Şedinţa publică din data de 23 mai 2024
Asupra cauzei de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 767 din data de 20.06.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2022, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin neapelare la data de 25.01.2023.
În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată, respectiv 3 ani şi 6 luni, cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală şi aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni, impunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (4) din C. pen. a fost dedusă din pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin hotărâre partea executată de la data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin neapelare la data de 25.01.2023.
În baza art. 45 alin. (6) din C. pen. au fost menţinute măsurile de siguranţă aplicate prin sentinţa penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală.
În baza art. 399 alin. (1) şi (4) din C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 778/P/JDL din data de 29.12.2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 72 din C. pen., au fost deduse durata reţinerii şi a arestării preventive, de la data de 21.12.2021 la data de 29.12.2021.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 10.12.2021 inculpatul A., în calitatea sa de director general adjunct al Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Aparatul Central, i-a pretins martorei B., pentru sine, suma de 2.000 euro pentru a o angaja pe fiica sa, denunţătoarea C. la A.P.I.A. - Aparatul Central şi, ulterior să efectueze transferul acesteia la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Călăraşi, în două tranşe, prima înainte de angajare şi a doua după angajare, iar la data de 21.12.2021, în jurul orelor 13, în parcul din faţa Teatrului Naţional Bucureşti, a primit de la denunţătoarea C. prima tranşă, în valoare de 5.000 RON, din suma totală pretinsă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Tribunalul a reţinut că la data săvârşirii faptei inculpatul deţinea funcţia de director general adjunct 2 în cadrul APIA, Aparatul Central, impunându-se o primă observaţie referitoare la funcţia deţinută de inculpat ca fiind una de mare vizibilitate şi de mare responsabilitate, practic a doua funcţie în structura APIA. Astfel, s-a constatat că potrivit fişei postului acesta îi înlocuia pe directorul general şi ceilalţi doi directori general adjuncţi.
Procurorul a identificat ca fiind sfera atribuţiilor de serviciu în competenţa inculpatului pentru care a primit bani de la denunţătoare cele prevăzute în fişa postului, pct. 36: "face propuneri privind încadrarea în muncă, promovarea, transferul sau încetarea raportului de serviciu sau, după caz, a contractului individual de muncă pentru personalul din subordine".
A reţinut tribunalul, contrar celor menţionate de procuror în rechizitoriu, că propunerile privind încadrarea în muncă privesc personalul din subordine, după cum poate rezulta în mod evident din interpretarea gramaticală şi teleologică a respectivei dispoziţii.
Astfel, s-a arătat că propunerile privind încadrarea în muncă vizează încadrarea în clase, grade, trepte, etc., specific funcţiei publice; acesta fiind sensul, rezultă şi din alte dispoziţii ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al APIA, Aparatul Central . Spre exemplu, potrivit art. 36 lit. k), Serviciul stabilire drepturi salariale şi gestiune funcţii publice "monitorizează modificările intervenite în raportul de serviciu al salariaţilor din aparatul central (mobilitate, încadrare, stabilire drepturi salariale, tranşă de vechime, etc.) şi actualizează lunar statul nominal de personal pentru aparatul central al Agenţiei" - fiind acelaşi sens pe care îl are în vedere şi atribuţia din fişa postului directorului general 2, aici apărând mult mai evident faptul că nu este vorba de încadrare în muncă, astfel cum a interpretat procurorul.
Pe de altă parte, absolut firesc, inculpatul din poziţia pe care o deţinea avea vocaţia reală de a face parte din comisia de concurs, poziţie din care putea să faciliteze angajarea denunţătoarei.
Evident, deşi a negat acest aspect, inculpatul i-a spus denunţătoarei că îi va da subiectele; chiar dacă nu a terminat propoziţia, în context aceasta a fost singura interpretare rezonabilă.
În fine, atribuţiile legate de transferul denunţătoarei, aceasta odată angajată în aparatul central, au fost considerate lipsite de echivoc, arătându-se conştient şi inculpatul de acest aspect, pe care l-a recunoscut (constrâns, evident, de conţinutul înregistrărilor în mediu ambiental), însă l-a bagatelizat, astfel cum s-a arătat, ...i-am răspuns că doar prin examen la Bucureşti, însă ulterior aş putea să rezolv cu un transfer la APIA Călăraşi. Am spus acest lucru, având în vedere faptul că eram convins că C. nu avea capacitatea necesară pentru a fi admisă în urma unui examen. Transferul ulterior era o chestiune lipsită de seriozitate…".
