Şedinţa publică din data de 27 martie 2024
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din data de 15 februarie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, raportat la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023, pentru executarea ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 425/2023 SIEP aplicată prin sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, cu privire la persoana solicitată A..
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea pe cale incidentală, a sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg Sent pronunţată de Curtea de Apel din Brescia la data de 22.12.2022, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 3851, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021 şi a fost condamnată persoana solicitată, A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt din locuinţă, prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian, ce are corespondent în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. român român.
A dispus ca persoana condamnată A. să execute, într-un penitenciar din România, pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 72 alin. (1) şi art. 73 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării provizorii în prezenta cauză, de la 31.01.2024 la zi.
În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. şi a constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. x din data de 01.02.2024, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 2 din aceeaşi dată.
A respins cererea de recunoaşterea şi preluare în România a executării pedepsei stabilită în sarcina persoanei solicitate A. formulată în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană de către autorităţile competente din Republica Italiană, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 31.01.2024 sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanţei propunerea de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A. pe baza semnalării introdusă în Sistemul Informativ Schengen în baza mandatului european de arestare emis de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023, emis la rândul său în baza ordinului de închisoare nr. 425/2023 SIEP, ca urmare a sentinţei penale nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.
Propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
În conţinutul propunerii s-a arătat că faţă de persoana solicitată A. s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 31.01.2024, orele 13:30, până la data de 01.02.2024, orele 13:30, aceasta fiind încarcerată în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava.
Propunerea de arestare provizorie a fost însoţită de ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate nr. 378/II/5/2024 din 31.01.2024, declaraţia persoanei solicitate dată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în prezenţa apărătorului ales B., semnalarea introdusă în Sistemul Informativ Schengen de către autorităţile judiciare italiene în limba română, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, în limba italiană, copia cazierului judiciar al persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor, fişa DEPABD, precum şi procesul-verbal de identificare şi predare a persoanei solicitate către poliţiştii din cadrul SIC.
Totodată, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 31.01.2024, sub nr. x/2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a transmis cererea autorităţilor judiciare italiene privind arestarea persoanei condamnate A. formulată prin Certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI, în vederea recunoaşterii şi executării sentinţei penale nr. 3281/2022 din 22.12.2022 pronunţate de Curtea de Apel din Brescia - Italia, definitivă la data de 08.03.2023.
Dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava a fost transmis la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava, pentru a se pune în discuţie oportunitatea conexării, iar la termenul de judecată din data de 01.02.2024, Curtea, analizând dispoziţiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd că dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare, având în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură, văzând dispoziţiile pentru care a fost instituit Sistemul de Informaţii Schengen, mandatul european şi scopul mandatului european raportat la cererea de recunoaştere şi preluare a executării în România a unei sentinţe de condamnare, văzând faptul că se solicită pe de o parte arestarea provizorie şi executarea unei semnalări în vederea predării persoanei solicitate către statul italian, că în acelaşi timp statul italian a emis un certificat prin care solicită preluarea de către autorităţile din România a executării aceleiaşi pedepse pentru care a introdus şi alerta în Sistemul de Informaţii Schengen în temeiul art. 26 din Regulamentul 1862/2018 al Parlamentului şi Consiliului, apreciind că între cele două dosare există o strânsă legătură, aceste două proceduri neputând coexista în paralel şi, pentru a se da o soluţie unitară şi pentru a lămuri care este scopul autorităţilor din Italia şi ce anume solicită autorităţilor din România, dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava a fost conexat la dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Suceava.
Fiind investită cu două cereri de luare de măsuri privative de libertate, Curtea, având în vedere scopurile diferite ale celor două instrumente de cooperare judiciară penală utilizate de autorităţile competente din Republica italiană, aşa cum au fost ele definite prin Decizia-cadru privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) şi prin Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (2008/909/JAI), văzând şi dispoziţiile art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora "dacă autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, aceasta informează autoritatea judiciară emitentă asupra posibilităţii de a solicita recunoaşterea şi executarea hotărârii penale de condamnare în baza instrumentelor aplicabile în relaţia dintre România şi statul membru de emitere ori, în lipsa acestora, în baza reciprocităţii.", a apreciat că procedura executării mandatului european de arestare are prioritate faţă de procedura prevăzută de Decizia cadru 2008/909/JAI şi a analizat cu prioritate cererea de arestare provizorie întemeiată pe dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 302/2004.
