Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483/P.I. din 28.07.2021 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 102 alin. (2)-(4), art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., raportat la deciziile nr. 51/2016, nr. 302/2017 şi nr. 26/2019 ale Curţii Constituţionale au fost excluse probele constând în măsuri de supraveghere tehnică dispuse în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara.
I. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la momentul executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, respectiv 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare la care a fost adăugată o treime din totalul celorlalte pedepse (18 luni închisoare), respectiv 6 (şase) luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
II. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executare sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin hotărâre, respectiv 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzute de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv cu 4 (patru) luni închisoare, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare aplicate prin hotărâre pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 93 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se fie comunicate Serviciului de Probaţiune Timiş.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i-a fost impusă inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., i-a fost impusă inculpatei obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 zile, la una dintre următoarele două instituţii: Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş sau Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Timiş, instituţie ce urma a fi desemnată de Serviciul de Probaţiune Timiş, după evaluarea persoanei condamnate, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. i-au fost puse în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(3) C. pen.
În temeiul art. 94 C. pen. s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea definitivă, Serviciului de Probaţiune Timiş.
III. 1. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 1(unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
2. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate prin hotărâre, respectiv 1(unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 2(doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare, care a fost sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv cu 4 (patru) luni închisoare, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (2) raportat la art. 67 C. pen. i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani, care a început să curgă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerată ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 91 alin. (1), art. 92 alin. (1) C. pen., a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare aplicate inculpatei pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani şi 6 (sase) luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 93 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) se fie comunicate Serviciului de Probaţiune Timiş.
În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i-a fost impusă inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., i-a fost impusă obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 100 zile, la una dintre următoarele două instituţii: Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş sau Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Timiş, instituţie ce urma să fie desemnată de Serviciul de Probaţiune Timiş, după evaluarea persoanei condamnate, în conformitate cu dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen. i-au fost puse în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(3) C. pen.
În temeiul art. 94 C. pen., s-a dispus comunicarea unei copii a hotărârii, la rămânerea definitivă a acesteia, Serviciului de Probaţiune Timiş
În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 19, art. 25 C. proc. pen.., art. 998 şi urm. C. civ. de la 1864, art. 6 din Legea nr. 287/2009 şi art. 5 din Legea nr. 71/2011, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi, în consecinţă, au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii A., E., B., C. şi S.C. F. S.A. la plata sumei de 19.382,60 RON, reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea cheltuielilor efectuate cu procedura de fertilizare in vitro pe care a urmat-o la S.C. F. S.A., precum şi a sumei de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plăţii, reprezentând daune morale, respingând în rest pretenţiile morale.
În temeiul 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului A. durata reţinerii de 24 ore din data de 30.05.2014, ora 02:00 până la data de 31.05.2014, ora 02:00 şi a arestului la domiciliu, începând cu data de 30.05.2014 până la data de 05.06.2014.
În temeiul art. 404 alin. (1) lit. c), art. 330 raportat la art. 249 C. proc. pen.., a fost menţinut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului din data de 01.03.2017 asupra imobilului cota parte 50% alcătuit din clădire-garaj, clădire-subsol locuinţă, clădire - parter, locuinţă, clădire - mansardă locuinţă şi teren intravilan situat în Timişoara, str. x, nr. topo x, jud. Timiş, aparţinând inculpatei B. coproprietară cu G., în vederea achitării despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 404 alin. (1) lit. c), art. 330 raportat la art. 249 C. proc. pen.., a fost menţinut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin ordonanţa procurorului din data de 01.03.2017 asupra imobilului cota parte 50% alcătuit din clădire - locuinţă situat în Timişoara, str. x, nr. topo x CF nr. x, jud. Timiş aparţinând inculpatei C. coproprietară cu H., în vederea achitării despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
În temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş a sumei de 500 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului din oficiu, avocat I. al inculpatei B..
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5000 RON aferente fazei de urmărire penală).
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata B. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5000 RON aferente fazei de urmărire penală).
În temeiul art. 274 alin. (1) Ccpp, a fost obligată inculpata C. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5000 RON aferente fazei de urmărire penală).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, printre alţii, inculpaţii A., B. şi C..
Prin decizia penală nr. 1073/A din 10 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise, printre altele, apelurile declarate de inculpaţii A., C. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 483/P.I. din 28.07.2021 pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2027.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi rejudecând:
I. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. şi la art. 153 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen.
II. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitată inculpata C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. şi la art. 153 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
III. În temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a fost achitată inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. şi la art. 153 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de organizare sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator, prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Au fost înlăturate pedepsele complementare şi accesorii stabilite în sarcina fiecărui inculpat.
În temeiul art. art. 397 alin. (1) rap. la art. 19 C. proc. pen.., art. 1349, art. 1357- 1358 şi art. 1382 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă D. şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii S.C. F. S.A., prin lichidator judiciar J. SPRL, A., C., B. şi E. la plata sumei de 10.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, către partea civilă.
S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut pentru 24 ore din data de 30.05.2014, ora 02:00 până la data de 31.05.2014, ora 02:00 şi arestat la domiciliu, începând cu data de 30.05.2014 până la data de 05.06.2014.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contraveneau deciziei.
În temeiul art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., s-a dispus plata sumelor reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu, din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casaţie inculpaţii C. şi A., la data de 13.12.2022, precum şi inculpata B., la data de 21.12.2022.
Recurenţii C. şi A. şi-au întemeiat cererea de recurs în casaţie, formulată prin intermediul avocatului împuternicit special în acest sens, pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).
Recurenţii C. şi A. au susţinut că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 434 şi următoarele din C. proc. pen.
Pe fondul căii extraordinare de atac, aceştia au solicitat, în esenţă, admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., cu consecinţa lăsării nesoluţionate a laturii civile, conform art. 25 alin. (5) C. proc. pen.
Invocând cazul de casare menţionat anterior, cei doi recurenţi au precizat că nu critică împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale, ci exclusiv temeiul legal reţinut de instanţa de apel ca impediment al continuării exercitării acţiunii penale.
Astfel, aceştia au arătat că, în faţa instanţei de apel, au solicitat continuarea procesului penal, în vederea pronunţării unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, menţionând, totodată că, potrivit jurisprudenţei ÎCCJ şi CCR, exercitarea recursului în casaţie întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., poate viza o soluţie de achitare.
Prin motivele de recurs în casaţie formulate, recurenţii A. şi C. au înţeles să supună verificării instanţei de recurs în casaţie lipsa de corespondenţa dintre starea de fapt, astfel cum a fost reţinută în decizia recurată, cu norma de drept aplicabilă, menţionând că examenul de legalitate urmează a fi demarat de la analiza textului legal ce incriminează fapta penală în art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. În acest sens, au arătat că, legiuitorul a înţeles să incrimineze "organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator".
Cu privire la întrunirea condiţiilor de tipicitate ale acestei infracţiuni, recurenţii au menţionat că, în cuprinsul deciziei recurate, instanţa de apel face referiri exprese, începând cu fila x, prilej cu care sintetizează cele trei paliere ale acuzaţiei aduse, pentru ca, mai apoi, acuzaţiile din primul palier, constând în "organizarea de activităţi ilegale de prelevare şi transplant de celule umane (ovocite) utilizate pentru fertilizarea in vitro cu mamă purtătoare" să fie înlăturate.
Recurenţii au susţinut că, starea de fapt reţinută şi care urmează a fi analizată prin prisma corespondenţei cu dreptul aplicabil este cea referitoare la:
1. organizarea de activităţi ilegale de prelevare de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei, racolate de către inculpaţi, cărora li s-au achitat sume de bani pentru donarea de ovocite, care ulterior au fost folosite în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei;
2. organizarea de activităţi ilegale de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei.
O primă critică de nelegalitate susţinută de recurenţii A. şi C. vizează maniera de ansamblu în care instanţa de apel a procedat la reţinerea unei unice condiţii de tipicitate, prin includerea în verbum regens "organizare" a tuturor activităţilor desfăşurate în cadrul departamentului de fertilizare in vitro din cadrul S.C. F. S.A..
Astfel, au arătat că, o primă condiţie de tipicitate, potrivit textului de incriminare mai sus menţionat, potrivit voinţei legiuitorului, referitoare la latura obiectivă a infracţiunii, o constituie organizarea.
