Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024
Deliberând asupra contestaţiei declarate de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 89/F din data de 03 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 529 C. proc. pen. raportat la art. 168 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 6.04.2023, petentul A. a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească cu privire la condamnarea pe care a suferit-o prin sentinţa penală nr. 9/F din 29.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840/26.05.2004a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea formulată, curtea de apel a constatat că prin sentinţa penală nr. 9/29.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840 din data de 26.05.2004, pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2003, inculpatul A. a fost condamnat la:
- 4 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit- a, e, g şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. - 5 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. - 1 an închisoare în baza art. 221 alin. (1) C. pen., pedeapsă considerată graţiată potrivit aert. 1 din legea 543/2002. S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 7 din aceeaşi lege.
- câte 4 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 323 alin. (1) C. pen. (două infracţiuni).
În baza art. 33,34 C. pen. anterior, pedepsele rămase negraţiate au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare în condiţiile art. 57 vechiul C. pen.
În baza art. 14, art. 346 din C. proc. pen. anterior şi art. 998 C. civ., inculpatul A. (până la concurenţa sumei de 92.344.650 RON), a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la despăgubiri civile în sumă de 773.149.279 RON către partea civilă B. S.A..
În baza art. 14, art. 346 din C. proc. pen. anterior şi art. 998 C. civ., acelaşi inculpat (până la concurenţa sumei de 287.586.975 RON) a fost obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la despăgubiri civile în sumă de 2.147.311.359 RON către partea civilă S.C. C. S.A. Ploieşti.
Au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor în vederea reparării prejudiciilor cauzate părţii civile, până la concurenţa sumelor la plata cărora au fost obligaţi.
În baza art. 191 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 22.000.000 RON, din care 450.000 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Curtea de apel a dispus şi emiterea unui referat către Biroul de executări penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti, reieşind că la data de 03.06.2004 a fost emis pe numele inculpatului A. mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 42/03.06.2004, ce a fost transmis Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vâlcea.
Cu privire la cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul, a fost emisă la data de 10.06.2004 adresă către Administraţia Financiară Percepţia Fiscală Guşoieni, judeţul Vâlcea, confirmată prin adresa nr. x/21.06.2004, de către această unitate.
Prin adresa nr. x/09.06.2004, Penitenciarul Colibaşi, a transmis faptul că persoana condamnată se află încarcerată din data de 06.01.2004 în Penitenciarul Bucureşti Jilava.
Cu adresa nr. x/23.06.2004, Penitenciarul Târgu Jiu a comunicat înmatricularea deţinutului în baza MEPI 42/2004 emis de Curtea de Apel Piteşti, cu menţiunea că a fost arestat la 13.02.2001, dată la care începe si executarea pedepsei şi expirând la 12.08.2008.
Examinând cererea de faţă, instanţa a reţinut, sub un prim aspect, că, în ceea ce priveşte legea penală aplicabilă în cauză, ţinând seama şi de principiul legii penale mai favorabile, aceasta este reprezentată de C. pen. actual raportat la împrejurarea că termenul de reabilitare este mai mic decât cel potrivit dispoziţiilor C. pen. 1969, iar condiţiile impuse pentru constatarea reabilitării judecătoreşti nu sunt atât de stricte ca cele din vechiul C. pen.
Analizând cererea petentului în raport cu dispoziţiile legale, prima instanţă a constatat că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 11.08.2013, termen în care condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.
În ceea ce priveşte cerinţa impusă de dispoziţiile art. 168 lit. b) C. pen., prima instanţă a reţinut că aceasta este parţial îndeplinită. Astfel, cu referire la achitarea integrală a cheltuielilor de judecată datorate statului prin hotărârile de condamnare, s-a apreciat că această condiţie este îndeplinită faţă de înscrisurile depuse în cauză, respectiv certificat de atestare fiscală şi adresa înaintată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Municipal Drăgăşani ce atestă că petentul nu figurează cu obligaţii fiscale constând în cheltuieli judiciare către bugetul de stat.
