Şedinţa publică din data de 29 mai 2024
Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 45 din 17 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, rap. la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare aprobat de instanţă la data de 18.10.2022 şi semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul referinţă x, împotriva persoanei solicitate A..
A fost dispusă predarea persoanei solicitate A. autorităţii judiciare emitente din Austria.
În baza art. 104 alin. (7) şi 10 din Legea 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. împotriva căreia Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) a emis la data de 25.11.2022 mandatul european de arestare în dosarul referinţă x, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.05.2024 şi până la data de 15.06.2024, inclusiv.
În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
A constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pentru 24 de ore prin Ordonanţa nr. 21466/II-5/2024 din 04.05.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, începând cu data de 04.05.2024 orele 13:40, şi arestată provizoriu prin încheierea nr. 8/04.05.2024 a Curţii de Apel Suceava, începând cu data de 04.05.2024.
A constatat încetate efectele mandatului de arestare nr. x din data de 04.05.2024, emis de Curtea de Apel Suceava în baza încheierii nr. 8/04.05.2024.
A luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la regula specialităţii.
A respins cererea formulată de persoana solicitată A. privind amânarea predării.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 8 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (4) din Protocolul pentru stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 2196 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu B. pentru asistenţa juridică acordată persoanei solicitate, în baza delegaţiei pentru asistenţă juridică obligatorie nr. 1494/04.05.2024, sumă ce se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
A dispus avansarea către doamna traducător autorizat de limba ucraineană C. a sumelor de: 605.07 RON, 1273,14 RON şi 92,73 RON aferente serviciilor de traducere şi interpretare simultană asigurate în prezenta cauză.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 4 mai 2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat Curţii, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării provizorii faţă de persoana solicitată A., pe baza a semnalării transmise de către Biroul Naţional Sirene din Austria vizând emiterea, la data de 18.10.2022, a mandatului european de arestare emis de către Parchetul din Viena, cu aprobarea instanţei de judecată, respectiv a Tribunalului Regional din Viena, în dosarul nr. x St 31/21b.
Cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost întemeiată în drept pe disp. art. 102 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
În conţinutul propunerii s-a arătat că, prin Ordonanţa de reţinere din 4 mai 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în dosar nr. x/2024, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 4.05.2024, orele 13:40, până la data de 5.05.2024, orele 13:40.
Propunerea de arestare provizorie a fost însoţită de Ordonanţa de reţinere a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor persoanei private de libertate în procedura de executare a unui mandat european de arestare, declaraţia dată de persoana solicitată în faţa procurorului şi în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autorităţile austriece, însoţită de traducerea în limba română.
La momentul analizării cererii de arestare provizorie s-a constatat că, din semnalarea înaintată de către Biroul naţional SIRENE, împotriva persoanei solicitate A. s-a emis la data de 18.10.2022 mandatul european de arestare de către Parchetul din Viena, cu aprobarea instanţei de judecată a Tribunalului Regional din Viena, în dosarul nr. x St 31/21b, persoana solicitată fiind vizată pentru săvârşirea de infracţiuni informatice şi înşelăciune, săvârşită ca fraudă în formă calificată, de tip afacere, prevăzute de secţiunea § 146, 147/2, 148 al doilea caz, 15 StGB din C. pen. Austriac.
Faţă de împrejurarea că la dosarul cauzei nu a putut fi depus mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Austria, tradus în limba română, prin încheierea nr. 8 din data de 04.05.2024 Curtea de Apel Suceava, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 14 zile, începând cu data de 04.05.2024 şi până la data de 17.05.2024, inclusiv.
Prin adresa nr. x/2024 din data de 14.05.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat la dosarul cauzei mandatul european de arestare aprobat de instanţă la data de 18.10.2022 şi semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul de referinţă nr. x, împotriva persoanei solicitate A., însoţit de traducerea în limba română.
Analizând mandatul european de arestare menţionat, Curtea a constatat că acesta a fost emis în baza unui mandat de arestare pentru cercetări aprobat de instanţă la data de 18.10.2022 şi semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul de referinţă nr. x.
Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că faţă de persoana solicitată A. există suspiciunea că, împreună cu D. a comis infracţiuni de înşelăciune şi criminalitate informatică conform Parag. 146, 147 Alin. 2, 148 Cazul al doilea, 15 StGB.
