Şedinţa publică din data de 26 iunie 2024
Deliberând asupra recursurile în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019(69/2023), constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1371, pronunţată la data de 09.12.2022 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019 a hotărât următoarele:
1. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare.
A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4), (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reţinerii de 24 de ore începând din data de 18.08.2018, ora 02:20 până în data de 19.08.2019 ora 02:20.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura controlului judiciar dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinţei apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.
2. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 5 luni închisoare.
A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4), (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 18.08.2018, ora 04:00 până în data de 19.08.2019 ora 04:00.
În baza art. 399 alin. (4) C. proc. pen., a menţinut măsura controlului judiciar dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinţei apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.
3. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. .
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare (o treime din restul pedepsei stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 5 luni închisoare.
A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reţinerii de 24 de ore începând cu data de 18.08.2018, ora 05:50 până în data de 19.08.2019 ora 05:50.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura controlului judiciar dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinţei apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.
4. În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. (nume purtat anterior B.) la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 371 alin. (1) C. pen.. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. .
În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe faptă prev. de art. 193 alin. (2) C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, obligând inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (o treime din restul pedepselor stabilite), în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 9 luni închisoare.
A stabilit că pedeapsa rezultantă urmează a fi executată în regim de detenţie.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) din C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei apelate până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (4), (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 72 C. pen., a dedus durata reţinerii de 24 de ore începând din data de 18.08.2018, ora 02:20 până în data de 19.08.2019 ora 02:20.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura controlului judiciar dispus faţă de inculpat până la o nouă verificare, de la data sentinţei apelate, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, la momentul rămânerii definitive a hotărârii apelate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, printre alţii, apelanţii - intimaţi - inculpaţi D., C., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 1371/2022 pronunţată la data de 09.12.2022 de către Tribunalul Bucureşti.
Prin decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., printre altele, s-au dispus următoarele:
Au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelantul- inculpat E. împotriva sentinţei penale nr. 1371/2022 pronunţată la data de 09.12.2022 de către Tribunalul Bucureşti.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, şi, în fond, rejudecând:
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.:
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi a dreptului de a lua legătura cu victima E. sau cu membri de familie ai acestuia, direct sau indirect, pe nicio cale şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1)lit. a), b), h) şi n) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi a dreptului de a lua legătura cu victima E. sau cu membri de familie ai acestuia, direct sau indirect, pe nicio cale şi de a se apropia de acesta la o distanţă mai mică de 50 de metri, pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.:
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.:
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. .
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.:
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (2) lit. a), b), h) şi n) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen., pe o perioada de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (5) cu ref. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) din C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, A., B., C. şi D. prin apărători aleşi cu împuternicirii avocaţiale la dosar au formulat cererii de recurs în casaţie.
Inculpatul A., prin apărător ales cu delegaţie la dosar a criticat decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.
În concret, inculpatul A., prin apărător a susţinut prin cererea de recurs în casaţie că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. .
De altfel, a arătat că, analizând întreg materialul probator administrat în prezenta cauză din perspectiva faptelor imputate inculpatului A., s-a arătat că nu există nicio probă directă sau indirectă care să- l indice pe acesta din urmă în postura agresorului, care, cu intenţie, folosindu-se de un obiect vulnerant ar fi încercat să-i suprime viaţa persoanei vătămate E., solicitând achitarea inculpatului, A. pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. şi infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen.
S-a susţinut că, din datele de fapt ale cauzei nu reiese că inculaptul A. ar fi acţionat asupra corpului persoanei vătămate E. cu vreun obiect vulnerant în încercarea de a-le suprima viaţa. Nici măcar persoana vătămată E. nu l-a indicat pe inculpatul A. ca fiind persoana care i-ar fi produs plaga tăiată la nivelul antebraţului. În contextul arătat, din perspectiva cantitativă şi calitativă a mijloacelor de probă administrate, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa va trebui să-şi formeze convingerea că acestea nu sunt de natură să fundamenteze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, elementele de tipicitate ale infracţiunii de omor, iar antrenarea răspunderii penale a acestora pe baza unor probe minimaliste şi nefuncţionale ar fi de natură să înfrângă grav drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Inculpatul B., prin apărător ales cu delegaţie la dosar a criticat decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x (69/2023), a invocat cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.
