Şedinţa publică din data de 04 iunie 2024
Deliberând asupra recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 21 din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din data de 15.09.2023 pronunţată de Tribunalul Prahova s-au hotărât următoarele:
I. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. rap. la art. 375 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedepsele de:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse, stabilind pedeapsa de bază de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul fix de 1 an şi 8 luni închisoare (1/3 din celelalte pedepse), rezultând pedeapsa principală rezultantă parţială de 6 ani şi 8 luni închisoare în regim de deţinere, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.. În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv, în intervalul 19.11.2022 la zi.
II. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen. rap. la art. 375 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedepsele de:
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse, stabilind pedeapsa de bază de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul fix de 1 an şi 8 luni închisoare (1/3 din celelalte pedepse), rezultând pedeapsa principală rezultantă parţială de 6 ani şi 8 luni închisoare în regim de deţinere, la care s-a adăugat ca pedeapsă accesorie şi, pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.. În temeiul art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada în care inculpata a fost reţinut şi arestat preventiv, în intervalul 19.11.2022 la zi.
III. În baza art. 112 alin. (1) lit. b), e), f) C. pen. şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea următoarelor substanţe şi bunuri:
1. Cele depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, cu dovada seria/Nr. x din data de 05.12.2022: 491, 64 grame substanţă pulverulentă care conţine ca substanţă activă Cocaină (proba nr. 1); 5,42 grame substanţă pulverulentă care conţine ca substanţă activă Cocaină (contraprobă proba nr. 1); 6,90 grame cannabis (proba nr. 2).
2. Cele depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, cu dovada seria/Nr. x din data de 05.12.2022: 4700,5 grame cannabis (proba nr. 1, sac I); 6800,5 grame Cannabis (proba nr. 1, Sac II), 6520 grame cannabis (proba nr. 1, Sac III), 5150 grame cannabis (proba nr. 1, Sac IV), 1545,4 grame cannabis (proba nr. 2), 3301,2 grame cannabis (proba nr. 3), 6,19 grame cannabis contraprobă (proba nr. 1), 5,93 grame cannabis contrabrobă, (proba nr. 2), 5,62 grame cannabis contraprobă (proba nr. 3), 6,90 grame cannabis (proba nr. 4), un cântar electronic pe care s-a pus în evidenţă cocaină şi Tetrahiodrocanabinol (THC) (proba nr. 5).
3. Suma de 8900 (optmiinouăsute) de RON compusă din 10 x 200 RON, 65x100 RON şi 8x 50lei, sumei de 150 euro reprezentând 1x100 euro şi 1x50 euro şi autoturismul x, seria3,cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x, bunuri ce aparţin inculpaţilor A. şi B. (de la fiecare inculpat câte 1/2 din suma menţionată), asupra cărora a fost instituită măsura asiguratorie a sechestrului în vederea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, prin ordonanţa din data de 21.11.2022.
S-a dispus confiscarea autoturismulului x, seria x, cu numărul de înmatriculare x, cu seria şasiu x, de la inculpatul A., care era şi utilizatorul în fapt al acestuia.
4. Cele depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, cu dovada seria/Nr. x din data de 09.01.2023:telefon mobil x, telefon mobil x, telefon mobil x, telefon mobil x,telefon mobil x,sac de culoare neagră sigilat x care conform documentelor conţine un laptop x.
5. Cele depuse la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa, cu dovada seria/Nr. x din data de 09.01.2023 telefon mobil x.
În temeiul art. 249 C. proc. pen. au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite în cursul urmării penale prin Ordonanţa procurorului din data de 21.11.2022, în vederea aplicării măsurii confiscării.
În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut pe o durată de 60 zile măsura arestului preventiv luat faţă de inculpaţii A. şi B..
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel DIICOT - SERVICIUL TERTITORIAL PLOIESTI şi de inculpaţii A. şi B..
