Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulate de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, s-a respins contestaţia la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 23 din 05.04.2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, în dosarul nr. x/2016, şi în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată persoana condamnată la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 23 din 05.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2016, inculpatul A. a fost condamnat la: 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a 11-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 5 din C. pen. 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen.
S-a constatat că infracţiunile din cauză sunt în concurs real, potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, cu infracţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. de la 1969, pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969 şi art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 99 din data de 18 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2014, definitivă şi modificată prin decizia penală nr. 285/A din data de 31 octombrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, c (dreptul de a exercita profesia de avocat) din C. pen. din 1969.
Cu privire la latura civilă: inculpaţii B. şi A. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 252.260 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului; inculpaţii C. şi A. au fost obligaţi în solidarla plata sumei de 739.560 RON si accesorii calculate (dobânzi si penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) până la plata integrală a prejudiciului; s-a constatat că D. a achitat suma de 130. 605 RON si inculpatul E. a achitat 83.000 RON, fiind achitată suma totală de 213.605 RON către partea civilă Statul Român - ANAF Bucureşti prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
Prin decizia nr. 72/A/12.04.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2016, cu privire la latura civilă: în baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. împotriva S.C. F. S.R.L. şi S.C. G. S.R.L.; inculpaţii B. şi A. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 252 260 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor şi până la plata integrală a prejudiciului; inculpaţii C. şi A. au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 739.560 RON şi accesorii calculate (dobânzi şi penalităţi de întârziere datorate conform Codului de procedură fiscală) de la data comiterii faptelor până la plata integrală a prejudiciului; inculpaţii H., S.C. I. S.R.L., A. şi C., au fost obligaţi, în solidar, la plata sumelor ce reprezintă obligaţii fiscale accesorii obligaţiilor principale constând în sumele de 83.000 de RON şi respectiv, 130.605 RON, calculate de la data comiterii faptelor şi până la datele la care aceste sume au fost achitate efectiv.
A fost înlăturată dispoziţia privind restituirea către inculpata H. a sumei de 1000 de RON depusă la Trezoreria Municipiului Craiova, potrivit chitanţei Seria x nr. x din 23.11.2017, reprezentând prejudiciu în Dosarul nr. x/2016.
În baza art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus: instituirea popririi asupra tuturor conturilor şi măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile deţinute de inculpatul A., până la concurenţa sumelor de 739.560 RON şi respectiv, 252.260 RON, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente; instituirea popririi asupra tuturor conturilor şi măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute de C. până la concurenţa sumei de 739.560 RON, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente, A. şi B.; instituirea popririi asupra tuturor conturilor şi măsura sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile deţinute de B. până la concurenţa sumei de 252.260 RON, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente.
A fost redusă suma până la concurenţa căreia au fost menţinute măsurile asiguratorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului A. prin sentinţa apelată, măsuri instituite iniţial prin ordonanţa nr. 366/P/2014 din 25.08.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de la 2.355.347 RON, la nivelul sumei de 991.820 RON, precum şi dobânzile şi penalităţile aferente acesteia şi respectiv, dobânzile şi penalităţile aferente prejudiciului recuperat de inculpaţii E. şi D..
Prin decizia 447 din 13.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2013, de asemenea definitivă, instanţa a dispus ca pârâtul A. să suporte cu titlu de pasiv rămas neacoperit, în cadrul procedurii insolventei debitoarei S.C. F. S.R.L., suma de 891.259 RON.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie la executare persoana condamnată A..
În cererea sa, persoana condamnată a susţinut că motivele de nelegalitate şi netemeinicie vizează lămurirea întinderii şi aplicării titlului executoriu, neefectuarea de compensări legale obligatorii în cuprinsul sentinţei, nerespectarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri civile, autoritate obligatorie conform deciziei 102/2021 a CCR, dubla urmărire a creanţei, nerespectarea principiului non bis in idem, exercitarea inadmisibilă şi nelegală a acţiunii civile în procedura de insolvenţă, dar şi a cererii de constituire de parte civilă pentru aceeaşi creanţă provenită din aceleaşi raporturi juridice ale aceleaşi societăţi.
