Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024
Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 512, din data de 05.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, a hotărât următoarele:
În temeiul art. 113 alin. (2) C. pen. şi art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 124 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. şi cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. , măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).
În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 20 C. proc. pen. şi art. 25 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1358, art. 1381, art. 1385 şi art. 1391 C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată B., prin reprezentant legal C. şi a obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumei de 5000 euro, contravaloarea în RON la data plăţii efective, cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 249 alin. (1), (2), (5)-(7) C. proc. pen., a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile identificabile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei de 5.000 euro.
A stabilit că, în temeiul art. 272 alin. (1) şi art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpat respectiv pentru persoana vătămată rămân în sarcina statului şi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (500 RON pentru faza de urmărire penală şi 1000 RON pentru faza de judecată).
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 1602/A/17.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 512 din data de 05.07.2023, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A. , pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.), întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale;
A fost înlăturată dispoziţia de obligare a inculpatului, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în primă instanţă.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în fond au rămas în sarcina statului.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
În fapt, la data de 18.09.2016, în jurul orei 17:00, în timp ce se aflau pe un teren viran la intersecţia străzii Nadeş cu str. x, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra, dată fiind vârsta fragedă a lui B., inculpatul A., a întreţinut acte sexuale orale cu persoana vătămată B., constând în aceea că i-a introdus organul genital în gură acestuia.
III. Împotriva deciziei penale nr. 1602/A/17.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 13.11.2023, prin Serviciul Registratură .
Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat faptul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul A..
În acest sens, s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 512, din data de 05.07.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 113 alin. (2) C. pen. şi art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. rap. la art. 124 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen. şi cu reţinerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a aplicat inculpatului A. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol (fapta din data de 18.09.2016, persoana vătămată B.).
În ceea ce priveşte fondul cererii, s-a invocat faptul că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat, apreciind că, raportat la data săvârşirii faptei, 18.09.2016, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în condiţiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C. pen., în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când acesta a devenit major, iar dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului.
S-a mai precizat că alin. (4) al art. 154 C. pen. a fost modificat prin O.U.G. nr. 18/2016, în vigoare din 23.05.2016.
Cum persoana vătămată îndeplineşte vârsta majoratului la data de 31.05.2028, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la această dată, nu de la data săvârşirii infracţiunii, motiv pentru care a apreciat că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casaţie, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.
IV. Prin încheierea din 21.02.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1602/A/17.10.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022.
În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.
VI. Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 21.02.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".
Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, faţă de actele şi lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.
În speţă, cazul concret de împiedicare a exercitării acţiunii penale, valorificat de către instanţa care a judecat apelul, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripţiei răspunderii penale în cazul inculpatului A. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen.
În acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în considerentele hotărârii atacate că în cauză, raportat la efectele Deciziilor nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022 pronunţate de către Curtea Constituţională, legea penală mai favorabilă inculpatului este, în mod global, C. pen., în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018) şi data de 30 mai 2022 (când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, fiind aplicabil astfel numai termenul de prescripţie generală (care, în speţă, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen., este de 10 ani în cazul infracţiunii de viol, prev. de art. 218 alin. (1), (3) lit. c) C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt cuprinse între 5 şi 12 ani închisoare.
Pe de altă parte, la stabilirea legii penale mai favorabilă incidentă în speţă, instanţa de apel a apreciat că este necesar a fi avută în vedere şi modificarea legislativă introdusă prin Legea nr. 186 din 01 iulie 2021 (publicată în M.Of. nr. 657 din 02 iulie 2021), care, printre infracţiunile pentru care răspunderea penală nu se prescrie, enumerate în cuprinsul art. 153 alin. (2) lit. c) C. pen., a inclus şi infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 C. pen.
Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă în mod global inculpatului este C. pen. în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018) şi data de 05 iulie 2021 (când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracţiunea de viol, prevăzută. de art. 218 alin. (1), (3) alin. c) C. pen. a fost declarată imprescriptibilă), perioadă în care nu a existat niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale, iar răspunderea penală pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen., putea fi înlăturată ca efect al intervenirii prescripţiei.
Totodată, s-a reţinut şi că, potrivit art. 131 C. pen., termenele de prescripţie se reduc la jumătate, pentru cei care la data săvârşirii faptei erau minori.
Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., termenul de 5 ani de prescripţie al răspunderii penale începe să curgă în 18.09.2016, împlinindu-se în luna 17.09.2021.
Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestor concluzii, instanţa supremă reţine că, în mod eronat, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului şi a încetat procesul penal faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen.