În fapt, s-a reţinut în semnalarea introdusă în SIS în baza art. 26 din Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen (SIS) în domeniul cooperării poliţieneşti şi al cooperării judiciare în materie penală, de modificare şi de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei că la data de 17.03.2019, cu scopul de a obţine avantaje materiale, a pătruns în domiciliul victimei situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare X7TRD8 .
Prin încheierea nr. 2 pronunţată de Curtea de Apel Suceava la data de 01.02.2024 în dosarul nr. x/2024, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava de arestare provizorie a persoanei solicitate A..
În baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023 pentru executarea ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 425/2023 SIEP aplicată prin sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent., emisă la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 01.02.2024 şi până la data de 15.02.2024, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A., urmând ca persoana solicitată arestată să fie depusă în Arestul I.P.J. Suceava.
În temeiul art. 143 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală s-a respins, ca nefondată, cererea de luare a unei măsuri preventive formulată de statul emitent prin Certificatul emis în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI.
S-a stabilit un nou termen de judecată la data de 14.02.2024, ora 13:00, pentru a se depune la dosarul cauzei mandatul european de arestare însoţit de traducerea acestuia în limba română. La aceeaşi dată a fost emis pe numele persoanei solicitate mandatul de arestare nr. x/01.02.2024.
Pentru a pronunţa această încheiere, Curtea a reţinut că au fost respectate în cauză cerinţele prevăzute de art. 101 din Legea nr. 302/2004, nu au fost formulate obiecţiuni cu privire la identitate, iar pentru a asigura predarea persoanei solicitate se impune a se lua faţă de aceasta o măsură privativă de libertate.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 102 din Legea 302/2004, Curtea a constatat că acesta a fost modificat, iar dispoziţiile alin. (9) prevăd că articolul "nu se aplică atunci când semnalarea în vederea arestării este însoţită de un mandat european de arestare". Deşi dispoziţiile art. 89 din Legea 302/2004 au în vedere situaţia emiterii (şi nu executării) unui mandat european de arestare de către autorităţile române, s-a reţinut că din dispoziţiile art. 85 alin. (4) lit. a), ca) şi din) dispoziţiile Legii 302/2004 în ansamblul său, rezultă că executarea unui mandat european de arestare este în toate cazurile precedată de comunicarea oficială a acestuia de către autoritatea judiciară competentă din statul de emitere, către unitatea de parchet competentă, direct sau prin intermediul Ministerului Justiţiei. În prezenta speţă s-a apreciat că nu este dat un astfel de caz, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 101 din Legea 302/2004.
S-a mai reţinut că semnalarea îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă şi, conform art. 102 alin. (3) din Legea 302/2004, echivalează cu un mandat european de arestare.
Astfel, s-a constatat că persoana solicitată a fost condamnată de către autorităţile judiciare italiene printr-o sentinţă penală executorie, fiind stabilită pentru aceasta o pedeapsă de 2 ani închisoare. Suplimentar, s-a mai reţinut că, pentru infracţiunea de jaf organizat sau armat, prevăzută de art. 624BIS din C. pen. italian reţinută în sarcina persoanei solicitată prin mandatul european de arestare, nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări a faptei, având în vedere că în formularul A completat de Biroul naţional SIRENE Italia este menţionată la rubrica 247 că infracţiunea prevăzută în mandatul european de arestare se încadrează în categoria infracţiunilor pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări a faptelor .
S-a arătat că potrivit art. 102 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, judecătorul sesizat poate dispune fie arestarea, fie luarea unei măsuri neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen.. Procedând la individualizarea măsurii, Curtea a avut în vedere faptele descrise în conţinutul semnalării introduse de Biroul naţional SIRENE din Italia, semnalare având la bază existenţa unui mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate pentru executarea unei pedepse de 2 ani închisoare. Curtea a apreciat că pentru asigurarea unei bune desfăşurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare şi pentru ca persoana solicitată să fie la dispoziţia autorităţilor pe perioada desfăşurării prezentei proceduri se impune arestarea provizorie a persoanei solicitate. S-a apreciat că o măsură mai puţin coercitivă, precum măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, în contextul celor de mai sus, nu ar fi suficientă pentru a se realiza o analiză adecvată a cererii de executare a mandatului european de arestare în condiţiile în care, dacă aceasta ar fi considerată întemeiată, punerea sa efectivă în aplicare prin predarea persoanei solicitate autorităţii emitente a mandatului nu ar fi asigurată cât timp persoana solicitată nu prezintă garanţii suficiente în sensul că ar respecta măsurile de control judiciar, iar situaţia familială nu poate reprezenta prin ea însăşi un motiv de a se impune această măsură preventivă mai puţin coercitivă.