Inculpatul B., prin apărător a susţinut prin cererea de recurs în casaţie că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.. A precizat că, solicitarea de achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor se impune, întrucât faptele expuse în cuprinsul Ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale şi care se constituie în acuzaţia adusă prin rechizitoriul în cauză nu au fost săvârşite de către inculpatul B., şi nu sunt probate în niciun fel. Probatoriul administrat până în prezent dovedeşte şi argumentează dincolo de orice îndoială legalitatea şi temeinicia soluţiei de achitare a inculpatului.
De asemenea, în motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a mai arătat că, analizând modalitatea de descriere a infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor pe care se întemeiază acuzaţia adusă inculpatului B. şi condamnarea acestuia în fond şi apel, se poate observa cu uşurinţă din lucrări, că lipsesc cu desăvârşire probele obiective, acuzaţia fiind întemeiată exclusiv pe prezumţii.
Inculpaţii D. şi C., prin apărător ales cu delegaţie la dosar au criticat decizia penală nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x (69/2023) invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen.. S-a apreciat că, pentru a se pronunţa o soluţie legală într-o astfel de cauză, instanţa de apel trebuia ca din analiza probatoriului să stabilească participaţia fiecărui inculpat la infracţiunile deduse judecăţii, aspect care nu a fost pe deplin realizat şi care a condus la pronunţarea unei hotărâri vădit nelegale.
Referitor la infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 C. pen., instanţa de apel a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, faptele inculpaţilor au fost săvârşite în public, de faţă fiind mai multe persoane.
De asemenea, în motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a mai arătat că, motivarea existenţei faptei prevăzute de legea penală, reţinută de către instanţa de apel vine în contradicţie cu considerentele hotărârii, prin care se reţine o altfel de situaţie de fapt.
De alfel, nici unul dintre martori nu a afirmat niciodată că i-a fost indusă o stare de temere prin raportare la acţiunile vreunuia dintre cei 5 coinculpaţi, văzând relaţiile de rudenie/familie respectiv prietenie existente între martori şi cei 5 coinculpaţi, astfel că nu se poate reţine în sarcina recurentului D. această infracţiune, solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţii-inculpaţi A., B., C. şi D., Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a acesteia şi a trimis cauza în vederea judecării în compunere de 3 judecători, cu termen la data 3 aprilie 2024.
Analizând cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii-inculpaţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.
Prin urmare, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv de către instanţa de apel şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.
În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi A., B., C. şi D. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).
Jurisprudenţa constantă a instanţei supreme a statuat că acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fie fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansamblul său, ori numai modificarea unora din elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.
În consecinţă, acest caz de recurs în casaţie permite instanţei de casaţie să analizeze doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.
Analizând, în aceste coordonate de principiu, cererile de recurs în casaţie formulate, Înalta Curte constată că starea de fapt reţinută prin decizia recurată, a constat în aceea că în data de 18.08.2018, în jurul orei 02:00, în timp ce se aflau pe terasa barului F. S.R.L. din Bucureşti, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 - 15, sector 3 inculpaţii A., D., C., G. şi B. l-au agresat fizic pe numitul E. prin lovire cu pumnii, picioarele şi obiecte tăietoare, provocându-i acestuia leziuni traumatice constând în leziuni la nivelul capului, toracelui, ambelor antebraţe şi membrului inferior, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 80 - 85 de zile de îngrijire medicală şi care au pus în pericol viaţa persoanei vătămate.
În data de 18.08.2018, în jurul orei 02:00, în timp ce se aflau pe terasa barului F. S.R.L. din Bucureşti, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 - 15, sector 3 inculpaţii A. şi G. l-au agresat fizic pe numitul H. (inculpatul A. l-a lovit cu o sticlă şi cu pumnul în zona capului, iar inculpatul G. l-a tăiat cu un ciob de sticlă la nivelul braţului) provocându-i acestuia leziuni traumatice constând în leziuni la nivelul capului şi, respectiv, o leziune prin tăiere la nivelul braţului drept, leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 6 - 7 zile de îngrijire medicală.
