Şedinţa publică din data de 09 iulie 2024
Deliberând asupra conflictului de competenţă de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 13 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen.., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, invocată de către contestatorul condamnat A., prin apărător ales avocat B..
În baza art. 50 alin. (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen.., a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Oradea competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul condamnat A., vizând sentinţa penală nr. 26/P/I/21.03.2023 pronunţată în dosar nr. x/2023 al Curţii de Apel Oradea, rămasă definitivă prin neapelare la data de 10.04.2023, prin care s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 2. B.151/2022/4 din data de 16 august 2022 pronunţate de Tribunalul Districtului Erd, definitivă prin neapelare la data de 16 august 2022, prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 353 alin. (1) pct. b şi alin. (2) C. pen. al Republicii Ungaria, infracţiune care are corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (2) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Satu Mare a reţinut că, prin contestaţia la executare formulată de către contestatorul condamnat A., s-a solicitat să se constate incidenţa decretului de graţiere emis de către autorităţile judiciare din Ungaria, invocând prevederile art. 156 alin. (13) din Legea nr. 203/2004.
Prin sentinţa penală nr. 1728/12.12.2023, Judecătoria Satu Mare a respins contestaţia la executare formulată de contestator.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul-condamnat a formulat contestaţie, înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 13.12.2023.
Prin decizia penală nr. 18/C/31.01.2024 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul A., împotriva sentinţei penale nr. 1728/12.12.2023 a Judecătoriei Satu Mare pe care a desfiinţat-o în întregime şi drept consecinţă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Satu Mare şi drept urmare s-a stabilit competenţa de soluţionare în primă instanţă a contestaţiei la executare formulată de către contestatorul A., în favoarea Tribunalului Satu Mare.
După repartizarea aleatorie, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2024, fixându-se primul termen de judecată la data de 25.03.2024, cauza fiind amânată succesiv la data de 22.04.2024, respectiv 13.05.2024.
Procedând la examinarea excepţiei de necompetenţă materială a instanţei, din perspectiva prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. proc. pen.., Tribunalul Satu Mare a reţinut că persoana condamnată A. (liberat condiţionat la data de 01.11.2023) s-a aflat în executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenţie, aplicată prin sentinţa penală nr. 26/P.I./21.03.2023 pronunţată în dosar nr. x/2023 al Curţii de Apel Oradea, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, ca urmare a recunoaşterii şi punerii în executare a sentinţei penale nr. 2. B.151/2022/4 din data de 16 august 2022 pronunţată de Tribunalul Districtului Erd -Ungaria.
Tribunalul, procedând la evaluarea motivelor prezentate în cuprinsul demersului judiciar, precum şi a temeiurilor de drept invocate, a reţinut că cererea contestatorului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 C. proc. pen.., solicitându-se, în esenţă, lămuriri cu privire la dispoziţiile sentinţei penale nr. 26/P.I./21.03.2023 pronunţată în dosar nr. x/2023 al Curţii de Apel Oradea.
S-a arătat, deopotrivă, că în cazul contestaţiei la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., competenţa de soluţionare aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
În contextul în care, Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa penală nr. 26/P.I./21.03.2023 pronunţată în dosar nr. x/2023 al Curţii de Apel Oradea, a dispus, în baza dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, recunoaşterea hotărârii penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România, conversiunea condamnării şi a emis mandatul de executare a pedepsei, s-a apreciat că acesteia îi va reveni competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în calitate de "instanţă care a pronunţat hotărârea ce se execută" în sensul textului legal al art. 598 alin. (2) C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 71 din 27 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a constatat că temeiul legal al cererii formulate de persoana condamnată A. îl constituie dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 50 C. proc. pen.. raportat la art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., cu aplicarea art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., s-a declinat competenţa de judecare a contestaţiei la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 26/PI/21.03.2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2023 (prin care s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 2. B.151/2022/4 din data de 16 august 2022 pronunţată de Tribunalul Districtului Erd din Ungaria prin care s-a dispus condamnarea persoanei condamnate A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi, dispunând totodată transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România), în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanţă competentă să judece în primă instanţă infracţiunea prevăzută de art. 263 C. pen., corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere al persoanei condamnate în momentul formulării cererii.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea.
În baza art. 51 alin. (1), (2) C. proc. pen.. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut că, în ceea ce priveşte calificarea obiectului cauzei, chiar în cuprinsul sesizării formulate de persoana condamnată A. au fost indicate dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., text de lege care reglementează posibilitatea modificării pedepsei, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei.
Curtea de Apel a reţinut că într-o astfel de ipoteză, în care titularul acţiunii indică cu suficientă claritate, coerenţă şi pertinenţă temeiurile de fapt ale cererii sale, motivele pe care se sprijină şi temeiul de drept al acesteia şi în condiţiile în care temeiul legal invocat apare ca fiind corect din perspectiva motivelor invocate, şi din moment ce, în acest cadru procesual, instanţa învestită cu soluţionarea cererii se pronunţă pe fond (sentinţa penală nr. 1728/12.12.2023, Judecătoria Satu Mare), modificarea temeiului cererii introductive direct în calea de atac a contestaţiei, cu indicarea altor temeiuri de fapt cu alte consecinţe juridice, apare ca fiind inadmisibilă.