Curtea a apreciat cu privire la apărarea formulată de către persoana solicitată privind situaţia sa personală, respectiv faptul că are o familie, că aceasta nu este de natură să conducă la înlăturarea necesităţii de a asigura prezenţa efectivă la desfăşurarea procedurii şi să conducă la respingerea cererii de luare a măsurii arestării provizorii solicitate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În consecinţă, Curtea a apreciat ca fiind întemeiată cererea de arestare provizorie a persoanei solicitate în vederea predării, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, motiv pentru care a admis propunerea şi, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A., faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, la data de 01.12.2023 pentru executarea ordinului de executare a pedepsei închisorii nr. 425/2023 SIEP aplicată prin sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent., emisă la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pe o durată de 15 (cincisprezece) zile, începând cu data de 01.02.2024 şi până la data de 15.02.2024, inclusiv.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce va fi depusă în Arestul IPJ Suceava.
Totodată, Curtea, analizând cererea de luare a unei măsuri preventive formulată de statul italian prin Certificatul emis în baza Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a constatat că aceasta nu este oportună în cauză în condiţiile în care persoana solicitată deja se află sub imperiul unei măsuri privative de libertate şi nu există riscul ca aceasta să se sustragă de la o eventuală executare a pedepsei în România, motiv pentru care a respins solicitarea.
Pe fondul cauzei, Curtea a stabilit un nou termen de judecată la data de 14.02.2024, ora 13:00, pentru când procurorul va depune mandatul european de arestare însoţit de traducerea acestuia în limba română.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie persoana solicitată, iar prin decizia nr. 135 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 15.02.2024, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 2 din data de 01.02.2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.
Ulterior, urmare a solicitării Curţii de Apel Suceava, având în vedere că pe rolul Curţii a fost înregistrată atât cererea de executare a mandatului european de arestare din data de 01.12.2023, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, în baza sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, întemeiată pe dispoziţiile Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), cât şi cererea privind recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, cerere întemeiată pe dispoziţiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, iar aceste două instrumente de cooperare judiciară internaţională au scopuri diferite, care se exclud reciproc şi nu pot coexista, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, a transmis la data de 08.02.2024 o adresă prin care a arătat că solicită preluarea executării pedepsei în cadrul mandatului european de arestare şi recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia .
Prin adresa nr. x/2024 din data de 14.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare nr. 425/2023 SIEP din data de 01.12.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia, împotriva persoanei solicitate A. în limba română .
Curtea, fiind investită de către autorităţile judiciare din Republica Italiană cu soluţionarea unei cereri de executare a unui mandat european de arestare întemeiată pe dispoziţiile Deciziei-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), cât şi o cerere de recunoaştere şi preluare a executării pedepsei, având în vedere poziţia procesuală a persoanei solicitate (care a refuzat predarea sa), dispoziţiile art. 109 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, precum şi voinţa autorităţii judiciare emitente aşa cum a fost exprimată la data de 08.02.2024, a apreciat că dispoziţiile Titlului III din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală au prioritate faţă de dispoziţiile Titlului VI din Legea nr. 302/2004.
Analizând mandatul european de arestare depus la dosar, Curtea a constatat că acesta este emis în baza ordinului de executare nr. 425/2023 SIEP emis de Parchetul General din Brescia pentru executarea pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A. prin sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.
Persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de "furt din locuinţă", prevăzută de art. 624 bis C. pen. italian.
În fapt, s-a reţinut că:
"la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, persoana solicitată A., cu scopul de a obţine avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..".
Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.
S-a reţinut că din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare, rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 86 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar autoritatea emitentă a acestui instrument de cooperare internaţională a precizat că infracţiunea pentru care a fost condamnată persoana solicitată se încadrează în lista celor 32 de infracţiuni pentru care, prin art. 2 alin. (2) Decizia cadru 2002/584/JAI, s-a stabilit nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări a faptei, fiind menţionat expres că faptele săvâşite de A. se încadrează în categoria "furturi organizate sau cu folosirea armelor" (pct. 18).
S-a arătat că cererea persoanei solicitate, formulată prin apărător, de a analiza dacă dispoziţiile art. 624 bis C. pen. italian, precum şi fapta care a condus la condamnarea sa, se încadrează în noţiunea de "furt organizat sau armat" în accepţiunea Deciziei cadru nr. 2002/584/JAI, infracţiune pentru care nu este necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări nu poate fi primită întrucât excede acestei proceduri.
