Şedinţa publică din data de 27 iunie 2024
Asupra recursului în casaţie de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
I. Prezentarea hotărârii pronunţate în primă instanţă:
Prin sentinţa penală nr. 28 din data de 18 ianuarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Lugoj, s-a dispus următoarele:
I. În baza art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., art. 75 alin. (1), lit. d) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, pentru un număr de 370 acte materiale.
II. În baza art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. şi art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea în formă continuată a infracţiunii de fals privind identitatea, pentru un număr de 112 acte materiale.
În baza art. 39 alin. (1), lit. b) raportat la art. 38 alin. (2) din C. pen. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea stabilite în sarcina inculpatului şi s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 3 luni, în final în sarcina inculpatului A. fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante în cuantum de 1 an şi 3 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 din C. pen.
În condiţiile art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul o fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere, respectiv:
a. să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Timiş la datele fixate de acesta;
b. să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c. sa anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d. să comunice schimbarea locului de munca;
e. să comunice informaţii si documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;
În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen., înăuntrul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune ori organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.
În condiţiile art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Comunei Brestovăţ ori în cadrul Primăriei Comunei Topolovăţu Mare.
În temeiul art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. (1), lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.
În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii de noi infracţiuni, a nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse, ce pot determina revocarea beneficiului suspendării si executarea pedepsei închisorii.
S-a constatat ca fiind stinsă prin plată latura civilă a cauzei, respectiv achitate de inculpatul A. pretenţiile civile în cuantum de 8.015,5 RON, către partea civilă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriului nr. x din data de 05 aprilie 2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (456 acte materiale) şi fals privind identitatea în formă continuată, prevăzută de art. 337 alin. (1)1 din Legea 95/2006 raportat la art. 327 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (140 acte materiale).
În actul de sesizare s-a reţinut că în data de 14.11.2018, la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş, Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, au fost obţinute date şi informaţii conform cărora pentru pacienta B., domiciliată în localitatea Brestovăţ, cadre medicale de pe raza comunei, au decontat la Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, consultaţii pentru caz de boală cu privire la afecţiuni acute-subacute şi prescripţii medicale fără ca acestea să fi fost efectuate în realitate şi fără ştiinţa pacientului.
La data de 15.11.2018, la nivelul I.P.J. Timiş, Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, au fost obţinute alte date şi informaţii conform cărora pentru pacientul C., cadre medicale de pe raza comunei Brestovăţ, judeţ Timiş, au decontat la Casa de Asigurări de Sănătate Timiş consultaţii în caz de boală pentru afecţiuni acute-subacute şi prescripţii medicale, fără ca acestea să fi fost efectuate în realitate şi fără ştiinţa pacientului.
De asemenea, la data de 14.11.2018, la nivelul I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, au fost obţinute date şi informaţii conform cărora pentru pacienta D., cadre medicale de pe raza comunei Brestovăţ, judeţ Timiş, au decontat la Casa de Asigurări de Sănătate Timiş consultaţii în caz de boală pentru afecţiuni acute-subacute şi prescripţii medicale, fără ca acestea să fi fost efectuate în realitate şi fără ştiinţa pacientei.
În cuprinsul actului de sesizare s-a apreciat că după efectuarea a o serie de audieri s-a constatat faptul că inculpatul A. a reţinut, fără drept, cardurile de sănătate aparţinând mai multor persoane, în scopul raportării şi validării de servicii medicale de tip medicină de familie, însuşindu-şi sumele de bani aferente şi a completat cu date nereale registrele de consultaţii ţinute la nivelul cabinetului medical.
Pentru identificarea mijloacelor de probă, carduri de sănătate, registre de consultaţii, evidenţe personale, înscrisuri sau alte bunuri necesare soluţionării cauzei, la data de 08.05.2019 Judecătoria Lugoj a emis două mandate de percheziţie domiciliară pentru percheziţionarea imobilului situat în comuna Brestovăţ, nr. 163, sediul principal şi fiscal al A. şi a imobilului situat in comuna Topolovăţu Mare, nr. 173, judeţ Timiş, sediul secundar al A..
În urma activităţilor de percheziţie efectuate, au fost ridicate din cele două cabinete medicale folosite de medicul A. un număr de 155 carduri de sănătate aparţinând locuitorilor din comunele Brestovăţ şi Topolovăţu Mare şi un număr de 18 registre de consultaţii.
În cauză s-a procedat la audierea persoanelor ale căror carduri de sănătate au fost identificate în cele două cabinete, iar în urma audierilor s-au constatat următoarele: un număr de 26 persoane au declarat, în calitate de martori, că aceste consultaţii decontate la Casa Judeţeană de Asigurări Sănătate Timiş pe numele lor, nu au fost efectuate în realitate şi nici nu au folosit vreodată cardurile de sănătate; un număr de 90 persoane, în cadrul audierilor efectuate, au confirmat consultaţiile raportate şi decontate la Casa Judeţeană de Pensii Timiş: pentru un număr de 39 persoane au fost întocmite procese-verbale de verificări, stabilindu-se că acestea au decedat, sunt plecate în străinătate pe o perioadă nedeterminată sau nu pot fi identificate, întrucât sunt plecate de la domiciliu.
De asemenea, s-a precizat că săvârşirea faptelor de către inculpat a fost facilitată de reţinerea la nivelul furnizorului de servicii medicale, A., a cardurilor de sănătate aparţinând pacienţilor înscrişi la acest cabinet, fără drept, scopul fiind acela de a raporta şi valida servicii medicale pe baza cărora Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş a plătit sume de bani din bugetul asigurărilor sociale şi de sănătate, pentru servicii neefectuate în realitate.
În continuare, în cuprinsul actului de sesizare s-a menţionat că în ceea ce priveşte situaţia celor 26 de persoane ce nu confirmă consultaţiile raportate şi decontate în mod ilegal, se impune a fi avut în vedere istoricul raportărilor pentru fiecare persoană în parte.
În ceea ce îl priveşte pe inculpat, în actul de sesizare s-a reţinut că în calitate de suspect a uzat de dreptul la tăcere în timp ce, cu ocazia audierii în calitate de inculpat, a menţionat că este de acord să achite prejudiciul în cuantum de 8.015,5 RON şi este dispus să se împace cu persoana vătămată, nu a recunoscut comiterea faptelor şi a arătat că toţi pacienţii au fost în fapt consultaţi, fiind posibil să se fi strecurat erori cu privire la data consultului medical.
Cu privire la actele materiale specifice infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, organul de urmărire penală a arătat că inculpatul a realizat o serie de raportări servicii medicale de tip medicină de familie, prin reţinerea şi folosirea de carduri de sănătate, urmată de însuşirea sumelor de bani aferente acelor servicii neprestate în realitate.
Pentru infracţiunea de fals privind identitatea, organul judiciar a apreciat faptul incriminării sale la data de 07 decembrie 2017, momentul intrării în vigoare pentru Ordonanţa nr. 88/2017, textul incriminării fiind acela de reţinere la nivelul furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, a cardurilor naţionale şi/sau utilizarea de către aceştia, fără drept, în scopul raportării şi validării unor servicii medicale/medicamente/dispozitive medicale, actele materiale constituind infracţiunea de fals privind identitatea.
Starea de fapt imputată inculpatului a fost indicată în actul de sesizare ca fiind susţinută pe următoarele mijloace de probă, respectiv: declaraţie inculpat, adresă CJAS Timiş, declaraţii de martori, procese-verbale de percheziţii domiciliare, procese-verbale de verificare B., D. şi E..
Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală aceasta a fost precizată de CJAS Timiş la suma de 8.015,5 RON, cu titlu de prejudiciu produs prin consultaţii neefectuate dar decontate de inculpat.
În faza de judecată în primă instanţă, prin adresa nr. x din data de 10 mai 2022, dosar, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş a arătat că latura civilă a cauzei a fost stabilită la suma de 8.015,5 RON, sumă indicată ca fiind achitată de inculpat în mai multe tranşe în conturile CJAS Timiş, fapt pentru care, prejudiciul creat fiind recuperat în totalitate, cererea de constituire parte civilă nu mai subzistă.
Cu ocazia ascultării din data de 15.11.2022 în primă instanţă, dosar, inculpatul a menţionat faptul de a-şi rezerva dreptul de a păstra tăcerea şi de a nu dori să dea declaraţie, ocazie cu care partea a precizat faptul de a înţelege să conteste probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând readministrarea lor în mod nemijlocit.
Solicitarea de administrare nemijlocită a probelor în faza de judecată a fost admisă de judecătorie, sens în care s-a procedat la audierea în şedinţă publică a martorilor F., dosar, G., dosar, C., dosar, H., D. dosar, I. dosar, J. dosar, K. dosar, L., dosar, M. dosar, N. dosar, O. dosar, P., dosar, Q. dosar, R. dosar, S. dosar, E. dosar, T. dosar.
Inculpatul a solicitat recitarea martorilor B. şi U., dispoziţie respinsă faţă de conţinutul procesului-verbal de la dosar, acte medicale dosar.
Pentru restul martorilor pentru care nu s-a putut proceda la audierea în şedinţă publică, în faza de judecată, judecătoria a făcut aplicarea prevederilor art. 381 alin. (7) din C. proc. pen. şi art. 383 alin. (4) din C. proc. pen., constatând imposibilitatea de audiere, cu excepţia martorului V., decedat la data de 18 august 2022, potrivit procesului-verbal de la dosar.
În ceea ce îl priveşte pe inculpat, la data de 19 decembrie 2023, dosar, judecătoria a procedat la reaudierea părţii.
Judecătoria a apreciat că starea de fapt imputată inculpatului este confirmată de probatoriul administrat, mai jos dezvoltat, infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi de fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 337 alin. (1),1 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., fiind dovedite ca fiind comise de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Astfel, cu privire la numitul G., în declaraţia dată la 23 iunie 2020, fila x dup volum 2, acesta a relatat că din septembrie 2015 a fost înscris la medicul de familie, inculpatul de faţă, ce este din Recaş şi are cabinet în Comuna Brestovăţ şi în Topolovăţul Mare.
Martorul a relatat că de la momentul înregistrării sale la acest doctor şi până la data declaraţiei din anul 2020, nu a fost consultat de inculpat şi astfel, toate consultaţiile menţionate în raportările făcute pe numele său la Casa de Sănătate Timiş, nu au fost efectuate în realitate, nefiind prezent la cabinetul inculpatului la datele respective, iar decontările au fost făcute pe baza unor documente ce nu reflectă realitatea.
Acelaşi martor a mai relatat că acel card de sănătate emis pe numele său a fost lăsat de soţia sa la inculpat pentru a-l valida, iar de la acel moment nu a mai avut posesia respectivul card, aspect relatat de martor şi în faza de judecată, dosar.
S-a reţinut că asupra declaraţiei dată în faza de urmărire penală martorul G. a revenit parţial, arătând că de la data înregistrării la medicul de familie şi până la data declaraţiei de la poliţie, din iunie 2020, a fost consultat de mai multe ori de inculpat, posibil fiind vorba de intervalul 2015-2020, cu menţiunea că în aceeaşi declaraţie, martorul a relatat că în intervalul 2015-2020 nu a avut probleme de ordin medical care să îl determine să meargă la inculpat, aşa încât, depoziţia acestui martor dată în faza de judecată apare ca fiind subiectivă şi va fi înlăturată.
S-a reţinut că în privinţa acestui martor, pacient, în cuprinsul istoricului raportărilor pe persoane de la data de 01.01.2014 la data de 01.05.2019, sunt indicate ca fiind comise şi va fi reţinut un număr de 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune constând în consultaţiile medicale din data de 02.09.2015, 04.08.2017, consultaţie din data de 17.01.2018, din 25.01.2018, din 14.02.2018, din 22.03.2018, din 18.04.2018, din 24.04.2018, din data de 23 mai 2018, din 06.07.2018 şi din data de 13 iulie 2018, costul aferent acestor consultaţii fiind în cuantum de 174,55 RON.
