Şedinţa publică din data de 26 iunie 2024
Deliberând asupra recursului în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 991/AP din data de 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 12 ianuarie 2024, respectiv din 31 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 165/06.10.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2018, s-au hotărât următoarele:,În baza art. 396 al 5 C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la spălare a banilor, prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (48 acte materiale), art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 din C. pen. condamnă inculpatul A., la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a), b) şi g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen. .
În baza art. 295 alin. (1) C. pen. rap. la art. 308 C. pen. şi art. 309 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a), b) şi g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen. .
Descontopeşte pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin S.P 102/2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin D.P 476/2017 a Curţii de Apel Braşov şi repune în individualitatea lor pedepsele contopite prin respectiva hotărăre penală, respectiv o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de "dare de mită" şi o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr 2997/2014 a Judecătoriei Braşov.
În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen. si art. 45 al 3 lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse - respectiv 3 ani închisoare - inculpatul A. avănd de executat în final pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a), b) şi g) C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă complementară executabilă cf art. 68 lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 404 al 4 lit. a) C. proc. pen. cu aplicarea art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa indicată următoarele perioade: din 1.05.2002 la 4.10.2002, din 28.10.2004 la 31.08.2005, din 11.11.2013 la 21.08.2015 şi din 31.05.2017 la 20.07.2017.
În baza art. 397 al 1 C. proc. pen. şi art. 19 C. proc. pen. admite în parte acţiunea civilă exercitată de către partea civilă D.G.R.F.P Braşov şi obligă inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 8.868.881,58 RON plus accesorii legale de la naşterea obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi pană la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentănd daune materiale .
Respinge restul pretenţiilor civile solicitate de către partea civilă D.G.R.F.P Braşov .
În baza art. 25 al 3 C. proc. pen. dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul întoarcerii în patrimoniul părţii civile S.C B. S.A., prin lichidator judiciar C., a imobilelor (Spital Stejăriş) respectiv:
- imobilului situat în mun. Braşov str. x înscris în CF x a loc. Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafaţă de 2385 mp;
- imobilului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x a localităţii Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. x - curte în suprafaţă de 36 mp pe care este construită o casă din lemn cu nr. cadastral x şi cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafaţă de 9.751 mp;
- imobilului situat în mun. Braşov, str. x, jud. Braşov, înscris în CF nr. x a localităţii Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - teren în intravilan în suprafaţă de 16.986 mp.
Respinge pretenţiile materiale solicitate de către partea civilă S.C B. S.A., prin lichidator judiciar C..
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menţine măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii şi anume:
Menţine măsura asiguratorie a popririi conturilor bancare ce au fost deţinute de către D., relativ la care unic moştenitor apare a fi inculpatul A. până la concurenţa sumei de 28.965.210 RON, aşa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Braşov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curţii de Apel Braşov, dosar nr. x/2018 .
Menţine sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile (bani) ce au fost deţinute de D. - sume de bani ridicate de la aceasta cu ocazia percheziţiei domiciliare - relativ la care unic moştenitor apare a fi inculpatul A. până la concurenţa sumei de 28.965.210 RON, aşa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Braşov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curţii de Apel Braşov, dosar nr. x/2018 .
Menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 29.08.2014 în dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov asupra bunurilor imobile deţinute de A..
Menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 19.07.2017 în dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Braşov asupra bunurilor imobile (spital Stejăriş) deţinute de E. şi F., respectiv imobilul înscris în CF x Braşov, nr. top x şi imobilul înscris în CF nr. x Braşov.
Mijloacele materiale de probă rămăn ataşate la dosarul cauzei.
În baza art. 274 al 1 C. proc. pen. obligă inculpatul A. la plata către stat a sumei de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 al 3 C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare răman în sarcina statului,,.
II. Prin decizia penală nr. 991/AP din 22 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul x/2018 în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate în cauză de inculpatul A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 165/06.10.2021 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2018, care a fost desfiinţată sub aspectul legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, al omisiunii reţinerii în favoarea inculpatului A. a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, al cuantumului pedepsei complementare aplicate pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, al cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii de delapidare, al procedeului de contopire a pedepselor aplicate inculpatului pentru pluralitatea de infracţiuni incidentă în cauză, precum şi în ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. referitor la omisiunea constatării nulităţii absolute a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/15.01.2010 de BNP G..
Rejudecând în aceste limite:
S-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. potrivit dispoziţiilor art. 5 din C. pen. este cea în vigoare la data săvârşirii faptelor reţinute în acuzare, respectiv C. pen. din 1969.
S-a reţinut în favoarea inculpatului A. circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. 1969.
În baza art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, s-a menţinut pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. şi s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 de la 4 ani la 3 ani.
În baza art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969, s-a redus pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen. de la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969 la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. din 1969.
S-a menţinut dispoziţia privind descontopirea pedepsei de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov şi s-a repus în individualitatea lor pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., prin sentinţa penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, precum şi pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov.