În fapt, s-a constatat că în cuprinsul mandatului european de arestare, s-au reţinut următoarele:
"Conform raportului Oficiului regional al Poliţiei Judiciare Viena (LKA Wien) secţia 4 (Infracţiuni economice) din 23.09.2022 la dosarul cu nr. x, al Inspectoratului de Poliţie Kitzbühel din 07.12.2021 la dosarul nr. x şi al Inspectoratului de poliţie Söll din 03.12.2021 la dosarul cu nr. x, există suspiciunea iminentă în dreptul lui A., şi al D., că ar fi determinat-o pe mai jos numita, în complicitate conştientă şi voită cu alţi făptaşi încă necunoscuţi în calitate de coautori (Parag. 12 C. pen. austriac (StGB), în scop de activitate comercială (Parag. 70 Alin. 1 Cifra 1 şi Cifra 3 StGB), în vederea obţinerii pentru sine sau pentru un terţ a unui folos patrimonial injust prin înşelăciune, să consimtă la activităţi care i-au pricinuit un prejudiciu patrimonial de peste 5 000 EUR,
A./pretinzând că ar fi brokeri online şi ar investi sumele transferate de victime în criptomonede în scop de câştig, aşadar inducându-i în eroare cu privire la starea de fapt prin intervenţii repetate, determinând transferul de sume de bani în vederea pretinsei investiţii aducătoare de câştig şi a costurilor aferente, şi anume
I./între 07.06.2021 şi 14.09.2021, în Viena, pretinzând că ar fi angajaţi ai platformei oficiale de tranzacţionare a criptomonedelor E., au determinat-o pe F. să consimtă transferuri în cuantum total de 51 100 EUR;
II./între 03.05.2021 şi 13.07.2021, în Kitzbühel, pretinzând că ar fi brokeri online ai platformei de internet "FXCore.traders", l-au determinat pe G. să consimtă la transferuri în cuantum total de 12 623,10 EUR;
III./pe 15.09.2021 în Scheffau am Wilden Kaiser, pretinzând că ari brokeri on line ai companiei "H.", l-au determinat pe I. să consimtă la transferuri în cuantum de 48 425,31 EUR;
B./încercând să o determine pe F. să consimtă la plata sumei menţionate mai jos, mai precis pe 03.08.2022 în Viena, pretinzând, prin intermediul unei scrisori trimise prin poştă, că aceasta ar fi victima unei înşelăciuni şi în consecinţă ar fi nevoită să achite 9 895 EUR companiei H., pentru a putea primi mai apoi o sumă în cuantum de 61 846,41 EUR, prejudiciul patrimonial care i-ar fi fost astfel pricinuit numitei ridicându-se la 9 895 EUR."
Audiată în procedura executării mandatului european de arestare, persoana solicitată A. a declarat că nu îşi dă consimţământul la predare şi nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, declarând că este de acord cu motivele de refuz a predării invocate de apărătorul său ales.
Analizând dacă sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 97 din Legea 302/2004, aşa cum a fost republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27.05.2019, precum şi incidenţa vreunuia din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene, Curtea a constatat următoarele:
Curtea a constatat, prin raportare la dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 302/2004 şi la descrierea situaţiei de fapt (menţiunile privind maximul de pedeapsă prevăzut de lege - 5 ani pedeapsă privativă de libertate, încadrarea în drept a faptelor ce reprezintă acuzaţia penală adusă persoanei solicitate - infracţiuni de criminalitate informatică şi înşelăciune) că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată de către autoritatea emitentă a mandatului european de arestare se încadrează în infracţiunile pentru care nu se cere dubla incriminare.
Prin urmare, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia prev. de art. 97 alin. (1) din Legea 302/2004 privind faptele care pot da loc la predare.
În ceea ce priveşte existenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz prev. de art. 99 din Legea 302/2004.
În ceea ce priveşte apărările formulate referitoare la inexistenţa unui mandat naţional de arestare, s-a constatat că nu este necesară depunerea mandatului naţional în cadrul prezentei proceduri, ci doar ca emiterea mandatului european să aibă la bază un mandat naţional - cerinţă respectată în speţă.
