Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2875 din data de 14.10.2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022, printre altele, în baza art. 396 alin. (2) şi alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) [dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice] şi lit. b) [dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat] din C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) [dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice] şi lit. b) [dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat] din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus condamnatului obligaţia să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primărei comunei Remetea Mare, judeţ Timiş sau în cadrul soc. C. S.A. din Timişoara, judeţ Timiş, pe o perioadă de 90 de zile.
În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., privind consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse, precum şi cele ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, asupra neîndeplinirii integrale a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, care atrag revocarea suspendării şi executarea pedepsei.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, durata reţinerii de 24 ore de la data de 17.01.2022, ora 13:30, până la data de 18.01.2022, ora 13:30, conform ordonanţei emise de organele de cercetare penală.
În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 25 din C. proc. pen. şi art. 23 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 din C. civ. şi la art. 1382 din C. civ., a fost admisă în integralitate acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii D., E. şi A. să plătească părţii civile B. suma de 17.166,43 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat prin infracţiune.
S-a luat act că persoana vătămată F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpaţilor.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. coroborat cu art. 397 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (2) şi (5) din C. proc. pen. a fost menţinută, printre altele, măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 10607 RON aparţinând inculpatului A., instituit prin ordonanţa din data de 04.05.2022 în vederea reparării pagubei pricinuite prin săvârşirea infracţiunii, cât şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost obligat, printre alţii, inculpatul A. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 500 RON aferent urmăririi penale şi 1.000 RON aferent judecăţii).
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, fiind audiaţi în faţa instanţei, inculpaţii D., E., A. şi G. au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, optând pentru procedura aplicabilă recunoaşterii învinuirii, regretând săvârşirea faptelor şi fiind de acord cu repararea integrală a prejudiciului cauzat.
De asemenea, Judecătoria Timişoara a reţinut că ansamblul materialului probator administrat în cauză relevă fără echivoc faptul că în perioada 16.08.2020 - 10.10.2021, inculpatul D., împreună cu o persoană rămasă neidentificată şi, fiind ajutat în anumite ocazii de către inculpaţii E., A. şi G., au sustras, prin alimentări repetate, diferite cantităţi de motorină de la staţiile de carburanţi H. din Ghiroda, I. din Ghiroda - cu sediul în Ghiroda, I. Timişoara 6 - cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, I. Timişoara 3 - cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, Timişoara J. - cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât şi direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanţi aparţinând persoanelor vătămate B. şi F., având numerele x, destinate alimentării autoutilitarelor, precum şi, de 5 ori, a încercat să sustragă mai mulţi litri de motorină prin introducerea cardurilor de carburant în POS (terminal), însă operaţiunea nu a avut succes, întrucât cardurile au fost blocate de către persoana vătămată F. Astfel, la începutul perioadei arătate mai sus, inculpatul D. a fost abordat de către o persoană de sex masculin pe care inculpatul o cunoştea sub numele de "K." (identificat ca fiind L.), care i-a spus că este în posesia unor carduri de carburanţi şi i-a propus să folosească cardurile de carburanţi pentru a sustrage motorină, motorină pe care urmau să o vândă altor persoane la un preţ inferior valorii reale, urmând ca inculpatul D. să primească o parte din bani. Inculpatul D. a acceptat această propunere, în continuare fiind cooptaţi inculpaţii E. (anul 2020 şi anul 2021) şi G. (anul 2021), care l-au ajutat la săvârşirea faptelor. De asemenea, inculpatul A. a fost abordat de către o persoană necunoscută care i-a propus să cumpere motorină la un preţ inferior valorii reale, inculpatul acceptând această propunere (anul 2020) şi a achiziţionat motorină de la inculpatul D.. Atât inculpaţii E. şi G., cât şi inculpatul A. l-au ajutat pe inculpatul D. să săvârşească infracţiunea de furt prin prezenţa lor la faţa locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras. Inculpatul G. l-a ajutat pe inculpatul D. să săvârşească infracţiunea de furt şi prin punerea la dispoziţie a autoturismului personal inculpaţilor D. şi E. pentru a-l folosi la sustragerea carburantului, respectiv pentru a se deplasa cu acesta la staţia de carburant şi pentru a depozita recipientele încărcate cu combustibil, precum şi prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras, iar inculpatul E. l-a ajutat pe inculpatul D. să săvârşească infracţiunea de furt şi prin încărcarea combustibilului în recipiente, prin conducerea atât a autoturismului personal, cât şi a altor autoturisme, cu care se deplasau la faţa locului, a autoturismului în care se aflau recipientele care urmau a fi încărcate cu combustibil sau a autoturismului care urma să fie alimentat cu combustibil şi inclusiv alimentarea autoturismului cu combustibilul şi a recipientelor.