În condiţiile în care amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei (motive invocate de persoana condamnată în cuprinsul cererii) se circumscriu în mod expres cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. (indicat de altfel şi de titularul cererii) şi a fost analizat sub aspectul temeiniciei în primă instanţă, s-a apreciat că indicarea de către condamnat, prin avocat ales, a altor temeiuri de fapt şi de drept (art. 598 lit. c) C. proc. pen.), direct în calea de atac a contestaţiei, nu este permisă de lege.
Cu titlu de principiu şi fără a antama fondul cauzei, Curtea a reţinut că pentru ca art. 598 lit. c) teza I C. proc. pen.. să fie incident, nelămuririle sau neînţelegerile trebuie să-şi aibă cauza într-o greşită, inexactă sau incompletă redactare a dispozitivului hotărârii. Datorită unor astfel de neajunsuri, se ridică un semn de întrebare cu privire la modul, condiţiile şi limitele în care hotărârea trebuie pusă în executare hotărârea.
S-a reţinut că, atât timp cât hotărârea respectă exigenţele legale cu privire la conţinutul pe care trebuie să-l aibă, iar prin hotărârea pusă în executare s-a făcut o corectă şi completă aplicare a legii, expunând, în considerente, temeiurile pentru care s-a procedat astfel, cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. este exclus. S-a apreciat că ignorarea regulilor de mai sus a condus, în prezenta cauză, la declinările succesive de competenţă.
S-a mai menţionat că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. este instanţa de executare sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
Sub aspectul competenţei materiale, Curtea a apreciat că aceasta revine instanţei competente să judece în primă instanţă infracţiunile ce au făcut obiectul condamnării, chiar dacă recunoaşterea hotărârilor de condamnare pronunţate în străinătate a fost dispusă conform Legii nr. 302/2004, de către curtea de apel, aceasta având, potrivit legii speciale, competenţe limitate, fiind valabile în acest sens, argumentele regăsite în considerentele deciziei nr. 34/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii.
Având în vedere că pedeapsa de 2 de ani închisoare a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 83/PI/2019 din data de 25 septembrie 2019 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, pentru infracţiunile de trafic de migraţi, ce are corespondent în art. 263 alin. (2) C. pen., conform art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., s-a reţinut că tribunalul este competent să judece în primă instanţă infracţiunea ce au făcut obiectul condamnării şi ulterior, recunoaşterii.
Sub aspectul competenţei teritoriale, Curtea a reţinut că aceasta este dată de instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere. Având în vedere că la data sesizării iniţiale a instanţei persoana condamnată A. era încarcerată în Penitenciarul Satu Mare, s-a constatat că Tribunalul Satu Mare este instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare, în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 5 iulie 2024, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 9 iulie 2024.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Satu Mare şi Curtea de Apel Oradea, cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Satu Mare, secţia penală, pentru următoarele considerente:
Pornind de la obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că A. a formulat la data de 19.09.2023 o contestaţie la executare, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., susţinând, în esenţă, că anterior transferării sale într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei aplicate de instanţele maghiare, pedeapsă recunoscută de Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr. 26/P.I. din 21.03.2023, infracţiunea de trafic de migranţi a fost aministiată/graţiată prin decret de către statul maghiar.
Contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia pot fi soluţionate doar incidente ivite cu ocazia punerii în executare şi, respectiv, pe parcursul executării unei hotărâri judecătoreşti penale.
Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen.., se poate face contestaţie împotriva executării unei hotărâri penale în următoarele cazuri: (...) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Acest caz de contestaţie la executare reglementat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., vizează situaţiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care, fie pedepsele aplicate nu se mai execută (întrucât a intervenit amnistia, prescripţia executării pedepsei, graţierea, decesul persoanei condamnate), fi au intervenit modificări în sensul micşorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau se execută.
În egală măsură, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora: aplicarea amnistiei sau graţierii de către statul român, în calitate de stat de executare, se face de către un judecător de la instanţa de executare sau, când persoana condamnată este deţinută, de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere. Decizia de aplicare a amnistiei sau graţierii se transmite direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în vederea comunicării statului emitent.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, raportat la motivele invocate de contestatorul A., se constată că interesul valorificat de acesta prin cererea cu care a învestit instanţa tinde la anularea formelor de executare emise de autorităţile judiciare române, ca efect al existenţei unui act de aministie/graţiere emis de statul maghiar şi poate fi analizat pe calea contestaţiei la executare, motivul invocat prezentând aparenţa de sustenabilitate a cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).
Aşadar, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., aparţine instanţei de executare sau instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate.
În speţă, din punct de vedere material, instanţa de executare este tribunalul, conform art. 36 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., având în vedere că obiectul recunoaşterii hotărârii străine l-a constituit o infracţiune de trafic de migranţi, ce are corespondent în prevederile art. 263 C. pen. român. Întrucât la momentul formulării cererii (19.09.2023), contestatorul condamnat A. se afla încarcerat în Penitenciarul Satu Mare, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Judecătoriei Satu Mare nr. x/2023, instanţa în circumscripţia căreia se află locul de deţinere, corespunzătoare instanţei de executare este Tribunalul Satu Mare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) C. proc. pen.., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi alin. (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe contestatorul condamnat A. în favoarea Tribunalului Satu Mare, instanţă căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iulie 2024.