A reţinut tribunalul, inculpatul prin funcţia pe care o deţinea, avea în sfera atribuţiilor de serviciu competenţe legate de angajarea şi transferul denunţătoarei.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Astfel, inculpatul A. a realizat elementul material al laturii obiective al infracţiunii de luare de mită pretinzând martorei B. şi primind bani de la denunţătoarea C. pentru ca prin exercitarea atribuţiilor de serviciu să determine angajarea acesteia din urmă şi apoi să o transfere la APIA Călăraşi.
Precum s-a arătat mai sus, modalităţile alternative în care inculpatul a realizat activitatea infracţională, pretindere şi primire, sunt integrabile unităţii naturale a infracţiunii (pretindere, realizată la data de 10.12.2021, şi primire, la data de 21.12.2021, cu privire la suma de 5.000 RON), infracţiunea consumându-se la momentul 10.12.2021, când inculpatul a pretins suma de 2.000 euro martorei B..
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că acţiunile menţionate anterior au fost comise în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în atribuţiile de serviciu ale inculpatului A..
În cauză, s-a constatat că urmarea imediată s-a produs, fapta săvârşită creând o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii instituţiilor publice, în condiţii care să asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie să se bucure funcţionarii publici, legătura de cauzalitate rezultând ex re.
S-a apreciat că din punct de vedere subiectiv, inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor, urmărind producerea lor prin comiterea infracţiunii, ceea ce caracterizează forma de vinovăţie a intenţiei directe [art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen..].
În consecinţă, a reţinut tribunalul că dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpatul A., impunându-se condamnarea acestuia în conformitate cu art. 396 alin. (2) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 56/A din 18.01.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de către A. împotriva sentinţei penale nr. 767 din data de 20.06.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală în dosarul nr. x/2022.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:
A descontopit pedepsele rezultante principală, complementară şi accesorie aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care l-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În temeiul art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pe o perioadă de 2 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării aceloraşi drepturi.
În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, definitivă prin neapelare la data de 25.01.2023.
În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. şi art. 38 alin. (1) din C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în cauză de 2 ani închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1478 din 28.12.2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală şi a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a constatat, printre altele, că din înscrisurile existente la dosar, că la momentul săvârşirii faptei inculpatul A. exercita funcţia de director general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (în continuare APIA), Aparatul Central, prin detaşare, potrivit deciziei nr. 1902/01.09.2020, modificată prin decizia nr. 1938/03.09.2020 . Anterior, inculpatul a exercitat funcţia de director executiv adjunct în cadrul Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Centrul Judeţean Călăraşi.
Deşi în actul de sesizare se reţine că în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului pentru care a primit bani de la denunţătoare ar fi cele prevăzute în fişa postului, pct. 36: "face propuneri privind încadrarea în muncă, promovarea, transferul sau încetarea raportului de serviciu sau, după caz, a contractului individual de muncă pentru personalul din subordine", în mod just tribunalul a reţinut că propunerile privind încadrarea în muncă privesc personalul din subordine.
Totodată, acest aspect a fost subliniat şi de completul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Constanţa, ce a soluţionat contestaţia formulată împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea nr. 778/P/JDL/29.12.2021 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2021 reţinându-se că respectiva atribuţie vizează personalul din subordine.
Curtea, în acord cu tribunalul, a constatat că propunerile privind încadrarea în muncă vizează încadrarea în clase, grade, trepte, etc., specific funcţiei publice, aspect care rezultă şi din prevederile art. 36 lit. k) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al APIA, Aparatul Central: serviciul stabilire drepturi salariale şi gestiune funcţii publice "monitorizează modificările intervenite în raportul de serviciu al salariaţilor din aparatul central (mobilitate, încadrare, stabilire drepturi salariale, tranşă de vechime, etc.) şi actualizează lunar statul nominal de personal pentru aparatul central al Agenţiei.
Pe de altă parte, ocupând funcţia de director general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, inculpatul putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi, după cum poate rezulta şi din prevederile art. 36 lit. v), care fac referire la faptul că Serviciul stabilire drepturi salariale şi gestiune funcţii publice, care "colaborează cu direcţiile de specialitate din aparatul central şi cu centrele judeţene în vederea stabilirii necesarului suplimentar de personal ca urmare a implementării recomandărilor cuprinse în rapoartele întocmite de auditorii CE… etc.".
Totodată, din procesul-verbal întocmit cu ocazia flagrantului rezultă fără echivoc faptul că inculpatul i-a spus martorei denunţătoarei:, (..) decât asta i-am spus lu’ maică-ta, cu cât demarez mai repede ... deci minim 45 de zile ... cam în 60 de zile se ... se face concursul ... 45 de zile e minim pe lege din momentul în care demarez procedura".
Inculpatul a arătat faptul că nu a spus niciun moment denunţătoarei că îi va pune la dispoziţie subiectele, după cum, de altfel, nici nu avea competenţe în ceea ce priveşte recrutarea de personal şi nici nu a făcut parte din vreo comisie de concurs la APIA Central, ci a făcut parte din comisie de concurs de 2-3 ori la APIA Călăraşi.