S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen. 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii.
S-a constatat că fiecare dintre infracţiunile pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză, precum şi infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii în raport de pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, stabilită prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 şi art. 35 C. pen. 1969, contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, s-a aplicat prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 şi art. 35 C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969 aplicată prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969.
În baza art. 39 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 şi art. 35 C. pen. 1969, s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969.
În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. 1969, s-au contopit cele trei pedepse rezultante parţiale de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, respectiv 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, obţinute prin procedeul de mai sus, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. 1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală, perioada executată din 1.05.2002 la 4.10.2002, din 28.10.2004 la 31.08.2005, din 11.11.2013 la 21.08.2015 şi din 31.05.2017 la 20.07.2017.
În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 1238 alin. (2), art. 1289 alin. (2), art. 1254 şi art. 1639-1647 din C. civ., s-a constatat nulitatea absolută a actului de dare în plată autentificat sub nr. x/15.01.2010 de BNP G..
S-a constatat că o parte din imobilul restituit în natură S.C. B. S.A., respectiv imobilul situat în mun. Braşov str. x, înscris în CF x a loc. Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a CF x), la A+1, cu nr. top x - grădină în intravilan în suprafaţă de 2385 mp a fost înstrăinat prin actul de adjudecare din 18.03.2021 emis de H..
S-a constatat că inculpatul A. a achitat parţial suma de 750.000 RON din debitul la care a fost obligat către partea civilă D.G.R.F.P Braşov, după cum urmează: 400.000 RON conform ordinului de plată nr. x/18.04.2022, 100.000 RON conform ordinului de plată nr. x/28.04.2022, 50.000 RON conform ordinului de plată nr. 1/4.05.2022 şi 200.000 RON conform ordinului de plată nr. x/9.05.2022.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov pentru Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva aceleiaşi sentinţe.
În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Prin încheierea din 12.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în considerentele şi dispozitivul deciziei penale nr. 991/AP/22.12.2023 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în sensul introducerii unui alineat nou în considerentele şi dispozitivul deciziei, înainte paragraful de paragraful care conţine dispoziţia privind deducerea din pedeapsa rezultantă finală a perioadelor executate anterior, cu următorul cuprins:
"În baza art. 71 C. pen. 1969, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969 pe durata executării pedepsei rezultante."
Apoi, prin încheierea din 31.01.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov pentru Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi dispune îndreptarea erorii materiale evidente strecurate în considerentele şi dispozitivul deciziei penale nr. 991/AP/22.12.2023 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în sensul introducerii unui alineat nou în considerentele şi dispozitivul deciziei, înainte paragraful de paragraful care conţine dispoziţia privind menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate, cu următorul cuprins:
"Menţine măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea penală pronunţată de Curtea de Apel Braşov la data de 8.11.2022, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia nr. 742 din data de 24 noiembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, asupra bunurilor inculpatului A., până la concurenţa sumei de 8.868.881,58 RON, la care se adaugă accesorii legale de la naşterea obligaţiilor faţă de bugetul de stat şi pană la achitarea integrală a debitului, după cum urmează:
1. Asupra cotei de 1/1 din următoarele bunuri, cu datele de identificare de mai jos:
- imobil situat în Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 10, identificat cadastral cu nr. x, CG nr. x;
- imobil situat în Braşov, CF nr. x (nr. CF vechi x), nr. topografic x;
- imobil situat în Braşov, CF nr. x (nr. CF vechi x), nr. topografic x;
2. Asupra cotei de 55/100 de sub B.8 înregistrată pe numele lui A. cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x UAT Zăbala (acelaşi cu cel înscris în CF x Zăbala)."
III. Împotriva deciziei penale nr. 991/AP din data de 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 12 ianuarie 2024, respectiv din 31 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
În esenţă, a arătat că, deşi instanţa de apel reţine referitor la tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii că dispoziţiile în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului sunt mai favorabile acestuia, având în vedere că prevederile art. 39 alin. (2) din C. pen. din 1968 nu prevăd obligativitatea adăugării restului rămas neexecutat la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune, astfel cum prevăd dispoziţiile C. pen. în vigoare, ci contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior, conform regulilor de la concursul de infracţiuni, sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1968 putând fi mărit, dacă este cazul, până la 7 ani, în fapt a făcut contopirea între pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşita ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară.
Faţă de dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, aplicată prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., trebuia contopită cu pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte (pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov.
Faţă de dispoziţiile ari. 39 alin. (2) C. pen. din 1969 raportat la art. 34 şi art. 35 C. pen. 1969, pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969 aplicată prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 ind.l alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., trebuia contopită cu pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov.
Pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin s.p. 102/2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin d.p. 476/2017 a Curţii de Apel Braşov trebuia contopită după ce se stabilea restul rămas de executat stabilit după procedeul repunerii în individualitatea lor a pedepselor contopite prin respectiva hotărâre penală, astfel: o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de "dare de mită " o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Braşov.
