice dacă persoana condamnată figurează cu bunuri impozabile, respectiv către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş pentru a se comunica dacă intimatul B. a realizat venituri din anul 2019 până în prezent.
Analizând documentele transmise de către instituţiile sus indicate, instanţa de judecată a constatat că neplata obligaţiilor civile la plata cărora a fost obligat intimatul B. nu se datorează relei-credinţe a acestuia în a-şi îndeplini obligaţiile civile, prin raportare la situaţia patrimonială, întrucât din datele obţinute de la instituţiile abilitate nu a rezultat că în această perioadă de timp intimatul ar fi realizat venituri sau ar fi fost înregistrat cu bunuri impozabile.
Astfel, din adresa emisă de Biroul Venituri al Oraşului Şomcuta Mare şi din răspunsul A.N.A.F.-Direcţia Generală Regională a Finanţelor publice Maramureş, a rezultat că intimatul B. nu figurează cu bunuri impozabile în baza de date a acestor instituţii, respectiv cu venituri impozabile realizate în perioada 2019 şi până în prezent.
Or, Din cuprinsul Raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Maramureş a rezultat că, în luna decembrie 2019, persoana supravegheată a înfiinţat o firmă proprie, S.C. C. S.R.L, având ca obiect de activitate prestarea de lucrări de curăţenie la firmele din domeniul HoReCa pentru care a demarat în cursul anului 2020 procedurile pentru obţinerea unor finanţări europene în domeniul curăţeniei prin programul POCU, iniţiat de către Primăria Şomcuta Mare, doar că, pe fondul pandemiei SARS Cov2, în intervalul martie 2020 - ianuarie 2022, activitatea firmei de curăţenie a fost suspendată din lipsă de comenzi.
Totodată, instanţa de judecată a reţinut că, cu ocazia întrevederii de monitorizare a demersurilor făcute în vederea achitării obligaţiilor civile, prin declaraţia pe proprie răspundere, înregistrată în cadrul Serviciului de Probaţiune Maramureş cu numărul x/21.01.2021, intimatul B. a învederat că nu a reuşit să achite nicio sumă în contul obligaţiilor civile stabilite de instanţă, cu argumentarea că se află în incapacitate de a achita sume din cauza restrângerii activităţii economice pe perioada de pandemie COVID, ceea ce a dus şi la suspendarea creditărilor din fonduri europene, necesare pentru demararea activităţilor scontate la firma S.C. C. S.R.L., veniturile realizate de el rezultând exclusiv din activităţile lucrative desfăşurate în gospodăria proprie, estimate în medie la 1.000 RON lunar. În plus, intimatul a urmat diverse cursuri profesionale pentru a-şi creşte şansele obţinerii unor venituri, fără însă a reuşi încadrarea în muncă, aspect de reţinut în plus în sensul lipsei relei-credinţe, ca şi condiţie pentru a fi dispusă revocarea suspendării.
În formarea convingerii că revocarea suspendării sub supraveghere cu consecinţa executării pedepsei în regim privativ nu este oportună în cazul de faţă, instanţa a coroborat datele privind situaţia financiară a condamnatului şi cu activitatea persoanei supravegheate pe durata celor 4 ani de supraveghere: a respectat măsurile de supraveghere, a manifestat implicare pentru îndeplinirea celorlalte obligaţii stabilite prin sentinţa penală, fiind depusă la dosarul de probaţiune adeverinţa de evaluare psihologică nr. 47/17.02.2020 care atestă participarea la programul de reintegrare socială, derulat în cadrul cabinetului individual de psihologie - psiholog D., a îndeplinit obligaţia de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii în cadrul Parohiei greco -catolice Şomcuta Mare, iar conform informaţiilor furnizate de sursele din cadrul poliţiei, în perioada de supraveghere B. a avut un comportament corespunzător în comunitate, având un copil de 1 an în întreţinere.
Prin urmare, într-un astfel de context probator, instanţa de judecată a apreciat că nu se poate dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, iar plasarea în detenţie în vederea executării efective a pedepsei ar minimiza şansele de a fi recuperat prejudiciul cauzat părţilor civile, în contextul în care experienţa de muncă şi nivelul de şcolarizare îl fac totuşi pe intimat competitiv pe piaţa muncii, iar dobânzile penalizatoare care curg pot reprezenta o sancţiune pecuniară suficientă, aptă să asigure o dezdăunare completă a victimelor infracţiunii, chiar în absenţa încarcerării condamnatului, sens în care a respins sesizarea Serviciului de Probaţiune Maramureş, sentinţă ce are autoritate de lucru judecat.