Curtea a constatat, atât prin raportare la dispoziţiile legale invocate, dar şi materialul probator administrat în cauză şi la modul în care însuşi inculpatul s-a raportat la atribuţiile sale de serviciu în interacţiunea cu martorii audiaţi în cauză, că prin funcţia pe care inculpatul o deţinea, acesta avea în sfera atribuţiilor de serviciu competenţe legate de angajarea şi transferul denunţătoarei.
Astfel, martora denunţătoare a arătat faptul că la data de 10.12.2021, mama sa, martora B. (care lucra în cadrul APIA Călăraşi) s-a întâlnit la petrecerea de sfârşit de an de la APIA Călăraşi cu inculpatul A., care, în schimbul promisiunii angajării denunţătoarei la APIA, Aparatul Central, şi ulterior transferarea acesteia la APIA Călăraşi, a solicitat suma de 2.000 euro, jumătate înainte de angajare şi restul ulterior angajării. A arătat denunţătoarea în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, faptul că mama sa, martora B., nu a participat efectiv la petrecere, organizată la restaurantul Dunărea din Călăraşi, dar auzind că la petrecere va veni şi inculpatul A. a mers la restaurant pentru a discuta cu el, scopul întâlnirii mamei denunţătoarei cu inculpatul fiind acela de a-l întreba dacă ar putea ajuta să o ajute pe fiica martorei să o angajeze la APIA. În cursul acestei întâlniri, tot potrivit declaraţiilor denunţătoarei, cei doi au stabilit ca martora să-l sune pe inculpat, ...atunci când are banii.’’.
Martora denunţătoare a relatat în faţa instanţei aceleaşi aspecte, precizând că motivul formulării denunţului l-a constituit faptul că a fost deranjată ("s-a supărat") de faptul că inculpatul, deşi pretindea că este prieten de familie cu părinţii săi, a cerut bani în schimbul angajării sale. A mai arătat martora faptul că dorea să schimbe locul de muncă (era angajată la Poliţia Locală) şi să se angajeze la APIA. De asemenea, a arătat denunţătoarea că s-a întâlnit cu inculpatul în faţa Teatrului Naţional Bucureşti şi i-a dat suma de bani, după ce anterior i-a fost montată tehnică de înregistrare de către organele de urmărire penală. Cu prilejul respectivei întâlniri, inculpatul i-a spus denunţătoarei faptul că îi va da subiectele pentru examen şi o va transfera apoi la Călăraşi.
Împrejurările de fapt relatate de către martora denunţătoare sunt confirmate de elementele de fapt ce rezultă din declaraţiile martorei B., care a confirmat susţinerile inculpatului în sensul că pe lângă relaţiile de serviciu cu inculpatul A., a avut cu acesta şi o relaţie de prietenie mai strânsă, în sensul că o cunoştea pe soţia acestuia de foarte mulţi ani; de asemenea, naşii de cununie ai martorei şi ai inculpatului erau comuni, mergeau la petreceri împreună. Martora a arătat că după ce inculpatul a fost detaşat la Bucureşti, au ţinut legătura telefonic şi în acest context l-a întrebat pe inculpat dacă ar avea posibilitatea să o angajeze în cadrul APIA pe fiica sa, având în vedere că mai fuseseră scoase posturi la concurs. Inculpatul i-a răspuns că fuseseră "scoase pentru altcineva", iar martora a menţionat în declaraţia dată în faţa instanţei că nu a înţeles exact sensul răspunsului inculpatului, dar a înţeles că nu s-a putut în ceea ce o priveşte pe C.... Cu privire la acest aspect, a arătat martora că au discutat cu aproximativ un an înainte de data de 10.12.2021, în două rânduri.
Aceste aspecte relatate de martoră se coroborează cu cele declarate de către inculpat în declaraţia dată în faţa instanţei, precizând acesta că a formulat un autodenunţ la DNA Constanţa în ceea ce priveşte angajarea D. şi transferul acesteia.
Tot martora B. a arătat că înainte cu aproximativ o săptămână de petrecerea de la APIA Călăraşi l-a contactat pe inculpat şi l-a întrebat din nou dacă se vor mai scoate posturi de debutant la APIA Călăraşi, iar cu o zi - două înainte de petrecerea din data de 10.12.2021, inculpatul a contactat-o şi i-a spus să se întâlnească pentru a discuta; cei doi s-au întâlnit în apropierea restaurantului unde avea loc petrecerea. În cadrul discuţiei, a arătat martora, inculpatul A. i-a comunicat acesteia că "o să vorbească", sau "a vorbit" în legătură cu angajarea fiicei sale la APIA, însă va trebui să îi dea 1.000 euro înainte şi 1.000 euro după angajare. I-a transmis martora acest lucru fiicei sale, martora denunţătoare C., exprimând totuşi îndoiala "ştiind că nu avem aceşti bani". Ulterior, inculpatul A. i-a trimis un mesaj prin care o întreba "ne grăbim şi noi puţin cu treaba aceea?", la care martora i-a răspuns că va veni C. la Bucureşti.