De asemenea, în ceea ce priveşte apărarea privind necesitatea depunerii la dosar a deciziei judiciare emise de instanţa din Austria de aprobare a mandatului emis de procuror, s-a apreciat că este neîntemeiată în condiţiile în care în cuprinsul actelor de la dosar s-a făcut referire expresă la faptul că mandatul european de arestare a fost aprobat de instanţă - Tribunalul Regional din Viena - la data de 18.10.2022 şi semnat la data de 25.11.2022 de către Procuratura Viena, Austria (Staatsanwaltschaft Wien) în dosarul de referinţă nr. x. Totodată, Curtea a reţinut că executarea mandatelor europene se realizează între statele membre potrivit principiului încrederii reciproce iar instanţa română nu pune la îndoială garanţiile oferite de Tribunalul din Viena care a aprobat mandatul naţional emis de procuror privind imparţialitatea şi independenţa pentru a răspunde criteriilor cerute de legislaţia unională în materie.
Cât priveşte caracterul incomplet al certificatului, critică invocată de asemenea de apărare, Curtea a constatat că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea 302 din 2004, având în vedere că este vorba despre o persoană urmărită penal în statul de executare, faţă de care s-a emis mandat naţional de arestare şi, pe cale de consecinţă, mandat european de arestare, în vederea participării sale la urmărire penală, şi NU despre o persoană condamnată în mod definitiv la o pedeapsă privativă de libertate.
De asemenea, s-a apreciat nefondată solicitarea apărării de aplicare a dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Decizia cadru a Consiliului 2002/584/JAI, transpusă în dispoziţiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Totodată, Curtea a constatat că persoana solicitată nu a făcut dovada unor probleme medicale grave care ar face imposibilă predarea sa imediată, după cum de altfel nu a fost solicitată sau efectuată o expertiză medicală în acest scop (aşa cum impun dispoziţiile art. 58 alin. (2) lit. a) din lege).
***************************************************************
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat contestaţie persoana solicitată A., solicitând, în esenţă, desfiinţarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare, criticile formulate vizând, pe de-o parte, autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, care, în opinia contestatorului, nu avea competenţă în acest sens şi, pe de altă parte, nerespectarea condiţiilor de fond şi formă prevăzute de lege în ceea ce priveşte mandatul european de arestare. Deopotrivă, s-au formulat critici referitoare la lipsa indicării şi descrierii faptei de criminalitate informatică apreciindu-se că, în aceste condiţii, instanţa nu va putea verifica condiţia dublei incriminări. În plus, s-a invocat faptul că identitatea contestatorului persoană solicitată a fost folosită în mod fraudulos şi că nu acesta ar fi săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa. În final, ca motiv de suspendare/amânare a punerii în executare a mandatului de arestare, s-a solicitat să fie avută în vedere starea de sănătate a contestatorului.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Înalta Curte are în vedere, faptul că, fiind audiat, la termenul din 17 mai 2024, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile emitente ale mandatului, susţinând că este de acord cu aspectele invocate de către apărătorul ales al acestuia la termenul respectiv de judecată în sensul respingerii cererii de executare a mandatului european de arestare şi, pe cale de consecinţă, a predării acestuia către autorităţile judiciare austriece.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Verificând actele dosarului, în raport cu motivele de contestaţie vizând presupuse vicii de fond şi formă identificate în cadrul mandatului european de arestare dar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia mandatul naţional de arestare nu are la bază autorizarea explicită a unei instanţe de judecată (lipsa datei, a numărului hotărârii şi a instanţei emitente a mandatului naţional de arestare care a stat la baza mandatului european de arestare), Înalta Curte reţine că, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis cu privire la persoana solicitată A., se observă la secţiunea b intitulată -Decizia pe care se întemeiază mandatul de arestare-, punctul 1 -Mandatul de arestare sau decizia judiciară cu acelaşi efect-, menţiunea expresă potrivit căreia mandatul naţional de arestare a fost aprobat de instanţă la data de 18.10.2022 în dosarul de referinţă nr. x.
Înalta Curte, examinând actele dosarului, constată aşadar că, din conţinutul mandatului european de arestare, rezultă că acesta a fost emis în scopul anchetării şi punerii în executare a unui mandat naţional de arestare aprobat de către o instanţă de judecată în ceea ce îl priveşte pe contestatorul A. care este cercetat de către autorităţile judiciare austriece pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune şi criminalitate informatică, astfel că apreciază nefondată critica invocată.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia mandatul european de arestare cu privire la persoana solicitată A. a fost emis de o autoritate judiciară necompetentă, în speţă de Parchetul din Viena, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din decizia-cadru 2002/54/JAI privind mandatul european de arestare, apreciindu-se că atât mandatul naţional de arestare, cât şi mandatul european de arestare trebuie să fie emise, respectiv confirmate de o instanţă de judecată, Înalta Curte o apreciază nefondată pentru următoarele considerente:
Articolul 6 din Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (1) Autoritatea judiciară emitentă este autoritatea judiciară a statului membru emitent care este competentă să emită un mandat european de arestare, în conformitate cu legislaţia acestui stat.