Având în vedere că între mijloacele de probă administrate în cauză nu există aspecte contradictorii în privinţa situaţiei de fapt reţinute, instanţa de fond a constatat că, în raport de ansamblul probator administrat, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât faptele există, au fost săvârşite de inculpaţi şi constituie infracţiuni, fiind răsturnată prezumţia de nevinovăţie pe care art. 4 din C. proc. pen. o instituie în favoarea acestora.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor reţinute de instanţa de fond, s-a arătat că fapta inculpatului A. care, cu intenţie, prin prezenţa sa la faţa locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras (element material), a înlesnit şi a ajutat la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată de către inculpatul D. şi de către o persoană rămasă neidentificată care, în perioada 11.09.2020 - 13.09.2020, a sustras de 3 ori, în scopul însuşirii pe nedrept, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin alimentări repetate, cantitatea totală de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la staţia de carburanţi I. Timişoara 6 - cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât şi direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanţi aparţinând persoanei vătămate B., având numărul x, destinate alimentării autoutilitarelor, întruneşte cerinţele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.).
În privinţa elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunii, instanţa de fond a constatat că inculpatul A. a participat, în calitate de complice, prin prezenţa sa la faţa locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras, la următoarele fapte săvârşite de inculpatul D. şi de către o persoană rămasă neidentificată, care au sustras următoarele bunuri: 1. în data de 11.09.2020, în intervalul orar 20:20 - 20:54, cantitatea de 1191,76 litri de motorină (5255,66 RON) de la staţia de carburanţi staţia de carburanţi I. Timişoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la staţiile de carburanţi în Timişoara, constând în efectuarea a 6 plăţi; 2. în data de 13.09.2020, în intervalul orar 20:44 - 21:58, cantitatea de 1154.35 litri de motorină (5044,25 RON) de la staţia de carburanţi I. Timişoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la staţiile de carburanţi în Timişoara; 3. în data de 13.09.2020, la ora 14:05, cantitatea de 50,78 litri de motorină (221,91 RON) de la staţia de carburanţi staţia de carburanţi I. Timişoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la staţiile de carburanţi în Timişoara.
În ceea ce priveşte urmarea socialmente periculoasă, s-a arătat că aceasta constă în deposedarea persoanei vătămate de motorina sustrasă, producându-se astfel un prejudiciu în patrimoniul acesteia.
S-a mai arătat de către prima instanţă că între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă există o legătură de cauzalitate, paguba pricinuită persoanei vătămate rezultând din acţiunile conjugate ale inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanţă a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea cu intenţie directă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea acestuia.
Referitor la reţinerea unităţii legale de infracţiune sub forma infracţiunii continuate, instanţa de fond a constatat că inculpatul a comis faptele la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acesta prefigurându-şi activitatea infracţională, iar acţiunile sale prezintă, fiecare în parte, complicitate la conţinutul aceleiaşi infracţiuni de furt calificat, fiind astfel îndeplinite condiţiile reţinerii infracţiunii continuate.
Prin urmare, având în vedere cele reţinute în cele ce preced, prima instanţă a constatat caracterul nefondat al susţinerilor avocatului ales al inculpatului, referitoare la achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pe motiv că fapta săvârşită de acesta nu este prevăzută de legea.