De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi istoric, pentru perioadă ulterioară datei de 07 decembrie 2017, au fost consemnate în mod necorespunzător adevărului ca fiind efectuate o serie de servicii medicale, respectiv cele din data de 17.01.2018, 25.01.2018, 14.02.2018, 22.03.2018, 18.04.2018, 24.04.2018, 23.05.2018, 06.07.2018 şi 13.07.2018, fiind vorba de un număr de 9 acte materiale ce i se impută părţii şi sunt dovedite, reprezentând infracţiunea de fals privind identitatea, urmare a folosirii cardului de sănătate al acestui martor, fără drept, pentru validarea şi decontarea de servicii medicale neefectuate.
În continuare, cu privire la numitul W., judecătoria a reţinut că acesta nu a putut fi audiat în faza de judecată aşa încât pentru acesta a fost valorificată doar declaraţia dată în faza de urmărire penală, cu menţiunea că starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului a vizat comiterea faţă de această persoană a unui număr de 6 acte materiale de înşelăciune şi 6 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, ca urmare a raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
În declaraţia dată în 23 iunie 2020, martorul a relatat faptul de a fi fost înregistrat la acest medic din anul 2001 şi, fiindu-i prezentată situaţia serviciilor medicale decontate pe numele său, a relatat faptul de a fi fost consultat de acest medic până la data de 28 septembrie 2018, pentru că a avut probleme cu spatele, însă de la acea dată decontările erau fictive, deoarece nu mai apelase la serviciile sale.
Cu aceeaşi ocazie, martorul a mai relatat că acel card a rămas la medicul inculpat în perioada septembrie 2018, când l-a consultat ultima dată, cu motivarea că medicul îi spusese că trebuia să aibă acel card pentru a-l activa.
Or, ulterior datei de 28.09.2018, istoricul raportărilor indică pentru pacientul W. mai multe consultaţii care, aşa cum martorul a arătat, nu au fost efectuate dar apar ca raportate, respectiv consultaţiile din data de 25.10.2018, din 22.11.2018, din 28.11.2018, din 17.12.2018, din 01.02.2019, şi din 14.02.2019, fiind deci vorba despre un număr de 6 consultaţii neefectuate, ce reprezintă un număr de 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu un prejudiciu cumulat de 92,4 RON.
Pe lângă aceste 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, mai sus arătate, ulterior datei de 28 septembrie 2018, prin utilizarea fără drept de către medic a cardului de sănătate, au mai fost comise de inculpatul A.
A. un număr de 6 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, respectiv acte materiale din datele de 25.10.2018, 22.11.2018, 28.11.2018, 17.12.2018, 01.02.2019, şi 14.02.2019, fila x dup.
Cu privire la numitul C., în cuprinsul actului de sesizare au fost reţinute ca fiind comise un număr de 55 de acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
În faza de urmărire penală acest martor a fost ascultat la data de 19 februarie 2019, relatând că în anul 2015 a fost consultat o singură dată de inculpat, fiindu-i eliberată o singură reţetă, în anul 2016 nu a fost consultat şi nu a cerut vreo reţetă medicală de la acesta, cele 14 prescripţii medicale nefiind unele reale.
Acest martor a mai relatat faptul că în anul 2017, pe perioada verii, a fost consultat o singură dată de inculpat, consultaţia fiind cea din luna august 2017, fără a-i fi fost eliberată reţetă, cu menţiunea că cele 12 prescripţii medicale nu le-a cerut şi nici obţinut.
Martorul a mai precizat faptul că în anul 2018 nu a fost consultat de inculpat şi nu a obţinut vreo reţetă de la acesta şi că încă de la momentul la care a devenit pacient al medicului A., acesta i-a luat cardul de sănătate pentru activare şi nu i l-a mai restituit, martorul nefolosindu-l vreodată.
În faza de judecată în primă instanţă, cu ocazia audierii, martorul a prezentat aceeaşi stare de fapt cu privire la cardul de sănătate însă, în privinţa consultaţiilor, a indicat o cu totul altă stare de fapt, cu toate că în primă fază a precizat faptul de a menţine declaraţia dată la poliţist.
Mai exact, a precizat faptul că mergea de mai multe ori pe an la consult, de 4-5 ori chiar, cu toate că în declaraţie martorul nu putea preciza care era boala sa.
Or, istoricul raportărilor pe persoană pentru acest pacient C., indică un număr foarte mare de consultaţii, respectiv 8 consultaţii în anul 2015, 21 de consultaţii în 2016, 12 consultaţii în 2017 şi un număr de 13 consultaţii în 2018, aşa încât susţinerea martorului că mergea des, chiar de 4-5 ori pe an, este una nereală, numărul consultaţiilor fiind mult mai mare, starea de fapt corectă fiind cea arătată de acest martor cu ocazia audierii sale din faza de urmărire penală.
Drept urmare, după scăderea consultaţiilor menţionate ca fiind efectuate, cele din data de 09.07.2015 şi din data de 22.08.2017, în cuprinsul istoricului raportărilor medicale pe persoană au mai fost reţinute un număr de 55 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Cele 55 de acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune sunt reprezentate de consultaţiile indicate în mod nereal ca fiind efectuate la datele de 16.11.2015, 13.01.2016, 20.01.2016, 25.08.2016, 11.12.2016, 05.08.2013, 05.08.2014, 03.12.2014, 19.01.2015, 16.05.2015, 20.05.2015, 17.06.2015, 02.12.2015, 11.12.2015, 04.01.2016, 25.01.2016, 01.02.2016, 10.03.2016, 23.03.2016, 13.04.2016, 19.05.2016, 03.06.2016, 28.06.2016, 08.07.2016, 25.07.2016,
05.09.2016, 26.10.2016, 17.11.2016, 29.11.2016, 12.12.2016, 27.12.2016, 21.02.2017, 27.03.2017, 13.04.2017, 29.05.2017, 27.06.2017, 04.08.2017, 26.09.2017, 12.10.2017, 06.11.2017, 20.11.2017, 29.12.2017, 12.01.2018, 15.01.2018, 09.02.2018, 26.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 27.06.2018, 16.07.2018, 21.08.2018, 08.11.2018, 15.11.2018, 29.11.2018 şi 21.12.2018, şi au creat un prejudiciu prin decontarea de servicii medicale neprestate în realitate, ridicat la un cuantum de 651,2 RON.
În final, ulterior datei de 07 decembrie 2017, utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate aparţinând numitului C., în vederea decontării de servicii medicale nereale, respectiv din datele de 29.12.2017, 12.01.2018, 15.01.2018, 09.02.2018, 26.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 27.06.2018, 16.07.2018, 21.08.2018, 08.11.2018, 15.11.2018, 29.11.2018 şi 21.12.2018, a determinat şi realizarea celor 14 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Cu privire la numitul F., în cuprinsul rechizitoriului au fost reţinute ca fiind comise un număr de 56 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 18 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Cu excepţia unei consultaţii din anul 2016, februarie, nici anterior şi nici ulterior, s-a consemnat că martorul nu a mai fost consultat de inculpat, toate menţiunile privind acele consultaţii fiind fictive şi au fost decontate ilegal la CJAS Timiş pe numele său.
Martorul a mai relatat în declaraţia de la fila x dup, că din anul 2012, cardul de sănătate a fost reţinut de inculpatul ce a refuzat restituirea lui.
În declaraţia din data de 07 martie 2023, martorul a relatat că pentru el a fost la medicul inculpat pentru a fi consultat de 2 ori, una din boli fiind pojar, aşa cum a arătat în declaraţia din faza de urmărire penală, aşa încât, alături de această consultaţie aferentă anului 2016, respectiv consultaţia din 13.02.2016, aplicând principiul potrivit căruia dubiul profită părţii, nu a fost reţinută nici următoarea, respectiv cea din data de 29 martie 2016, ca un act material, şi nu se a fost reţinută nici consemnarea din istoric privind certificatul de concediu medical din data de 30.01.2017 precizat de martor la dosar ca fiind obţinut, dovedit prin consemnările de la fila x dup, volum 2.
În cuprinsul declaraţiei dată de martorul F. în faza de judecată în primă instanţă, acesta a relatat că din anul 2012 şi până în 2019 cardul de sănătate a rămas în permanenţă la inculpat.
Aşadar, consultaţiile consemnate în istoricul raportărilor pentru pacientul F., 56 la număr, dovedite ca nefiind prestate, din data de 31.10.2016, 07.12.2016, 05.01.2017, 10.01.2017, consultaţie din 30.01.2017, 20.02.2017, 13.03.2017, 14.04.2017, 06.07.2017, 28.08.2017, 14.09.2017, 27.09.2017, 13.10.2017, 02.11.2017, 27.11.2017, 07.12.2017, 27.12.2017, 19.01.2018, 15.02.2018, 27.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 20.06.2018, 10.07.2018, 24.07.2018, 13.08.2018, 30.08.2018, 20.09.2018, 25.10.2018, 30.10.2018, 13.11.2018, 28.11.2018, 21.01.2019, 18.02.2019, 04.01.2012, 22.02.2013, controale medicale din 22.04.2013, 22.04.2014, consultaţii din 27.10.2014,
25.11.2014, 21.04.2015, 22.06.2015, 23.06.2015, 29.07.2015, 13.08.2015, 19.08.2015, 03.09.2015, 09.10.2015, 05.11.2015, 16.12.2015, 29.12.2015, 04.04.2016, 23.06.2016, 10.08.2016, 03.10.2016, 07.10.2016, reprezintă un număr de 56 de acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune comise de inculpatul ca le-a raportat ca fiind efectuate, pentru a putea ulterior obţine decontările aferente lor.
În continuare, s-a reţinut că operaţiunile ulterioare datei de 07 decembrie 2017, prin care inculpatul a utilizat fără drept cardul de sănătate pentru numitul F., respectiv operaţiunile consemnate pentru datele de 27.12.2017, 19.01.2018, 15.02.2018, 27.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 20.06.2018, 10.07.2018, 24.07.2018, 13.08.2018, 30.08.2018, 20.09.2018, 25.10.2018, 30.10.2018, 13.11.2018, 28.11.2018, 21.01.2019, 18.02.2019, reprezintă un număr de 18 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea comise de inculpat.
În ceea ce o priveşte pe numita D., în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut faptul de a se fi comis un număr de 24 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 12 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, ca urmare a raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
S-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare aspectul că raportările anterioare anului 2016 nu pot fi avute în vedere la soluţionarea cauzei, deoarece martora nu îşi amintea exact de câte ori a fost consultată de inculpat, fiind avute în vedere doar cele realizate începând cu anul 2016 şi ulterior, când potrivit celor consemnate în actul de sesizare martorul nu a fost consultat de inculpat şi nu a beneficiat de vreo reţetă eliberată de acesta.
Potrivit depoziţiei acestei martore, audiată în faza de urmărire penală în data de 19.02.2019, începând cu anul 2016, când a primit cardul de sănătate de la Ministerul Sănătăţii, l-a predat inculpatului pentru activare, iar din acel moment, deşi l-a cerut în repetate rânduri, inculpatul a refuzat restituirea spunând că martora nu are ce face cu el.
Cu ocazia aceleiaşi declaraţii, martora a mai relatat că din anul 2016 până la data declaraţiei din februarie 2019, nu a mai fost consultată de inculpat şi nu a mai beneficiat de vreo reţetă eliberată de el, toate consultaţiile şi prescripţiile medicale consemnate în istoricul raportărilor din perioada 2016-2018 nefiind efectuate în realitate, martora nebeneficiind de acele servicii medicale.
În faza de judecată în primă instanţă, în data de 20 iunie 2023, martora a fost audiată de judecătorul fondului, depoziţia sa fiind contrară cele iniţial luată în faza de urmărire penală, fără însă ca depoziţia martorei din faza de judecată să fie apreciată ca fiind una conformă stării de fapt reale.