Potrivit procesului-verbal de flagrant din data de 21.12.2021 în parc, în faţa intrării principale în Teatrul Naţional Bucureşti, la ora 13:10, denunţătoarea s-a întâlnit cu inculpatul A. şi i-a remis acestuia suma de 5.000 RON, compusă din bancnote cu privire la care anterior se procedase la "înserierea’’ acestora (proces-verbal din data de 20.12.2021, filele x DUP). Cu ocazia întâlnirii dintre denunţătoare şi inculpat, s-a încheiat procesul-verbal de redare a interceptărilor efectuate în mediul ambiental .
Potrivit menţiunilor procesului-verbal de flagrant, inculpatul A. a arătat faptul că suma de bani a primit-o de la fiica prietenilor de familie, E. şi B., fiind solicitată cu împrumut de la aceasta din urmă.
În declaraţiile date în cursul procesului penal, inculpatul a arătat că a avut, dincolo de o relaţie de serviciu şi, respectiv apropiată între familii, şi o relaţie intimă cu martora B.. A confirmat faptul că pe data de 10.12.2021 a purtat discuţii cu B., în condiţiile în care a fost invitat să participe la petrecerea de sfârşit de an la APIA Călăraşi, în condiţiile relatate de martoră, dar că, în acel context, inculpatul i-a solicitat martorei suma de 2.000 euro cu împrumut. ...Aceasta a fost de acord, însă i-a spus să nu afle E., soţul său, şi că nu poate să-i dea inculpatului 2.000 euro în decembrie, întrucât veneau sărbătorile. Martora i-a spus că-i dă 1.000 euro în luna decembrie şi 1.000 euro ulterior, după sărbători. Mai mult, inculpatul i-a propus acesteia ca la momentul la care vine la Bucureşti pentru a-i remite suma de 1.000 euro, să petreacă şi o noapte împreună.
Inculpatul a confirmat şi faptul că s-a discutat despre problema angajării fiicei martorei, C., la APIA în sensul că martora i-a reproşat inculpatului faptul că "a ajutat-o" pe D. la angajare la APIA Călăraşi. Inculpatul a arătat, cu privire la acest aspect, că a formulat autodenunţ la DNA Constanţa, întrucât, fiind într-o relaţie extraconjugală cu D., a intervenit la directorul de la APIA Călăraşi şi apoi la directorul general pentru transferul acesteia. În ceea ce priveşte angajarea martorei C. la APIA, a arătat inculpatul faptul că, după părerea sa, aceasta nu îndeplinea condiţiile (de ordin moral şi intelectual) pentru a îndeplini o funcţie publică, aspecte pe care nu i le-a comunicat martorei. Inculpatul a mai relatat că i-a spus martorei despre posibilitatea înscrierii fiicei acesteia la un concurs la Bucureşti, unde chiar la momentul respectiv era un concurs în desfăşurare şi unde nu se înscrisese nimeni. La întrebările insistente ale martorei cum poate să ajungă la APIA, inculpatul i-a răspuns martorei că doar prin examen la Bucureşti, însă ulterior aş putea să rezolv cu un transfer la APIA Călăraşi. În legătură cu aceste afirmaţii, inculpatul a arătat că le-a făcut convins fiind că C. nu avea capacitatea pentru a fi admisă în urma unui examen. Transferul ulterior era o chestiune lipsită de seriozitate.
Inculpatul a confirmat şi faptul că a trimis un mesaj martorei "dacă ne grăbim cu problema respectivă", precizând că mesajul era eliptic, tocmai pentru a nu afla soţul martorei, şi în perspectiva întâlnirii intime ce urma a avea loc, în jurul datei de 19.12.2021 a primit mesaj de la martora B. în sensul că urma ca banii să-i primească de la C., care oricum venea pentru o altă problemă în Bucureşti.
În plus, aşa cum s-a arătat, atâta timp cât inculpatul ocupa funcţia de director general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi şi tot în virtutea acestei funcţii avea vocaţia reală de a face parte din comisia de concurs, context în care putea să faciliteze angajarea denunţătoarei, inclusiv prin comunicarea subiectelor, deşi o astfel de posibilitate a fost negată de către inculpat.