Văzând şi sentinţa penală nr. 102/S din 10.04.2015 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă la data de 31.05.2017 prin decizia penală nr. 479/AP din 31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, s-a constatat că prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 213/2015 din 31.05.2017, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin s.p. nr. 102/S din 10.04.2015 cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Braşov, în baza mandatului de executare nr. x din 31.05.2017, executarea acestei pedepse a început la data de 31.05.2017 şi urma să expire în termen la data de 12.01.2019 deoarece se scade arestul preventiv de 1114 zile.
Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 martie 2024, procedura de comunicare a recursului în casaţie era îndeplinită, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 17 aprilie 2024, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului şi întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casaţie.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia şi a trimis cauza în vederea judecării în compunere de 3 judecători, cu termen la data 15 mai 2024.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Aşadar, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pe cale de consecinţă, recursul în casaţie nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, aşa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în hotărârile atacate.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.
Din interpretarea literală a acestei dispoziţii legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.
Totodată, cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. are în vedere respectarea principiului legalităţii sancţiunilor, fără ca Înalta Curte să poată proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanţa de recurs.
În jurisprudenţa constantă a instanţei supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator. În toate cazurile însă, legalitatea sancţiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secţia penală, publicate, www.x.ro).
Starea de fapt reţinută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum şi reţinerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanţelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casaţie reglementat ca şi o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel.
În aceste coordonate, în raport de dispoziţiile incidente şi scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casaţie, recurentul inculpat a invocat, în susţinerea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că au fost aplicate pedepse în alte limite, cu alte cuvinte nelegale.
Apărarea principală a inculpatului este în sensul că pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, aplicată prin s.p. 102/2015 a Tribunalului Braşov pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., trebuia contopită cu pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte (pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II -a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov.
Pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin s.p. 102/2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin d.p. 476/2017 a Curţii de Apel Braşov trebuia contopită după ce se stabilea restul rămas de executat stabilit după procedeul repunerii în individualitatea lor a pedepselor contopite prin respectiva hotărâre penală, astfel: o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de "dare de mită " o pedeapsă de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Braşov.
Văzând şi sentinţa penală nr. 102/S din 10.04.2015 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă la data de 31.05.2017 prin decizia penală nr. 479/AP din 31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, s-a constatat că prin mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 213/2015 din 31.05.2017, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin s.p. nr. 102/S din 10.04.2015 cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2997/2014 a Judecătoriei Braşov, în baza mandatului de executare nr. x din 31.05.2017, executarea acestei pedepse a început la data de 31.05.2017 şi urma să expire în termen la data de 12.01.2019 deoarece se scade arestul preventiv de 1114 zile.
Înalta Curte consideră că pedeapsa rezultantă în urma contopirii este de 4 ani şi 4 luni deoarece nu se impune constatarea că executată a pedepsei rezultate de 4 ani şi 8 luni, pronunţată prin sentinţa penală 2997, întrucât aceasta a fost numai parţial executată, inculpatul fiind eliberat condiţionat la data de 21/08/2015.
În atare condiţii, Curtea a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente şi cu infracţiunea de dare de mită, în formă continuată, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 5 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, această faptă fiind săvârşită în anul 2009, astfel că atât faptele pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză, cât şi fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.
Ţinând seama că fiecare dintre infracţiunile din prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37, alin. (1) lit. a) C. pen. 1969) şi toate au fost săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni (art. 33 lit. a) C. pen. 1969), Curtea în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969, aplicată prin prezenta sentinţă pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen., cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, pentru a sancţiona numărul de fapte comise, frecvenţa lor ridicată şi perseverenţa infracţională a inculpatului, rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 102/S/10.04.2015 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 476/Ap/31.05.2017 a Curţii de Apel Braşov, cu pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, aplicată prin sentinţa penală nr. 2997/22.12.2014 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia nr. 111/contestaţie/6.04.2015 a Tribunalului Braşov, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969.
În al doilea rând, reţinând că cele 3 infracţiuni au fost săvârşite sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. b) C. pen., în temeiul art. 34, alin. (1) lit. b) C. pen.., au fost contopite cele trei pedepse de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969, respectiv 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. 1969, obţinute prin procedeul de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. 1969.
Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că pedeapsa este de 4 ani şi 4 luni, iar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. nu are incidenţă.
Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, individualizarea judiciară a pedepselor constituie un proces complex de apreciere asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanţei de fond/apel şi nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuţie un aspect de legalitate a pedepselor.
În raport cu soluţia dispusă, Înalta Curte nu va mai supune cenzurii sale cererea de suspendare a executării deciziei atacate, formulată de recurent.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 991/AP din data de 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din data de 12 ianuarie 2024, respectiv din 31 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 991/AP din 22 decembrie 2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile din 12.01.2024, respectiv din 31.01.2024 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2024.