Concluzia se impune deoarece depoziţia din faza de judecată este o depoziţie plină de presupuneri, fără a indica în concret datele anume în care a fost consultată de inculpat şi datele la care a primit reţete, aspecte ce s-ar fi impus a fi relatate cu necesitate de martora care în anul 2023, cu ocazia audierii din luna iunie 2023, a detaliat fapte pentru care la începutul lunii februarie 2019, cu ocazia audierii de la poliţie, asumat prin semnătură, a precizat clar faptul de a nu mai fi fost consultată de inculpat şi de a nu mai fi primit vreo reţetă de la acesta, cu atât mai mult cu cât la data primei declaraţii i s-a prezentat şi istoricul raportărilor medicale.
În atare condiţii, pentru a se înlătura dubiul cu privire la perioada anterioară anului 2017, cele 24 de acte materiale aferente infracţiunii de înşelăciune, ce au fost reţinute în sarcina inculpatului, sunt cele aferente perioadei 2017-2018, fiind vorba de consultaţiile din 05.01.2017, 10.01.2017, 20.02.2017, 16.03.2017, 30.03.2017, 11.05.2017, 12.06.2017, 17.07.2017, 03.08.2017, 31.08.2017, 30.10.2017, 10.11.2017, 23.12.2017, 09.01.2018, 15.03.2018, 26.03.2018, 13.04.2018, 24.05.2018, 20.06.2018, 13.07.2018, 06.08.2018, 14.09.2018, 23.10.2018 şi 31.12.2018, prejudiciul produs prin raportarea de consultaţii nereale, urmarea validării în sistem a serviciilor neprestate, fiind de 314,05 RON.
În continuare, conform celor de mai sus, utilizarea fără drept de către inculpat, ulterior datei de 07 decembrie 2017, a cardului de sănătate al martorei D., în vederea validării în sistem de servicii medicale neefectuate în realitate, la datele de 23.12.2017, 09.01.2018, 15.03.2018, 26.03.2018, 13.04.2018, 24.05.2018, 20.06.2018, 13.07.2018, 06.08.2018, 14.09.2018, 23.10.2018 şi 31.12.2018, a realizat şi un număr de 12 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Cu privire la numitul I., în cuprinsul actului de sesizare au fost reţinute ca fiind comise un număr de 16 acte materiale de către inculpat, acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, constând din nou în raportarea în sistem de servicii medicale neefectuate în realitate dar apoi decontate.
Cu ocazia audierii sale din faza de urmărire penală, din data de 06.12.2019, fila x dup, martorul a relatat faptul de a nu mai fi fost la inculpat din anul 2015, când şi-a rupt mâna, iar consultaţiile menţionate în istoricul raportărilor făcute pe numele său la Casa de Sănătate Timiş nu au fost în realitate efectuate, martorul nefiind suferind de vreo boală şi neavând nevoie de medic.
De asemenea, martorul a mai relatat faptul de a nu fi ridicat cardul de sănătate, în privinţa căruia nu avea cunoştinţă când a venit şi nu l-a văzut vreodată, iar de la eliberarea lui şi până la data declaraţiei, nu a avut nevoie de el, cardul fiind predat martorului de poliţist, cu ocazia audierii sale din data de 06.12.2019.
Acest martor a fost audiat şi în faza de judecată în primă instanţă, fără ca cele relatate de el să indice o altă stare de fapt decât cea descrisă în prima declaraţie luată, ce indică aspectul că raportările din istoricul de la fila x dup privind pe acest martor sunt raportări nereale, cele 16 consultaţii neefectuate, din datele de 24.11.2017, 19.02.2014, 13.03.2014, 03.04.2014, 12.05.2014, 20.06.2014, 11.07.2014, 14.08.2014, 29.10.2014, 26.11.2014, 16.12.2014, 02.03.2015, 25.05.2015, 08.06.2015, 18.09.2015, 09.10.2015, realizând un număr de 16 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, pentru care a fost creat un prejudiciu în cuantum de 166,65 RON.
Cu privire la numita K., judecătoria a reţinut că în declaraţia dată la dosar, în faza de judecată în primă instanţă, aceasta a arătat că posibil în anul 2015 a mers la cabinetul inculpatului în Topolovăţ, s-a înregistrat la el şi i-a lăsat cardul de sănătate pentru a fi activat însă inculpatul i-a comunicat că acest fapt nu putea fi realizat, deoarece nu mergea sistemul în acel moment şi nici ulterior nu a mai reuşit să îi ia de la inculpat. S-a reţinut menţiunea din partea acestui martor că de la data înregistrării nu a fost niciodată la doctor pentru consultaţii şi reţete, deoarece nu avusese nevoie, în afara unei adeverinţe pentru angajare.
Cele relatate de martora de mai sus în faza de judecată în primă instanţă confirmă cele anterior relatate de martoră în faza de urmărire penală, cu ocazia audierii din data de 05 decembrie 2019, fila x dup, când a precizat faptul de a nu fi fost la inculpat pentru consultaţii şi, de asemenea, de a nu fi fost consultată de urgenţă la domiciliu, cum în mod fals s-a susţinut.
Pentru această persoană, istoricul raportărilor din intervalul 01.01.2014 la 01.05.2019 indică un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, medic de familie A. (raportarea din 11.02.2014 fiind aferentă unui interval în care medic figura numita X.), raportări de servicii medicale tip consultaţii din datele de 04.11.2015, 08.01.2016, 25.01.2016, 08.02.2016, 18.03.2016, 02.06.2016, 26.06.2016, 26.07.2016, 17.08.2016 şi din data de 21.10.2016, costul cumulat al celor 10 acte materiale ridicându-se la suma de 142,8 RON, istoric fila x dup.
Cu privire la martorul Y., dosar, din analiza declaraţiei sale, s-a reţinut că împreună cu mama sa, cei doi s-au înscris la medicul de familie în aceeaşi zi, aspect ce corespunde adevărului, fiind vorba de data de 04.11.2015, fila x şi fila x dup, iar de atunci nu a beneficiat de nicio consultaţie medicală şi nici de reţete din partea inculpatului, căruia, la data înregistrării, i-a dat cardul pentru a fi înregistrat în sistem, însă acesta a spus că nu merge sistemul şi a rămas la el până în anul 2019 când i l-a restituit poliţia.
Această relatare a fost confirmată de cele arătate de martor în faza de urmărire penală, fila x dup, ce a precizat faptul de a nu fi fost vreodată consultat de inculpatul căruia i-a lăsat cardul atunci când s-a înscris însă, deşi l-a cerut pentru a-i fi restituit, inculpatul a menţionat că nu a reuşit să îl activeze.
Istoricul raportărilor pe persoană pentru acest martor, fila x dup, din intervalul 01.01.2014 la 01.05.2019, indică anumite consultaţii medicale ca fiind realizate, dar neefectuate în realitate potrivit celor menţionate de martor, respectiv cele din datele de 04.11.2015, 08.01.2016, 13.09.2017, 29.02.2016, 01.07.2016, 26.07.2016, 21.10.2016, 10.11.2016, 29.12.2016, 12.01.2017, şi din data de 14.02.2017, fiind deci vorba despre un număr de 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., prejudiciul produs fiind de 123,2 RON.
Cu privire la martorul V., în faza de judecată în primă instanţă nu s-a reuşit ascultarea sa, acesta fiind decedat potrivit procesului-verbal de la dosar în timp ce în faza de urmărire penală, acesta a dat declaraţie la data de 23.09.2019, în care a relatat că de foarte mulţi ani nu a mai fost la medicul de familie iar în ceea ce priveşte situaţia consultaţiilor, nu era vorba despre consultaţii reale la care să se fi prezentat.
S-a reţinut că pentru acest martor, istoricul raportărilor din 01.01.2014 la 01.05.2019, fila x dup, indică un număr de 16 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, constând în consultaţii neefectuate în realitate, însă indicate ca fiind făcute în data de 12.02.2015, 22.12.2014, 19.08.2015, 10.12.2015, 26.01.2016, 29.02.2016, 16.03.2016, 26.04.2016, 17.05.2016, 10.06.2016, 04.07.2016, 28.09.2016, 24.10.2016, 07.11.2016 şi 22.12.2016, respectiv 18.01.2017, prejudiciul produs prin cele 16 acte materiale de mai sus, consultaţii raportate ca fiind efectuate, însă în mod necorespunzător adevărului, ridicându-se la suma de 172,7 RON.
În ceea ce îl priveşte pe numitul L., în cuprinsul actului de sesizare au fost reţinute ca fiind comise un număr de 13 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 1 act material al infracţiunii de fals privind identitatea, martorul fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, la dosar.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, fila x dup, volum 2, martorul, cu ocazia prezentării situaţiei serviciilor medicale decontate pe numele său, a precizat că nu a fost la doctor aşa des, ci în perioada 2016-2017 a fost o singură dată la doctor, fiind răcit, cu menţiunea de a fi lăsat în perioada 2015-2016 cardul de sănătate la medicul de familie, deoarece trebuia să fie înregistrat, fără însă a-l mai fi luat de acolo.
În faza de judecată în primă instanţă, martorul a nuanţat declaraţia susţinând că, deşi îşi menţine declaraţia din faza de urmărire penală, în perioada 2016-2017 de cel puţin 5 ori s-a prezentat la medicul inculpat şi a primit consultaţii şi reţete din partea lui.
De asemenea, martorul a mai relatat că acel card de sănătate a fost lăsat la doctor o lună ori două, cu toate că în declaraţia din faza de urmărire penală a precizat faptul de a nu mai fi ridicat acel card cel puţin până la momentul declaraţiei din data de 04.11.2019, aşa încât depoziţia acestui martor, dată în faza de judecată, nu a fost avută în vedere, fiind una subiectivă motiv pentru care a fost înlăturată.
Din contră, judecătoria a apreciat că cele 13 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune sunt confirmate de depoziţia din faza de urmărire penală, ce se coroborează cu istoricul raportărilor pe persoană din intervalul 01.01.2014 la 01.05.2019, fiind vorba de consultaţiile medicale indicate în mod nereal ca fiind efectuate, respectiv cele din datele de 21.04.2016, 11.05.2016, 26.05.2016, 13.06.2016, 27.06.2016, 25.08.2016, 21.10.2016, 26.01.2017, 24.03.2017, 23.05.2017, 08.09.2017, 23.11.2017 şi din data de 19.12.2017, suma totală produsă cu titlu de prejudiciu prin cele 13 acte materiale comise şi confirmate de martor, cu excepţia uneia din consultaţiile aferente anului 2016, reţinută ca fiind realizată, fiind de 146,30 RON.
În continuare, în privinţa acestui martor judecătoria a avut în vedere şi actul material comis de inculpat, aferent infracţiunii de fals privind identitatea, istoricul raportărilor pe persoană de la dosar individualizând ca un asemenea act material, conform celor menţionate la punctul 10 din actul de sesizare, ce privea situaţia martorului L., consultaţia medicală ce apare ca fiind incriminată, respectiv cea din data de 19.12.2017.
Cu privire la martora H., au fost reţinute ca fiind comise un număr de 12 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 2 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea ca urmare a raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
Această martoră a fost audiată în faza de urmărire penală, fila x dup, volum 2 dar şi în faza de judecată în primă instanţă, declaraţie de la dosar, martora relatând că în anul 2016 a avut o problemă medicală cu urechea, fiind consultată de doctor de 2 ori, problemele medicale cu urechea fiind relatate şi cu ocazia declaraţiei dată la poliţie în luna noiembrie 2019, cu menţiunea că în această declaraţie martora a recunoscut că a fost la medic de 2-3 ori în anul 2016, însă o singură dată a fost ea consultată iar restul fata sa. Aşadar, această declaraţie din faza de urmărire penală a fost avută în vedere ca fiind cea exactă, conformă stării de fapt, fiind dată la un moment mai apropiat de prestarea serviciilor de către medic.
Şi în privinţa cardului de sănătate s-a reţinut că acesta a fost predat de concubinul martorei la doctor şi, la momentul la care a fost cerut, medicul a afirmat că nu îl are şi îl va da altădată.