Cât priveşte îndeplinirea cerinţei referitoare la achitarea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, prima instanţă a reţinut că petentul nu a făcut dovada achitării acestora, nu a susţinut şi nici nu a dovedit că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau că părţile civile au renunţat la despăgubiri. S-a apreciat în acest context că înscrisurile depuse la dosar (adeverinţe de venit aferente perioadei 2020-2023) nu pot fi considerate ca fiind suficiente pentru a aprecia asupra imposibilităţii obiective de achitare a sumelor datore cu titlu de despăgubiri în raport de data condamnării suferite de petent (în anul 2004), dar şi de împrejurarea că petentul a fost angajat începând cu anul 2010 şi a realizat venituri din muncă şi din jocuri de noroc, având posibilitatea de a plăti, cel puţin în parte, despăgubirile la care a fost obligat către părţile civile B. S.A. şi S.C. C. S.A. Ploieşti.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în termenul legal prevăzut de lege persoana condamnată A..
Prin motivele de contestaţie formulate în scris, persoana condamnată a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, apreciind că aceasta este nelegală şi netemeinică, şi admiterea cererii de reabilitare judecătorească.
Referitor la condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de reabilitare, persoana condamnată a apreciat că îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege, precizând că termenul de reabilitare este de mult împlinit, dar şi faptul că nu figurează cu niciun fel de debite provenite din hotărârile de condamnare.
Cu privire la îndeplinirea obligaţiilor civile, a arătat că acestea au fost achitate cu mai bine de 15 ani în urmă, însă la acest moment, din cauza perioadei foarte mari de timp, nu se mai găseşte în posesia chitanţelor aferente plăţilor efectuate.
De asemenea, a arătat că pe rolul primăriei figurează ca fiind liber de sarcini, iar în ceea ce priveşte datoriile către părţile civile, instanţa avea posibilitatea de a verifica prin emiterea unei adrese către acestea, motiv pentru care a solicitat instanţei de control judiciar emiterea unei adrese către părţile civile pentru ca acestea să precizeze dacă despăgubirile civile au fost achitate. În subsidiar, a solicitat să se aibă în vedere că la data introducerii cererii, sub aspectul laturii civile, a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20.10.2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 22.11.2023.
La primul termen de judecată, Înalta Curte a încuviinţat cererea persoanei condamnate şi a dispus emiterea unor adrese către părţile civile B. S.A. şi S.C. C. S.A. Ploieşti cu solicitarea de a comunica dacă, în raport de dispoziţiile cuprinse în sentinţa penală nr. 9/29.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840 din data de 26.05.2004 pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2003, au fost achitate despăgubirile civile stabilite în hotărârea de condamnare de către contestatorul A. sau de către ceilalţi coinculpaţi.
De asemenea, a fost emisă o adresă către Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti pentru a comunica dacă petentul A. figurează cu debite în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare.
Prin adresa din 04.12.2023, Curtea de Apel Piteşti a comunicat faptul că prin sentinţa penală nr. 9/29.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840 din data de 26.05.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2003, în baza art. 191 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, inculpatul A. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 22.000.000 RON, din care 450.000 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu, care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei. La data de 10.06.2004 a fost emisă adresă către Administraţia Financiară Percepţia Fiscală Guşoieni, judeţul Vâlcea, confirmată prin adresa nr. x/21.06.2004, de către această unitate.
La data de 05.12.2023, prin adresa nr. x/05.12.2023, partea civilă C. S.A., a răspuns solicitării instanţei de control judiciar, în sensul că până la acest moment, sumele pe care inculpaţii din cauză au fost obligaţi să le plătească către C. S.A. prin sentinţa penală nr. 9/2003 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. x/2003 au fost achitate în mică parte.
Cu privire la persoana condamnată A., s-a arătat că, deşi prin sentinţa de condamnare a fost obligat la plata către C. S.A. a despăgubirilor civile până la concurenţa sumei de 28.758 RON (287.586.976 RON vechi), până la acest moment, inculpatul a achitat doar suma de 1.350 RON.