Analizând contestaţia la executare prin prisma motivelor invocate, Curtea a reţinut că pentru a fi incidente dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. este necesară îndeplinirea a două condiţii, prima fiind aceea ca incidentul să intervină în timpul executării, fiind vorba despre o împrejurare care să nu fi fost avută în vedere la pronunţarea hotărârii de condamnare, iar cea de a doua condiţie, se referă la împrejurarea ca incidentul să se refere la executarea hotărârii fără să aducă schimbări în dispozitivul hotărârii definitive, să respecte deci autoritatea de lucru judecat.
În practica judiciară s-a statuat inadmisibilitatea contestaţiei la executare prin care s-a solicitat reexaminarea cuantumului pagubei stabilite printr-o hotărâre definitivă. Aplicat la speţa de faţă, s-a reţinut că aspectele supuse analizei de către contestatorul A. nu se circumscriu cerinţei textului de lege considerat ca fiind operant în speţă, art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, mai ales că decizia penală contestată este definitivă.
Contestatorul condamnat A. şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la soluţia dispusă de instanţa de apel cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul obligării contestatorului la plata către partea civilă ANAF a sumelor decurgând din dosarele x/2014 şi y/2016, solicitând înlăturarea acestei soluţii, în condiţiile în care, încă din anul 2014 s-a admis cu titlu definitiv atragerea răspunderii pretinsului administrator al F. S.R.L., inculpatul A..
Practic, contestatorul reclamă netemeinicia deciziei penale contestate sub aspectul laturii civile, în sensul că în mod greşit a fost admisă acţiunea civilă formulată de intimata parte civilă ANAF DGRFP Craiova împotriva contestatorului, în condiţiile în care intimata parte civilă ANAF DGRFP Craiova a demarat procedurile de executare, având ca titlu executoriu hotărârea pronunţată în dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Craiova.
Temeiul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu permite analiza temeiniciei soluţiei date pe latură civilă, ci doar clarificarea unei nelămuriri rezultată din modul ambiguu al exprimării de către instanţa ce a soluţionat în mod definitiv cauza penală. Pe de altă parte, s-a constatat că potrivit art. 600 alin. (3) C. proc. pen. care poartă denumirea marginală contestaţia privind executarea dispoziţiilor civile, contestaţia împotriva actelor de executare se soluţionează de către instanţa civilă potrivit legii civile.
În raport de dispoziţiile art. 712 C. proc. civ., art. 714 alin. (3) C. proc. civ. prevede, s-a constată că pentru analiza dublei executări silite a contestatorului A. în temeiul aceleaşi creanţe calea legală era contestarea, pe calea unei acţiuni la instanţa civilă, a actului de executare (somaţia) emis în cadrul executării silite pornite de intimata parte civilă ANAF DGRFP Craiova în baza titlului executoriu reprezentat de decizia penală contestată. În contextul redat, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare a constatat, verificând integral considerentele sentinţei penale de condamnare şi corespondenţa dintre acestea şi dispozitiv, că nu există neconcordanţe, nelămuriri ori ambiguităţi în ce priveşte cuantumul sumei stabilite în sarcina contestatorului condamnat A. cu titlu de prejudiciu datorat în solidar cu coinculpaţii C. şi B..
Or, în contextul în care contestatorul condamnat a susţinut că este supus unei proceduri de executare silită care are în vedere (aproximativ) dublarea sumei menţionate în dispozitivul sentinţei penale de condamnare, iar aceste acte de executare contravin, în opinia sa, nu doar dispozitivului, ci şi considerentelor sentinţei, apare ca evidentă concluzia că nelămurirea nu derivă din conţinutul hotărârii care se execută, acesta fiind lipsit de echivoc sub aspectul întinderii prejudiciului reţinut în sarcina contestatorului, ci din modalitatea în care sentinţa penală a fost pusă în executare de partea civilă, în vederea recuperării pagubei cauzate prin infracţiune.