Cele 12 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu excepţia unei decontări aferente anului 2016 reţinută în rechizitoriu ca fiind realizată, s-au concretizat în aşa zise consultaţii prestate (în realitate neefectuate), respectiv cele din data de 23.01.2017, 24.11.2017, 31.01.2019 şi 06.02.2019, 26.04.2016, 15.06.2016, 22.07.2016, 18.08.2016, 29.09.2016, 31.10.2016, 02.12.2016, şi 22.02.2017, prejudiciul creat fiind ridicat la suma de 143 RON.
Actele materiale aferente infracţiunii de fals privind identitatea sunt actele materiale ulterioare datei de 07 decembrie 2017, respectiv actele materiale comise şi aferente menţiunilor consemnate la rubricile 4 şi 5 din istoricul raportărilor de la dosar, respectiv cele din data de 31.01.2019 şi 06.02.2019, reprezentate de utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al pacientei H. în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate.
Cu privire la numitul O., s-a reţinut că instanţa de fond a procedat la ascultarea lui în calitate de martor în data de 05 septembrie 2023, declaraţia fiind depusă la dosar, ocazie cu care martorul a precizat că a fost la inculpat, în calitatea sa de medic, în intervalul 2014-2018, o dată sau de două ori, nicidecum de un număr de 21 ori, cu menţiunea că în perioada 2017-2018 un an a fost plecat în Germania, în timp ce cardul a fost dus de mama sa la doctor pentru activare, martorului fiindu-i restituit de către poliţist.
Acelaşi martor a mai relatat că nu ţine minte, însă este posibil ca mama lui să fi fost la inculpat o dată sau de două ori pentru a-i fi eliberat un concediu medical.
Judecătoria a reţinut că în faza de urmărire penală, fila x dup, acest martor a mai relatat faptul de a nu se fi prezentat deloc la medicul de familie pentru consultaţii, iar istoricul prezentat nu corespunde realităţii, cardul a fost lăsat la medic de mama sa, pentru toată familia, pentru activare, iar de atunci nu a mai fost luat înapoi pentru că nu a mai fost vreodată la doctor şi nu i-a trebuit.
Această din urmă declaraţie a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei, fiind dată într-un moment mult mai apropiat de data actelor materiale şi corespunde în totul cu poziţia exprimată de martor în faza de judecată, cu privire la starea de fapt privind cardul de sănătate.
Cu privire la acest martor, în cuprinsul actului de sesizare s-au indicat ca fiind comise de inculpat un număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 5 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, respectiv consultaţiile medicale indicate în mod nereal ca fiind realizate, şi anume cele din datele de 18.06.2014, 26.08.2014 şi 15.09.2014, 06.10.2014, 27.08.2015, 29.09.2015, 12.09.2017, 16.10.2017, 07.12.2017, 07.03.2018, 26.03.2018, 29.06.2018, 23.07.2018 şi 19.12.2018, prejudiciul cumulat al acestor acte materiale ridicându-se la suma de 169,4 RON.
De asemenea, actele materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea ce au fost reţinute în prezenta cauză ca fiind comise şi sancţionabile, sunt cele 5 acte materiale ulterioare datei de 07 decembrie 2017, respectiv actele materiale comise de parte la data de 07.03.2018, 26.03.2018, 29.06.2018, 23.07.2018 şi data de 19.12.2018 şi reprezentate de utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al pacientului.
În ceea ce îl priveşte pe numitul N., s-a reţinut că în cuprinsul actului de sesizare, în persoana acestuia au fost indicate ca fiind comise de către inculpat un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 10 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, fila x dup, volum 2, martorul a relatat că din anul 2007 şi până la data declaraţiei din anul 2020, o singură dată a fost consultat de inculpat, în luna iunie 2018, când a avut nevoie de o trimitere pentru un consult la un spital din Timişoara, aşa încât toate consultaţiile cu care el figura, cu excepţia celei din anul 2018, nu au fost efectuate în realitate.
De asemenea, în aceeaşi declaraţie, martorul a mai relatat că de la eliberarea cardului de sănătate şi până la ridicarea sa de către organele de poliţie, cardul s-a aflat numai la inculpat pentru a fi activat, nemaifiind ridicat de către martor, deoarece nu avea nevoie de el.
În faza de judecată în primă instanţă, acest martor a fost ascultat la data de 05 septembrie 2023, dosar, revenind asupra declaraţiei, şi precizând că în general era consultat de doctorul inculpat de două ori pe an, cardul îl ducea la inculpatul doctor când avea nevoie de medical iar doctorul îl dădea pe loc înapoi, fără a putea preciza în ce condiţii a ajuns cardul la poliţie, cu toate că potrivit declaraţiei de la fila x dup, volum 2, a fost restituit martorului de poliţist la data de 28.01.2020, aşa încât judecătoria a apreciat că declaraţia acestui martor din faza de judecată nu poate fi apreciată ca fiind una conformă stării de fapt reale.
De altfel, inclusiv susţinerea martorului potrivit căreia în general era consultat de medicul inculpat de două ori pe an este nereală, câtă vreme potrivit istoricului interval 01.01.2014 la 01.05.2019, în anul 2018 partea apare în evidenţe cu un număr de 9 consultaţii, aşa încât susţinerea făcută în faza de judecată în primă instanţă a apreciat judecătoria că este una subiectivă, declaraţia urmând a fi înlăturată din probele administrate.
Cele 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu excepţia consultaţiei aferentă lunii iunie 2018, recunoscută de martor ca fiind realizată, sunt reprezentate de aşa zisele consultaţii prestate de inculpat, dar în realitate neefectuate, respectiv cele din datele de 17.04.2018, 22.03.2017, 19.04.2017, 20.04.2018, 30.05.2018, 02.08.2018 şi 17.08.2018, 31.08.2018, 17.09.2018 şi 12.10.2018, prejudiciul lor cumulat ridicându-se la suma de 166,8 RON.
Cele 10 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea sunt reprezentate de utilizarea de către inculpat, fără a avea drept, a cardului de sănătate al martorului de mai sus, prin raportarea şi validarea de servicii medicale, consultaţii, certificate concediu medical prescripţii medicale, respectiv actele materiale ulterioare datei de 07 decembrie 2017, şi anume cele din datele de: 17.04.2018, 20.04.2018, 30.05.2018, 02.08.2018, 17.08.2018, 31.08.2018, consultaţie şi prescripţie medicală din 17.09.2018 şi respectiv certificat de concediu medical din aceeaşi dată de 17.09.2018, respectiv actele materiale din 12.10.2018 şi din 02.11.2018.
Cu privire la martorul Q., s-a reţinut că în actul de sesizare inculpatului i s-au imputat un număr de 5 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 5 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, cu menţiunea că acest martor a fost audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată în primă instanţă.
Cu ocazia audierii din faza de urmărire penală, fila x dup, martorul a relatat că a fost consultat de inculpat la data de 19 iulie 2018, întrucât îl durea umărul şi, de la acel moment şi până la data declaraţiei din 08 iulie 2019, nu a mai fost consultat de inculpat, aşa încât toate raportările consemnate în istoric nu au fost efectuate în realitate.
Acelaşi martor a mai relatat faptul că la data de 19 iulie 2018 a lăsat cardul de sănătate la inculpat, deoarece nu mergea, pentru a-i fi validat şi de atunci nu a mai ridicat cardul ce a rămas în posesia medicului.
S-a reţinut că aceste aspecte au fost relatate de martorul Q. şi cu ocazia audierii sale din faza de judecată în primă instanţă, fiind precizat faptul de a fi fost consultat o singură dată la cabinet, în intervalul 2018-2019 a mai fost la inculpat pentru eliberarea de reţete însă pentru tatăl său, din iulie 2018 şi până în iulie 2019 nemaifiind consultat de acest medic, iar cardul de sănătate a fost lăsat la inculpat pentru activare în luna iulie 2018, fiindu-i apoi restituit de poliţie.
Aşadar, cu excepţia consultaţiei din data de 19 iulie 2018, dovedită ca fiind realizată în mod real, celelalte consultaţii şi prescripţii medicale, servicii medicale, consemnate în istoricul de raportare de la fila x dup, nu au fost efectuate în mod real.
Cele 5 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, pentru perioada cât acest martor s-a aflat în evidenţele medicului A., începând cu data de 18 iulie 2018, sunt reprezentate de acele consultaţii indicate în mod nereal ca fiind efectuate, respectiv cele din data de 20.07.2018, 25.07.2018,
21.08.2018, 31.08.2018 şi 12.09.2018, prejudiciul produs părţii prin ele ridicându-se la suma de 77 RON.
La aceeaşi dată la care au fost raportate în mod nereal consultaţiile de mai sus, au fost eliberate şi o serie de prescripţii medicale, de asemenea neefectuate în realitate, cu menţiunea că utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al martorului Q., la datele de 20.07.2018, 25.07.2018, 21.08.2018, 31.08.2018 şi 12.09.2018, reprezintă acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Cu privire la martora M., judecătoria a reţinut că inculpatului i se impută comiterea unui număr de 13 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi a unui număr de 2 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, ca urmare a raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
În declaraţia din faza de urmărire penală, din data de 04.11.2019, martora a declarat faptul de a fi fost consultată de acest medic inculpatul de faţă o singură dată, în anul 2012, când a avut nevoie de o adeverinţă pentru şomaj, în timp ce cardul de sănătate al ei a ajuns direct la medicul A., iar de atunci a rămas la el, la data declaraţiei văzându-l pentru prima dată.
S-a reţinut că aceste aspecte relatate de martora M. în faza de urmărire penală sunt confirmate de cele relatate de ea şi cu ocazia declaraţiei din faza de judecată în primă instanţă, când a precizat faptul de a nu fi fost consultată vreodată de doctorul A., a fost o singură dată la el având nevoie de o adeverinţă, iar în ceea ce priveşte cardul de sănătate, acesta a rămas la inculpat şi când a fost cerut, medicul a refuzat, fiindu-i restituit de poliţist.
Raportat la cele relatate de această martoră, a reieşit că serviciile tip consultaţii medicale consemnate în istoricul raportărilor de la dosar, nu au fost efectuate în realitate, ele reprezentând acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, respectiv un număr de 13 acte materiale din datele de 13.01.2016, 18.02.2016, 13.04.2016, 16.05.2016, 22.06.2016, 08.07.2016, 25.07.2016, 10.08.2016, 09.01.2017, 27.02.2017, 30.05.2017, 12.04.2018, şi 17.05.2018, prejudiciul produs prin ele ridicându-se la suma de 151,25 RON, cu menţiunea că ultimele două acte materiale, respectiv cele din data de 12 aprilie 2018 şi de 17 mai 2018, realizează şi conţinutul infracţiunii de fals privind identitatea, prin utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al acestei martorei, în scopul raportării şi validării de servicii medicale consultaţii nereale, neefectuate mai exact.
În ceea ce o priveşte pe martora P., s-a reţinut că inculpatului i se impută comiterea unui număr de 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi a unui număr de 11 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, urmarea raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
În faza de judecată în primă instanţă, această martoră a fost audiată la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023, dosar, când a precizat faptul de a fi fost înscrisă la acest medic din anul 2015, cu toate că evidenţa de la fila x dup indică drept dată aceea de 23.05.2018.
Martora a relatat că în anul 2018 a fost consultată o dată când a ieşit din spital însă în perioada 2018-2020 nu a primit nicio prescripţie medicală.
Faptul de a fi fost consultată în anul 2018 de inculpat nu a fost iniţial indicat de martoră cu ocazia declaraţiei dată la organul de poliţie, din 28 ianuarie 2020, martora precizând expres faptul de a nu fi fost vreodată consultată de inculpat şi toate consultaţiile cu care figurează în istoric nu au fost în realitate efectuate, nu a primit nicio prescripţie medicală de la medic, aspect relatat şi în faza de judecată în primă instanţă, în timp ce cardul de sănătate a rămas în posesia medicului fără a se mai proceda la ridicarea lui, deoarece nu mai avea nevoie de el, fiindu-i predat la data de 28.01.2020.