În procedura executării mandatului european de arestare, autoritatea judiciară de executare nu are rolul de instanţă de control judiciar a autorităţii judiciare emitente a instrumentului de cooperare judiciară, ci are o competenţă limitată la a verifica dacă mandatul european de executare întruneşte cerinţele de formă şi fond pentru predarea persoanei solicitate.
Curtea a avut în vedere că mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe principiul încrederii între statele membre. Or, în aceste condiţii autoritatea judiciară de executare nu poate pune la îndoială veridicitatea sau corectitudinea informaţiilor inserate în mandatul european de arestare şi să facă o verificare care are natura unui veritabil control judiciar ci poate cel mult să solicite informaţii suplimentare dacă nu este lămurită cu privire la fapta şi infracţiunea pentru care este căutată persoana solicitată.
Mai mult, solicitarea de a se constata că faptele lui A. nu se încadrează în noţiunea de furt organizat sau armat", în sensul avut în vedere Decizia cadru nr. 2002/584/JAI, este lipsită de interes în condiţiile în care din descrierea faptelor, aşa cum rezultă din sentinţa de condamnare a Curţii de apel din Brescia depusă la dosar reiese fără dubiu că în România această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. b) C. pen. român şi este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului şi a solicitat să execute pedeapsa în România.
Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, "Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: (...) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent."
Alineatul 3 al aceluiaşi articol stipulează că "În situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109."
Curtea, analizând actele existente, a constatat că persoana solicitată A., este cetăţean român, cu domiciliul stabil în România, loc unde şi-a întemeiat o familie, împrejurări de fapt care relevă că legăturile sale cu statul român sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Italiei fiind o măsură disproporţionată în raport de viaţa sa privată şi familială. În prezentul context, se va asigura o mai bună reintegrare a persoanei solicitate în comunitatea de apartenenţă, fără a fi îndepărtată de mediul său familial, cultural şi social.
Prin urmare, Curtea a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare înaintat de autorităţile judiciare din Italia.
Principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce impun autorităţii judiciare române ca, în caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască hotărârea de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calităţii hotărârii străine de condamnare şi obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre.
Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 3851 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 618 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt din locuinţă prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.
În sarcina condamnatului A. s-a reţinut că la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, persoana solicitată A. cu scopul de a obţine avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..
S-a arătat că prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia şi-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia de către autorităţile române şi executată pedeapsa în România.
Potrivit art. 172 alin. (3) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, aşa cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27.05.2019, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.
Verificând condiţiile speciale de recunoaştere, prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală cu privire la cererea de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti privindu-l pe cetăţeanul român A., Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite în sensul că sentinţa penală 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia ce se solicită a fi recunoscută, este definitivă şi executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare cetăţeanului român A., ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi (2) lit. b) din C. pen. român; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare obligatorii prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) din Legea 302/2004 (A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceeaşi faptă pentru care a fost condamnat de statul italian, şi nici nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceiaşi faptă penală; persoana condamnată A. nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, nu face parte dintre persoanele care nu răspund penal potrivit legii române; pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. nu constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România; potrivit legii române nu a intervenit prescripţia executării pedepsei; potrivit legii române nu a intervenit amnistia, graţierea ori dezincriminarea faptei), ori vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare facultative prevăzute de art. 163 alin. (3) (persoana condamnată A. nu este cercetată în România pentru aceeaşi faptă pentru care a fost condamnată în Italia; statul emitent nu a respins anterior cererea formulată în temeiul art. 170 alin. (1) din Legea 302/2004).
Totodată, Curtea a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată fiind de acord să execute pedeapsa în România, fără însă a renunţa la principiul specialităţii.
De asemenea, Curtea a constatat că nu este incident nici motivul de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea 302/2004, persoana solicitată fiind prezentă la procesul finalizat cu condamnarea sa aşa cum rezultă din menţiunile existente în decizia nr. 3851/2021 .
S-a mai arătat că, în conformitate cu art. 172 alin. (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, "Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9)."
Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanţa de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când "durata acesteia depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanţa de judecată a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracţiuni similare."
Alin. (9) al art. 166 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că pedeapsa stabilită de instanţa română, potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.
Având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată persoanei solicitate de către autorităţile judiciare din Italia prin hotărârea de condamnare este într-un cuantum situat la limita minimă a pedepsei la care s-ar putea ajunge urmare a aplicării legii penale române pentru infracţiunea-corespondent.
