Şedinţa publică din data de 05 iunie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 500 din 07.12.2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, în baza art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 153-154 din C. pen. şi art. 5 din C. pen. în referire la decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, la decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 şi la decizia nr. 67 din 25.10.2022 a ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 şi data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 şi data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului C. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 şi data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
S-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi a art. 5 din C. pen. (prevederile în vigoare între data de 25.06.2018 a publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018 şi data de 30.05.2022 a publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen.), ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 397 alin. (2) din C. proc. pen.:
S-a luat act că soluţionarea cererii de desfiinţare înscrisuri şi pronunţarea asupra măsurilor asiguratorii se dispun în cadrul judecăţii asupra acţiunii civile, în dosarul disjuns, nr. x/2022
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen.:
Cheltuielile judiciare cu privire la soluţionarea acţiunii penale a cauzei au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe penale, a declarat apel DNA - ST Constanţa.
Prin decizia penală nr. 1236/P/2023 din 18 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - Direcţia Naţională Anticorupţie - S.T. Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 500 din 07.12.2022, pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul avocaţilor din oficiu (câte 942 RON pentru fiecare inculpat asistat, în cazul inculpaţilor C., B. şi D. şi 236 RON pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpatul A.) a rămas în sarcina statului şi se suportă din fondurile MJ.
Împotriva deciziei penale nr. 1236/P/2023 din 18 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.
În esenţă, prin motivele formulate s-a solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a recursului în casaţie, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.
S-a apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. solicitând admiterea în principiu a recursului în casaţie împotriva deciziei penale nr. 1236/P/2023 din 18.12.2023 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, casarea deciziei şi dispunerea rejudecării apelului declarat în cauză, apreciind că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. faţă de inculpaţi, exclusiv pentru săvârşirea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene.
Prin recursul în casaţie formulat s-a mai precizat, că, în cauză, curtea de apel nu a argumentat juridic neaplicarea cauzei C-107/PPU/2023 şi nu a analizat concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public în apel, arătând doar că întreruperea prescripţiei răspunderii penale este, în dreptul românesc, o instituţie de drept material, aspect absolut irelevant, din moment ce decizia pronunţată de CJUE în cauza C-107/PPU/2023 era obligatorie.
De altfel, prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţională soluţia legislativă care prevedea întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul art. 155 alin. (1) din C. pen.. În paragrafele 28-31 ale deciziei menţionate, instanţa de contencios constituţional a argumentat care este soluţia care se impune în aplicarea art. 155 alin. (1) din C. pen., dezlegarea fiind în paragraful 34, aspecte care dovedesc, dincolo de orice îndoială, faptul că această decizie de interpretare nu a generat, odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial, încetarea efectelor dispoziţiei legale analizate, în considerarea art. 147 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte efectele pe care Decizia nr. 297/2018 le-a produs sub aspectul aplicării legii penale în timp, reinterpretarea textului art. 155 alin. (1) din C. pen. impusă prin Decizia nr. 297/2018 a operat ca o lege nouă mai favorabilă şi a presupus o aplicare retroactivă. Aşadar prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituţională a decis că noua reglementare nu este constituţională pentru că este lipsită de previzibilitate şi contrară principiului legalităţii incriminării pentru că suspectul şi inculpatul nu pot cunoaşte că a fost întrerupt cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (paragraf 31).
Prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituţională a declarat întreg alin. (1) al art. 155 din C. pen. neconstituţional încă o dată considerând că este imprevizibil întrucât cauzele de întrerupere a cursului prescripţiei au fost stabilite de practica judiciară şi nu de legiuitor. De asemenea, în pofida practicii judiciare constante în sens contrar, Curtea Constituţională a arătat, în considerentele hotărârii, că între 2018 şi 2022 în legislaţie nu ar fi fost prevăzut vreun caz de întrerupere a cursului prescripţiei.
Procurorul a apreciat că înlăturarea termenului special de prescripţie, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curţii Constituţionale şi a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel naţional şi nu doar pentru infracţiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene şi de corupţie, ci a tuturor infracţiunilor cu excepţia celor imprescriptibile.