Aşadar, cu toate că martora a relatat cu ocazia audierii din faza de judecată în primă instanţă faptul de a fi fost consultată de medicul inculpat în anul 2018, acesteia nu i s-a eliberat nicio prescripţie medicală, cu toate că din analiza istoricului raportărilor pe persoană de la dosar, reiese că fiecare consultaţie în caz de boală, consemnată, este însoţită de prescripţia medicală aferentă acelei date, fapt pentru care relatarea martorei din faza de judecată, sub aspectul faptului de a fi beneficiat de un consult în anul 2018 din partea inculpatului nu a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei.
Judecătoria a apreciat că cele 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune imputate inculpatului sunt confirmate de cele mai sus relatate de această martoră şi de istoricul raportărilor de la dosar, fiind vorba de aşa zisele consultaţii pentru boli, neefectuate în realitate, dar decontate ca preţ, respectiv cele din datele de 23.05.2018, 25.05.2018, 31.05.2018, 08.06.2018, 01.08.2018 şi 13.08.2018, 29.08.2018, 10.10.2018, 26.10.2018, 05.11.2018 şi 23.11.2018, tot aceste consultaţii medicale nereale, împreună cu prescripţiile medicale aferente lor, ce au determinat utilizarea de către inculpat, fără drept, a cardului de sănătate al acestei martore, realizând şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals privind identitatea pentru un număr de 11 acte materiale. Prejudiciul produs prin cele 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune se ridică la suma de 169,4 RON.
Cu privire la numita S., în cuprinsul rechizitoriului au fost reţinute un număr de 13 acte materiale aferente infracţiunii de înşelăciune, de asemenea, urmarea raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
Cu ocazia audierii sale din faza de urmărire penală, fila x dup, martora a relatat că de la înscrierea sa la inculpat, în anul 2003, şi până la data declaraţiei din martie 2020, nu a fost vreodată consultată de inculpat, în timp ce de la data eliberării cardului de sănătate şi până la ridicarea acestuia de la medic de către poliţie, cardul a fost numai la inculpat pentru a fi activat şi, deşi i l-a solicitat, inculpatul a tot amânat predarea motivând că nu era activat.
În cuprinsul declaraţiei martora a mai relatat că toate consultaţiile cu care figura la casa de sănătate nu fuseseră efectuate în realitate şi nici nu a primit vreo prescripţie medicală de la inculpat, de la data înscrierii şi până în prezent, cu menţiunea că la data de 16 martie 2020, cu ocazia audierii, cardul a fost predat de poliţie acestei martore.
Aceste aspecte au fost confirmate de martoră şi cu ocazia audierii sale din faza de judecată în primă instanţă, cu menţiunea de a fi fost consultată de inculpat maxim o singură dată în decurs de 15 ani, iar cardul de sănătate a rămas de la eliberare în permanenţă la inculpat, fiind solicitat de soţul său pentru restituire, însă fiindu-i predat, aşa cum s-a arătat deja, cu ocazia audierii sale de către poliţist.
Aşadar, judecătoria a reţinut şi în privinţa acestei martore, consemnările menţionate în cuprinsul istoricului de la dosar nu corespund realităţii, nefiind prestate martorei consultaţii medicale şi nici eliberate prescripţii medicale.
Cele 13 acte materiale aferente infracţiunii de înşelăciune sunt reprezentate de consultaţiile indicate ca fiind prestate martorei de inculpat, în realitate neefectuate, şi anume consultaţiile din datele de 10.11.2015, 26.04.2019, 06.01.2014, 06.01.2015, 31.08.2015, 27.10.2015, 24.12.2015, 05.01.2016, 07.01.2016, 08.03.2016, 15.03.2016, 03.06.2016 şi 11.07.2016, prejudiciul produs prin însumarea deconturilor fictive fiind în cuantum de 140,8 RON.
În ceea ce îl priveşte pe martorul Z., s-a reţinut că în cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut comiterea de către inculpat a unui număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi a unui număr de 4 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Martorul Z. nu a putut fi audiat în faza de judecată în primă instanţă, la dosar, precizând faptul de a nu se putea deplasa, întrucât locuieşte în Germania şi este angajat cu contract de muncă ce nu îi permite deplasarea în România.
La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2023 s-a dispus citarea martorului prin notă telefonică, dosar, nota telefonică fiind depusă la dosar.
Potrivit depoziţiei acestui martor din faza de urmărire penală, fila x dup, a fost la medic pentru a solicita o adeverinţă în luna februarie 2019, iar consultaţiile ce apar pe numele său nu sunt reale, nefiind efectuate, deoarece nu a fost bolnav, aspect relatat şi în privinţa prescripţiilor medicale, deoarece nu a luat vreodată vreo reţetă de la acest medic de familie.
De asemenea, martorul a relatat că a lăsat cardul de sănătate la medic la o perioadă de timp după ce l-a primit pentru a fi activat şi, la scurt timp, a aflat din presă că au fost percheziţii la cabinet, cardul de sănătate fiindu-i predat părţii la data de 11.02.2020.
Istoricul raportărilor pentru acest martor se află la dosar, cu menţiunea că este vorba în realitate de un număr de 4 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune (iar nu 14 acte materiale cum s-a consemnat în actul de sesizare) şi 4 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, ca urmare a raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
Cele patru acte materiale ulterioare înscrierii martorului Z. la medicul de familie A. din 01.01.2019, sunt reprezentate de consultaţiile în caz de boală indicate ca fiind efectuate la data de 22.02.2019,
14.03.2019, 04.04.2019 şi 18.04.2019, cu un prejudiciu produs prin raportarea de decontări pentru servicii neefectuate în cuantum de 61,6 RON.
De asemenea, s-a reţinut că cele patru acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea sunt reprezentate de utilizarea la datele de 22.02.2019, 14.03.2019, 04.04.2019 şi data de 18.04.2019, a cardului de sănătate aparţinând martorului Z., fără drept, prin introducerea în sistem şi validarea de servicii medicale reprezentate de consultaţii şi prescripţii medicale indicate în mod nereal ca fiind efectuate.
Cu privire la numita AA. au fost reţinute ca fiind comise un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu excepţia celor din data de 23.01.2014 şi 05.02.2014 ce au fost în realitate efectuate.
Cu ocazia audierii din faza de urmărire penală, martora a relatat că s-a prezentat pentru consultaţii în data de 23.01.2014 şi de 05.02.2014, aşa încât situaţia prezentată nu este reală vis a vis vizitele sale la acel medic, cu menţiunea suplimentară că a lăsat în ianuarie 2014 acel card de sănătate la medicul de familie fără a-l mai lua de acolo, inculpatul precizând că nu funcţionează cititorul de carduri.
Cu excepţia celor două consultaţii de mai sus, restul consultaţiilor indicate ca fiind efectuate, aspect nereal însă, şi care reprezintă cele 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune din prezenta cauză sunt reprezentate de consultaţiile din 21.12.2016, 04.03.2014, 23.06.2014, 04.11.2015, 18.12.2015, 08.01.2016, 09.03.2016, 21.10.2016, 11.01.2017 şi 14.02.2017, prejudiciul produs ridicându-se la suma de 108,35 RON.
Cu privire la numita BB., în cuprinsul actului de sesizare au fost consemnate ca fiind comise de inculpat un număr de 15 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 3 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea prin raportarea de servicii medicale neefectuate în realitate.
Această martoră nu a putut fi audiată în faza de urmărire penală şi nici în faza de judecată în primă instanţă, fiind plecată în străinătate, cu menţiunea că pentru martora B., ce a relatat aspectele privind pe fiica sa, s-a procedat la citirea declaraţiei dată în faza de urmărire penală.
Din depoziţia martorei B., mama martorei BB., fila x dup, reiese că cea din urmă nu fusese consultată de medic din anul 2008, întrucât fusese plecată din ţară şi nu a avut nevoie de consultaţii, cardul de sănătate fusese în permanenţă la medicul inculpat, neştiind de existenţa lui nici martora B. şi nici fiica sa, cardul de sănătate fiind predat martorei B. la data de 11.02.2020.
Or, cu toate că aşa cum s-a arătat mai sus, numita BB. nu fusese la medicul de familie, inculpatul de faţă, începând cu anul 2008, în istoricul raportărilor de la dosar aceasta apare ca beneficiind de o serie de consultaţii medicale care însă nu au fost efectuate în realitate, respectiv cele din datele de 05.01.2016, 01.02.2016, 22.02.2016, 07.03.2016, 25.03.2016, 06.04.2016, 08.08.2016, 28.09.2016, 09.01.2017, 21.07.2017, 11.09.2017, 20.10.2017, 28.12.2017, 07.03.2018 şi 26.03.2018, fiind deci vorba despre un număr de 15 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune ce au produs un prejudiciu în cuantum total de 168,85 RON.
Ultimele trei acte materiale, respectiv cele din datele de 28.12.2017, 07.03.2018 şi 26.03.2018, ce au implicat utilizarea fără drept a cardului de sănătate pentru raportarea şi validarea de consultaţii medicale ce nu fuseseră efectuate în realitate, sunt cele care realizează conţinutul constitutiv al actelor materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea, comise de inculpatul în a cărui posesie a rămas cardul de sănătate al numitei BB., utilizat de acesta fără drept.
În ceea ce o priveşte pe numita B., în cuprinsul actului de sesizare s-a apreciat că din cele 110 consultaţii raportate de inculpat ca fiind efectuate martorei pentru perioada 2013-2018, un număr de 77 acte materiale nu corespundeau realităţii şi ar putea fi avute în vedere la reţinerea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, alături de un număr de 24 de acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Această persoană, martor, nu a putut fi audiată în faza de judecată în primă instanţă, faţă de starea medicală precară confirmată de înscrisurile medicale la care s-a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri, fiind dispusă citirea depoziţiei sale din faza de urmărire penală.
Cu ocazia audierii sale, martora a relatat că periodic mergea la medicul de familie inculpatul de faţă, lunar sau la două/trei luni pentru consultaţii şi prescripţii medicale, inculpat ce îi dădea reţete beneficiind de medicamente compensate, fiindu-i eliberată câte o reţetă pe lună şi nu mai multe cum era menţionat în istoricul raportărilor, cardul rămânea la medicul de familie 2-3 zile pentru că făcea reţeta la biroul său din localitatea Topolovăţu Mare.
Aceeaşi martoră a mai relatat faptul că, deşi nu poate preciza cu exactitate datele la care a fost consultată de inculpat, acest lucru poate fi stabilit prin verificarea reţetelor pe care le-a scos efectiv de la farmacie, neexistând mai multe consultaţii pe lună. Nu se poate proceda la o asemenea verificare/confruntare/consultaţii oferite-reţete prezentate la farmacie câtă vreme, potrivit depoziţiei, martora mergea la consultaţii şi reţete şi la alţi medici.
În privinţa actelor materiale imputate inculpatului ca fiind comise în numele martorei B., respectiv un număr de 77 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 24 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, judecătoria a reţinut existenţa unui dubiu cu privire la caracterul exact şi conform realităţii al celor menţionate de martoră.
Astfel, cu toate că declaraţia a fost luată în data de 19.02.2019, vizând inclusiv raportări aferente anului 2018, depoziţia martorei nu poate fi valorificată în totul câtă vreme aceasta spunea că mergea lunar sau la 2/3 luni pentru consultaţii, pentru ca apoi, în următorul paragraf, martora să menţioneze că mergea o dată pe lună la medicul de familie ce o consulta şi îi elibera reţeta.
Declaraţia martorei indică o constanţă în deplasarea sa la medicul de familie pentru consultaţii şi reţete, fiind o persoană suferindă de diabet şi boli de inimă potrivit celor menţionate, însă nu oferă niciun fel de informaţii concrete, de exemplu, cu privire la datele la care a fost consultată în anul 2018.