Analizând, însă, şi cealaltă alternativă, constând în efectuarea prelevării, rezultă că intră sub incidenţa normei sancţionatoare, atât activităţile ce ţin de natura preparatorie cu privire la activităţile în materia organelor, ţesuturilor ori celulelor de origine umană (cu titlu de exemplu: stabilirea locaţiilor, a dotărilor, a personalului, etc), cât şi activitatea ulterioară acestor demersuri, respectiv efectuarea prelevării.
Recurenţii au susţinut că, modul în care este redactat textul legal nu poate duce la o absorbţie naturală a celor două activităţi avute în vedere. Organizatorul unor activităţi în materia prelevării de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în condiţiile întrunirii şi a celorlalte condiţii de tipicitate, va răspunde penal indiferent dacă a efectuat sau nu acte de prelevare. În acelaşi sens, în ipoteza în care au avut loc, în mod efectiv, activităţi de efectuare a prelevării, autorii vor răspunde pentru aceasta din urmă activitate materială şi nicidecum pentru organizarea ei.
S-a mai arătat că, din lecturarea ansamblului motivării instanţei de apel, se desprinde ideea că au fost reţinute elemente de tipicitate obiectivă constând în "organizarea de activităţi de prelevare, respectiv de transplant", în acest sens, fiind şi ultimul alineat din decizia recurată, de la fila x, din cuprinsul căruia se reţine că, elementele materiale descrise se circumscriu noţiunii de "organizare".
Cu privire la componenta obiectivă a infracţiunii privind desfăşurarea unor acţiuni de organizare a activităţilor de prelevare de celule umane, utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei, racolate de către inculpaţi, cărora li s-au achitat sume de bani, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că, potrivit instanţei de apel, activitatea infracţională aferentă acestui palier, scopul obţinerii unui folos material pentru donator a fost dovedit, donatoarele de ovocite fiind recompensate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de material genetic.
Recurenţii A. şi C. au susţinut că pentru a constitui infracţiune, organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, e subsumată unui scop urmărit, respectiv cel al obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator. În cauză, s-a apreciat întrunită această condiţie de tipicitate la organizator, prin prisma încasării unor sume de bani de la cele două donatoare, însă, în opinia recurenţilor, în această manieră se adaugă la lege, respectiv se sancţionează un organizator care nu a urmărit pentru sine niciun scop, cu atât mai puţin, cel al obţinerii unui folos material.
Au considerat recurenţii că, deşi examenul de legalitate, sub aspectul laturii subiective, nu poate fi efectuat în recurs în casaţie, sub aspectul întrunirii condiţiilor de tipicitate cu privire la scopul urmărit, acest examen poate fi primit. Au arătat, prin urmare, că intenţia directă ce caracterizează poziţia autorului atunci când se instituie această cerinţă a urmăririi unui scop trebuie să vizeze propriile interese şi nicidecum ale altuia.
Prin urmare, recurenţii au susţinut că, din modalitatea în care a fost reţinută starea de fapt, instanţa de apel (adăugând la lege) a constatat că sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin achitarea unor sume de bani către donatoare, deoarece acestea din urma au realizat un folos material.
Cu privire la acţiunile de organizare de activităţi de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, s-a arătat în cuprinsul cererii de recurs în casaţie că, în speţă, au fost reţinute, pentru perioada decembrie 2010 - septembrie 2011, 12 cazuri de implantare de embrioni creaţi cu ovocite prelevate de la alte paciente, fără consimţământul beneficiarelor.
Recurenţii au criticat, cu privire la acest palier al acuzaţiilor, faptul că instanţa de apel a constatat, pentru început, caracterul legal al prelevării de celule, ajungând, mai apoi, la concluzia că, utilizarea frauduloasă a materialului genetic, se circumscrie ilicitului penal.
Pornind de la condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prev. de 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care poate fi săvârşită prin organizarea, respectiv efectuarea prelevării, recurenţii au susţinut că, sintagma reţinută de instanţă, constând în "utilizarea frauduloasă a materialului genetic" nu se regăseşte în cuprinsul textului legal invocat, instanţa de apel, adăugând la lege şi în acest caz.
O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii pronunţate în calea ordinară de atac a vizat reţinerea beneficiului obţinut de inculpaţi care, potrivit instanţei de apel, reprezintă contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro, efectuate în condiţii de nelegalitate.