Împotriva sentinţei penale nr. 2875 din data de 14.10.2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022 a declarat apel, printre alţii, inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 95/A din data de 15.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 2875 din 14.10. 2022 a Judecătoria Timişoara.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, referitor la inculpatul A., că potrivit probelor din dosar, acesta, cu intenţie, prin prezenţa la faţa locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras, a înlesnit şi a ajutat la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată de către inculpatul D. şi de către o persoană rămasă neidentificată care, în perioada 11.09.2020 - 13.09.2020, a sustras de 3 ori, în scopul însuşirii pe nedrept, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin alimentări repetate, cantitatea totală de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la staţia de carburanţi I. Timişoara 6 - cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât şi direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanţi aparţinând persoanei vătămate B., având numărul x, destinate alimentării autoutilitarelor, întruneşte cerinţele de tipicitate ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat în formă continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.).
În privinţa elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunii, instanţa de fond a constatat că inculpatul A. a participat, în calitate de complice, prin prezenţa sa la faţa locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras, la următoarele fapte săvârşite de inculpatul D. şi de către o persoană rămasă neidentificată, care au sustras următoarele bunuri: 1. în data de 11.09.2020, în intervalul orar 20:20 - 20:54, cantitatea de 1191,76 litri de motorină (5255,66 RON) de la staţia de carburanţi staţia de carburanţi I. Timişoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la staţiile de carburanţi în Timişoara, constând în efectuarea a 6 plăţi; 2. în data de 13.09.2020, în intervalul orar 20:44 - 21:58, cantitatea de 1154.35 litri de motorină (5044,25 RON) de la staţia de carburanţi staţia de carburanţi I. Timişoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la staţiile de carburanţi în Timişoara; 3. în data de 13.09.2020, la ora 14:05, cantitatea de 50,78 litri de motorină (221,91 RON) de la staţia de carburanţi staţia de carburanţi I. Timişoara 6, folosind pentru plată cardul persoanei vătămate B., seria x , pentru alimentarea la staţiile de carburanţi în Timişoara.
Instanţa de control judiciar a constatat caracterul nefondat al susţinerilor avocatului ales al inculpatului, referitoare la achitarea inculpatului A. în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pe motiv că fapta săvârşită de acesta nu este prevăzută de legea, susţinerile acestuia referitoare la faptul că acţiunile sale nu îndeplinesc condiţia de tipicitate a infracţiunii de furt, întrucât nu a deposedat de niciun bun pe nimeni, fiind un simplu cumpărător de bună credinţă al combustibilului, nicidecum în mod ocult cum susţine prima instanţă, ci din staţia I., plătind întotdeauna produsele cu preţul de 3,5 RON/litru numitului D., astfel cum s-a reţinut în rechizitoriu şi în hotărârea primei instanţe, fără a primi niciodată ceva gratuit, iar, mai mult decât atât, niciodată nu a folosit vreun card bancar al părţii civile sau persoanei vătămate, nefiind de natură să conducă la ideea lipsei tipicităţii infracţiunii reţinute în sarcina sa, inculpatul cunoscând caracterul ilicit al acţiunilor sale, acţionând cu intenţie directă.
Raportat la elementele reţinute anterior instanţa de control judiciar a constatat că fapta reţinută în sarcina apelantului inculpat este dovedită dincolo de orice dubiu, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată în speţa de faţă, astfel că sancţionarea penală a acestora a intervenit într-o manieră temeinică şi legală.
Împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 15.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casaţie inculpatul A..
În motivarea recursului în casaţie formulat, inculpatul a invocat cazurile de recurs în casaţie reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 1 şi 7 din C. proc. pen. şi a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I - fapta nu este prevăzută de legea penală - soluţie permisă în cadrul procedurii simplificate, având în vedere Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4/11.02.2019 pronunţată într-un recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În esenţă, recurentul a susţinut că activitatea sa nu se circumscrie complicităţii la infracţiunea furt, nefiind îndeplinită condiţia de tipicitate, întrucât nu a deposedat de niciun bun pe nimeni, fiind un simplu cumpărător de bună-credinţă al combustibilului, iar niciun act normativ nu prevede că, în situaţia în care cumperi motorina sub preţul pieţei, dintr-o staţie peco, poţi fi acuzat de săvârşirea unei fapte penale în forma complicităţii.