Aşadar, judecătoria a apreciat că nu pot fi reţinute actele materiale imputate părţii astfel cum s-a consemnat în actul de sesizare în privinţa acestei persoane, existând un dubiu cu privire la ritmicitatea deplasării martorei la medic, fiind posibil ca aceasta să meargă la doctor faţă de bolile indicate, şi de mai multe ori pe lună, fapt ce ar determina reţinerea în sarcina inculpatului a unor acte materiale pentru consultaţii ce au fost efectuate în realitate, fapt ce nu poate fi dispus.
De altfel, lipsa certitudinii în privinţa celor relatate de acest martor rezultă şi din faptul că, deşi nu putea preciza cu exactitate datele la care a fost consultată (cu toate că unele raportări erau din perioada finală a anului 2018, iar declaraţia ei era recentă faţă de ele, din data de 19.02.2019), martora era exactă în a afirma că nu erau mai multe consultaţii pe lună în timp medicamentele erau ridicate de la mai multe farmacii din Timişoara, Lugoj şi Recaş, fără a putea preciza denumirea vreuneia.
Un alt element suplimentar de natură a face aplicabil principiul potrivit căruia dubiul profită inculpatului în privinţa actelor materiale apreciate ca fiind comise faţă de acest pacient, este reprezentat de împrejurarea că în declaraţia dată, martora a relatat că în fiecare lună cardul său de sănătate rămânea la medicul de familie 2-3 zile pentru a-i face reţeta, aspect ce determină concluzia logică că la eliberarea reţetei martora se deplasa din nou la medicul de familie, nefiind exclusă deci posibilitatea de noi consultaţii medicale.
În final, din cuprinsul declaraţiei acestei martore, singurul element ce a fost valorificat este reprezentat de susţinerea acesteia, potrivit căreia în perioada 2013-2018 inculpatul nu a fost vreodată la domiciliul său şi nu a beneficiat de vreo consultaţie la domiciliul său, deşi i-a solicitat acest lucru, fila x dup, volum 2.
Această susţinere a martorei este de natură să infirme realitatea consemnărilor privind consultaţiile la domiciliu, din istoricul raportărilor pe persoană, din 01.07.2015, din 11.12.2015 şi din 10.08.2018, aceste trei acte materiale consultaţii în regim de domiciliu urgenţă, neefectuate în realitate, realizând cele 3 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune ce au fost reţinute, cu un prejudiciu cumulat în valoare de 99 RON, cu menţiunea că ultima consultaţie la domiciliu, respectiv cea din data de 10.08.2018, neefectuată în realitate, prin utilizarea fără drept a cardului de sănătate al martorei, realizează şi actul material (1 act) al infracţiunii de fals privind identitatea, ce va fi şi el reţinut.
Cu privire la numitul T., în actul de sesizare au fost apreciate ca fiind comise de inculpat un număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, constând în raportarea de servicii medicale neefectuate în realitate.
Cu ocazia audierii din faza de urmărire penală, fila x dup, martorul a relatat că din anul 2011 a fost plecat din localitatea Topolovăţul Mare şi de atunci nu l-a mai văzut pe inculpat, iar din acest an 2011 şi până în prezent, nu a mai fost consultat vreodată de inculpat, întrucât a locuit în comuna Tomeşti şi nu a mai fost în localitatea Topolovăţul Mare, cu menţiunea exprimată de martor de a nu fi văzut vreodată acel card de sănătate, martorul relatând că nu a primit vreo prescripţie medicală de la inculpat, din 2011 şi până în prezent, şi nu cunoaşte aspecte privind modalitatea de decontare a acelor consultaţii pe numele său, cardul fiindu-i predat la data de 13.02.2020, fila x verso dup.
Cu ocazia audierii din faza de judecată în primă instanţă, martorul a relatat că din anul 2011 nu a mai fost vreodată la inculpat, nu a luat legătura cu acesta prin telefon sau în altă modalitate, din 2011 şi ulterior nu a mai primit de la el vreo trimitere ori reţetă medicală, neavând nici cunoştinţă de cardul de sănătate ce îi fusese înmânat de către poliţist, la momentul audierii din faza de urmărire penală.
În atare condiţii, cele 14 consultaţii medicale consemnate în istoricul raportărilor pe persoană pentru numitul T. au fost în mod nereal consemnate ca fiind efectuate la datele de 24.07.2015, 06.08.2015, 15.10.2015, 25.01.2016, 25.03.2016, 14.07.2016, 18.08.2016, 07.09.2016, 31.10.2016, 16.11.2016, 24.11.2016, 23.12.2016, 24.03.2017, 03.05.2017, prejudiciul produs prin comiterea acestor acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune fiind în cuantum de 155,10 RON.
În ceea ce îl priveşte pe numitul CC., inculpatului i-au fost imputate ca fiind comise un număr de 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 6 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea prin raportarea de servicii medicale neefectuate în realitate.
Acest martor nu a putut fi audiat în faza de judecată în primă instanţă fiind constatată imposibilitatea de audiere în acest sens, însă a fost ascultat în faza de urmărire penală, fila x dup, volum 2, când a relatat faptul că la datele de 30.01.2018, 19.02.2018, 20.02.2018, 09.10.2018, 10.10.2018 şi 22.10.2018, nu a fost consultat de medicul A., acesta decontând în numele său servicii medicale neefectuate, folosind cardul de sănătate ce rămânea la el cel puţin două zile, deoarece nu elibera concediul medical pe loc ci a doua zi, urmând a fi deci reţinute 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.
De asemenea, martorul a mai precizat că nu a folosit cardul de sănătate la datele de mai sus, respectiv datele de 30.01.2018, 19.02.2018, 20.02.2018, 09.10.2018, 10.10.2018 şi 22.10.2018, consemnate în cuprinsul istoricului de raportări de la dosar, care consultaţii fictive, neefectuate în realitate, ce au implicat utilizarea cardului de sănătate al martorului, fără drept, realizează şi ele cele 6 acte materiale descrise mai sus, ale infracţiunii de fals privind identitatea, scopul urmărit de inculpat fiind acela de introducere în sistem, validare şi decontare a unor servicii medicale neefectuate în realitate.
În ceea ce o priveşte pe numita E., în sarcina inculpatului au fost reţinute ca fiind comise un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 3 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, cu menţiunea că în privinţa acestei martore, nu s-a reuşit audierea în faza de urmărire penală şi nici în faza de judecată.
Cu toate acestea, în privinţa acestei paciente, potrivit procesului-verbal de la fila x dup, volum 2, s-a consemnat că mama ei, numita E., a precizat aspectul că fiica sa a locuit în localitatea Topolovăţul Mare alături de tatăl său şi de bunici, iar din 2015 a plecat în Germania şi nu s-a mai întors în
România, cu menţiunea de a nu fi fost consultată vreodată din anul 2015 şi până în prezent de inculpat.
Aceste aspecte au fost relatate de martora E. şi cu ocazia audierii sale din faza de judecată, la termenul din data de 31.10.2023, martora relatând că din discuţiile avute cu fata sa a reieşit că nu a beneficiat niciodată de nicio consultaţie, reţetă, trimitere sau alt serviciu medical decontat de casa de asigurări, din partea inculpatului în timp ce, potrivit procesului-verbal de la fila x dup, fiindu-i prezentat istoricul raportărilor la CJAS Timiş, fiica martorei a precizat faptul de a nu fi beneficiat de niciuna din consultaţiile menţionate în acel înscris.
În atare condiţii, judecătoria a apreciat că istoricul raportărilor de la fila x dup, respectiv cele 10 consultaţii consemnate ca fiind efectuate pentru numita E., respectiv cele din data de 23.09.2014, 22.03.2016, 05.07.2016, 21.10.2016, 16.11.2016, 11.01.2017, 10.08.2017, 24.04.2018, 29.08.2018 şi 17.12.2018 apar ca nefiind reale, fiind consemnate în scopul producerii unui prejudiciu ridicat la suma de 124,85 RON, prin validarea în sistem de servicii nereale şi decontarea lor ulterioară.
Judecătoria a mai reţinut că prin utilizarea fără drept la datele de 24.04.2018, 29.08.2018 şi 17.12.2018 a cardului de sănătate aparţinând numitei E., în vederea validării şi decontării de servicii medicale neefectuate, au fost îndeplinite şi cerinţele actelor materiale, 3 la număr, pentru infracţiunea de fals privind identitatea reţinută ca fiind comisă în numele acestei persoane E..
În ceea ce îl priveşte pe numitul U., în sarcina inculpatului au fost reţinute ca fiind comise 2 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune urmarea raportării de servicii medicale neefectuate în realitate, respectiv pentru consultaţiile din data de 17 iunie 2013 şi data de 25 aprilie 2014.
Acest martor a fost audiat numai în faza de urmărire penală, fila x dup, în faza de judecată nefiind posibilă ascultarea sa raportat la problemele medicale avute, consemnate în procesul-verbal de executare a mandatului de aducere, cu menţiunea că în declaraţia din data de 21.03.2019 martorul a relatat că nu mai era pacient al inculpatului din anul 2012, fapt pentru care menţiunile privind faptul de a fi fost consultat la datele de 17 iunie 2013 şi de 25 aprilie 2014, nu corespundeau realităţii.
Drept urmare, faţă de poziţia exprimată de acest martor în declaraţia dată, judecătoria a apreciat că raportările efectuate cu titlu de consultaţii în caz de boală pentru afecţiuni subacute, nu au fost realizate în realitate, cele două acte materiale fiind consemnate în istoricul de la fila x dup, volum 2, din data de 17.06.2013 şi 25.04.2014.
Cu privire la martora DD., inculpatului i-a fost imputat ca fiind comis un număr de 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi 5 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, acte materiale ce sunt dovedite doar în parte de probele administrate.
Cu toate că această martoră nu a putut fi audiată în faza de judecată în primă instanţă, ea a fost audiată în faza de urmărire penală la data de 08 iulie
2020 şi când a precizat că în perioada 2015-2018 nu a fost consultată de medicul A., ci în această perioadă a beneficiat de un singur concediu medical, medicul inculpat cerându-i să îi lase cardul de sănătate, deoarece nu funcţiona sistemul.
Or, nefiind consultată de inculpat, raportările consemnate în istoricul de la fila x dup, volum 2, sunt raportări nereale, mai exact este vorba de un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune (iar nu 11 acte materiale) pentru consultaţiile consemnate de pe numele inculpatului A., respectiv cele din data de 22.07.2015, 11.08.2015, 03.09.2015, 28.10.2015, 26.06.2016, 23.11.2017, 24.09.2015, 15.12.2015, 20.01.2016, 02.02.2016, ce au produs un prejudiciu în cuantum de 124,2 RON.
Nu au fost reţinute în prezenta cauză cele 5 acte materiale aferente infracţiunii de fals privind identitatea, indicate în actul de sesizare la pct. 26 pentru acest martor DD., câtă vreme validările ulterioare datei de 07.12.2017, data reglementării acestei infracţiuni de fals privind identitatea, apar în istoricul raportărilor de la fila x dup, pe numele unei alte persoane ca medic de familie decât inculpatul.
Aşadar, judecătoria a apreciat că toate probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată în primă instanţă, confirmă că pentru actele materiale sus arătate, reţinute ca fiind comise şi dovedite, inculpatul, în calitatea sa de medic de familie, fiindu-i predate pentru activare o serie de carduri de sănătate pentru parte din pacienţii săi, în mod necorespunzător adevărului şi prin utilizarea fără drept a cardurilor de sănătate pentru persoanele reţinute mai sus, a consemnat ca fiind prestate o serie de servicii medicale neefectuate în mod real, reprezentate de consultaţii pentru cazuri de boală, consultaţii urgente, prescripţii medicale, rezultatul produs fiind acela de prejudiciere a bugetului Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, prin decontarea de servicii medicale nereale.