Or, "obligaţia de a lupta în mod efectiv împotriva corupţiei si în special a corupţiei la nivel înalt, care decurge din obiectivele de referinţă prezentate în anexa la Decizia 2006/928 coroborate cu angajamentele specifice ale României, nu se limitează doar la cazurile de corupţie care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii".
Cum, în niciun moment legiuitorul nu a avut o astfel de contribuţie şi voinţă spre a micşora termenele de prescripţie a răspunderii penale, apreciem că în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripţie, întrucât, dând prevalenţă principiului supremaţiei dreptului Uniunii Europene, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., aşa cum fusese statuat prin chiar Decizia CCR 297/2018, privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspectului/inculpatului să constate că termenul de prescripţie specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte locul dreptului UE în ordinea juridică naţională, el este asigurat de principiul aplicabilităţii directe, stabilit prin hotărârea Van Gend en Loos, C-26/62.
Curtea a consacrat pe cale jurisprudenţială principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene sau principiul priorităţii sau al preeminenţei dreptului Uniunii Europene faţă de cel naţional, încă din 1964, prin cunoscuta hotărâre Costa/ENEL, C-6/64, cu următoarele consecinţe de natura practică, printre altele:
- autorităţile naţionale au obligaţia de a interpreta dreptul intern în conformitate cu dreptul UE;
- judecătorul naţional are obligaţia să aplice integral dreptul UE, de a lăsa chiar neaplicate dispoziţiile naţionale contrare, inclusiv pe cele care îi limitează competenţele în acest sens.
S-a considerat că aceste caracteristici esenţiale ale ordinii juridice a Uniunii au fost confirmate prin ratificarea, fără rezerve, a tratatelor de modificare a Tratatului CEE şi, în special, a Tratatului de la Lisabona. Cu ocazia adoptării acestui tratat, Conferinţa reprezentanţilor guvernelor statelor membre a ţinut să amintească în mod expres, în Declaraţia nr. 17 cu privire la supremaţie, anexată la Actul final al Conferinţei interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona că, în conformitate cu jurisprudenţa constantă a Curţii, tratatele şi legislaţia adoptate de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre, în condiţiile prevăzute de jurisprudenţa menţionată anterior.
Jurisprudenţa Curţii în cauzele care au ca obiect infracţiuni de corupţie, evaziune fiscală sau care aduc atingere intereselor Uniunii Europene
Examinând hotărârile pronunţate anterior în materie, observăm că instanţa europeană, stabilindu-şi competenţa, a arătat că, în ceea ce priveşte Directivele 2015/849 şi 2017/1371, având în vedere că perioada relevantă în cauzele în discuţie în litigiile principale este anterioară intrării lor în vigoare şi, prin urmare, anterioară datei la care Directiva 2017/1371 a înlocuit Convenţia PIF, în aceste condiţii, este necesar să se răspundă la întrebările menţionate în lumina atât a articolului 325 alin. (1) TFUE coroborat cu articolul 2 din Convenţia PIF, cât şi a Deciziei 2006/928.
Astfel, în cauza Asociaţia Forumul judecătorilor din România şi alţii, (C-83/19, C-127/19, c-195/19, c-291/19, C-355/19, şi C-397/19), Curtea a statuat că MCV este obligatoriu în toate elementele sale pentru România:
"...aceasta este situaţia deciziei 2006/928 prin care s-a instituit mecanismul de cooperare şi verificare, cu ocazia aderării României la uniune, care este obligatoriu în toate elementele sale, atât timp cât nu au fost abrogate", pct. 12.
Mai mult, în Raportul din 22 noiembrie 2022 al Comisiei Europene către Parlament şi Consiliu privind progresul României în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare - pct. 2.3, a fost subliniat impactul deciziilor Curţii Constituţionale cu privire la instituţia întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale, inclusiv în cauzele de corupţie şi, totodată, omisiunea legiuitorului de a interveni legislativ, fiind subliniat riscul sistemic de impunitate referitor la aceste infracţiuni, inclusiv din perspectiva omisiunii instanţelor naţionale de a aplica prioritar dreptul Uniunii şi de a lăsa neaplicate dispoziţiile naţionale contrare.