În ceea ce priveşte cererea ce face obiectul prezentului dosar, curtea a analizat în ce măsură intervalul de timp scurs de la data pronunţării acestei soluţii şi până în prezent ar putea fi relevant în cauză şi a constatat că situaţia nu s-a schimbat.
Prin urmare, s-a observat că, între timp, condamnatul şi-a continuat activitatea de pregătire profesională, motiv pentru care cu atât mai mult nu se poate reţine reaua-credinţă în neexecutarea obligaţiilor civile, acesta aflându-se în continuare în situaţia imposibilităţii îndeplinirii obligaţiilor civile.
S-a mai reţinut că, în motivarea neîndeplinirii obligaţiilor, condamnatul a invocat incapacitatea sa de a achita despăgubirile civile din cauza restrângerii activităţii economice pe perioada de pandemie COVID, ceea ce a dus şi la suspendarea creditărilor din fonduri europene, necesare pentru demararea activităţilor scontate la firma S.C. C. S.R.L., veniturile realizate de el rezultând exclusiv din activităţile lucrative desfăşurate în gospodăria proprie. În plus, a urmat diverse cursuri profesionale pentru a-şi creşte şansele obţinerii unor venituri, fără însă a reuşi încadrarea în muncă, toate aceste aspecte fiind dovedite cu înscrisurile existente la dosar, astfel că, în opinia instanţei, nu se poate reţine reaua-credinţă, ca şi condiţie pentru a fi dispusă revocarea suspendării.
Prin urmare, coroborând datele privind situaţia financiară a condamnatului cu activitatea acestuia pe durata celor 4 ani de supraveghere, curtea de apel a constatat că inculpatul a respectat măsurile de supraveghere şi a manifestat implicare pentru îndeplinirea celorlalte obligaţii stabilite prin sentinţa penală.
În acest context probator, nefiind dovedită reaua-credinţă a condamnatului, instanţa de judecată a apreciat că nu se impune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, iar plasarea în detenţie în vederea executării efective a pedepsei ar minimiza şansele de a fi recuperat prejudiciul cauzat părţii civile.
Împotriva sentinţei penale nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a formulat contestaţie partea civilă A., prin apărător ales, prin care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispuse cu privire la condamnatul B., cu consecinţa executării pedepsei în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de prevederile legale.
În motivarea contestaţiei, apărarea a criticat hotărârea atacată susţinând că, în opinia sa, intimatul condamnat B. nu a făcut dovada că nu a avut nicio posibilitate să respecte obligaţia de a achita despăgubirile civile impuse acestuia prin sentinţa de condamnare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 96 alin. (2) din C. pen.
Deopotrivă, apărarea a solicitat să se reţină că neplata integrală sau parţială a obligaţiilor civile trebuie să fie rezultatul unei imposibilităţi obiective a debitorului de a îşi îndeplini obligaţiile civile şi a apreciat că împrejurarea că intimatul nu figurează în evidenţa fiscală cu venituri, reţinută de către prima instanţă, nu este de natură a crea convingerea că neplata integrală sau parţială a obligaţiilor civile s-a datorat unei imposibilităţi obiective a intimatului de a îşi îndeplini obligaţiile civile, în condiţiile în care este de notorietate faptul că foarte multe persoane realizează venituri neoficial pe teritoriul României sau a altor state (când este cazul).
A mai arătat că este de la sine înţeles că intimatul nu ar fi putut supravieţui fără venituri, fie ele realizate oficial sau nu, putându-se prezuma absolut rezonabil că acesta poate realiza venituri, având în vedere faptul că este o persoană tânără, sănătoasă, aptă de muncă.
Mai mult, Serviciul de Probaţiune a reţinut prin raportul de evaluare că un potenţial factor care ar putea precipita comportamentul infracţional este interesul scăzut pentru identificarea unor alternative eficiente pentru realizarea şi gestionarea veniturilor în vederea achitării obligaţiilor civile.