Judecătoria nu a avut în vedere cele relatate de inculpat cu ocazia audierii sale de la finalul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, din 19.12.2023, în sensul în care ar fi prestat o serie de consultaţii şi în afara cabinetului medical, precum cu ocazia transportării pacienţilor în timp ce el se deplasa de la un cabinet medical la altul, cu ocazia consultaţiilor oferite telefonic, şi în alte situaţii, câtă vreme cele mai sus expuse de martorii audiaţi în faza de urmărire penală şi de judecată, pentru actele materiale ale celor două infracţiuni deduse judecăţii, sunt expuneri clare, respectiv martorii nu au fost consultaţi şi nu au beneficiat de prescripţii medicale din partea inculpatului, nu au autorizat folosirea de către cel din urmă a cardurilor lor de sănătate.
Un ultim aspect suplimentar ce confirmă comiterea acestor infracţiuni imputate inculpatului, în limita actelor materiale descrise, reiese şi din cele relatate de martorul R. care a precizat în declaraţia din data de 17.10.2023 că a fost sunat de inculpatul ce se afla împreună cu poliţia la momentul convorbirii, şi care inculpat i-a solicitat să se ducă la cabinetul său pentru a verifica dacă în acel cabinet, pe masă, erau carduri de sănătate, în caz afirmativ, martorul fiind solicitat să le bage în dulap.
Cu toate că martorul a relatat că anumite menţiuni nu erau reale, respectiv că poliţia nu avea voie să găsească acele carduri de sănătate, că i s-a solicitat să le ducă la el acasă, susţinerea sa nu este credibilă când, în aceeaşi declaraţie, martorul a relatat că a ajuns la cabinetul medical, în zonă era un echipaj de poliţie iar el a forţat uşa biroului, fără a exista nicio motivare a necesităţii forţării unei uşi de acces în cabinetul medical pentru a pune într-un dulap carduri de sănătate ce puteau fi pe o masă.
Drept urmare, cele relatate de martorul R., în declaraţia dată la poliţie în data de 13 mai 2019, fila x dup, potrivit cu care în data de 13 mai 2019 inculpatul l-a sunat şi i-a solicitat să se deplaseze de urgenţă la cabinetul său medical din Brestovăţ, să ia de pe masă câteva carduri de sănătate ale unor pacienţi de ai săi şi să le ducă acasă la el (la martor), fiind necesar ca acele carduri să nu fie găsite de poliţişti, cu solicitarea chiar de a forţa uşa de la cabinet, sunt aspectele reale, ce corespund adevărului în prezenta cauză şi care au fost reţinute de instanţa de judecată.
Faţă de toate cele de mai sus, dincolo de orice îndoială rezonabilă, judecătoria a reţinut că cele două infracţiuni imputate inculpatului, respectiv cea de înşelăciune şi cea de fals privind identitatea, în formă continuată şi în limita actelor materiale mai sus descrise, au fost comise de inculpatul A., fiind vorba despre fapte prevăzute de legea penală, săvârşite cu vinovăţie, nejustificate şi imputabile persoanei ce le-a săvârşit.
În drept, judecătoria a apreciat că fapta inculpatului A., care în intervalul 2013-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z. şi aprilie 2019 S.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, a raportat în mod nereal, o serie de servicii medicale ca fiind prestate, deşi în realitate acest lucru nu a fost realizat, respectiv consultaţii medicale decontate, inducând în eroare Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş urmarea decontării ulterioare a acelor servicii medicale nereale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru un număr de 370 de acte materiale aferente faptei de înşelăciune.
Sub aspectul laturii obiective pentru această infracţiune de înşelăciune, elementul material este reprezentat de actele materiale repetate, comise de inculpatul ce a raportat servicii medicale ce nu le-a prestat în mod real, prin operaţiunile efectuate inducând în eroare persoana vătămată Casa de Asigurări de Sănătate Timiş pentru a plăti acele servicii medicale fictive.
Judecătoria nu a putut reţine lipsa subiectului pasiv al acestei infracţiuni de înşelăciune, conform susţinerilor inculpatului de la ultimul termen de judecată, urmarea faptului că această instituţie, Casa de Asigurări de Sănătate Timiş, nu ar putea fi indusă în eroare câtă vreme este o persoană juridică.
Această concluzie se impune, deoarece inducerea în eroare este realizată prin simplul fapt al decontării din bugetul acestei instituţii a serviciilor medicale nereale, chiar dacă operaţiunea concretă de plată nu a fost făcută de instituţia publică în sine, direct, ci de instituţie, printr-un reprezentant al ei, ceea ce contează fiind locaţia unde s-a produs prejudiciul, în speţa de faţă bugetul instituţiei publice.
Urmarea imediată socialmente periculoasă a constat în producerea unui prejudiciu în bugetul părţii civile Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, prin raportarea fictivă de servicii medicale prestate de inculpat.
Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată este confirmată de probele administrate la dosar.
Cu privire la latura subiectivă, judecătoria a reţinut că prin modul repetat de consemnare de servicii medicale nereale, forma de vinovăţie ce se reţine în sarcina inculpatului este aceea a intenţiei directe, inculpatul, prin actele materiale comise, prevăzând rezultantul conduitei sale şi urmărind producerea lui, a prejudiciului.
S-a mai reţinut că actele materiale descrise ca fiind comise de inculpat în numele pacienţilor săi, mai sus enumeraţi şi dezvoltaţi, 370 de acte materiale, îmbracă forma infracţiunii continuate potrivit art. 35 alin. (1) din C. pen., actele materiale fiind comise de inculpat cu o rezoluţie infracţională unitară, la diferite intervale de timp şi îmbrăcând forma aceleiaşi infracţiuni, epuizată la data ultimului act material realizat (acte materiale aferente lunii aprilie 2019).
La încadrarea juridică aferentă acestei infracţiuni de înşelăciune, având în vedere faptul plăţii integrale a prejudiciului reclamat, plată făcută de inculpat potrivit copiei ordinului de plată EE. din 14.07.2021, au fost avute în vedere şi prevederile art. 75 alin. (1), lit. d) din C. pen., privind circumstanţa atenuantă legală, cu efectul juridic prevăzut de art. 76 alin. (1) din C. pen.
În drept, judecătoria a reţinut că fapta inculpatului A., care în intervalul ulterior datei de 07.12.2017-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, a reţinut şi utilizat fără drept carduri de sănătate ale pacienţilor descrişi mai sus, în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 3371 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru un număr de 112 acte materiale.
Sub aspectul laturii obiective pentru această infracţiune de fals privind identitatea, elementul material este reprezentat de actele materiale repetate, 112 la număr, comise de inculpatul care a reţinut şi a utilizat fără drept, cardurile de sănătate pentru parte din pacienţii săi, scopul urmărit fiind acela de validare şi decontare ulterioară a unor servicii medicale pe care nu le-a prestat. Fiind folosite carduri de sănătate, aparţinând unor pacienţi reali, instanţa a apreciat că trimiterea de la art. 3371 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se impune a fi făcută la prevederile art. 327 alin. (2) din C. pen.
Urmarea imediată socialmente periculoasă a constat în starea de pericol vizând încrederea publică de care trebuie să se bucure utilizarea cardurilor naţionale de sănătate aparţinând unor beneficiari reali.
Legătura de cauzalitate reiese din materialitatea faptei.
Cu privire la latura subiectivă, judecătoria a reţinut că prin modul repetat de utilizare fără drept a cardurilor de sănătate, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, acesta, prin actele materiale comise, prevăzând rezultantul conduitei sale şi acceptând posibilitatea producerii stării de pericol.
S-a reţinut că actele materiale descrise ca fiind comise de inculpat în numele pacienţilor săi, mai sus enumeraţi şi dezvoltaţi, îmbracă şi ele forma infracţiunii continuate potrivit art. 35 alin. (1) din C. pen., actele materiale de fals fiind comise de inculpat cu o rezoluţie infracţională unitară, la diferite intervale de timp şi îmbrăcând forma aceleiaşi infracţiuni, epuizată la data ultimului act material realizat (acte materiale aferente lunii aprilie 2019).
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, judecătoria a ţinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) şi (2) din C. pen.
Totodată, la stabilirea pedepselor judecătoria a avut în vedere şi limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile deduse judecăţii, cu menţiunea că pentru cea prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. se face aplicarea art. 76 alin. (1) din C. pen., dar şi circumstanţele reale ale faptelor, numărul foarte mare de acte materiale comise de parte, însă cu o valoarea financiară redusă pentru fiecare act în parte.
De asemenea, au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale părţii care este încadrată în calitate de medic, aşa încât se poate aprecia că este în măsură să conştientizeze consecinţele periculoase ale comportamentului infracţional adoptat.
Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport cu pericolul social al infracţiunilor şi de toate criteriile de individualizare sus prezentate, judecătoria l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru comiterea în formă continuată a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (1), lit. d) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., respectiv l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea în formă continuată a infracţiunii de fals privind identitatea prev. de art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
În absenţa unei condamnări definitive pentru vreuna din cele două fapte comise, judecătoria a constatat că în speţă sunt îndeplinite şi cerinţele concursului de infracţiuni prev. de art. 38 alin. (2) din C. pen.
Drept urmare, în baza art. 39 alin. (1), lit. b) raportat la art. 38 alin. (2) din C. pen., judecătoria a contopit cele două pedepse cu închisoarea stabilite în sarcina inculpatului şi a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 3 luni, în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare.
În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, judecătoria a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 91 din C. pen., pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 1 an şi 3 luni închisoare; inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii cu ocazia ascultării sale din 19.12.2023; şi, în raport cu persoana lui, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Pentru toate aceste motive, judecătoria a procedat la soluţionarea cauzei potrivit dispozitivului sentinţei penale atacate.
II. Hotărârea instanţei de apel.
Împotriva sentinţei penale nr. 28 din data de 18 ianuarie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Judecătoria Lugoj, a declarat apel în termen legal, inculpatul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 08.02.2024, sub acelaşi număr de dosar.
Apelul formulat de inculpat nu a fost motivat în scris, fiind susţinut oral în faţa instanţei de control judiciar, conform celor menţionate în încheierea de amânare a pronunţării din 28.02.2024.
Prin decizia penală nr. 194/A din data de 13 martie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022 în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat apelul, declarat de inculpatul apelant A. împotriva sentinţei penale nr. 28/18.01.2024 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost, obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, analizând apelul declarat în cauză de inculpatul A., prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 05 aprilie 2022, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (456 acte materiale) şi fals privind identitatea în formă continuată, prevăzută de art. 337 alin. (1)1 din Legea 95/2006, raportat la art. 327 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (140 acte materiale).
În urma evaluării probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt, anume că, în intervalul 2013-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H.
FF. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z. şi aprilie 2019 S.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, inculpatul A. a raportat în mod nereal, o serie de servicii medicale ca fiind prestate, deşi în realitate acest lucru nu a fost realizat, respectiv consultaţii medicale decontate, inducând în eroare Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, urmarea decontării ulterioare a acelor servicii medicale nereale (fiind vorba de 370 de acte materiale aferente faptei de înşelăciune).
Totodată, în intervalul ulterior datei de 07.12.2017-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, acelaşi inculpat a reţinut şi utilizat fără drept carduri de sănătate ale pacienţilor descrişi mai sus, în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate, rezultând un număr de 112 acte materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea.
Inculpatul A., prin apelul declarat în cauză a solicitat, în principal, achitarea sa, considerând că cele două fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată nu există, întrucât Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, iar pentru infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de alin. (2) al art. 327 din C. pen., nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii. În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru insuficienţa probelor în acuzare, doar declaraţiile martorilor neputând sta la baza condamnării.