Recurenţii au susţinut că, nu orice venit reprezintă folos material în sensul legii penale şi, cu atât mai puţin, în cadrul unei clinici private, costurile procedurilor medicale achitate de pacienţi, cu întocmirea şi respectarea tuturor condiţiilor de fond şi formă impuse de lege, care nu pot fi încadrate în aceasta categorie.
Au mai menţionat că, dificultatea în a aprecia asupra concordanţei stării de fapt cu norma de drept aplicabilă în prezenta cauză, porneşte de la reglementarea precară, ce nu le poate fi imputată, iar din perspectiva celei mai grave forme de răspundere juridică - răspunderea de drept penal, este necesar a fi pus în practică principiul legalităţii incriminării, aşa încât, în afara unor prevederi exprese, care să prescrie sau să interzică anumite conduite, această formă de răspundere trebuie să fie inoperantă.
Recurenţii au invocat faptul că, unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripţii implicite, nedeterminabile la nivel normativ, iar comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege, neputând fi dedus din raţionamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice (ÎCCJ - decizia nr. 579/RC/2021, decizia nr. 78/RC/2015, CCR - decizia nr. 405/2016).
Prin încheierea nr. 218/RC din 29 martie 2023 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi C. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1073/A din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta inculpată B. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Astfel, Înalta Curte a constatat, printre altele, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., în ceea ce-i priveşte pe recurenţii C. şi A., fiind admisibilă cererea de recurs în casaţie, sub aspectul chestiunilor de drept invocate de aceştia în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a infracţiunii prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, pentru care s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., cererile de recurs în casaţie fiind admisibile pentru cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Prin urmare, s-a apreciat suficientă prezentarea motivelor în argumentarea căii de atac pentru luarea acestora în discuţie, pe fond, independent de faptul că nu au fost subscrise explicit de recurenţi cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., aceştia indicând cazul de casare prev.de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Faţă de circumstanţele cauzei, având în vedere soluţia de încetare a procesului penal pronunţată de instanţa de apel, s-a apreciat că solicitarea de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., poate fi examinată pe calea recursului în casaţie, ţinând seama că motivele evocate de recurenţii C. şi A. se referă la elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii, iar încetarea procesului penal a fost dispusă ca efect al prescripţiei răspunderii penale, care a determinat aplicarea art. 16 lit. f) C. proc. pen.. În mod cumulativ, a fost avut în vedere faptul că inculpaţii au solicitat, în mod expres, continuarea procesului penal în faţa instanţei de apel.
S-a arătat că, în aceste condiţii, cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. devine incident implicit, alături de cel prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. indicat expres de recurenţi, ţinând cont de temeiul de drept al soluţiei de încetare a procesului penal, solicitarea continuării procesului penal valorificată în calea de atac a apelului, pe de-o parte, şi, pe de altă parte, motivele de recurs în casaţie formulate de recurenţii C. şi A. prin care se antamează chestiunea neprevederii de legea penală a faptei.
Cât priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de recurenta B., s-a reţinut că aceasta a fost formulată în mod tardiv, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 435 C. proc. pen.., şi, totodată, că cererea formulată de aceasta nu respectă cerinţa de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) rap. la art. 438 C. proc. pen.
Examinând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C. şi A. prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt stabilite cu caracter definitiv de instanţa de apel.
Potrivit art. 157 alin. (1) din Lege nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi organizarea sau efectuarea prelevării de organe, ţesuturi ori celule de origine umană pentru transplant, în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator.
Elementul material al laturii obiective constă în acţiuni de organizare şi/sau efectuare prelevări de ţesuturi sau celule de origine umană, condiţionate a fi realizate pentru transplant şi în scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator.
Conform art. 142 lit. u) din Legea nr. 95/2006, transplantul este acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient, denumit (...) primitor, este implantat sau grefat un organ, ţesut ori o celulă prelevat/prelevată de la o altă persoană, numită donator. Reglementările (...) se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare in vitro.
În speţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, respingând criticile inculpaţilor C. şi A. a reţinut existenţa infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, atât în modalitatea organizării de activităţi de prelevare de celule umane utilizate pentru fertilizarea in vitro cu ovocite prelevate de la diferite femei cărora li s-au achitat de către inculpaţi sume de bani pentru donarea de ovocite ce au fost folosite ulterior în proceduri de fertilizare in vitro pentru alte femei, cât şi în modalitatea organizării de activităţi de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei.