S-a mai reţinut că solicitarea ca, după recunoaşterea şi preluarea executării pedepsei în România, autoritatea judiciară de executare să facă o reevaluare a modalităţii de executare a pedepsei închisori, să analizeze dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de art. 91 din C. pen. român şi să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare nu poate fi primită. Legea cadru în materia cooperării judiciare în materie penală, Legea nr. 302/2004, prevede că recunoaşterea hotărârii străine şi preluarea executării pedepsei privative de libertate se face în scopul executării acesteia într-o unitate de detenţie pe teritoriul României, iar autoritatea judiciară de executare nu are competenţa de a schimba modalitatea de executare a pedepsei, ci doar să analizeze dacă se impune adaptarea pedepsei în sensul prevăzut de art. 166. Împrejurarea că o altă decizie - cadru prevede că statele membre ar trebui să aibă asemenea posibilitate sau că legislaţia altor state prevede o asemenea posibilitate nu prezintă relevanţă în cauză în condiţiile în care deciziile cadru nu au efect direct ci trebuie transpuse în legislaţia statului membru. Or, legiuitorul român nu a prevăzut posibilitatea ca instanţa, după recunoaşterea şi preluarea executăriii pedepsei privative de libertate, să facă o reindividualizare a modului de executare al pedepsei închisorii.
În ceea ce priveşte cererea de recunoaştere a hotărârii şi de preluare a executării pedepsei întemeiată pe dispoziţiile Deciziei Cadru 2008/909/JAI, Curtea, având în vedere că sunt întrunite cerinţele prevăzute de Titlul III din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei de condamnare a persoanei solicitate şi de preluare a executării, precum şi răspunsul Parchetului de pe lângă Curea de Apel din Brescia, Italia, care a arătat că solicită preluarea executării pedepsei în cadrul mandatului european de arestare şi recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia, s-a apreciat că aceasta a rămas fără obiect.
Împotriva sentinţei penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat cale de atac persoana solicitată A. solicitând, în esenţă, aplicarea dispoziţiilor art. 143 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 302/2004 şi dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte constată că prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei cereri privind executarea mandatului european de arestare din data de 01.12.2023, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, în baza sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.
Subsecvent, statul italian a emis un certificat prin care a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia.
Prima instanţă a dispus conexarea celor două solicitări, iar, prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, şi-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală, sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia de către autorităţile române şi executată pedeapsa în România.
Prima instanţă a analizat cu prioritate cererea de executare a mandatului european de arestare, apreciind că este incident cazul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a dispus respingerea solicitării şi recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii instanţei străine.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată care prevăd că în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
Potrivit art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Curtea de Apel Suceava a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de executare a mandatului european de arestare. Prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac, prima instanţă a respins cererea şi, în egală măsură, a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii instanţei italiene. Înalta Curte constată că prin calea de atac formulată cauza a fost devoluată sub toate aspectele, inclusiv din perspectiva analizării condiţiilor respingerii mandatului european de arestare ori a cererii de recunoaştere şi preluare a executării pedepsei. În acest sens, instanţa de control judiciar evaluează calea de atac formulată drept contestaţie.
Chiar dacă instanţa de fond a menţionat că sentinţa pronunţată este cu drept de contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de executare a mandatului european de arestare şi cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare în ceea ce priveşte cererea de recunoaştere şi preluare în România a executării pedepsei în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Înalta Curte reţine că regimul juridic al căii de atac este cel al contestaţiei, hotărârea putând fi atacată cu o singură cale de atac, cea reglementată în procedura mandatului european de arestare, chiar dacă în cauză au fost soluţionate şi cereri incidentale (accesorium sequitur principale), în cuprinsul căreia se pot evalua toate aspectele solicitate.
Prin mandatul european de arestare din data de 01.12.2023 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, s-a solicitat arestarea şi predarea numitului A. în vederea punerii în executare a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A. pentru săvârşirea infracţiunii de "furt din locuinţă" prevăzută de art. 624 bis C. pen. italian prin sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pentru executarea.
Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului şi a solicitat să execute pedeapsa în România, prevalându-se de motivul facultativ de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI) - cetăţenia română a persoanei solicitate.
Opoziţia persoanei solicitate la executarea în Italia a pedepsei de 2 ani închisoare a imprimat instanţei române de executare nu doar obligaţia de cercetare în substanţă a motivului facultativ de refuz dat de cetăţenia română a persoanei în cauză, ci şi sarcina corelativă de a asigura executarea în România a pedepsei privative de libertate pronunţate în statul emitent al mandatului european de arestare.