La termenul de judecată din data de 06.12.2024, s-a dispus revenirea cu adresă către partea civilă B. S.A. şi i s-a pus în vedere persoanei condamnate A. să-şi precizeze poziţia procesuală în raport de relaţiile comunicate de parte civilă C. S.A..
La data de 21.02.2024, faţă de lipsa relaţiilor solicitate B. S.A., cauza a fost amânată pentru termenul de judecată din 06.03.2024 şi, ulterior, pentru 17.04.2024.
Prin adresa nr. x/16.04.2024, B. S.A. a precizat că este continuatoarea în drepturi şi obligaţii a părţii civile B. S.A..
Cu privire la despăgubirile civile stabilite prin sentinţa penală nr. 9/29.11.2003 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840/26.05.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2003, s-a arătat că în urma verificărilor efectuate nu au fost identificate înscrisuri sau alte informaţii care să ateste achitarea acestora de către persoana condamnată A. sau de către ceilalţi coinculpaţi.
III. Examinând contestaţia formulată de persoana condamnată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că cererea dedusă judecăţii are ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de persoana condamnată A..
Din acest punct de vedere, reţine că reabilitarea judecătorească reprezintă instituţia juridică prin care efectele unei condamnări (interdicţii, incapacităţi şi decăderi) încetează pentru viitor şi poate fi acordată în cazul condamnării unei persoane fizice pentru comiterea, după împlinirea vârstei de 18 ani, a unei infracţiuni la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani cu executare în regim de detenţie, ori la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Procedura reabilitării este reglementată de legiuitor în art. 527 C. proc. pen., care prevede: Reabilitarea are loc fie de drept, în cazurile prevăzute la art. 150 sau 165 din C. pen., fie la cerere, acordată de instanţa de judecată, în condiţiile prevăzute în prezentul capitol.
Astfel, normele procesual penale, respectiv art. 530 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că: Reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile şi condiţiile prevăzute la art. 166 şi 168 din C. pen.
Prin urmare, instituţia reabilitării judecătoreşti este reglementată normativ atât de normele procesual penale, cât şi de dispoziţiile dreptului penal substanţial, însă acestea din urmă sunt cele la care face referire expresă art. 530 alin. (2) C. proc. pen., anterior menţionat.
Însă, la soluţionarea cererilor de reabilitare, este necesar a fi avut în vedere că, potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. pen.: Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii. Acest text de lege, consfinţeşte faptul că normele procesual penale sunt de imediată aplicare, legea procesual penală fiind guvernată de principiul activităţii legii penale, respectiv de aplicarea regulii tempus regit actum.
Prin urmare, deşi contestatorul A. a fost condamnat în baza C. pen. din 1968, prima instanţă, în mod corect, a examinat cererea acestuia de reabilitare din perspectiva dispoziţiilor art. 165 şi următoarele C. pen.
Realizând în raport de actele şi lucrările dosarului propriul examen în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor privind acordarea reabilitării judecătoreşti persoanei condamnate A., Înalta Curte constată ce cererea este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 165-168 C. pen.
În această ordine de idei, instanţa de control judiciar reţine că pentru a fi admisă o cerere de reabilitare judecătorească este necesar a fi îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 165-168 C. pen., respectiv:
1) cererea de reabilitare să privească o condamnare pentru săvârşirea unei infracţiuni la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani cu executare în regim de detenţie, ori la pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
2) să se fi împlinit termenul de reabilitare prevăzut de lege;
3) persoana condamnată să nu fi săvârşit o altă infracţiune în termenul de reabilitare;
4) persoana condamnată să fi achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligată.
Dacă primele trei condiţii, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, se constată a fi îndeplinite, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia vizând achitarea în întregime de către persoana condamnată a cheltuielilor de judecată, precum şi a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată.
Astfel, în ceea ce priveşte termenul de reabilitare, având în vedere că prin sentinţa penală nr. 9/29.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840 din data de 26.05.2004, pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2003, inculpatul A. a fost condamnat la:
- 4 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 26 rap. la art. 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit- a, e, g şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. - 5 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. - 1 an închisoare în baza art. 221 alin. (1) C. pen., pedeapsă considerată graţiată potrivit art. 1 din legea 543/2002. S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 7 din aceeaşi lege.