Prin actele de violenţă exercitate în data de 18.08.2018, în jurul orei 02:00, pe terasa barului F. S.R.L. din Bucureşti, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 - 15, sector 3 asupra numiţilor E. şi H., inculpaţii A., D., C., G. şi B. au tulburat grav ordinea şi liniştea publică şi au creat un climat de insecuritate în ceea ce priveşte integritatea persoanelor şi a bunurilor.
În data de 18.08.2018, în timp ce se afla în barul F. S.R.L. din Bucureşti din Bucureşti, blvd-ul Energeticienilor, nr. 13 -15, inculpatul E. l-a agresat fizic pe numitul C., lovindu-l cu un ciob de sticlă în zona feţei, a gâtului şi a spatelui, provocându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 6 - 7 zile de îngrijire medicală, iar prin aceste agresiuni a tulburat ordinea şi liniştea publică inducând sentimente de teamă persoanelor prezente în incinta barului (în interiorul restaurantului şi pe terasa acestuia).
Raportându-se la această situaţie de fapt, inculpaţii A., D., C. şi B., prin criticile formulate în cererile de recurs în casaţie vizând neîntrunirea elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi tind la reinterpretarea probelor şi la stabilirea unei situaţii de fapt diferită de cea care a fost valorificată cu titlu definitiv de către instanţa de apel, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept. Astfel, prin motivele de recurs în casaţie, se fac referiri de către inculpatul A., că nu există nicio probă directă sau indirectă care să- l indice pe acesta din urmă în postura agresorului, care, cu intenţie, folosindu-se de un obiect vulnerant ar fi încercat să-i suprime viaţa persoanei vătămate E., solicitând achitarea inculpatului, A. pentru infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. şi infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen.
Critica inculpatului B., a constat în aceea că a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.. A precizat că, solicitarea de achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor se impune, întrucât faptele expuse în cuprinsul Ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale şi care se constituie în acuzaţia adusă prin rechizitoriul în cauză nu au fost săvârşite de către inculpatul B., şi nu sunt probate în niciun fel.
Un alt argument al recurenţilor inculpaţii D. şi C., a constat în aceea că, pentru a se pronunţa o soluţie legală într-o astfel de cauză, instanţa de apel trebuia ca din analiza probatoriului să stabilească participaţia fiecărui inculpat la infracţiunile deduse judecăţii, aspect care nu a fost pe deplin realizat şi care a condus la pronunţarea unei hotărâri vădit nelegale.
În consecinţă, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. cu reţinerea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi infracţiunea de tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 371 C. pen., corespund faptelor reţinute în concret în sarcina inculpaţilor A., D., C. şi B..
În raport cu aspectele expuse, Înalta Curte constată că susţinerile inculpaţilor, A., D., C. şi B., sunt neîntemeiate.