De asemenea, a invocă greşita individualizare a pedepsei, având în vedere că a recunoscut săvârşirea faptei; drept urmare, prima instanţă trebuia să stabilească o pedeapsa între limitele de 8 luni (minim) şi 3 ani şi 8 luni (maxim) raportat la numărul actelor materiale de complicitate (3 acte). Totodată, a apreciat că, în raport de circumstanţele cauzei, aplicarea unei pedepse de 1 an şi 6 luni este greşit individiualizată şi a solicitat aplicarea unei pedepse minime de 8 luni - cu amânarea aplicării pedepsei, raportat la faptul că nu are antecedente penale, a achitat prejudiciul pentru care a fost instituit sechestrul asigurător pentru suma de 10.607 RON, prin ordonanţa din data de 04.05.2022, în vederea reparării pagubei pricinuite prin săvârşirea infracţiunii, cât şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.
În final, a susţinut că decizia Curţii de Apel este greşită sub aspectul obligării sale, în solidar cu inculpaţii D. şi E., să plătească părţii civile B. suma de 17.166,43 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat prin infracţiune, întrucât nici procurorul prin rechizitoriu nu a reţinut complicitatea sa la producerea acestui prejudiciu, dimpotrivă, reţinându-se în sarcina sa cauzarea unui prejudiciu de 10.607 RON, prin cele 3 acte materiale de complicitate.
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 17 aprilie 2024, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de către recurentul inculpat A., exclusiv pentru cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi numai cu privire la critica privind întrunirea elementelor de tipicitate prevăzute de norma de incriminare pentru infracţiunea de furt calificat în forma complicităţii.
De asemenea, Înalta Curte a reţinut că, în motivele de recurs formulate, inculpatul a criticat greşita individualizare a pedepsei, care, în opinia sa, trebuia aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege, raportat la faptul că nu are antecedente penale şi că a achitat prejudiciul. Or, evaluarea acelor împrejurări care, având legătură fie cu fapta săvârşită, fie cu persoana inculpatului, sporesc sau atenuează gradul de pericol social al infracţiunii ori periculozitatea infractorului, putând determina fie o agravare, fie o atenuare a pedepsei concrete, este parte integrantă a procesului de individualizare judiciară a pedepsei şi constituie prerogativa exclusivă a instanţei de fond/apel, motiv pentru care nu poate face obiectul cenzurii instanţei de recurs în casaţie nici prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. şi nici a celorlalte cazuri limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
Totodată, s-a reţinut că aspectele vizând greşita obligare a recurentului inculpat la plata în solidar cu inculpaţii D. şi E., către partea civilă B., a sumei de 17.166,43 euro cu titlu de daune materiale (prejudiciul cauzat prin infracţiune), reprezintă o chestiune de apreciere care priveşte temeinicia hotărârii, astfel că nu poate fi analizată o astfel de critică prin intermediul recursului în casaţie care se limitează doar la anumite chestiuni de nelegalitate a hotărârii recurate.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casaţie este nefondat.
Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.
Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extrordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţei s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro)
De asemenea, s-a statuat că "dispoziţiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permit o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator şi stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.
(...) verificările pe care instanţa de recurs în casaţie le face din perspectiva noţiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât şi condiţiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă şi elementele de conţinut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) şi care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..) " (decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).
Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund din punct de vedere obiectiv tiparului de incriminare al complicităţii la infracţiunea de furt calificat în forma continuată, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..
Din această perspectivă, în ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina recurentului inculpat A., se constată că, prin sentinţa penală nr. 2875 din data de 14.10.2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 95/A din data de 15.02.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.)., reţinându-se în fapt, în esenţă, că, prin prezenţa la faţa locului, prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras, a înlesnit şi a ajutat la săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată de către inculpatul D. şi de către o persoană rămasă neidentificată care, în perioada 11.09.2020 - 13.09.2020, au sustras de 3 ori, în scopul însuşirii pe nedrept, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin alimentări repetate, cantitatea totală de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la staţia de carburanţi I. Timişoara 6 - cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş, combustibil pe care l-a introdus atât în mai multe recipiente personale, cât şi direct în rezervorul unor autoturisme, folosind fără drept cardurile de carburanţi aparţinând persoanei vătămate B., având numărul x, destinate alimentării autoutilitarelor.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu a deposedat de niciun bun pe nimeni, fiind un simplu cumpărător de bună-credinţă al combustibilului.