În acest context, analizând jurisprudenţa anterioară, constatăm că, în cauzele reunite C-859/19, C-926/19, C-929/19, Curtea de Justiţie a fost deja preocupată să stabilească dacă sintagma "şi orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii" din cuprinsul articolului 325 alin. (1) TFUE include în sfera sa de aplicare infracţiunile de corupţie propriu-zise, în măsura în care, printre altele, articolul 4 din Directiva 2017/1371 defineşte infracţiunile de "corupţie pasivă" şi de "corupţie activă", punctul 46 din Ordonanţa Curţii Camera a şasea, din 7 noiembrie 2022.
Astfel, Curtea a învederat că, la punctul 183 din Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii (C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, EU:C:2021:1034), a explicitat că noţiunea de "interese financiare" ale Uniunii, în sensul articolului 325 alin. (1) TFUE, cuprinde nu numai veniturile puse la dispoziţia bugetului Uniunii, ci şi cheltuielile acoperite din bugetul menţionat, interpretare care este confirmată şi de definiţia noţiunii de "fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale [Uniunii]", care figurează la articolul 1 alin. (1) literele (a) şi (b) din Convenţia PIF şi care vizează diferite acţiuni sau omisiuni intenţionate atât în materie de cheltuieli, cât şi de venituri.
Referitor la expresia "orice activitate ilegală" care figurează la articolul 325 alin. (1) TFUE, Curtea a amintit că sintagma "activitate ilegală" desemnează în mod obişnuit comportamente contrare legii, în timp ce determinantul " orice" indică faptul că este vizat, fără distincţie, ansamblul acestor comportamente. De altfel, având în vedere importanţa care trebuie recunoscută protecţiei intereselor financiare ale Uniunii, care constituie un obiectiv al acesteia, noţiunea respectivă de "activitate ilegală" nu poate fi interpretată în mod restrictiv.
De asemenea, procurorul a amintit că, s-a statuat deja faptul că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii, astfel încât articolul 325 alin. (1) TFUE poate acoperi nu numai fapte care cauzează efectiv o pierdere de resurse proprii, ci şi tentativa de comitere a unor asemenea fapte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion şi alţii, C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 şi C-840/19, EU:C:2021:1034, punctul 187).
Cauza C-107/23PPU
Nu în ultimul rând, s-a arătat că prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Marea Camera, cauza C-107/23 PPU s-a decis faptul că: instanţele acestui stat membru sunt obligate să lase neaplicat un standard naţional de protecţie referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuţie, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedura intervenite înainte de o asemenea invalidare.
De asemenea, în cuprinsul Hotărârii, se arată că
109 În consecinţă, obligaţia instanţelor naţionale de a lăsa neaplicate Deciziile nr. 297/2018 si nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, precum si Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilităţii, preciziei şi neretroactivităţii infracţiunilor şi pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alin. (1) din cartă.
112 Din cele expuse la punctele 108 şi 109 din prezenta hotărâre rezulta că aceste standarde naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale nu sunt de natură, în cauze precum cele în discuţie în litigiul principal să compromită nivelul de protecţie prevăzut de cartă, astfel cum a fost interpretată de Curte.
Aşadar, considerentele Hotărârii Marii Camere pronunţate în cauza C-107/23 sunt aplicabile în materia evaziunii fiscale, materie care a stat la baza litigiului judecat de CJUE, aspect pe care Curtea de Apel Constanţa nu l-a avut în vedere.
