Şedinţa publică din data de 03 aprilie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31/F din data de 01 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În temeiul art. 104 alin. (7) şi art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.01.2024 de Judecătoria Augsburg faţă de persoana solicitată A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Germania.
S-a luat act că persoana solicitată s-a prevalat de regula specialităţii.
În temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. până la până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 4 ani şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 924/11.08.2022 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia nr. 1146/13.11.2023 a Curţii de Apel Galaţi şi până la soluţionarea definitivă a dosarelor penale nr. x/2022 al Curţii de Apel Piteşti şi nr. 5444/196/2022 al Judecătoriei Brăila, iar în cazul în care, în cauzele menţionate se va pronunţa o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
În temeiul 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.
Dispune arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării împrejurării care a determinat amânarea predării.
S-a constatat că persoana solicitată nu a fost reţinută sau arestată provizoriu.
În motivarea hotărârii pronunţate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, persoana solicitată se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani şi 10 luni închisoare potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1002 din data de 17.11.2023, emis în baza sentinţei penale nr. 924 din data de 11.08.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1146 din data de 13.11.2023 (îndreptată prin încheierea din data de 17.11.2023) a Curţii de Apel Galaţi.
Conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Pentru aceste motive, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, prima instanţă a dispus soluţia anterior expusă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana solicitată A., care a solicitat prin avocat din oficiu admiterea contestaţiei formulate, iar pe cale de consecinţă, respingerea cererii formulate de autorităţile judiciare germane în vederea predării.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispoziţiilor art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Din dispoziţiile art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanţei de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condiţiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existenţa dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situaţiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanţa română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, respectând prevederile legale, prima instanţă a verificat temeinic îndeplinirea condiţiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată A. .
Se reţine că, persoana solicitată se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani şi 10 luni închisoare potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1002 din data de 17.11.2023, emis în baza sentinţei penale nr. 924 din data de 11.08.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1146 din data de 13.11.2023 (îndreptată prin încheierea din data de 17.11.2023) a Curţii de Apel Galaţi.
Se reţine, totodată, că, la data de 05.11.2019, autorităţile germane au actualizat semnalarea prin introducerea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2019 de Judecătoria Hanau în aplicarea deciziei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene C508/18 O.G., C 82/19 PPU PI şi C 509/18 PF privind autoritatea judiciară emitentă a mandatului de arestare în conformitate cu decizia cadru 584/2002/JAI, mandat prin care se solicită predarea persoanei în vederea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 şi 1 din C. pen. german şi pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.
Deopotrivă, Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată predarea persoanei urmărită au corespondent în legislaţia română în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. e) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În continuare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz la predare, prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitatea sa.
Astfel, în cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situaţia în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente aceste dispoziţii, care constituie un impediment la predarea imediată a persoanei solicitate, aceasta aflându-se în executarea pedepsei pe teritoriul României, prima instanţă dispunând în mod corect amânarea predării până la până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 4 ani şi 10 luni închisoare.
Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 31/F din data de 01 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din acelaşi cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 31/F din data de 01 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2024.