Totodată, chiar inculpatul admite că martora B. a discutat cu el problema angajării fiicei martorei, C., la APIA în sensul că martora i-a reproşat inculpatului faptul că "a ajutat-o" pe D. la angajare la APIA Călăraşi. Ca atare, martora se raporta la inculpat ca fiind o persoană care poate "ajuta, alte persoane să se angajeze/transfere, iar inculpatul a arătat că a formulat autodenunţ la DNA Constanţa, întrucât a intervenit la directorul de la APIA Călăraşi şi apoi la directorul general pentru transferul numitei D.. Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal de flagrant din data de 21.12.2021 şi al celui de redare în formă scrisă a interceptărilor efectuate în mediul ambiental rezultă că inculpatul spune textual martorei denunţătoare de două ori despre "delegarea’’ de la Bucureşti la Călăraşi:, Dar te.., îşi dau delegare la Călăraşi dacă nu vrei aici (la Bucureşti - sbl. ns.); da, dacă nu vrei să stai aici…, dacă nu vreţi să staţi aici (..) îţi dau delegare acolo până când….
Ca atare, curtea de apel a reţinut că este dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că banii au fost pretinşi de către inculpat în schimbul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, în vederea angajării şi apoi a transferării denunţătoarei, legătura dintre suma de bani primită şi exercitarea atribuţiilor de serviciu rezultând în mod indubitabil din înregistrările în mediul ambiental, astfel cum au fost analizate. În plus, chiar din procesul-verbal de redare în formă scrisă a interceptărilor efectuate în mediul ambiental rezultă că martor C. întreabă: "Şi îţi dau restul după aia?";, iar inculpatul A.: "După, da. Ştie joaca!" "Îţi dau eu ... Tu te duci şi dai concurs";, ... cu cât demarez mai repede ...", ... îţi dau delegare la Călăraşi dacă nu vrei să stai aici ..."). Curtea a constatat că s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. se face vinovat de comiterea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 04.04.2024, când s-a stabilit termen la data de 25.04.2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.
În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menţionat că, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Sub aspectul motivării cazului invocat s-a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru fapta de a primi cu împrumut de la un prieten de familie o sumă de bani, fără nicio legătură cu atribuţiile profesionale şi chiar fără ca în fişa postului să existe o atribuţie în acest sens.
În concret, s-a arătat că, în decembrie 2021, inculpatul s-a întâlnit cu o prietenă de familie, B., şi i-a cerut o sumă de bani cu împrumut, aşa cum procedase şi cu alte ocazii, însă niciun moment această discuţie nu a fost legată de angajarea C., aceasta fiind deja angajată şi avea calitatea de funcţionar public, în cazul său fiind suficient un transfer.
S-a susţinut, totodată, că în mod greşit s-a reţinut că inculpatul, prin funcţia pe care o deţinea, avea în sfera atribuţiilor de serviciu competenţe legate de angajarea şi transferul denunţătoarei.
Prin încheierea de şedinţă din data de 25 aprilie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. şi s-a acordat termen pentru data de 23 mai 2024.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, apreciază că recursul în casaţie declarat inculpatul A. este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" şi care se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.
În esenţă, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu există legătură cu atribuţiile profesionale şi fără ca în fişa postului să existe o atribuţie care să-i permită angajarea unei persoane.
În fapt, acuzaţia adusă inculpatului a constat în aceea că la data de 10.12.2021, având calitatea de director general adjunct al Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură - Structura Centrală, i-a pretins martorei B., pentru sine, suma de 2.000 euro, pentru a o angaja pe fiica sa, denunţătoarea C. la A.P.I.A. - Structura Centrală şi, ulterior, a o transfera la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Călăraşi, bani pe care inculpatul îi dorea a fi remişi în două tranşe, prima înainte de angajare şi a doua după angajare, respectiv în data de 21.12.2021, în jurul orei 13, în parcul din faţa Teatrului Naţional Bucureşti, a primit de la denunţătoarea C. prima tranşă, în valoare de 5.000 RON (echivalentul a 1.000 euro), din suma totală pretinsă (echivalentul a 2.000 euro), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
Potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri
Astfel, se observă că modificările survenite în legislaţia penală cu privire la infracţiunea de luare de mită au în vedere înlocuirea expresiei "în scopul" cu aceea de "în legătură cu" îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcţionarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Această "înlocuire" semnifică condiţionarea ca pretinderea, primirea de bani sau alte foloase să se facă în legătură cu atribuţia de serviciu a celui în cauză.
În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 2/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat că "În ceea ce priveşte actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretinde, se primeşte, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite - ca şi condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii - trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act contrar acestor îndatoriri. (...)
Prin "act privitor la îndatoririle de serviciu" se înţelege actul care are legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ al infracţiunii de luare de mită.
