Şedinţa publică din data de 12 iunie 2024
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
1. Prin Rechizitoriul nr. x din data de 19.04.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. x/2023, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., raportat la art. 323 C. pen., constând, în esenţă, în aceea că:
La data de 10.05.2018, având cunoştinţă despre împrejurarea că durata reală a concesiunii din contractul nr. x/02.04.1998 încheiat cu concedentul Consiliul Judeţean Tulcea este de 20 ani agricoli, începând cu anul agricol 1997-1998, durată care încetase la expirarea termenului de concesionare şi anume la 15.10.2017, respectiv având cunoştinţă că S.C. B. S.A. nu mai avea drept să depună cerere unică de plată în anul 2018, în calitate de administrator al acestei societăţi, l-a împuternicit pe numitul C., directorul general al societăţii, să depună la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Centrul Judeţean Tulcea, dosarul privind cererea unică de plată 2018. Urmare împuternicirii, numitul C. a depus la 14.05.2018 dosarul nr. x, care conţinea forma falsificată a contractului de concesiune nr. x/02.04.1998 încheiat între Consiliul Judeţean Tulcea şi S.C. B. S.A., prin modificarea prevederilor articolelor 7 şi 22.
2. Prin încheierea penală din 28 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tulcea, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., în referire la art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., cu aplicarea art. 50 alin. (1) C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei personale a Judecătoriei Tulcea, invocată de inculpatul A., prin reprezentant convenţional, şi, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa căreia i s-a trimis, de îndată, dosarul cauzei de faţă.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Tulcea a reţinut, în esenţă, că, la data de 10.05.2018, a presupusei fapte de participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, inculpatul deţinea funcţia de auditor public extern în cadrul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi că deţine această funcţie şi în prezent, astfel cum a reiesit din cuprinsul relaţiilor furnizate la 05.02.2024 de către Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, completate la data de 08.02.2024.
În acest context, s-a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Constanţa conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., conform cărora, curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de auditori publici externi.
3. Urmare a declinării competenţei de către Judecătoria Tulcea, prezenta cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data de 3.04.2024 sub nr. x/2023/a1.
Prin încheierea penală nr. 65/P/CP din 30 mai 2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa a apreciat întemeiată excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a Curţii de Apel Constanţa, invocată de reprezentanta Ministerului Public, şi, în baza art. 346 alin. (6) raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. pen..., a declinat în favoarea Judecătoriei Tulcea competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 19.04.2023, întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza dispoziţiilor art. 51 alin. (2) C. proc. pen.., a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa ierarhic superioară comună, pentru regulator de competenţă.
În argumentarea acestei soluţii, raportându-se la datele concrete ale cauzei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..,.:
"Curtea de apel judecă în primă instanţă:
(...)
d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi (...)".
Potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi (publicată în M. Of. nr. 724 din 24 octombrie 2008):
"În scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma "controlor financiar" se va înlocui cu sintagma "auditor public extern"".
Prin urmare, la stabilirea, prin C. proc. pen. în vigoare, a competenţei Curţii de apel de a judeca infracţiunile săvârşite de "auditori publici externi" s-a avut în vedere înlocuirea sintagmei "controlor financiar" cu cea de "auditor public extern" din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
De altfel, la art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în vigoare - forma iniţială - s-a prevăzut competenţa Curţii de Apel de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârşite de "auditori publici externi", fără a mai fi menţionată categoria controlorilor financiari ai Curţii de Conturi, adăugată ulterior, prin Legea nr. 255/2013 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în M. Of. nr. 515 din 14 august 2013), probabil în scopul evitării confuziilor în cazul în care infracţiunile ar fi fost săvârşite de persoane care ar fi avut calitatea de "controlori financiari" (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008).
Astfel, în înţelesul Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, expresia "auditor public extern" are următoarea semnificaţie:
"persoana angajată în cadrul Curţii de Conturi, care desfăşoară activităţi specifice de audit extern în sectorul public" [art. 2 lit. e) din Legea nr. 94/1992].
Calitatea de "auditor public extern" care atrage competenţa după calitatea persoanei a Curţii de apel, în condiţiile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., este cea prevăzută de Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi nu cea atribuită de o persoană juridică de drept privat, cum este situaţia în speţă a inculpatului A..
Astfel, Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, în cadrul căreia inculpatul deţine funcţia de auditor public extern potrivit informaţiilor comunicate, este o "persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial", după cum rezultă din conţinutul H.G. nr. 1183/2000 (publicată în M. Of. nr. 627 din 4 decembrie 2000), prin care a fost recunoscută "ca fiind de utilitate publică", în temeiul dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, act normativ care nu reglementează calitatea de "auditor public extern".
****
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 3 iunie 2024, formând obiectul dosarului nr. x/2023, cu termen de judecată la data de 12 iunie 2024.
Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Tulcea, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., va trimite dosarul acestei instanţe
Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. pen..: "Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună."
Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă îl constituie constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, potrivit art. 342 şi urm. C. proc. pen.., în dosarul nr. x/2022 emis la data de 19.04.2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, privind pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 323 C. pen.
În cauza dedusă judecăţii, problema competenţei suscită discuţii în raport de calitatea inculpatului A., respectiv dacă acesta deţine calitatea de "auditor public extern" aspect ce ar atrage competenţa curţii de apel din prisma dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen.
În lumina normelor procesual penale, competenţa după calitatea persoanei (ratione personae) este criteriul potrivit căruia anumite organe judiciare soluţionează cauze penale în raport de anumite calităţi pe care le au făptuitorii, respectiv care este instanţa la care funcţionează judecătorii de drepturi şi libertăţi sau de cameră preliminară care urmează să se pronunţe potrivit competenţelor atribuite prin C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen..:"Curtea de apel judecă în primă instanţă:
(...)
d) infracţiunile săvârşite de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, de controlorii financiari ai Curţii de Conturi, precum şi auditori publici externi (...)".
Conform art. 2 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi:"În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
(...)
e) auditor public extern - persoana angajată în cadrul Curţii de Conturi, care desfăşoară activităţi specifice de audit extern în sectorul public;
În acest context normativ, Înalta Curte reţine faptul că, această calitate de "auditor public extern", ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către curtea de apel potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. o deţin, exclusiv, persoanele angajate în cadrul Curţii de Conturi ce desfăşoară activităţi specifice de audit extern în sectorul public.
Astfel faptul că la data săvârşirii infracţiunii reţinută în rechizitoriu, inculpatul A. deţinea şi deţine şi, în prezent, funcţia de auditor public extern în cadrul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, înfiinţată potrivit Ordonanţei nr. 26/2000 şi recunoscută ca fiind de utilitate publică prin H.G. nr. 1.183 din 28 noiembrie 2000), nu poate atrage competenţa de soluţionare a prezentei cauze de către curtea de apel.
Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul A. nu deţine nicio calitate din cele enumerate la art. 38 alin. (1) lit. c), d), e), f) şi g) C. proc. pen.., după cum nici infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de uz de fals) nu este prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen.., care ar atrage competenţa în primă instanţă, materială sau după calitatea persoanei, a curţii de apel.
În acest context, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., care prevăd că judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Tulcea, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2024.