Înalta Curte reţine că, potrivit art. 228 alin. (1) din C. pen., luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar conform art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen., furtul săvârşit în timpul nopţii, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 48 alin. (1) din C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Complicitatea presupune, aşadar, o contribuţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Sub raportul elementului material al infracţiunii, complicitatea trebuie să se constituie într-o contribuţie de ajutorare sau înlesnire în orice mod la activitatea celui ce săvârşeşte nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Altfel spus, reprezentând o formă de participare secundară la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, complicitatea constă doar în acte cu caracter contributiv secundar, accesoriu şi subordonat actelor de executare.
Înalta Curte, examinând legalitatea hotărârii în raport de coordonatele faptice stabilite de curtea de apel, ce nu mai pot fi cenzurate de către instanţa supremă, aşa cum, de altfel, s-a menţionat anterior, constată că există o deplină concordanţă între situaţia de fapt mai sus menţionată şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat în forma continuată (3 acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. reţinută ca fiind comisă de inculpatul A..
Astfel, acţiunile de înlesnire şi ajutor date de inculpatul A. inculpatului D., prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras, se circumscriu acţiunilor de complicitate la sustragerea, în scopul însuşirii pe nedrept, a cantităţii totale de 2396,89 litri de motorină (în valoare de 10521,82 RON) de la staţia de carburanţi I. Timişoara 6.
Altfel spus, contrar celor susţinute de recurentul A., acesta nu a fost condamnat pentru însuşirea pe nedrept a motorinei, ci, aşa cum s-a menţionat în cele ce preced, în sarcina acestuia s-au reţinut acţiunile de înlesnire şi ajutor date inculpatului D., prin găsirea de cumpărători ai combustibilului şi prin dirijarea acestora către pompa de la care urma a se sustrage combustibil, prin primirea şi depozitarea combustibilului sustras. Aşadar, în cauză, există o deplină concordanţă între baza factuală stabilită cu caracter definitiv şi cerinţele de tipicitate obiectivă ale faptei reţinute în sarcina inculpatului A., cu privire la elementul material, concretizat în acţiunile anterior menţionate, fiind realizată urmarea imediată şi existând legătură de cauzalitate între acţiunile de înlesnire şi ajutor şi prejudiciul produs persoanei vătămate.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului referitoare la faptul că a fost un cumpărător de bună credinţă, Înalta Curte constată că, în realitate, acestea vizează latura subiectivă a infracţiunii. Or, aspectele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii nu pot fi examinate prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ce are în vedere doar ipoteza neprevederii faptei în legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii. Cu alte cuvinte, în cadrul acestui motiv de recurs în casaţie se analizează întrunirea elementelor constitutive ale unei infracţiuni doar sub aspectul laturii obiective, nu şi lipsa vinovăţiei prevăzută de lege. De altfel, aceste argumente nu pot fi circumscrise niciunuia dintre celelalte cazuri de recurs în casaţie prevăzute de lege.
De asemenea, Înalta Curte constată că nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat sau vrenui alt caz expres prevăzut de art. 438 din C. proc. pen., nici aspectele referitoare la legalitatea activităţii de a cumpăra motorină, sub preţul pieţei, dintr-o staţie peco, întrucât, în realitate, se tinde la reanalizarea materialului probator administrat în cauză şi la modificarea situaţiei de fapt stabilită de instanţele de fond şi de apel. Aceste argumente ale recurentului constituie veritabile critici în cadrul soluţionării cauzei în fond şi în căile de atac devolutive integral. Or, având în vedere că, aşa cum s-a menţionat anterior, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea hotărârii şi nu chestiuni de fapt, instanţa supremă nu poate rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi în apel.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 15 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2022.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 95/A din data de 15 februarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2024.