Contestatoarea, prin apărător ales, a făcut trimitere la jurisprudenţa instanţelor de judecată privind respingerea cererilor de liberare condiţionată pentru neplata despăgubirilor civile şi a apreciat că situaţia este similară, coroborat cu împrejurarea că intimatul trebuia şi avea posibilitatea să achite chiar parţial obligaţiile civile.
Conchizând, a arătat că în raportul de evaluare (pagina 2 paragraf penultim din raport) s-a reţinut că, după suspendarea activităţii firmei de curăţenie S.C. C. S.R.L., condamnatul intimat "a continuat doar prestarea de activităţi în gospodăria proprie din care a obţinut venituri lunare de aproximativ 1000 RON din valorificarea produselor agricole" şi a susţinut că, în raport de nivelul sumelor realizate lunar de intimat, instanţa de judecată poate să stabilească reaua-credinţă a acestuia în neexecutarea obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, nefiind făcută dovada imposibilităţii obiective a intimatului de a-şi îndeplini obligaţiile civile.
Examinând contestaţia formulată de partea civilă A., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală atacată Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul art. 583 din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., a respins sesizarea formulată de partea civilă A. cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni închisoare cu aplic. art. 91 şi art. 92 din C. pen. aplicată intimatului B. prin sentinţa penală nr. 92/28.06.2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul cu nr. x/2018 al aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2018, pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre.
Astfel, reglementând cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, art. 96 din C. pen. stabileşte că aceasta intervine când pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege (alin. (1), dar şi dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească (alin. (2).
Interpretând dispoziţia legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească" din conţinutul art. 96 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că pentru a se aplica sancţiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este esenţial să se stabilească neîndoielnic că, deşi persoana în cauză a avut posibilitatea concretă şi reală de a achita obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta în mod deliberat a ales să nu le îndeplinească, desconsiderând astfel clemenţa şi încrederea acordate de instanţa care a apreciat la momentul soluţionării pe fond a cauzei că nu este necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În concret, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale incidente în cauză, anterior menţionate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanţei de judecată, atunci când persoana condamnată nu îşi achită cu rea-credinţă despăgubirile civile la care a fost obligată.
Procedând la reevaluarea motivelor care au dus la neacoperirea prejudiciului cauzat părţii civile A., Înalta Curte constată că nu există date de natură să contureze reaua-credinţă a intimatului B. în încălcarea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, nerespectarea acestora nefiind imputabilă condamnatului.
Astfel, din actele aflate la dosar rezultă că intimatul locuieşte împreună cu soţia şi fiica sa minoră într-un imobil care se află în proprietatea mamei condamnatului, iar veniturile familiei constau în indemnizaţia de creştere a copilului şi alocaţia de stat în cuantum de 2.852 RON/lună.
Din adresa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş nr. 34607/25.10.2023, rezultă că veniturile salariale sau asimilate salariilor realizate de intimatul B. sunt după cum urmează: în anul 2018 - 2466 RON venit impozabil şi 1698 RON venit brut; în anul 2019 - venituri din dividende de 12 RON; în anul 2021 - venituri din dividende de 17 RON; în anul 2022 - venituri din dividende de 41 RON, iar conform adeverinţelor de venit pe anii 2020 şi 2023, intimatul nu a figurat în evidenţa fiscală cu venituri.
Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a reţinut, în plus faţă de situaţia anterioară a condamnatului, că, la data de 15 noiembrie 2023, acesta a obţinut certificatul de calificare profesională ca şi bucătar, participând în perioada de 15.05.2023-04.10.2023 la programul de calificare organizat de S.C. E. S.R.L..
Se mai reţine că, la termenul de judecată din data de 08 februarie 2024, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea efectuării unor verificări suplimentare cu privire la situaţia financiară a S.C. C. S.R.L., societate administrată de intimatul condamnat B., sub aspectul eventualelor venituri obţinute în perioada de funcţionare, în raport cu înscrisurile aflate în dosarul primei instanţe, din care rezultă obţinerea de către intimatul condamnat a unor venituri sub formă de dividende.
După deliberare, la acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a apreciat că, pentru deplina lămurire a situaţiei financiare a intimatului condamnat B. şi justa soluţionare a cauzei, se impune efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la situaţia financiară a S.C. C. S.R.L., motiv pentru care a amânat judecarea cauzei în vederea efectuării unei adrese către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului în vederea comunicării unor informaţii extinse cu privire la situaţia juridică şi financiară a S.C. C. S.R.L.