Se observă aşadar că autoritatea judiciară competentă să emită un mandat european de arestare este autoritatea identificată de legislaţia statului respectiv. În acest sens, în virtutea rolului său de a se asigura că legislaţia Uniunii Europene este interpretată şi aplicată în acelaşi mod în toate ţările membre, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat, prin hotărârea din 27 mai 2019 (Marea Cameră) că termenii "autoritate judiciară" nu se limitează la a desemna numai judecătorii sau instanţele unui stat membru, ci trebuie înţelese ca desemnând, mai larg, autorităţile care participă la administrarea justiţiei penale a respectivului stat membru, apreciindu-se în final că noţiunea de "autoritate judiciară emitentă", în sensul articolului 6 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584, trebuie interpretată în sensul că vizează, astfel cum s-a solicitat a se lămuri în speţa respectivă, şi procurorul general al unui stat membru care, deşi din punct de vedere structural este independent de puterea judecătorească, este competent să efectueze urmărirea penală şi care are, în acel stat membru, un statut care îi conferă o garanţie de independenţă în raport cu puterea executivă în cadrul emiterii mandatului european de arestare.
Mai mult decât atât, din considerentele aceleiaşi hotărâri ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene rezultă că atunci când un mandat european este emis în vederea arestării şi predării de către un alt stat membru a unei persoane căutate pentru efectuarea urmăririi penale, această persoană trebuie să fi beneficiat, într-o primă etapă a procedurii, de garanţiile procedurale şi de drepturile fundamentale a căror protecţie trebuie să fie asigurată de autorităţile judiciare ale statului membru emitent, potrivit dreptului naţional aplicabil, printre altele în vederea adoptării unui mandat de arestare naţional (Hotărârea din 1 iunie 2016, Bob-Dogi, C-241/15, EU:C:2016:385, punctul 55).
Aşadar, în speţă, respectarea garanţiilor procedurale şi a drepturilor fundamentale ale persoanei solicitate a fost asigurată prin prisma faptului că, în prima etapă, deci la momentul emiterii mandatului naţional de arestare, acesta a fost supus verificării de către o instanţă de judecată, ulterior, în baza confirmării acestuia, fiind emis mandatul european de arestare de către parchet.
Totodată, instanţa de control judiciar recunoaşte importanţa principiului încrederii reciproce între statele membre, cât şi a principiului recunoaşterii reciproce, care permit crearea şi menţinerea unui spaţiu fără frontiere interioare şi impun îndeosebi în ceea ce priveşte spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, fiecăruia dintre aceste state să considere că toate celelalte state membre respectă dreptul Uniunii şi în special drepturile fundamentale recunoscute de acesta [Hotărârea din 25 iulie 2018, Minister for Justice and Equality (Deficienţele sistemului judiciar), C-216/18 PPU, EU:C:2018:586, punctul 36 şi jurisprudenţa citată].
Ca atare, Înalta Curte constată că, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului european de arestare, în prima etapă a procedurii, respectiv la momentul emiterii mandatului naţional de arestare, persoana solicitată a beneficiat de garanţiile procedurale şi de drepturile fundamentale a căror protecţie trebuie să fie asigurată de autorităţile judiciare ale statului membru emitent, având în vedere că mandatul a fost aprobat de către o instanţă de judecată la data de 18 octombrie 2022 în dosarul de referinţă nr. x.
Cu privire la criticile referitoare la neconformităţile legate de condiţiile de validitate privind mandatul european de arestare, nerespectarea formei şi conţinutului prevăzut în Anexa 1 a Legii nr. 302/2004 prin raportare la eliminarea din cuprinsul acestuia a unor secţiuni privind circumstanţele în care s-a desfăşurat procesul, procedura de citare, dreptul la apărare sau posibilitatea exercitării unei căi de atac, Înalta Curte reţine următoarele:
Art. 87 din Legea nr. 302/2004
Conţinutul şi forma mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii:
a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate;
b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente;
c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 89 şi 97 din prezenta lege;
d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97;
e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate;
f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită;
g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.