Prin decizia nr. 21 din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii A. şi B., s-a desfiinţat sentinţa în parte şi rejudecând, a fost pronunţată o nouă hotărâre, după cum urmează:
S-a constatat că prin încheierea din data de 08.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 386 alin. (1) teza I C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2019, a fost admisă cererea formulată de inculpaţii A. şi B., fiind dispusă schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în conformitate cu Decizia nr. 3/28 februarie 2017 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 259/13.04.2017, după cum urmează:
1. Pentru inculpatul A., din 3 infracţiuni de: trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. disp. art. 38 alin. (1) C. pen., în 2 infracţiuni de: trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
2. Pentru inculpata B., din 3 infracţiuni de: trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. disp. art. 38 alin. (1) C. pen., în 2 infracţiuni de: trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpaţilor, după cum urmează:
1. Inculpatul A.:
În temeiul art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, faptă din 14.11.2022, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 375 C. proc. pen., la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. pen. şi art. 375 C. pen., faptă din data de 18.11.2022, la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 (nouă) ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din durata celeilalte pedepse, deci un spor de 2 ani şi 4 luni închisoare, în final inculpatul A. executând pedeapsa rezultantă principală de 11 (unsprezece) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 422 raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale, durata reţinerii şi arestului preventiv a inculpatului A. cu începere de la data de 19.11.2022 la zi.
2. Inculpata B.:
În temeiul art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 375 C. proc. pen., faptă din data de 18.11.2022, la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa accesorie, precum şi, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 375 C. proc. pen., faptă din data de 18.11.2022, la pedeapsa principală de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa accesorie, precum şi, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) ani închisoare la care se adaugă un spor de 1/3 din durata celeilalte pedepse, deci un spor de 2 ani, în final inculpata B. urmând a executa pedeapsa rezultantă principală de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (2) C. pen.
Conform art. 422 raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale, durata reţinerii şi arestului preventiv a inculpatei B. cu începere de la data de 19.11.2022 la zi.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, care nu contravin prezentelor.
Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că faptele imputate inculpaţilor se referă la deţinerea atât a cantităţii de 497,12 grame cocaină (ce constituia obiect al infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc ce fusese introdusă fără drept în ţară), dar şi la deţinerea la domiciliul din Ploieşti a cantităţii totale de 28.049,32 grame cannabis, iar în autoturismul marca x seria x, de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare x, a cantităţii de 7,34 grame Cannabis, toate aceste fapte fiind constatate prin surprindere în flagrant în municipiul Ploieşti la data de 18.11.2022.
Ca atare, în situaţia de fapt descrisă, s-a reţinut a fi îndeplinită condiţia unei unicităţi de timp şi de loc ce conferă unicitate împrejurării faptice, fiind aşadar vorba despre aceeaşi împrejurare spaţio-temporală în înţelesul definit prin Decizia nr. 3/28 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se, prin urmare, comiterea unei unice fapte de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 având ca obiect material, pe lângă cantitatea de 497,12 grame cocaină, şi cantităţile totale de 28.049,32 grame cannabis, deţinută fără drept la domiciliu, precum şi a cantităţii de 7,34 grame Cannabis, deţinută fără drept în autoturismul marca x seria x, de culoare albastru, cu numărul de înmatriculare x.
Prin urmare, dat fiind faptul că în cauză s-a procedat deja la schimbarea încadrării juridice în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 250/2019, a fost reţinut un concurs infracţional compus din 2 infracţiuni şi nu din 3 infracţiuni, aşa încât a fost reformată sentinţa penală în privinţa încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii şi au fost reţinute în sarcina acestora săvârşirea a două infracţiuni în loc de trei, respectiv pentru inculpatul A., comiterea infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., iar pentru inculpata B., comiterea infracţiunilor de: trafic internaţional de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.
Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului A., la Penitenciarul Mărgineni, la data de 5 februarie 2024, iar inculpatei B., la data de 19 februarie 2024.
Data până la care inculpatul A. avea posibilitatea să declare recurs în casaţie este 7 martie 2024, inclusiv, iar inculpata B., până la data de 21 martie 2024.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii A. şi B. au declarat recurs în casaţie la data de 12 februarie 2024.
În esenţă, prin motivele de recurs în casaţie, invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat de către recurenţii inculpaţi că au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât nu au fost reţinute dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Totodată, recurenţii inculpaţi au solicitat suspendarea executării hotărârii.
Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată tuturor participanţilor, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 5 martie 2024, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursurilor în casaţie era îndeplinită.
După înregistrarea dosarului la instanţa supremă, recurentul inculpat A., în data de 11 martie 2024, a depus un înscris, respectiv adresa nr. x/2024 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, potrivit căruia denunţul pe care acesta l-a formulat a fost trimis, spre competentă soluţionare, la DIICOT - Serviciul Teritorial Ploieşti.
La data 21 martie 2024 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate, Înalta Curte, prin încheierea din 26 martie 2024, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acestora, precum şi respingerea cererilor de suspendare a executării hotărârii.