Referitor la prima modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 - organizarea de prelevare de ovocite cu scopul obţinerii unui folos pentru donator, instanţa de apel a reţinut sub aspectul situaţiei de fapt că, inculpaţii au efectuat acte de prelevare de ovocite de la numitele K. şi L. (aceste acte fiind evidenţiate în registrele informatice ale clinicii şi în lista de donatoare/primitoare întocmită de către inculpata E.), activităţi ce s-au realizat în schimbul unor sume de bani primite de cele două donatoare (martore în cauză, care au declarat că au "donat" ovule către clinica F., fiind remunerate cu suma de 300 euro pentru fiecare prelevare de ovocite, banii fiind înmânaţi într-un birou din cadrul clinicii F., în prezenţa inculpaţilor B., C. şi A., în cazul martorei K., sau de către inculpata C., în cazul martorei L.), astfel cum s-a reţinut în decizia recurată.
Cu privire la acest palier al acuzaţiilor, prin recursul în casaţie formulat s-a susţinut, în esenţă, că fapta nu este tipică deoarece folosul material a fost obţinut de către cele două donatoare, iar nu de către inculpaţi.
Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este condiţionată de scopul obţinerii unui folos material pentru donator sau organizator. Astfel, prin utilizarea conjuncţiei sau textul de incriminare nu condiţionează angajarea răspunderii penale a organizatorului de obţinerea unui folos material de către acesta, folosul material putând fi obţinut fie de donator, fie de organizator, fie de către ambii.
Deopotrivă, prin aceeaşi critică recurenţii încearcă să acrediteze ideea că în absenţa realizării unui folos material nu pot fi subiecţii activi ai infracţiunii. Or, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din legea specială menţionată, subiectul activ poate fi orice persoană care organizează şi/sau efectuează prelevări de ţesuturi sau celule de origine umană, în condiţiile îndeplinirii şi a celorlalte elemente de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
Faptele donatoarelor de ovocite este incriminată distinct de dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora fapta persoanei de a dona organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în scopul obţinerii de foloase materiale, pentru sine ori pentru altul, constituie infracţiune, şi exced obiectului prezentei cauze.
Cu privire la a doua modalitate alternativă de comitere a infracţiunii - organizarea de activităţi ilegale de transplant de celule umane (ovocite) prelevate în mod legal de la paciente ale clinicii şi utilizarea frauduloasă a materialului genetic prelevat, în procedurile de fertilizare in vitro ale altor femei, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în fapt, 16 acte materiale de prelevare de celule (ovocite) de la paciente care nu şi-au dat consimţământul pentru donarea acestora către alte persoane, realizate în perioada decembrie 2010- septembrie 2011, după cum urmează:
În cursul lunii decembrie 2010
1. Martorei M. i-au fost prelevate un număr de 6 ovocite, însă doar 3 dintre acestea au fost folosite pentru crearea a trei embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte 3 ovocite an fost donate, fără consimţământul său, pacientei N..
2. Martorei O. i-au fost prelevate un număr de 14 ovocite, însă 7 dintre acestea au fost donate, fără consimţământul său, pacientelor P. (5 ovocite) şi Q. 2 (ovocite).
În cursul lunii ianuarie 2011
3. Martorei R. i-au fost prelevate un număr de 7 ovocite, însă doar 3 dintre acestea au fost folosite pentru crearea a 2 embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte 4 ovocite au fost donate, fără consimţământul său, pacientei S..
În cursul lunii februarie 2011
4. Martorei T. i-au fost prelevate mai multe ovocite, însă doar o parte dintre acestea au fost folosite pentru crearea de embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, restul de ovocile au fost donate pacientelor, U., V. şi W., fiind utilizate la crearea de embrioni pentru acestea, fără consimţământul martorei T..
În cursul lunii martie 2011
5. Martorei X. i-au fost prelevate 7 ovocite, însă o parte dintre acestea a fost folosită pentru crearea de embrioni, care i-au fost transplantaţi surorii acesteia (martora Y. surogat), cu consimţământul ambelor, fiind stabilit ca aceasta din urmă să devină mama surogat. Alte ovocite au fost donate fără consimţământul martorei X., pacientelor Z. şi AA..
În cursul lunii mai 2011
6. Martorei D. i-au fost prelevate un număr de 6 ovocite, însă doar 3 dintre acestea au fost folosite pentru crearea a trei embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte 3 ovocite an fost donate, fără consimţământul său, pacientei BB..