- câte 4 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 323 alin. (1) C. pen. (două infracţiuni), Înalta Curte constată că termenul de reabilitare este de 5 ani, potrivit art. 166 alin. (1) lit. b), şi curge de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, respectiv de la 12.08.2008 (astfel cum rezultă din relaţiile înaintate de Penitenciarul Târgu Jiu, potrivit art. 167 alin. (1) C. pen., fiind împlinit la data de 11.08.2013, termen în care condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.
Referitor la condiţia reglementată de art. 168 lit. b) C. pen., vizând achitarea cheltuielilor de judecată, dar şi achitarea către părţile civile S.C. C. S.A. şi B. S.A. a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.
În ceea ce priveşte achitarea în întregime de către persoana condamnată a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că prima instanţă a efectuat demersurile necesare, stabilind că persoana condamnată nu figurează cu obligaţii fiscale, constând în cheltuieli judiciare către bugetul de stat.
Nu aceeaşi este şi situaţia în ceea ce priveşte achitarea către părţile civile S.C. C. S.A. şi B. S.A. a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
Deşi s-a susţinut de către persona condamnată că a achitat în întregime despăgubirile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, prima instanţa a reţinut că petentul nu a făcut dovada achitării acestora şi nici a imposibilităţii obiective de achitare.
Or, în raport de susţinerile persoanei condamnate în sensul că a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat, dar că nu se mai află în posesia înscrisurilor doveditoare, Înalta Curte a procedat la verificarea acestor susţineri, emiţând adrese către părţile civile B. S.A. şi S.C. C. S.A. Ploieşti cu solicitarea de a comunica dacă, în raport de dispoziţiile cuprinse în sentinţa penală nr. 9/29.11.2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2003, definitivă prin decizia penală nr. 2840 din data de 26.05.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2003, au fost achitate despăgubirile civile stabilite în hotărârea de condamnare de către contestatorul A. sau de către ceilalţi coinculpaţi.
Prin adresa nr. x/05.12.2023, partea civilă SC. C. S.A., a arătat că, deşi prin sentinţa de condamnare inculpatul A. a fost obligat la plata către C. S.A. a despăgubirilor civile până la concurenţa sumei de 28.758 RON (287.586.976 RON vechi), până la acest moment, persoana condamnată a achitat doar suma de 1.350 RON .
Şi în fine, prin adresa nr. x/16.04.2024, B. S.A., continuatoarea în drepturi şi obligaţii a părţii civile B. S.A., a comunicat că în urma verificărilor efectuate nu au fost identificate înscrisuri sau alte informaţii care să ateste achitarea despăgubirilor civile de către persoana condamnată A. sau de către ceilalţi coinculpaţi.
În raport de aceste relaţii, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. nu şi-a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare şi nici nu a dovedit că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească. Ba mai mult, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că persoana condamnată a realizat venituri din muncă şi din jocuri de noroc, figurând ca fiind angajat începând cu anul 2010.
De asemenea, din relaţiile înaintate, se constată că părţile civile SC. C. S.A. şi B. S.A., continuatoarea în drepturi şi obligaţii a părţii civile B. S.A., nu au renunţat la aceste despăgubiri, motiv pentru care se constată că cererea persoanei condamnate nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 166-168 C. pen.
În ceea ce priveşte critica subsidiară a contestatorului, respectiv că e că la data introducerii cererii, sub aspectul laturii civile, a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune civilă, Înalta Curte o apreciază nefondată, reţinând că aceste aspecte nu prezintă relevanţă din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 168 C. pen., întrucât, anterior, prin hotărârea de condamnare a fost stabilit dreptul părţilor civile S.C. C. S.A. şi B. S.A. la despăgubiri civile.
Pentru aceste considerente, reţinând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în baza art. 535 C. proc. pen. prin raportare la art. 165 şi următoarele C. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 89/F din data de 03 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 89/F din data de 03 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2024.