Referitor la cei 4 (patru) recurenţii - inculpaţi care au formulat cererile de recurs în casaţie (A., D., C. şi B.) s-a reţinut că au aplicat lovituri inculpatului E., ca urmare a acţiunii concertate a autorilor producându-se punerea în primejdie a vieţii victimei, neavând importanţă cine a aplicat lovitura care a cauzat urmarea imediată, respectiv tăietura de la nivelul mâinii inculpatului E., contribuţia subiecţilor activi urmând a fi analizată în ansamblu şi indivizibil. Curtea a reţinut că activitatea infracţională a inculpaţilor a avut un caracter continuu, neexistând perioade de oprire a acţiunii de lovire a victimei. Astfel, după ce inculpatul E. a fost pus la pământ de inculpaţii, aceştia au continuat să îl lovească cu pumnii şi picioarele, deşi cunoşteau că pe jos sunt cioburi de sticlă. Cei patru inculpaţii (A., B., C. şi D.) au perceput faptul că victima nu mai poate riposta, fiind căzută şi cu răni vizibile şi solicitându-le să se oprească şi totuşi au continuat aplicarea loviturilor, acceptând astfel faptul că i-ar putea provoca moartea, acţionând aşadar cu intenţie indirectă. Experţii au concluzionat că pentru plăgile tăiate de la nivelul antebraţului stâng - cu secţionarea arterei ulnare şi a nervului ulnar stâng, E. a necesitat 80 - 85 de zile de îngrijire medicală; pentru plăgile tăiate la nivelul mâinii drepte a necesitat 8 - 9 zile de îngrijire medicală, iar pentru celelalte leziuni traumatice au fost necesare 8 - 9 zile de îngrijire medicală. Experţii au concluzionat că leziunile reprezentând plăgi tăiate s-au produs prin lovire cu un corp tăietor/înţepător, probabil ciob de sticlă, iar celelalte leziuni traumatice s-au produs prin lovire cu un corp dur. În plus, experţii au menţionat că, având în vedere topografia leziunilor traumatice prezentate de numitul E., aceste leziuni au caracterul unor leziuni de autoapărare, iar, ţinând cont de polimorfismul lezional şi de regiunile vizate, leziunile au fost produse prin heteroagresiune, persoana agresată şi agresorul fiind poziţionaţi, cel mai probabil, faţă în faţă.
Aşa cum s-a arătat, în realitate, prin criticile formulate prin motivele de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că se contestă situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, fondul criticilor formulate pe calea recursului în casaţie vizând circumstanţele comiterii faptelor şi probatoriul cauzei, lucru nepermis din perspectiva cazului de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., care se referă la neprevederea faptei în legea penală.
Astfel, se observă că prin criticile aduse hotărârii definitive nu au fost evidenţiate elemente de nelegalitate, ci s-a solicitat o reinterpretare a probelor şi o schimbare a situaţiei de fapt reţinute în cauză (critici care de altfel au fost formulate şi în faţa instanţei de control judiciar), care însă nu pot fi valorificate în contextul cazurilor de casare expres şi limitativ reglementate în art. 438 din C. proc. pen.
În aceste condiţii, se constată că prin motivele de recurs în casaţie se urmăreşte stabilirea unei alte situaţii de fapt, prin reinterpretarea probelor administrate în cauză, ceea ce este contrar scopului prevăzut de lege pentru recursul în casaţie, acela de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive, iar din această perspectivă criticile recurenţilor-inculpaţi A., B., C. şi D., nu pot fi primite de instanţa de casaţie, recursul fiind nefondat.
În ceea ce priveşte critica apărării prin care recurenţii-inculpaţi A. şi B. au mai solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a), c) şi d) din C. proc. pen., au invocat incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au format completul de judecată în apel, greşita încadrare a faptelor, au mai solicitat să se stabilească altă modalitatea de executare, ori s-a mai invocat greşita coroborare a probelor, recurentul-inculpat D. menţionând că nu s-a creat o stare de temere martorilor prezenţi. Înalta Curte constată că acestea nu pot fi supuse examinării în calea extraordinară de atac promovată, întrucât, aşa cum s-a arătat în debutul expunerii, prin intermediul recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, implicit, analizate orice încălcări ale legii, ci doar acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante, subsumându-le unuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
Or, acest aspect susţinut de recurenţii-inculpaţi A. şi B. nu se circumscrie vreunuia dintre motivele expres şi limitativ reglementate de textul de lege menţionat, cu atât mai puţin cazului prevăzut de pct. 7, invocat de acesta, care vizează exclusiv verificarea concordanţei faptelor, astfel cum au fost reţinute prin hotărârea de condamnare, cu tiparul normei de incriminare, dar numai din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii imputate.
Reevaluarea situaţiei de fapt şi a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esenţiale pentru legalitatea hotărârii definitive şi le-a reglementat ca atare, expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se şi cerinţele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii.
Pentru aceste considerente, constatând neîntemeiate criticile invocate de recurenţii-inculpaţi A., B., C. şi D., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile în casaţie formulate de recurenţii-inculpaţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii-inculpaţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 1397/A din data de 14 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2019.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2024.