7. Martorei CC. i-au fost prelevate un număr de 6 ovocite, însă doar 3 dintre acestea au fost folosite pentru crearea a 3 embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte ovocite au fost donate, fără consimţământul său, pacientei DD..
8. Martorei EE. i-au fost prelevate un număr de 7 ovocite, însă doar 3 dintre acestea au fost folosite pentru crearea de embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte 4 ovocite au fost donate, fară consimţământul său, pacientei FF..
9. Martorei GG. i-au fost prelevate un număr de 6 ovocite, însă doar 3 dintre acestea au fost folosite pentru crearea unui embrion, care i-a fost transplantat acesteia, celelalte 3 ovocite au fost donate, fără consimţământul său, pacientei HH..
10. Martorei T. i-au fost prelevate un număr de 10 ovocite, însă doar o parte dintre acestea au fost folosite pentru crearea de embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, restul de 8 ovocite au fost donate, fără consimţământul său, pacientelor II. şi JJ..
În cursul lunii iunie 2011
11. Martorei KK. i-au fost prelevate un număr de 5 ovocite, însă doar unul dintre acestea a fost folosit pentru crearea unui embrion, care i-a fost transplantat acesteia, alte 4 ovocite au fost donate, fără consimţământul său, pacientei LL. .
12. Martorei MM. i-au fost prelevate un număr de 5 ovocite, însă doar una dintre acestea a fost folosită pentru crearea unui embrion, care i-a fost transplantat acesteia, alte 4 ovocite au fost donate, fără consimţământul său pacientei NN..
13. Martorei OO. i-au fost prelevate un număr mare de ovocite, însă doar o parte dintre acestea au fost folosite pentru crearea de embrioni, care i-au fost transplantaţi numitei PP., consimţământul ambelor părţi fiind exprimat prin înscrisurile notariale autentificate la Biroul Notarului QQ. sub nr. 761 şi nr. 762 din data de 10.06.2011. Alte 15 ovocite au fost donate, fără consimţământul martorei OO., pacientelor RR., SS. şi Q..
În cursul lunii iulie 2011
14. Martorei TT. i-au fost prelevate un număr de 10 ovocite, însă doar 5 dintre acestea au fost folosite pentru crearea a trei embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte 5 ovocite au fost donate, fără consimţământul său pacientei UU..
15. Martorei VV. i-au fost prelevate un număr de 12 ovocite, însă doar 5 dintre acestea au fost folosite pentru crearea a trei embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia, celelalte 7 ovocite au fost donate, fără consimţământul său pacientelor WW. şi XX. .
16. Martorei YY. i-au fost prelevate un număr de 10 ovocite, însă doar 2 dintre acestea au fost folosite pentm crearea de embrioni, care i-au fost transplantaţi acesteia. Alte 8 ovocite au fost donate, fără consimţământul său, pacientelor ZZ. şi AAA..
Deopotrivă, au fost reţinute şi 12 cazuri de implantare de embrioni creaţi cu ovocite prelevate de la alte paciente, fără consimţământul beneficiarelor, realizate în perioada decembrie 2010- septembrie 2011, astfel:
1. Martora Z. a beneficiat de primirea de ovocite prelevate de la pacientele BBB. şi CCC., care nu şi-au dat consimţământul la donarea de ovocite. Martora Z. nu şi-a dat consimţământul la primirea de ovocite donate din partea clinicii, ci doar şi-a dat consimţământul la donarea propriilor ovocite, însă doar pentru mama surogat DDD..
În cursul lunii martie 2011
2. Martora Z., a beneficiat de primirea de ovocite prelevate de la suspecta X., aceasta din urmă şi-a dat consimţământul la donarea propriilor ovocite însă doar pentru mama surogat Y.. De asemenea, suspecta Z. nu şi-a dat consimţământul la primirea de ovocite de la alte persoane, ci doar şi-a dat consimţământul la donarea propriilor ovocite, însă doar pentru mama surogat DDD..
3. Martora AA., a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la suspecta X., care şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite doar pentru mama surogat Y..
În cursul lunii mai 2011
4. Martora JJ. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora T. care nu şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite.
5. Martora BB. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martorele D. şi EEE., care nu şi-au dat consimţământul la donarea de ovocite.