În acelaşi sens, al aplicării obligatorii a cauzei CJUE în dosarele unde această decizie a intervenit până la data pronunţării hotărârii în apel, sunt:
- decizia penală nr. 979/P/18.10.2023 a Curţii de Apel Constanţa, în dosarul x/2021;
- decizia Curţii de Apel Timişoara nr. 857/A/13.10.2023 pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, prin care s-a constatat incidenţa directă în cauză a articolului 325 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) şi a articolul 2 alin. (1) din Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, semnată la Bruxelles la 26 iulie 1995 şi anexată la Actul Consiliului din 26 iulie 1995 (Convenţia PIF), precum şi a Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 24 iulie 2023 pronunţată în cauza C 107/23 PPU;
- decizia nr. 991/AP/22 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2018;
- decizia nr. 567/RC/5 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2022;
- decizia nr. 615/RC/12 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020;
- decizia nr. 616/RC/12 octombrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020.
Actele de întrerupere a prescripţiei în cauza de faţă
În ceea ce priveşte faptele săvârşite de către inculpaţii A., B., C., D., s-a apreciat că trebuie analizate actele care întrerup termenul general de prescripţie a răspunderii penale de 10 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.
Aceasta, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, prin aplicarea Cauzei C-107/23 PPU, rezultă explicit faptul că Deciziile CCR 297/2018 şi 358/2022 nu se aplică retroactiv, prin urmare toate actele de întrerupere rămân valabile, inclusiv cele care nu au fost comunicate suspectului/inculpatului, în intervalul 2014 -2018, până la data primei decizii a CCR.
Aşadar, s-a arătat că următoarele acte de urmărire penală au avut ca efect întreruperea prescripţiei răspunderii penale:
1. Lucrarea 1096/II-2/2011 privind sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. C/IX/2473/4.08.2011 privind operaţiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de SC E. S.R.L., respectiv de F. şi G., lucrare care a fost conexată la dosarul x/2009 prin referatul din data de 18.07.2014;
2. Lucrarea 1096/II-2/2012 privind sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. C/IX/1454/11.0712012 privind operaţiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de SC E. S.R.L. şi respectiv H. prin intermediul S.C. I. S.R.L. şi de J. prin intermediul S.C. K. S.R.L., lucrare care a fost conexată la dosarul x/2014 prin referatul din data de 5.07.2016.
S-a precizat că aceste lucrări sunt menţionate la fila nr. x din rechizitoriu.
De asemenea, s-a considerat că nu se încalcă niciun principiu prin reglementarea unei prescripţii mai lungi sau introducerea unor cauze de întrerupere a prescripţiei penale, după cum au arătat CJUE şi CEDO.
Prin urmare, s-a apreciat că se impune desfiinţarea deciziei pronunţate de către curtea de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Suspendarea termenului de prescripţie
S-a apreciat că este important a se constata că între data rămânerii în pronunţare a instanţei de fond şi data primului termen al apelului la Curtea de Apel Constanţa, precum şi între data rămânerii în pronunţare a instanţei de apel şi data primului termen al recursului în casaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi între data pronunţării deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prescripţia nu a curs/nu curge, întrucât procesul penal nu a putut continua, neputându-se realiza niciun act de judecată, aşadar procesul a stagnat din motive legale, conform dispoziţiilor art. 156 din C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2021
Prin încheierea din 24 aprilie 2024, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 1236/P/2023 din data de 18 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C3, în compunere de 3 judecători, fixând termen de judecată, la data de 05 iunie 2024, cu citarea intimaţilor inculpaţi A., B., C. şi D. şi asigurarea apărării.
Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi îndeplineşte formal cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., astfel că aspectele invocate în sensul constatării greşitei aplicări a legii, respectiv a soluţiei prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale şi s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. faţă de inculpaţi, exclusiv pentru săvârşirea infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecăţii pe fond a recursului în casaţie.
Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul susţinând, în esenţă, că soluţia de încetare a procesului penal faţă de inculpaţii D., C., B. şi A. a fost dispusă în mod greşit, în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen., aşa încât instanţa de recurs în casaţie va evalua problema intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor constau, în esenţă, în aceea că:
- inculpatul A., în perioada 14.03.2008 - 31.12.2008, în calitate de administrator al S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a evidenţiat în documentele contabile ale societăţii, un număr total de 447 de facturi fiscale aferente unui număr de 6 (şase) operaţiuni fictive de achiziţii cereale, în valoare totală de 44.235.926,24 RON (din care baza impozabilă în valoare de 37.173.047,22 şi TVA deductibil în valoare totală de 7.062.878,00 RON), achiziţii pretins a fi realizate de la societăţile comerciale: S.C. N. S.R.L., S.C. O. S.R.L., S.C. P. S.R.L., S.C. Q. S.R.L., S.C. R. S.R.L. şi S.C. S. S.R.L. şi, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, utilizând conturile S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), a efectuat către aceste societăţi un număr de 192 de plăţi (în perioada 14.03.2008-25.03.2009), aferent valorii achiziţiilor fictive realizate, acţiuni prin care a produs bugetului de stat un prejudiciu în cuantum total de 13.010.565 RON, constituit din TVA dedus în valoare de 7.062.878,00 RON şi impozit pe profit în valoare de 5.947.687,00 RON.
- inculpatul C., în calitate de administrator al S.C. O. S.R.L., l-a ajutat pe inculpatul A. la săvârşirea celui de al patrulea act material al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1it. c din Legea 241/2005, prin aceea că în perioada 16.07.2008 - 01.09.2008, a emis către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) un număr de 159 de facturi fiscale în valoare totală de 10.609.998,61 RON, documente fiscale prin care a atestat operaţiuni comerciale fictive, respectiv livrări de cereale de la S.C. O. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) care în realitate nu au avut loc, iar în perioada 17.07.2008 -15.08.2008, a retras din contul S.C. O. S.R.L. suma de 10.557.036,00 RON primită de către această persoană juridică de la S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), pentru a crea aparenţa unei relaţii comerciale reale între cele două societăţi comerciale, fie fără documente justificative (suma de 7.113.545,00 RON), fie utilizând ca justificare documente falsificate care conţin date nereale, respectiv borderouri de achiziţie "fier" (suma de 3.443.491,00 RON). În urma ajutorului acordat de către inculpatul C., prin activitatea sa, inculpatul A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 3.120.587 RON, din care: TVA dedus 1.694.033,44 RON şi impozit pe profit 1.426.554 RON.
- inculpatul D., în calitate de administrator al S.C. N. S.R.L., l-a ajutat pe inculpatul A. la săvârşirea celui de al şaselea act material al infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1it. c din Legea nr. 241/2005, prin aceea că în perioada 01.09.2008 - 31.12.2008, a emis către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) un număr de 128 de facturi fiscale în valoare totală de 14.978.507,86 RON, documente fiscale prin care a atestat operaţiuni comerciale fictive, respectiv livrări de cereale de la S.C. N. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) care în realitate nu au avut loc, iar în perioada 24.09.2008 - 20.03.2009, a retras din contul S.C. N. S.R.L. suma de 8.782.400,05 RON primită de către această persoană juridică de la S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), pentru a crea aparenţa unei relaţii comerciale reale între cele două societăţi comerciale, utilizând ca justificare documente falsificate care conţin date nereale, respectiv borderouri de achiziţie "deşeuri fier". În urma ajutorului acordat de către inculpatul D., prin activitatea sa, inculpatul A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 4.405.443 RON, din care: TVA dedus 2.391.526 RON şi impozit pe profit 2.013.917 RON.
- inculpatul B., în calitate de administrator al S.C. P. S.R.L., l-a ajutat pe inculpatul A. la săvârşirea celui de al treilea act material al infracţiunii de evaziune fiscală, prin aceea că în perioada 20.06.2008 - 30.07.2008, a emis către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) un număr de 142 de facturi fiscale în valoare totală de 17.284.249,32 RON, documente fiscale prin care a atestat operaţiuni comerciale fictive, respectiv livrări de cereale de la S.C. P. S.R.L. către S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL) care în realitate nu au avut loc, iar în perioada 20.06.2008 -17.07.2008, a retras din contul S.C. P. S.R.L. suma de 17.199.667,63 RON primită de către această persoană juridică de la S.C. L. S.R.L. (fostă S.C. M. SRL), pentru a crea aparenţa unei relaţii comerciale reale între cele două societăţi comerciale, fie fără documente justificative (suma de 1.263.347,57 RON), fie utilizând ca justificare documente falsificate care conţin date nereale, respectiv borderouri de achiziţie "deşeu fier" sau "deşeu fier vechi" (suma de 15.936.320,06 RON). În urma ajutorului acordat de către inculpatul B., prin activitatea sa, inculpatul A. a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în cuantum total de 5.083.603,00 RON, din care: TVA dedus 2.759.670,00 RON şi impozit pe profit 2.323.933,00 RON.