Din analiza conţinutului mandatului european de arestare aflat la dosar rezultă că acesta a fost emis pe numele persoanei solicitate A. de către Procuratura Viena (Landesgerichtsstrasse 11, C. pen. 400, A-1082, Viena, 43 1-40127/306704), în vederea executării mandatului de arestare al Procuraturii Viena aprobat de instanţă la data de 18 octombrie 2022, 20 ST 31/21b prin raportare la suspiciunea că, persoana solicitată, împreună cu D. a comis infracţiuni de înşelăciune şi criminalitate informatică conform Parag. 146, 147 Alin. 2, 148 Cazul al doilea, 15 StGB.
Astfel, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. respectă toate condiţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul acestuia fiind menţionate toate informaţiile enumerate în conţinutul acest text de lege.
Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile alin. (2) ale art. 87 din Legea nr. 302/2004 Mandatul european de arestare este întocmit în conformitate cu formularul din anexa nr. 1 şi constată că, într-adevăr, în cuprinsul mandatului emis pe numele persoanei solicitate A. nu se regăsesc menţiunile privitoare la modalitatea de citare şi exercitarea dreptului la apărare însă, pe de-o parte, mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării de cercetări sub aspectul comiterii unor infracţiuni, deci într-o procedură de debut a urmăririi penale iar toate aspectele referitoare la modalitatea de citare şi exercitarea dreptului la apărare vor putea fi invocate de persoana solicitată în faţa autorităţilor judiciare austriece şi, pe de altă parte, această neregularitate constând în omisiunea inserării aspectelor mai sus invocate din conţinutul mandatului european de arestare, nu justifică respingerea cererii de executare a mandatului întrucât situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) (motivele obligatorii) şi alin. (2) (motivele facultative) din Legea nr. 302/2004, nefiind incidente în prezenta cauză.
Contestatorul a mai invocat faptul că mandatul european de arestare nu conţine date suficiente pentru individualizarea situaţiei de fapt deoarece nu se poate identifica nici maniera în care persoana solicitată le-ar fi determinat pe victime să transfere acele sume de bani, nici forma de participaţie a acestuia la săvârşirea infracţiunilor, planând asupra acuzaţiilor îndoieli rezonabile cu privire la identitatea contestatorului A.. Deopotrivă, s-a susţinut că, deşi se menţionează patru infracţiuni de înşelăciune şi criminalitate informatică, se realizează doar descrierea faptelor de înşelăciune. Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că statul solicitat nu poate verifica condiţia dublei incriminări şi nici care este conduita infracţională reţinută în sarcina persoanei solicitate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că aspectele de fond referitoare la contestarea participării la săvârşirea infracţiunilor reţinute în cadrul mandatului european de arestare nu pot face obiectul controlului acestei instanţe întrucât este învestită strict cu verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii prin care s-a dispus emiterea mandatului european de arestare. Criticile vizând fondul cauzei pot fi invocate de către contestatorul-persoană solicitată în faţa autorităţilor judiciare austriece care instrumentează dosarele în care este urmărit.
De altfel, din examinarea dispoziţiilor art. 84, art. 99, art. 102, art. 103 şi art. 108 din Legea nr. 302/2004 privitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că judecătorul român hotărăşte asupra arestării şi predării persoanei solicitate, numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunţa cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu atingerea principiului referitor la recunoaşterea hotărârilor penale, ceea ce nu este admisibil.
Relativ la criticile vizând insuficienta descriere a infracţiunilor, respectiv lipsa descrierii situaţiei de fapt care a determinat reţinerea infracţiunilor de înşelăciune şi criminalitate informatică pentru care este cercetat de autorităţile din Austria, Înalta Curte notează că, în ceea ce priveşte descrierea faptelor pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acestora în cuprinsul mandatului european de arestare, se reţin următoarele:
Potrivit raportului Oficiului regional al Poliţiei Judiciare Viena (LKA Wien) secţia 4 (Infracţiuni economice) din 23.09.2022 la dosarul cu nr. x, al Inspectoratului de Poliţie Kitzbühel din 07.12.2021 la dosarul nr. x şi al Inspectoratului de poliţie Söll din 03.12.2021 la dosarul cu nr. x, există suspiciunea iminentă în dreptul ui A., şi al D., că ar fi determinat-o pe mai jos numita, în complicitate conştientă şi voită cu alţi făptaşi încă necunoscuţi în calitate de coautori (Parag. 12 C. pen. austriac (StGB), în scop de activitate comercială (Parag. 70 Alin. 1 Cifra 1 şi Cifra 3 StGB), în vederea obţinerii pentru sine sau pentru un terţ a unui folos patrimonial injust prin înşelăciune, să consimtă la activităţi care i-au pricinuit un prejudiciu patrimonial de peste 5 000 EUR.