În cursul lunii iunie 2011
6. Martora RR. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora OO., care şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite doar pentru beneficiara PP..
7. Martora NN. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora MM., care nu şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite. Suspecta NN. şi-a dat consimţământul la primirea de ovocite donate din partea clinicii, pentru a se forma embrioni pentru mama surogat FFF..
8. Martora LL. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora KK., care nu şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite. De asemenea, nici martora LL. nu şi-a dat consimţământul la primirea de ovocite pnse la dispoziţie de clinică.
În cursul lunii iulie 2011
9. Martora XX. a fost suspusă unei proceduri de prelevare de ovocite şi i-au fost transplantaţi 4 embrioni, unii dintre aceştia fiind formaţi cu 2 ovocite donate de martora VV., fără a exista consimţământul donatoarei şi fără a exista consimţământul primitoarei.
10. Martora UU. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora TT., care nu şi-a dat consimţimântul la donarea de ovocite.
11. Martora AAA. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora YY., care nu şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite.
12. Martora WW. a beneficiat de un transplant cu embrioni formaţi din ovocite prelevate de la martora TT., care nu şi-a dat consimţământul la donarea de ovocite.
Cu privire la acest palier al acuzaţiilor, recurenţii s-au apărat arătând că "utilizarea frauduloasă a materialului genetic" nu se regăseşte în cuprinsul normei de incriminare.
Înalta Curte constată că toate aceste proceduri de prelevare de material genetic de la diverse paciente, utilizarea acestuia la crearea de embrioni şi implantarea lor altor beneficiare, fără consimţământul pacientelor sau al beneficiarelor, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel, realizate de echipa medicală a clinicii S.C. F. S.A. din care făceau parte şi recurenţii C. şi A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât aceste activităţi se circumscriu elementului material constând în organizare şi/sau efectuare prelevări de ţesuturi sau celule de origine umană, acţiuni secondate de obţinerea unor foloase materiale care, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Timişoara, constau în contravaloarea procedurilor de fertilizare in vitro efectuate în condiţii de nelegalitate.
În legătură cu scopul obţinerii unui folos material pentru organizator, se mai notează că instanţa de apel a reţinut că, procedurile de fertilizare in vitro realizate fie fără consimţământul donatoarei de ovocite, fie fără acordul beneficiarei transplantului au produs anumite venituri atât inculpatei S.C. F. S.A., cât şi celorlalţi inculpaţi, ce aveau calitatea de administrator al clinicii, angajat al acesteia sau medic colaborator, venituri ce nu ar fi fost realizate dacă procedura de fertilizare in vitro s-ar fi desfăşurat conform dispoziţiilor legale, căci, în lipsa acordului unei paciente pentru donarea de ovocite sau a consimţământului pentru implantarea unor embrioni formaţi cu ovocite donate, procedurile de fertilizare in vitro nu s-ar mai fi realizat.
În concluzie, situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel şi redată mai sus reţine elementele de tipicitate prevăzute de lege pentru infracţiunea de la art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel încât criticile recurenţilor C. şi A., enunţate în susţinerea cererii de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., sunt nefondate.
Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. ar fi avut incidenţă, în contextul particular al cauzei, numai dacă devenea aplicabil cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în raport de infracţiunea incriminată de art. 157 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Altfel spus, numai dacă se justifica achitarea recurenţilor sub motivul neîntrunirii elementelor de tipicitate ale infracţiunii, atunci s-ar fi impus desfiinţarea soluţiei de încetare a procesului penal, dispusă în cauză pentru împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Referitor la solicitările recurenţilor privind latura civilă a cauzei, respectiv lăsarea nesoluţionată a acesteia, Înalta Curte precizează că acestea ar putea fi examinate strict ca o consecinţă a unei eventuale modificări a laturii penale a cauzei, în baza cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. Or, cum în cauză, faţă de cele prezentate anterior, nu operează modificări sub aspectul laturii penale, nu intervine nici analiza solicitărilor celor doi recurenţi pe latură civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi C. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1073/A din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenţii inculpaţi la plata a câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţi, în cuantum de câte 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi C. şi A. împotriva deciziei penale nr. 1073/A din 10 noiembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata a câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţi, în cuantum de câte 170 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 mai 2023.