Prescripţia răspunderii penale se analizează raportat la C. pen. anterior în vigoare la data săvârşirii faptelor, respectiv 2008, martie 2009, reţinut de instanţa de fond şi apel, ca lege penală mai favorabilă.
Astfel, potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, în forma în vigoare în perioada săvârşirii infracţiunilor, constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Conform art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, "Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt: (...) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani (...)"
Potrivit art. 123 alin. (1) din C. pen. anterior, în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, "Cursul termenului prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal."
Art. 124 din C. pen. anterior, în forma în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor, prevede că "Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art. 122 este depăşit cu încă o dată".
Înalta Curte constată că actele precizate în recursul în casaţie, respectiv lucrarea 1096/II-2/2011 privind sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. C/IX/2473/4.08.2011 privind operaţiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de S.C. E. S.R.L., respectiv de F. şi G., lucrare care a fost conexată la dosarul x/2009 prin referatul din data de 18.07.2014, precum şi lucrarea 1096/II-2/2012 privind sesizarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nr. C/IX/1454/11.0712012 privind operaţiunile suspecte de spălare a banilor efectuate de S.C. E. S.R.L. şi respectiv H. prin intermediul S.C. I. S.R.L. şi de J. prin intermediul S.C. K. S.R.L., lucrare care a fost conexată la dosarul x/2014 prin referatul din data de 5.07.2016, nu au întrerupt prescripţia răspunderii penale, deoarece nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 123 din C. pen. anterior, nefiind acte care, potrivit legii, trebuie comunicate învinuiţilor sau inculpaţilor.
Prin urmare, cursul prescripţiei răspunderii penale nu a fost întrerupt, termenul de 10 ani împlinindu-se anterior emiterii rechizitoriului la data de 03.12.2021 şi comunicării inculpaţilor de către instanţa de fond, la data de 15.12.2021 sau anterior emiterii ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale la data de 13.09.2021.
Astfel, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de apel, în decizia recurată, că:
- pentru inculpatul A., termenul de prescripţie a răspunderii penale a început să curgă la data de 25. 03. 2009 şi s-a împlinit la data de 24 martie 2019, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03.12. 2021 şi comunicării de către Tribunalul Constanţa, la data de 15.12.2021;
- pentru inculpatul C., termenul prescripţiei răspunderii penale a început să curgă la data de 01 septembrie 2008 şi s-a împlinit la data de 31 august 2018, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03 decembrie 2021 şi comunicării de către Tribunalul Constanţa, la data de 15 decembrie 2021;
- pentru inculpatul B., termenul prescripţiei răspunderii penale a început să curgă la data de 30 iulie 2008 şi s-a împlinit la data de 29 iulie 2018, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03 decembrie 2021 şi comunicării de către Tribunalul Constanţa, la data de 15 decembrie 2021;
- pentru inculpatul D., termenul prescripţiei răspunderii penale a început să curgă la data de 20 martie 2009 şi s-a împlinit la data de 19 martie 2019, anterior emiterii rechizitoriului la data de 03 decembrie 2021 şi comunicării de către Tribunalul Constanţa, la data de 15 decembrie 2021.
Se constată, în aceste condiţii, că, în mod corect, curtea de apel a respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, împotriva sentinţei penale nr. 500 din 07.12.2022, pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a încetat procesul penal pornit împotriva:
- inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;
- inculpatului B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale;
- inculpatului C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
- inculpatului D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 şi art. 5 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 1236/P din data de 18 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi D., C., B. şi A..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţi, în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 1236/P din data de 18 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi D., C., B. şi A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2024.