În acest sens, se reţine că în mod judicios prima instanţă a declanşat consultările cu autoritatea judiciară emitentă şi a informat-o că evaluează posibilitatea să refuze executarea mandatului european de arestare şi să recunoască pe cale incidentală a sentinţei de condamnare, cu atât mai mult cu cât autorităţile străine solicitaseră, în egală măsură, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii străine.
Prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia şi-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală, sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia de către autorităţile române şi executată pedeapsa în România.
Cu privire la motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI), Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, aplicarea acestuia este supusă îndeplinirii a două condiţii: pe de o parte, ca persoana căutată să rămână în statul membru de executare, să fie resortisant sau rezident al acestuia şi, pe de altă parte, ca acest stat să se angajeze să execute pedeapsa în conformitate cu dreptul său intern. Din maniera de redactare a art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI rezultă că autoritatea judiciară de executare trebuie totuşi să dispună de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte aspectul dacă va da curs sau va refuza executarea mandatului european de arestare. În această privinţă, autoritatea respectivă trebuie să aibă posibilitatea de a ţine seama de obiectivul urmărit de acest motiv de neexecutare facultativă care vizează în special să permită autorităţii judiciare de executare să acorde o importanţă deosebită posibilităţii de a creşte şansele de reinserţie socială ale persoanei căutate după executarea pedepsei la care aceasta din urmă a fost condamnată. Totodată, în ceea ce priveşte în particular a doua condiţie, orice refuz de a executa mandatul european de arestare presupune un veritabil angajament al statului membru de executare de a executa pedeapsa privativă de libertate pronunţată împotriva persoanei solicitate. Astfel, orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie precedat de verificarea, de către autoritatea judiciară de executare, a posibilităţii de a executa în mod real respectiva pedeapsă privativă de libertate în conformitate cu dreptul său intern (a se vedea în acest sens: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Hotărârea din 13 decembrie 2018, Sut, C-514/17, ECLI:EU:C:2018:1016, pct. 32, 33, 35; Hotărârea din 29 iunie 2017, Poplawski, C-579/15, EU:C:2017:503, pct. 21, 22).
În cauza de faţă, instanţa de control judiciar subliniază că actele dosarului confirmă cetăţenia română a persoanei solicitate A.. Se reţine că acesta nu doar că este cetăţean român, dar suplimentar şi că familia sa se află în România, legătura cu statul român fiind caracterizată, iar conexiunile cu statul italian de condamnare sunt minimale şi se referă în particular la episodul care a dus la condamnarea sa.
În acest context, instanţa constată că şansele de reintegrare socială a persoanei solicitate sunt mult mai importante dacă acesta va executa în România pedeapsa de 2 ani închisoare, decât dacă o va executa pe teritoriul Italiei.
Faţă de aceste aspect, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a reţinut motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prescris de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Cu privire la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii instanţei străine
Prin sentinţa penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 3851 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 618 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt din locuinţă prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.
În sarcina condamnatului A. s-a reţinut că la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, cu scopul de a obţine avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..
Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată: instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;
c) persoana condamnată are cetăţenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.
Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 3851 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 618 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt din locuinţă prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.
Se constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, au corespondent în legea penală română în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi (2) lit. b) din C. pen. român.
Faţă de aceste considerente, instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârii, astfel cum sunt prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana condamnată A. este cetăţean al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Italia pedeapsa cu închisoarea este definitivă şi executorie, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanţa din Italia constituie infracţiuni şi potrivit legii penale a statului român.
Referitor la solicitarea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă, subliniază că nu a fost instanţa învestită să judece infracţiunile care au dus la condamnarea persoanei solicitate şi nu are competenţa legală să modifice modalitatea de executare a pedepsei aleasă de autorităţile străine, în sens contrar putând aduce atingere limitelor soluţionării definitive a procesului penal în faţa autorităţilor străine. În acest sens, solicitarea apărării de a reforma modalitatea de executare a pedepsei excede competenţelor instanţei, autoritatea judiciară de executare nefiind învestită cu soluţionarea pe fond a cauzei pentru a avea posibilitatea schimbării modalităţii de executare a pedepsei, ci poate evalua doar dacă se poate adapta pedeapsa stabilită de instanţa străină, în condiţiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, aspecte ce nu sunt incidente în cauză.
Pentru cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2024.