Faţă de ansamblul considerentelor ce preced, în temeiul art. 598 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A..
Împotriva sentinţei penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2023 a formulat contestaţie contestatorul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub dosar nr. x/2023, cu prim termen iniţial de judecată la data de 12 martie 2024, când, la solicitarea apărătorului contestatorului, pentru pregătirea apărării a fost amânată cauza la data de 23 aprilie 2024.
În susţinerea contestaţiei, în esenţă, a solicitat admiterea contestaţiei, casarea sentinţei apelate şi, în principal, să se dispună o soluţie de trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia, iar în subsidiar, a solicitat reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de control şi admiterea contestaţiei, având în vedere modalitatea în care au fost stabilite prin sentinţă accesoriile fiscale la creanţele urmărite, având în vedere faptul că instanţa de fond nu a respectat autoritatea de lucru judecat, ajungându-se în mod efectiv la dublarea obligaţiei de plată, precum şi priveşte nerespectarea principiului " electa una via non datur recursus al alteram" şi a Deciziei nr. 1777 din 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât Agenţia Naţională de Administrare a Finanţelor Publice şi-a exercitat, de două ori dreptul la opţiune, o dată prin înscrierea la masa credală a societăţii şi în al doilea rând prin constituirea de parte civilă.
Examinând contestaţie declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Contestaţia la executare reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestaţie la executare nu se pot invoca aspecte ce ţin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei
În speţa de faţă, contestatorul condamnat A. a solicitat practic lămurirea titlului, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a accesoriilor, precum şi compensarea sumei de 213.605 RON.
Se reţine, în principal, faptul că, în drept, contestatorul nu a invocat dispoziţiile prevăzute de art. 597 rap. la art. 598 alin. (1) lit. a) - d) din C. proc. pen., fiind invocate dispoziţiile art. 712 alin. (2), art. 714 alin. (3) şi art. 713 alin. (3) din C. proc. civ. şi decizia Curţii Constituţionale nr. 102/2021.
Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.
Pe calea contestaţiei la executare pot fi soluţionate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situaţiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanţe la momentul soluţionării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat şi stabilităţii raporturilor juridice.
Deşi legea penală ori procesual penală nu oferă o definiţie noţiunii autorităţii de lucru judecat, nu îi identifică natura şi nici regimul juridic, aşa cum o face legea civilă, principiul funcţionează deplin şi în dreptul procesual penal. Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluţionează un raport de drept substanţial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident şi în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluţionează chestiuni privind faza de executare a procesului penal.
În cauză, criticile contestatorului privesc nemulţumirea acestuia relativ la soluţionarea laturii civile, în sensul obligării contestatorului la plata către partea civilă ANAF, a sumelor decurgând din dosarele x/2014 şi y/2016, solicitând înlăturarea acestei soluţii, în condiţiile în care, încă din anul 2014 s-a admis cu titlu definitiv atragerea răspunderii pretinsului administrator al F. S.R.L., inculpatul A..
Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a laturii civile, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat, stabilităţii raporturilor juridice.
Temeiul prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu permite analiza temeiniciei soluţiei date pe latură civilă, ci doar clarificarea unei nelămuriri rezultată din modul ambiguu al exprimării de către instanţa ce a soluţionat în mod definitiv cauza penala. În ceea ce priveşte termenul de "nelămurire" doctrina şi practica judiciară au statuat că prin aceasta se înţelege neclaritatea, imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care urmează a fi pusă în executare. În situaţia în care se constată că dispozitivul hotărârii este neclar, promovarea unei contestaţii la executare se impune doar în măsura în care explicitarea acestuia nu este posibilă pe baza considerentelor hotărârii.
În consecinţă, constatând că în cauză nu există nicio nelămurire sau împiedicare şi nici un motiv care să vizeze amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de declarată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 99 din data de 28 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.
Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.