Prin urmare, atribuţiile de serviciu concrete ale subiectului activ reprezintă o condiţie a laturii obiective a infracţiunii, în sensul că fapta trebuie să se raporteze la aceste atribuţii concrete, să aibă legătură şi să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului.
În acelaşi sens este jurisprudenţa instanţei supreme, a se vedea decizia penală nr. 867/RC/19.12.2023 a ÎCCJ, secţia penală.
Privitor la fapta ce face obiectul acuzaţiei penale, potrivit rechizitoriului, se reţine că aceasta se referă la pretinderea de către inculpat, pentru sine, a sumei de 2.000 euro, pentru a angaja pe fiica mituitoarei la A.P.I.A. - Structura Centrală şi, ulterior, a o transfera la A.P.I.A. - Centrul Judeţean Călăraşi.
Instanţa supremă constată că, ceea ce este definitoriu pentru a stabili dacă fapta constituie sau nu infracţiunea de luare de mită, este stabilirea împrejurării dacă sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului A. cuprinde competenţa de "angajare de personal în cadrul A.P.I.A." pentru a exista corelaţie între pretinderea şi primirea de bani şi atribuţia de serviciu a acestuia.
Atât tribunalul cât şi curtea de apel au combătut argumentele procurorului conchizând că atribuţia de serviciu identificată de acuzare se referă exclusiv la personalul din subordine, din aparat de lucru propriu, deci la personalul încadrat în muncă, ci nu la recrutarea externă. Cu toate acestea, cele două instanţe au identificat din oficiu un alt set de competenţe pe care le-au considerat proprii să compună sarcini apte de a întregi sferă atribuţiilor concrete de serviciu, astfel încât să atragă angajarea răspunderii penale a inculpatului A..
Sub un prim aspect, Înalta Curte subliniază că prin acest procedeu cele două instanţe au depăşit limitele cu care au fost legal învestite. Potrivit art. 371 C. proc. pen., "judecata se mărgineşte la faptele arătate în actul de inculpare", ceea ce semnifică interdicţia de a identifica temeiuri peste actul de sesizare în vederea stabilirii existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului, atunci când deliberează asupra cauzei, conform art. 393 alin. (2) C. proc. pen.. Această interdicţie este cu atât mai evidentă cu cât exercitarea funcţiilor judiciare este separată şi expres delimitată prin art. 3 C. proc. pen.
În al doilea rând, aşa cum a motivat instanţa de apel, se reţine că în sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului sunt cele prevăzute în fişa postului, pct. 36: "face propuneri privind încadrarea în muncă, promovarea, transferul sau încetarea raportului de serviciu sau, după caz, a contractului individual de muncă pentru personalul din subordine", astfel că propunerile privind încadrarea în muncă privesc personalul din subordine.
Acest aspect a fost evidenţiat încă din faza de urmărire penală, de către completul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Constanţa, care a soluţionat contestaţia formulată împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea nr. 778/P/JDL/29.12.2021 a Curţii de Apel Constanţa pronunţată în dosarul nr. x/2021 reţinându-se explicit că respectiva atribuţie vizează personalul din subordine.
Astfel, propunerile privind încadrarea în muncă ce constituie atribuţii ale inculpatului vizează încadrarea în clase, grade, trepte, etc., specific funcţiei publice, aspect care rezultă şi din prevederile art. 36 lit. k) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al APIA, Aparatul Central: serviciul stabilire drepturi salariale şi gestiune funcţii publice "monitorizează modificările intervenite în raportul de serviciu al salariaţilor din aparatul central (mobilitate, încadrare, stabilire drepturi salariale, tranşă de vechime, etc.) şi actualizează lunar statul nominal de personal pentru aparatul central al Agenţiei.
Argumentele instanţei de apel, în sensul că ocupând funcţia de director general adjunct în cadrul APIA, inculpatul putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi, (potrivit art. 36 lit. v), şi că tot în virtutea acestei funcţii avea vocaţia reală de a face parte din comisia de concurs, context în care ar fi putut facilita angajarea promisă, sunt unele care nu se suprapun peste planul acuzaţiei, sunt exterioare acestuia şi concretizează, mai degrabă, un plan speculativ, incompatibil cu un act de justiţie bazat pe supremaţia legii.
Înalta Curte, în opinie majoritară, consideră că faptele inculpatului A. nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare de mită, nefiind îndeplinită inclusiv condiţia ataşată laturii obiective a infracţiunii, respectiv ca fapta să aibă legătură cu atribuţiile de serviciu ale subiectului activ, printre atribuţiile inculpatului neregăsindu-se încadrarea în muncă de personal nou şi, doar, a personalului din subordine, în cadrul Aparatului Central al APIA.
