Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 133/F din data de 10 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, constată următaorele:
Prin sentinţa penală nr. 133/F din data de 10 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare formulată cu privire la condamnatul A.. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 100/2023 din data de 17.08.2023, emis pe numele persoanei condamnate A., în baza sentinţei penale nr. 94/F din 20.07.2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 16.08.2023. S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea penală nr. T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, certificată privind caracterul definitiv la data de 24.05.2023 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 94/F din 20.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 16.08.2023, pentru săvârşirea a patru infracţiuni (tâlhărie, 2 (două) infracţiuni de rănire cu intenţia de a cauza o vătămare corporală gravă, o infracţiune de agresare a unei persoane prin vătămare corporală) prevăzute de Secţiunea 8(1) din Legea Furtului din 1968, Secţiunea 18 a Legii Infracţiunilor contra Persoanei din 1861 (care au corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. b) şi f) şi alin. (3) C. pen. român).
S-a dedus din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (198 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării în număr de 50 de zile, precum şi perioada executată de la 26.09.2023 la zi.
În temeiul art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a constatat că persoana condamnată A. nu beneficiază de regula specialităţii. În temeiul art. 272 C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, va fi virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (av. Căpătan Daniel).
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2023 din 02.10.2023, Penitenciarul Bucureşti-Rahova a sesizat această instanţă, în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la existenţa unei nelămuriri ivite pe parcursul executării sentinţei penale nr. 94/F/20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi.
În vederea soluţionării cererii, instanţa a dispus ataşarea la prezenta cauză a dosarului nr. x/2023 în care a fost prounţată sentinţa penală nr. 94/F/20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 94/F/20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect transferul persoanei condamnate A.. A fost recunoscută în parte, numai sub aspectul pedepsei cu închisoarea, hotărârea penală nr. T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, certificată privind caracterul definitiv la data de 24.05.2023, privind pe persoana condamnată A.. S-a mai constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală cu numărul de referinţă T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, certificată privind caracterul definitiv la data de 24.05.2023, la pedeapsa principală de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea a patru infracţiuni (tâlhărie, 2 (două) infracţiuni de rănire cu intenţia de a cauza o vătămare corporală gravă, o infracţiune de agresare a unei persoane prin vătămare corporală) prevăzute de Secţiunea 8(1) din Legea Furtului din 1968, Secţiunea 18 a Legii Infracţiunilor contra Persoanei din 1861. S-a reţinut că, potrivit legii penale române, activitatea infracţională pentru care numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală cu numărul de referinţă T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, are corespondent într-o infracţiune prevăzută în C. pen. român, respectiv tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. b) şi f) şi alin. (3) C. pen. român. În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 11 ani închisoare. A fost dedusă din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (197 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), şi perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării în număr de 50 de zile, pedeapsa considerându-se a fi executată complet, în temeiul legii statului emitent la data de 08.02.2037.
Potrivit art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a constatat că persoana transferabilă A. nu beneficiază de regula specialităţii. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Sentinţa penală nr. 94/F din 20.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a rămas definitivă prin neapelare la data de 16.08.2023 iar la data de 17.08.2023 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 100/2023.
Persoana condamnată a fost transferat din Marea Britanie la data de 26.09.2023 şi încarcerat în Penitenciarul Rahova.
Potrivit relaţiilor comunicate de Penitenciarul Rahova executarea pedepsei de 11 ani închisoare ar urma să expire la data de 12.06.2032 şi nu la data de 08.02.2037 cum s-a menţionat în sentinţa nr. 94/F/20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi, iar perioada de arest preventiv ce trebuie dedusă din durata pedepsei (31.03.2021-14.10.2021) este de 198 zile şi nu de 197 zile, cum s-a constatat că într-adevăr, perioada de arest preventiv cuprinsă în intervalul 31.03.2021-14.10.2021 este de 198 zile şi nu 197 zile, cum s-a menţionat în sentinţa nr. 94/F/20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi.
Cât priveşte momentul la care urmează să expire durata pedepsei, data de 08.02.2037, s-a menţionat că este cea indicată de autorităţile britanice în cuprinsul certificatului transmis . Această dată înglobează şi cei 5 ani de supraveghere extinsă, după executarea celor 11 ani de închisoare ce au făcut obiectul recunoaşterii. Cum însă executarea pedepsei urmează a se face potrivit legii române, data la care urmează să expire durata pedepsei cu închisoarea recunoscută de curtea de apel va fi calculată de reprezentanţii penitenciarului.
S-a apreciat că unele dintre aspectele sesizate constituie o nelămurire ivită cu prilejul executării sentinţei nr. 94/F din 20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi.
Faţă de cele expuse în temeiul art. 554 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 100/2023 din data de 17.08.2023, emis pe numele persoanei condamnate A. în baza sentinţei penale nr. 94/F din 20.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 16.08.2023.
S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea penală nr. T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, certificată privind caracterul definitiv la data de 24.05.2023 şi recunoscută prin sentinţa penală nr. 94/F din 20.07.2023 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 16.08.2023, pentru săvârşirea a patru infracţiuni (tâlhărie, 2 (două) infracţiuni de rănire cu intenţia de a cauza o vătămare corporală gravă, o infracţiune de agresare a unei persoane prin vătămare corporală) prevăzute de Secţiunea 8(1) din Legea Furtului din 1968, Secţiunea 18 a Legii Infracţiunilor contra Persoanei din 1861 (care au corespondent în infracţiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. b) şi f) şi alin. (3) C. pen. român).