Prin adresa nr. x/04.03.2024 emisă de Oficiul Naţional al Registrului, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a înaintat la dosar certificatul de furnizare informaţii privind S.C. C. S.R.L., din care rezultă, cu interes pentru soluţionarea cauzei, doar că a fost instituit sechestru asupra părţilor sociale obţinute de intimat, în dosarul de executare nr. x/04.10.2019.
Se mai reţine că, în cuprinsul declaraţiei pe proprie răspundere, înregistrată în cadrul Serviciului de Probaţiune Maramureş sub nr. x/21.01.2021, intimatul a comunicat faptul că nu a reuşit să achite nicio sumă în contul obligaţiilor civile stabilite de instanţă din cauza restrângerii activităţii economice pe perioada de pandemie Covid, ceea ce a condus şi la suspendarea creditărilor din fonduri europene, necesare pentru demararea activităţilor scontate la firma S.C. C. S.R.L., veniturile realizate de acesta rezultând exclusiv din activităţile lucrative desfăşurate în gospodăria proprie, estimate în medie la 1000 RON lunar.
Astfel, raportat la situaţia materială a intimatului condamnat B. se constată că nu rezultă date care să dovedească o posibilitate reală şi concretă a persoanei supravegheate de a achita faţă de partea civilă A. obligaţiile civile ce i-au fost impuse, respectiv suma de 29.622,16 RON cu titlu de daune materiale, şi 3.000 RON cheltuieli judiciare, precum şi faptul că, aşa cum rezultă din actele de la dosar, veniturile concrete ale persoanei condamnate au fost de natură să limiteze posibilităţile acesteia de a achita obligaţiile civile datorate.
Deşi este adevărat că, din totalul sumei la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare, intimatul condamnat nu a achitat nicio sumă, fie aceasta şi modică, Înalta Curte reţine că reaua sau buna-credinţă trebuie analizată nu raportat strict la obligaţia nerespectată ci, într-un contex mai extins, raportat şi la toată conduita intimatului, la resorturile interne şi la nevoile sociale ale acestuia, la contextul socio-economic pe care îl traversăm, inclusiv la chestiunile ce ţin de pandemia care a afectat, pentru o perioadă îndelungată de timp, posibilitatea condamnatului de a-şi îndeplini obligaţia impusă.
În aceste condiţii, contrar susţinerilor contestatoarei, observând şi faptul că la dosarul de probaţiune a fost depusă adeverinţa de evaluare psihologică nr. 47/17.02.2020 care atestă participarea la programul de reintegrare socială, derulat în cadrul cabinetului individual de psihologie - psiholog D., precum şi îndeplinirea obligaţiei de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii în cadrul Parohiei greco-catolice Şomcuta Mare coroborat cu informaţiile furnizate de sursele din cadrul poliţiei conform cărora în perioada de supraveghere intimatul B. a avut un comportament corespunzător în comunitate, având un copil minor în întreţinere, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a dovedit reaua-credinţă a condamnatului, fiind incidente dispoziţiile art. 96 alin. (2) teza a II-a din C. pen., respectiv intimatul a demonstrat că s-a aflat în imposibilitate de a îndeplini obligaţiile civile.
În ceea ce priveşte trimiterea contestatoarei la practica judiciară, Înalta Curte reţine că în sistemul judiciar român jurisprudenţa nu este izvor de drept, iar fiecare caz trebuie tratat în funcţie de particularităţile acestuia.
Aşadar, argumentele contestatoarei părţi civile nu pot obiectiva o soluţie de revocare a suspendării sub supraveghere, reaua-credinţă la care face trimitere neputând fi prezumată, ci dovedită.
Or, intimatul B. a depus eforturi în a-şi găsi un loc de muncă, acest lucru fiind îngreunat, pe lângă condamnarea însăşi, de contextul pandemic existent la nivelul anului 2020.
Conchizând, Înalta Curte apreciază că intimatul nu a încălcat această obligaţie cu rea-credinţă, de natură să justifice revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă A. împotriva sentinţei penale nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat B., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de partea civilă A. împotriva sentinţei penale nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat B., în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 martie 2024.