Prealabil, Înalta Curte reţine că examinarea criticilor formulate de recurent, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va avea loc în raport de situaţia de fapt, încadrarea juridică şi de legea penală mai favorabilă stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, recursul în casaţie având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum prevede art. 433 C. proc. pen.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut ca situaţie de fapt că la data de 18.09.2016, în jurul orei 17:00, în timp ce se aflau pe un teren viran la intersecţia străzii Nadeş cu str. x, prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de a se apăra, dată fiind vârsta fragedă a lui B., inculpatul A. a întreţinut acte sexuale orale cu persoana vătămată B., constând în aceea că i-a introdus organul genital în gură acestuia, fapta fiind încadrată în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) ş 3 lit. c) C. pen.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, curtea de apel a reţinut că aceasta este C. pen., în reglementarea cuprinsă între data de 25 iunie 2018 (când a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018) şi data de 05 iulie 2021 (când a intrat în vigoare Legea nr. 186/2022, prin care infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1), (3) alin. c) C. pen., a fost declarată imprescriptibilă).
Înainte de a trece la analiza efectivă a criticilor de nelegalitate invocate, contrar celor reţinute de instanţa de apel, Înalta Curte constată că infracţiunea de viol, reglementată în art. 218 C. pen., a devenit imprescriptibilă la data de 02.11.2020, ca urmare o modificărilor legislative introduse prin Legea nr. 217/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., precum şi pentru modificarea art. 223 alin. (2) din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1012 din 30 octombrie 2020, această reglementare fiind anterioară celei intervenite prin Legea nr. 186/2021.
Aşadar, potrivit C. pen., în perioada cuprinsă între data de 25 iunie 2018 şi data de 05 iulie 2021 (dată menţionată de instanţa de apel ca reper temporal în identificarea legii penale mai favorabile), infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen., a cunoscut două reglementări, după cum urmează:
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. (…)
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: (…)
c) victima este un minor; (…).
Ulterior, la data de 02.11.2020, prin Legea nr. 217/2020, textul de lege s-a modificat, având următorul conţinut:
(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.(…)
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când: (…)
c) victima este un minor; (…).
Deşi în perioada indicată de instanţa de apel s-au succedat aceste modificări legislative în care infracţiunea de viol era pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani, respectiv de la 7 la 12 ani, se constată că instanţa care a judecat apelul s-a orientat către prima reglementare, reţinând că infracţiunea de viol are limitele de pedeapsă cuprinse între 5 şi 12 ani închisoare.
În raport de această statuare, vor fi analizate şi termenele de prescripţie.
În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale, C. pen. avea următoarea reglementare:
Art. 153. (1) Prescripţia înlătură răspunderea penală.
(2) Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:
a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracţiunilor prevăzute la art. 188 şi 189 şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.
Art. 154. (1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:
a) 15 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
c) 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
d) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
(2) Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii. (…)
(4) În cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale, al celor de trafic şi exploatare a persoanelor vulnerabile, precum şi al infracţiunii de pornografie infantilă, săvârşite faţă de un minor, termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major. Dacă minorul a decedat înainte de împlinirea majoratului, termenul de prescripţie începe să curgă de la data decesului.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 131 C. pen.: Termenele de prescripţie a răspunderii penale, prevăzute în art. 154, se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârşirii infracţiunii erau minori şi se întrerup sau se suspendă în condiţiile prevăzute de lege pentru majori.
Din interpretarea dispoziţiilor anterior evocate se constată că pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. b) C. pen.
De asemenea, se constată că la data săvârşirii faptei, 18.09.2016, inculpatul A. avea vârsta de 15 ani şi 11 luni, iar victima infracţiunii de viol, B. avea vârsta de 6 ani.
Prin urmare, reţinând că inculpatul A. era minor la data săvârşirii infracţiunii, potrivit art. 154 alin. (1) lit. b) raportat la art. 131 C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii de penale de 10 ani se reduce la jumătate, rezultând un termen de prescripţie de 5 ani.
În ceea ce priveşte data de la care începe să curgă termenul de prescripţie, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că acesta începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, în condiţiile în care, potrivit art. 154 alin. (4) C. pen., în cazul infracţiunilor contra libertăţii şi integrităţii sexuale săvârşite faţă de un minor termenul de prescripţie începe să curgă de la data la care acesta a devenit major.
Având în vedere că infracţiunea de viol săvârşită de inculpatul A. a fost comisă faţă de un minor, intimatul-parte civilă B., termenul de prescripţie va începe să curgă nu de la data săvârşirii infracţiunii, ci de la data la care minorul va deveni major, respectiv de la data de 31.05.2028.
De asemenea, trebuie subliniat că art. 154 alin. (4) C. pen., care se referă la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul în care victima infracţiunii contra libertăţii şi integrităţii sexuale este minor, era în vigoare la data săvârşirii presupusei infracţiuni de viol reţinute în sarcina intimatului inculpat şi, ca atare, în mod nelegal, instanţa de apel nu le-a avut în vedere atunci când a statuat cu privire la împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluţia dispusă faţă de inculpatul A. prin decizia recurată fiind nelegală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.
Va casa decizia penală recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vor rămâne în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, şi pentru intimatul-parte civilă B., în cuantum de 510 RON, rămân în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 1602/A din data de 17 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti rămân în sarcina statului.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul-inculpat A., în cuantum de 680 RON, şi pentru intimatul-parte civilă B., în cuantum de 510 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2024.