A./pretinzând că ar fi brokeri online şi ar investi sumele transferate de victime în criptomonede în scop de câştig, aşadar inducându-i în eroare cu privire la starea de fapt prin intervenţii repetate, determinând transferul de sume de bani în vederea pretinsei investiţii aducătoare de câştig şi a costurilor aferente, şi anume
I./între 07.06.2021 şi 14.09.2021, în Viena, pretinzând că ari angajaţi ai platformei oficiale de tranzacţionare a criptomonedelor E., au determinat-o pe F. să consimtă transferuri în cuantum total de 51 100 EUR;
II./între 03.05.2021 şi 13.07.2021, în Kitzbühel, pretinzând că ar fi brokeri online ai platformei de internet "FXCore.traders", l-au determinat pe G. să consimtă la transferuri în cuantum total de 12 623,10 EUR;
III./pe 15.09.2021 în Scheffau am Wilden Kaiser, pretinzând că ari brokeri on line ai companiei "H.", l-au determinat pe I. să consimtă la transferuri în cuantum de 48 425,31 EUR;
B./încercând să o determine pe F. să consimtă la plata sumei menţionate mai jos, mai precis pe 03.08.2022 în Viena, pretinzând, prin intermediul unei scrisori trimise prin poştă, că aceasta ar fi victima unei înşelăciuni şi în consecinţă ar fi nevoită să achite 9 895 EUR companiei H., pentru a putea primi mai apoi o sumă în cuantum de 61 846,41 EUR, prejudiciul patrimonial care i-ar fi fost astfel pricinuit numitei ridicându-se la 9 895 EUR.".
Analizând aşadar criticile formulate de contestator referitoare la lipsa descrierii faptelor reţinute în sarcina acestuia prin raportare la menţiunile existente în cuprinsul mandatului european de arestare, Înalta Curte le apreciază nefondate pentru următoarele considerente:
Art. 87 din Legea nr. 302/2004 (1) Mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii: d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 97.
Astfel, în cuprinsul mandatului emis de autorităţile judiciare austriece sunt descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, fiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile. Potrivit autorităţilor austriece, persoana solicitată împreună cu alţi participanţi ar fi determinat mai multe persoane, pretinzând că ar fi brokeri online ai unor companii să consimtă la activităţi care le-ar fi pricinuit un prejudiciu patrimonial. Astfel, din verificarea conţinutului mandatului european de arestare, se reţine că persoana solicitată A. este urmărită penal în Austria pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi criminalitate informatică.
Cu toate că infracţiunea de criminalitate informatică nu este identificată separat în cadrul secţiunii vizând încadrarea în drept, Înalta Curte observă, din descrierea situaţiei de fapt că modalitatea de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune s-a realizat prin mijloace electronice, suspecţii pretinzând că au calitatea de brokeri online ai unor companii şi obţinând transferuri online a unor sume de bani.
Mai mult, prin raportare la stadiul dosarului, acesta aflându-se în faza de urmărire penală în care se strâng şi se administrează probe în vederea stabilirii răspunderii penale cu privire la cele două infracţiuni reţinute, având în vedere că, până la acest moment, organele judiciare au identificat şi descris faptele pentru care urmează să fie cercetată persoana solicitată, criticile apărării sub aspectul lipsei descrierii faptelor sunt neîntemeiate.
Totodată, se observă că faptele reţinute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare austriece îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile.
În fine, referitor la solicitarea subsidiară de amânare a punerii în executare a mandatului european de arestare invocându-se starea de sănătate a contestatorului, Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dar şi împrejurarea că persoana solicitată nu a făcut dovada existenţei unei boli grave care ar face imposibilă predarea, o constată neîntemeiată.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a constatat, în mod corect, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 25 noiembrie 2022 de către autorităţile judiciare din Austria, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
Pentru motivele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 45 din 17 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., întrucât se află în culpă procesuală, contestatoul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 275 RON, stabilit conform dispoziţiilor art. 8 lit. b) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R., va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 45 din data de 17 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 275, rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă ucraineană se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2024.