S-a dedus din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (198 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării în număr de 50 de zile, precum şi perioada executată de la 26.09.2023 la zi.
Potrivit art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a constatat că persoana condamnată A. nu beneficiază de regula specialităţii.
Împotriva sentinţei penale nr. 133/F din data de 10 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, precizând se impune deducerea perioadei din 24.05.2023 până la data de 26.09.2023
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Preliminar, contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat.
În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestaţie la executare în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Înalta Curte constată că prin cererea formulată contestatorul a invocat dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen.
Referitor la nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, caz de contestaţie la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., acesta trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.
Conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 302/2004, republicată, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că iniţial a fost dedusă din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (197 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), şi perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării în număr de 50 de zile, pedeapsa considerându-se a fi executată complet, în temeiul legii statului emitent la data de 08.02.2037.
Ulterior, prin sentinţa contestată s-a dedus din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (198 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării în număr de 50 de zile, precum şi perioada executată de la 26.09.2023 la zi.
Prin motivele de contestaţie, contestatorul a solicitat deducerea perioadei din 24.05.2023 până la data de 26.09.2023.
Având în vedere relaţiile transmise de Biroul Interpol, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestaţia formulată de contestatorul A. se încadrează în situaţiile prevăzute de textul de lege şi prin urmare este întemeiată.
Înalta Curte, în raport de informaţiile transmise, constată că prima instanţă nu a menţionat în mod expres perioada de 50 de zile, respectiv de la 11.02.2021 până la 30.03.2021- perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării şi nu a dedus perioada petrecută în detenţie din data de 25.05.2023 la zi, ci a dedus în mod greşit din data de 26.09.2023 la zi, având în vedere că în perioada 25.05.2023 până la zi contestatorul s-a aflat în detenţie, în executarea pedepsei de 11 ani.
Prin sentinţa penală nr. 94/F/20.07.2023 a Curţii de Apel Galaţi, rămasă definitivă prin neapelare, a fost recunoscută în parte, numai sub aspectul pedepsei cu închisoarea, hotărârea penală nr. T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, certificată privind caracterul definitiv la data de 24.05.2023, privind pe persoana condamnată A., prin care a fost condamnat la pedeapsa principală de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de tâlhărie, 2 (două) infracţiuni de rănire cu intenţia de a cauza o vătămare corporală gravă, o infracţiune de agresare a unei persoane prin vătămare corporală) prevăzute de Secţiunea 8(1) din Legea Furtului din 1968, Secţiunea 18 a Legii Infracţiunilor contra Persoanei din 1861.
Potrivit legii penale române, activitatea infracţională pentru care numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală cu numărul de referinţă T2017097, pronunţată de Curtea Penală Centrală din Luton, Regatul Unit la data de 14.10.2021, are corespondent într-o infracţiune prevăzută în C. pen. român, respectiv tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. (1) lit. b) şi f) şi alin. (3) C. pen. român.
În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei principale de 11 ani închisoare. A fost dedusă din pedeapsa de 11 ani închisoare perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (197 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), şi perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării în număr de 50 de zile, pedeapsa considerându-se a fi executată complet, în temeiul legii statului emitent la data de 08.02.2037.
Instanţa de control reţine că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanţa română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau graţierea acordată anterior, precum şi, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislaţiei statului emitent."
Acest text de lege a fost transpus în dispoziţiile art. 17 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care, la alin. (2) statuează că "Autoritatea competentă a statului de executare deduce întreaga perioadă privativă de libertate deja executată în legătură cu pedeapsa în privinţa căreia s-a pronunţat hotărârea judecătorească din durata totală a pedepsei privative de libertate care trebuie executată."
Pe cale de consecinţă, fiind incidente art. 156 alin. (1) din legea specială, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a dedus perioada în care persoana condamnată se afla în detenţie, având în vedere că faţă de acesta s-a dispus transferarea în vederea executării pedepsei, astfel încât, din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. va deduce următoarele perioade: perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (198 zile), perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile), perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării de la 11.02.2021 la 30.03.2021 (50 de zile), precum şi perioada de la data de 25.05.2023 la zi.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 133/F din data de 10 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte deducerea perioadei executate.
Va deduce din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. următoarele perioade: perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (198 zile); perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile); perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării de la 11.02.2021 la 30.03.2021 (50 de zile); perioada de la data de 25.05.2023 la zi;
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Va dispune anularea vechiului mandat şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 133/F din data de 10 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte deducerea perioadei executate.
Deduce din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A. următoarele perioade:
- perioada petrecută în arest preventiv de la 31.03.2021 la 14.10.2021 (198 zile);
- perioada executată în custodie de la 15.10.2021 la 24.05.2023 (587 zile);
- perioada petrecută în detenţie în aşteptarea extrădării de la 11.02.2021 la 30.03.2021 (50 de zile);
- perioada de la data de 25.05.2023 la zi;
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Dispune anularea vechiului mandat şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.