În acest context, se apreciază că inculpatul nu avea atribuţii privind încadrarea în muncă a personalului nou, iar motivarea instanţei de apel conform căreia acesta putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi, după cum poate rezulta şi din prevederile art. 36 lit. v) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al APIA, întrucât ocupa funcţia de director general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, nu conferă inculpatului atribuţii de încadrare în muncă a unui nou personal în cadrul instituţiei.
Se observă lipsa de conjugare a situaţiei de fapt cu modelul abstract al normei de incriminare a infracţiunii de luare de mită, prin aprecierea că au fost încălcate dispoziţii care fac parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului. Acestea însă reglementează atribuţii generale şi, în mod greşit, au fost considerate de instanţa de apel ca făcând parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului A., în calitatea sa de director general adjunct în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi care i-ar fi permis să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.
Prin urmare, acestea nu se pot subsuma elementului material al infracţiunii de luării de mită care trebuie analizat exclusiv prin raportare la atribuţiile de serviciu reglementate expres şi nu prin extinderea lor de către instanţa de judecată sau deducerea implicită pornind de la atribuţii reglementate generic.
Pentru aceste considerente, cu majoritate, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2022.
Va casa, în totalitate, decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 767 din 20 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi, în rejudecare:
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. , pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Va anula formele de executare emise în cauză.
Va înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2022.
Casează, în totalitate, decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 767 din 20 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi, în rejudecare:
În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. , pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Anulează formele de executare emise în cauză.
Înlătură dispoziţiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2024.
Cu opinie separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2022 şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Motivarea opiniei separate
În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunţarea unei soluţii de respingere, ca nefondata, a recursului în casaţie declarat de către recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din data de 18.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A II-A Penală, în dosarul nr. x/2022, pentru următoarele considerente:
Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.
În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
Recurentul A. a criticat decizia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de legea penală în condiţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, suma primită reprezentând un împrumut de la un prieten de familie, fără nici o legătură cu atribuţiile profesionale şi chiar fără ca în fişa postului să existe o atribuţie în acest sens.
Cu provire la primul aspet recurentul susţine că a cerut cu împrumut suma de bani de la denunţătoare, în condiţiile în care erau prieteni de familie şi nici un moment nu a discutat cu aceasta legat de angajarea fiicei sale la APIA.
În privinţa celui de-al doilea aspect, recurentul precizează că nu este îndeplinită cerinţa esenţială ataşată elementului material la infracţiunii reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care nu avea nici un fel de atribuţii, conform fişei postului, pentru a proceda la angajarea de personal nou în cadrul instituţiei.
Susţinerile recurentului nu pot fi primite, în condiţiile în care, în mod evident, ceea ce solicită aceştia instanţei de recurs în casaţie este reanalizarea probelor administrate şi stabilirea unei alte stări de fapt decât ceea care a fost reţinută definitiv de către instanţa de apel.
În condiţiile în care mare parte din motivele de recurs formulate vizează legalitatea probelor administrate în cauză, este de precizat faptul că Înalta Curte, investită cu calea extraordinară de atac, nu poate proceda la o analiză a modului în care au fost administrate în cursul umăririi penale probe în cauză, acest atribut aparţinând în mod exclusiv judecătorului de cameră preliminară.
Ca atare nu se impune analiza acestor critici, ele excedând procedurii judiciare de faţă.
Cu privire la susţinerile recurentului, în primul rând, este de remarcat faptul că instanţa de apel a stabilit pe baza probelor existente la dosarul cauzei, împrejurarea că suma de bani a fost primită cu titlul de mită şi nu cu titlul de împrumut de la martora denunţătoare.
Înalta Curte nu poate proceda la reanalizarea probelor existente la dosarul cauzei, cu privire la acest aspect, întrucât o asemenea activitate ar depăşi limitele competenţei sale.
Starea de fapt este în mod definitiv stabilită de către curtea de apel, iar instanţa de recurs în casaţie poate doar ca să constate eventuala neîncadrare a acestei stări de fapt în tipicitatea obiectivă a infracţiunii stabilită prin norma de incriminare.
Raportat la faptul că instanţa de apel a reţinut că suma de bani primită de către recurent nu reprezenta un împrumut primit de acesta de la martora denunţătoare, Înalta Curte nu poate ajunge la o concluzie contrară.