Analizând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii A. şi B. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi au formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din interpretarea acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Aşadar, prin sintagma mai sus menţionată "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în concret, în temeiul cazului de casare invocat, recurenţii inculpaţi au criticat hotărârea curţii de apel, întrucât nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, apreciindu-se astfel că, fără a se reţine incidenţa art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu privire la reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă în cazul formulării unui denunţ, au fost aplicate pedepse în alte limite prevăzute de lege. În susţinerea acestor afirmaţii, recurenţii inculpaţi au arătat că la dosarul cauzei se regăsesc adresele Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, din care rezultă că au fost înregistrate denunţurile formulate pentru reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îi priveşte, însă nu au fost luate în considerare de către instanţe.
Aşadar, se constată că recurenţii inculpaţi critică prin intermediul recursului în casaţie, faptul că pedepsele stabilite sunt în afara limitelor legale ca urmare a nereţinerii de către instanţa de apel a unei cauze de reducere a pedepsei.
Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurenţilor inculpaţi referitoare la neaplicarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, întrucât aceasta nu poate fi examinată prin prisma cazului de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., ca urmare a faptului că reţinerea sau nu a cauzei legale de reducere a pedepsei reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei, fie în primă instanţă, fie în apel, numai acestea fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a denunţat şi a facilitat sau nu identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni.
Încadrarea juridică dată faptelor, reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
Aşa cum s-a arătat, fiind prevăzut ca o cale extraordinară de atac care trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres reglementate de legea procesual-penală.
Pe calea recursului în casaţie nu se poate invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante şi le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, recursul în casaţie nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată în hotărârea atacată.
Concluzia este aceeaşi nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate la baza raportului penal de conflict, ci şi a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecinţe în planul tratamentului sancţionator.
În cazul unor manifestări de voinţă ale inculpaţilor intervenite pe parcursul procesului penal, orientate spre obţinerea unui tratament sancţionator mai blând, conţinutul obiectiv al acestora nu ar putea fi reinterpretat pe calea recursului în casaţie, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reţinute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoaşterii acestuia direct pe calea recursului în casaţie.
Aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 referitoare la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă este o chestiune de fond, ce trebuia avută în vedere de instanţă la individualizarea judiciară a pedepsei, ca un criteriu obiectiv. Aplicarea acestor prevederi legale are consecinţe asupra limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea dedusă judecăţii, în sensul reducerii la jumătate a acestora şi stabilirii unei pedepse între aceste limite în procesul complex al individualizării pedepsei realizat cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Critica recurenţilor inculpaţi în sensul că instanţa de apel nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru care, în opinia acestora, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.
Prin urmare, astfel de susţineri nu urmăresc să supună cenzurii Înaltei Curţi legalitatea pedepsei aplicate în speţă prin raportare la particularităţile faptice reţinute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuşi conţinutului acestor particularităţi, în scopul recunoaşterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancţionator, ceea ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.
Înalta Curte menţionează că, dacă în cauză, instanţa de apel ar fi reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi nu ar fi redus, în mod corespunzător, limitele de pedeapsă ca urmare a acestor prevederi, atunci s-ar fi putut considera că s-ar fi aplicat o pedeapsă nelegală, în accepţiunea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Or, această situaţie nu se regăseşte în contextul cauzei, întrucât instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor mai sus invocate de către recurent.
Totodată, Înalta Curte constată că pedepsele stabilite recurenţilor inculpaţi prin decizia penală atacată, pentru fiecare dintre fapte, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, sunt în limite legale, sub aspectului cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, de altfel aceştia au criticat doar împrejurarea că instanţa de apel nu a procedat la valorificarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Concluzionând, cum în concret toate argumentele formulate pe calea recursului în casaţie de faţă vizează individualizarea pedepselor aplicate ca urmare a nereţinerii unei cauze de reducere a pedepsei, rezultă că recursurile în casaţie formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Referitor la cererea de repunere pe rol a cauzei, motivată de faptul că, în urma denunţului formulat, s-ar fi dispus trimiterea în judecată a persoanei vizate de acesta, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul inculpat A. având în vedere că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 poate fi analizată doar până la stingerea acţiunii penale, or, în cauză acest moment procesual a fost depăşit prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 21 din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii - inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul inculpat A..
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 21 din 12 ianuarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2023.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii - inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2024.