A stabilit în mod definiv Curtea de Apel Bucureşti că "probatoriul administrat în cauză a relevat cu certitudine faptul că suma de bani remisă de denunţătoare inculpatului la data de 21.12.2021, cu ocazia flagrantului, nu a reprezentat acordarea unui împrumut, astfel cum a arătat inculpatul, ci a reprezentat preţul cerut de către inculpat în schimbul angajării denunţătoarei şi transferul ulterior al acesteia la Călăraşi. Din conţinutul interceptărilor în mediul ambiental realizate de către denunţătoare, redate pe larg, sunt elocvente în ceea ce priveşte legătura dintre suma de bani remisă şi serviciile pe care le oferea inculpatul, replicile pe care le-au schimbat cei doi rezultând fără echivoc faptul că suma de bani remisă nu a reprezentat prima tranşă a unui împrumut, ci preţul cerut de inculpat pentru angajarea denunţătoarei şi apoi transferul acesteia la APIA Călăraşi. Dialogul, caracterizat de cursivitate, a exprimat faptul că "restul" priveşte tranşa a doua a banilor, solicitaţi de inculpat (astfel cum au arătat denunţătoarea şi martora B.) care s-au raportat la cele discutate anterior - nefiind vorba despre tranşa a doua a unui împrumut."
În privinţa celui de-al doilea argument prezentat de către recurent, vizând faptul că nu avea atribuţii în angajarea denunţătoarei la APIA, instituţia unde acesta avea calitatea de director general adjunct, este de remarcat faptul că acesta reprezintă tot o solicitare prin care se contestă starea de fapt reţinută în mod definitiv prin decizia atacată. Aşa cum anterior s-a precizat nu este în competenţa Înaltei Curţi analiza probelor dosarului şi reţinerea unei stări de fapt contrare celei reţinute de către instanţa de apel.
Prin decizia atacată s-a reţinut în mod definitiv faptul că "atât prin raportare la dispoziţiile legale invocate, dar şi materialul probator administrat în cauză şi la modul în care însuşi inculpatul s-a raportat la atribuţiile sale de serviciu în interacţiunea cu martorii audiaţi în cauză, că prin funcţia pe care inculpatul o deţinea, acesta avea în sfera atribuţiilor de serviciu competenţe legate de angajarea şi transferul denunţătoarei."
În consecinţă, Înalta Curte, investită cu prezenta cale de atac nu poate reţine o altă stare de fapt prin interpretarea probelor dosarului, fie acte normative, fie declaraţii ale inculpatului, martorilor.
În esenţă, ceea ce solicită recurentul este ca în calea de atac a recursului în casaţie să se reţină că acesta nu avea nici un fel de atribuţii în angajarea denunţătoarei la APIA, aşa cum acest lucru ar rezulta din fişa postului, probă care se află la dosarului cauzei.
Prin analiza respectivei probe, pentru a reţine aspectul invocat de către recurent, instanţa de recurs în casaţie s-ar substitui în atribuţiile instanţelor investite cu soluţionarea cauzei, aspect care excede în mod evident competenţei Înaltei Curţi.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că recurentul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de luare de mită în legătură atât cu angajarea denunţătoarei la APIA Structura Centrală, cât şi pentru transferul ulterior al acesteia la APIA Călăraşi.
Cu privire la această atribuţie, respectiv transferul denunţătoarei de la APIA Structura Centrală la APIA Călăraşi, recurentul nu face nici o referire, deşi din fişa postului rezultă că avea competenţa realizării acestui transfer, aşa cum a reţinut instanţa de apel, iar solicitarea sumei de bani s-a făcut şi în acest scop, respectiv transferul denunţătoarei.
Chiar dacă Înalta Curte ar putea reţine, urmare a analizei probelor dosarului, competenţă care nu îi este însă recunoscută de lege în calea extraordinară a recursului în casaţie, că recurentul nu avea printre atribuţiile funcţiei pe care o ocupa să realizeze angajarea denunţătoarei la APIA Structura centrală, acesta avea cu certitudine competenţa să dispună transferul acesteia.
Acest aspect a fost reţinut de asemenea de către instanţa de apel, iar în cadrul motivelor de recurs nu s-a invocat o stare de fapt contrară.
Pe cale de consecinţă, chiar dacă s-ar reţine că recurentul nu avea competenţa de a dispune angajarea denunţătoarei la instituţia al cărei director adjuct acesta era, acesta avea cu certitudine atribuţia de a dispune transferul la structura teritorială dorită de către persoana care a oferit mita.
Acuzaţia formulată prin actul de acuzare a vizat ambele componente ale atribuţiilor recurentului, şi pe cale de consecinţă, este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită şi în ceea ce priveşte cerinţa specifică ca primirea banilor care nu i se cuvin, să fie realizată în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, aşa cum prevede art. 289 alin. (1) din C. pen.
Pe cale de consecinţă, apreciciez că acţiunea recurentului întruneste tipicitatea obiectivă a infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că soluţia ce se impunea a fi adoptată în prezenta cauză era aceea de respingere a recursului ca nefondat, soluţia adoptată prin hotărârea criticată fiind una legală şi temeinică.