În cursul urmăririi penale inculpatul şi-a rezervat dreptul de a nu da nicio declaraţie în calitate de suspect, iar cu ocazia audierii în calitate de inculpat a precizat că este de acord să achite prejudiciu, dar nu a recunoscut săvârşirea faptelor. În faţa primei instanţe, la termenul de judecată din 15.11.2023- dosar fond - inculpatul a declarat că nu doreşte să dea declaraţii cu privire la acuzaţiile ce i se aduc, rezervându-şi dreptul la tăcere. La finalul cercetării judecătoreşti, după epuizarea probatoriului, inculpatul A. a dat declaraţie în faţa primei instanţe - dosar fond şi a arătat că ar fi prestat o serie de consultaţii şi în afara cabinetului medical, precum cu ocazia transportării pacienţilor în timp ce el se deplasa de la un cabinet medical la altul, cu ocazia consultaţiilor oferite telefonic şi în alte situaţii. Acesta a mai menţionat că au fost şi probleme tehnice cu raportarea, programul SIUI funcţiona greu, astfel că se putea întâmpla ca raportarea să fie făcută de mai multe ori sau să fie făcută cu întârziere. Despre cardurile de sănătate inculpatul a arătat că le-a primit de la pacienţi sau erau redirecţionate acestuia de către casa de sănătate, întrucât erau trimise la adrese greşite şi el urma să le activeze. Unii dintre pacienţi lăsau cardurile inculpatului de teamă să nu le piardă, iar alţii nu au mai venit să le ridice, după ce acestea au fost activate. Aceeaşi poziţie procesuală a fost manifestată de inculpat şi în faţa instanţei de apel, inculpatul A. menţinând cele relatate în faţa primei instanţe - dosar apel.
Analizând fondul acuzaţiei aduse inculpatului, Curtea cu titlu preliminar a reţinut sub aspectul aprecierii probelor, următoarele:
Proba este definită în art. 97 alin. (1) ca fiind un element de fapt cu ajutorul căruia se constată existenţa sau inexistenţa infracţiunii, se identifică persoana care a comis-o, se stabilesc împrejurările necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
Proba este considerată unul din elementele principale ale procedurii penale, deoarece, dacă proba nu este relevantă, în raport, cu obiectul probaţiunii din cauză, se impune o soluţie de achitare a inculpatului.
Condamnarea se dispune, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Constituie obiect al probei, potrivit art. 98 din C. proc. pen., starea de fapt care trebuie dovedită în procesul penal.
Legiuitorul a consacrat în art. 4 alin. (2) din C. proc. pen. principiul in dubio pro reo, potrivit căruia, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.
În actuala reglementare, procurorul are sarcina de a administra probe pentru a convinge judecătorul cauzei, "dincolo de orice îndoială rezonabilă" - art. 103 alin. (2) din C. proc. pen.
Aprecierea probelor, în legislaţia română, este reglementată expres în art. 103 din C. proc. pen.
Aprecierea probelor intervine în activitatea finală de administrare a probelor, determinând măsura în care acestea formează organelor judiciare convingerea certă că faptele şi împrejurările la care se referă au avut sau nu loc în realitate. În anumite limite, aprecierea probelor poate interveni chiar anterior, la momentul verificării admisibilităţii probelor şi fiabilităţii lor. În acest sens art. 100 alin. (3) din C. proc. pen., arată că admiterea sau respingerea cererii privitoare la administrarea unor probe se face motivat, iar art. 100 alin. (4) din C. proc. pen., arată că organele judiciare pot respinge o cerere referitoare la administrarea unei probe şi atunci când proba nu este relevantă, în raport, cu obiectul probaţiunii din cauză.
Odată administrate probele, organele judiciare trebuie să le aprecieze pentru stabilirea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Probele sunt guvernate de principiul liberei aprecieri, prevăzut în art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., care arată, printre altele, că "probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege", ceea ce înseamnă că nu se acordă valoare probantă preferenţială probelor, toate având valoare probantă egală.
Prin urmare, valoarea probantă concretă a fiecărei probe nu este dată a priori, ci rezultă a posteriori, după evaluarea şi aprecierea acestora.
Potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., aprecierea probelor se face de către organele judiciare "în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză", inclusiv a celor administrate în calea de atac, întrucât, cu ocazia analizării materialului probator administrat, se poate ajunge la o concluzie diferită decât cea la care a ajuns prima instanţă.
În materia probaţiunii penale se observă că legiuitorul a adoptat un anumit standard de apreciere a probelor, respectiv "standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil", care presupune, pentru o soluţie de condamnare, probe care să creeze judecătorului, care admite existenţa unui dubiu, convingerea că acesta nu depăşeşte limitele rezonabile şi că acuzaţia a fost dovedită.
Conceptul de dubiu rezonabil nu poate fi definit cu exactitate, întrucât acesta ţine de forul interior al judecătorului care trebuie să se bazeze pe argumente raţionale, logice, acceptate de majoritatea persoanelor care le parcurg.
În legătură cu valoarea probantă a probelor, legiuitorul a adoptat principiul liberei aprecieri a probelor - art. 103 alin. (1) din C. proc. pen. -, recunoscând totodată şi principiul liberei sau intimei convingeri a judecătorului în adoptarea hotărârii - art. 103 alin. (2) din C. proc. pen. -, principii în baza cărora judecătorul apreciază liber mijloacele de probă administrate în cauză la data soluţionării cauzei.
Faţă de considerentele teoretice anterior expuse, poziţia procesuală a inculpatului este contrazisă de probatoriul administrat în cauză.
Curtea a apreciat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi forma de vinovăţie cu care faptele au fost comise de către inculpat au fost stabilite în mod corect de către Judecătoria Lugoj, în concordanţă cu materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, conform considerentelor expuse în cuprinsul sentinţei penale apelate.
În acest sens şi în acord cu prima instanţă, Curtea a reţinut în primul rând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Astfel, martorul G., în declaraţia dată la 23 iunie 2020, fila x dup, a relatat că din septembrie 2015 a fost înscris la medicul de familie, inculpatul de faţă, ce este din Recaş şi are cabinet în Comuna Brestovăţ şi în Topolovăţul Mare.
Martorul a relatat că de la momentul înregistrării sale la acest doctor şi până la data declaraţiei din anul 2020, nu a fost consultat de inculpat şi astfel, toate consultaţiile menţionate în raportările făcute pe numele său la Casa de Sănătate Timiş, nu au fost efectuate în realitate, nefiind prezent la cabinetul inculpatului la datele respective, iar decontările au fost făcute pe baza unor documente ce nu reflectă realitatea.
Acelaşi martor a mai relatat că acel card de sănătate emis pe numele său a fost lăsat de soţia sa la inculpat pentru a-l valida, iar de la acel moment nu a mai avut posesia respectivul card, aspect relatat de martor şi în faza de judecată, dosar.
S-a reţinut că în privinţa acestui martor, pacient, în cuprinsul istoricului raportărilor pe persoane de la data de 01.01.2014 la data de 01.05.2019, sunt indicate ca fiind comise 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune constând în consultaţiile medicale din data de 02.09.2015, 04.08.2017, consultaţie din data de 17.01.2018, din 25.01.2018, din 14.02.2018, din 22.03.2018, din 18.04.2018, din 24.04.2018, din data de 23 mai 2018, din 06.07.2018 şi din data de 13 iulie 2018, costul aferent acestor consultaţii fiind în cuantum de 174,55 RON.
De asemenea, în cuprinsul aceluiaşi istoric, pentru perioada ulterioară datei de 07 decembrie 2017 (dată când a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă nr. 88/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi care a introdus art. 337 alin. (1)1 ce reglementează infracţiunea de fals privind identitatea, prin raportare la dispoziţiile art. 327 din C. pen.), au fost consemnate în mod necorespunzător adevărului ca fiind efectuate o serie de servicii medicale, respectiv cele din data de 17.01.2018, 25.01.2018, 14.02.2018, 22.03.2018, 18.04.2018, 24.04.2018, 23.05.2018, 06.07.2018 şi 13.07.2018, fiind vorba de un număr de 9 acte materiale ce i se impută părţii şi sunt dovedite, reprezentând infracţiunea de fals privind identitatea, urmare a folosirii cardului de sănătate al acestui martor, fără drept, pentru validarea şi decontarea de servicii medicale neefectuate.
În declaraţia dată în 23 iunie 2020 la urmărirea penală, filele x dup, martorul W. a relatat faptul de a fi fost înregistrat la acest medic din anul 2001 şi, fiindu-i prezentată situaţia serviciilor medicale decontate pe numele său, a relatat faptul de a fi fost consultat de acest medic până la data de 28 septembrie 2018, pentru că a avut probleme cu spatele, însă de la acea dată decontările erau fictive, deoarece nu mai apelase la serviciile sale. Cardul a rămas la medicul inculpat în perioada septembrie 2018, când l-a consultat ultima dată, cu motivarea că medicul îi spusese că trebuia să aibă acel card pentru a-l activa.
Or, ulterior datei de 28.09.2018, istoricul raportărilor indică pentru pacientul W. mai multe consultaţii care, aşa cum martorul a arătat, nu au fost efectuate dar apar ca raportate, respectiv consultaţiile din data de 25.10.2018, din 22.11.2018, din 28.11.2018, din 17.12.2018, din 01.02.2019, şi din 14.02.2019, fiind deci vorba despre un număr de 6 consultaţii neefectuate, ce reprezintă un număr de 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu un prejudiciu cumulat de 92,4 RON.
Pe lângă aceste 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, mai sus arătate, ulterior datei de 28 septembrie 2018, prin utilizarea fără drept de către medic a cardului de sănătate, au mai fost comise de inculpatul A. un număr de 6 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, respectiv acte materiale din datele de 25.10.2018, 22.11.2018, 28.11.2018, 17.12.2018, 01.02.2019, şi 14.02.2019, fila x dup.
Martorul C. a relatat la urmărirea penală, filele x dup, că în anul 2015 a fost consultat o singură dată de inculpat, fiindu-i eliberată o singură reţetă, în anul 2016 nu a fost consultat şi nu a cerut vreo reţetă medicală de la acesta, cele 14 prescripţii medicale nefiind unele reale.
Martorul a mai arătat faptul că în anul 2017, pe perioada verii, a fost consultat o singură dată de inculpat, consultaţia fiind cea din luna august 2017, fără a-i fi fost eliberată reţetă, cu menţiunea că cele 12 prescripţii medicale nu le-a cerut şi nici obţinut.
Martorul a mai precizat faptul că în anul 2018 nu a fost consultat de inculpat şi nu a obţinut vreo reţetă de la acesta şi că încă de la momentul la care
a devenit pacient al medicului A., acesta i-a luat cardul de sănătate pentru activare şi nu i l-a mai restituit, martorul nefolosindu-l vreodată.
Drept urmare, după scăderea consultaţiilor menţionate ca fiind efectuate, cele din data de 09.07.2015 şi din data de 22.08.2017, în cuprinsul istoricului raportărilor medicale pe persoană au mai fost reţinute un număr de 55 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune şi un număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Cele 55 de acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune sunt reprezentate de consultaţiile indicate în mod nereal ca fiind efectuate la datele de 16.11.2015, 13.01.2016, 20.01.2016, 25.08.2016, 11.12.2016, 05.08.2013, 05.08.2014, 03.12.2014, 19.01.2015, 16.05.2015, 20.05.2015, 17.06.2015, 02.12.2015, 11.12.2015, 04.01.2016, 25.01.2016, 01.02.2016, 10.03.2016, 23.03.2016, 13.04.2016, 19.05.2016, 03.06.2016, 28.06.2016, 08.07.2016, 25.07.2016, 05.09.2016, 26.10.2016, 17.11.2016, 29.11.2016, 12.12.2016, 27.12.2016, 21.02.2017, 27.03.2017, 13.04.2017, 29.05.2017, 27.06.2017, 04.08.2017, 26.09.2017, 12.10.2017, 06.11.2017, 20.11.2017, 29.12.2017, 12.01.2018, 15.01.2018, 09.02.2018, 26.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 27.06.2018, 16.07.2018, 21.08.2018, 08.11.2018, 15.11.2018, 29.11.2018 şi 21.12.2018 şi au creat un prejudiciu prin decontarea de servicii medicale neprestate în realitate, ridicat la un cuantum de 651,2 RON.
În final, ulterior datei de 07 decembrie 2017, utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate aparţinând numitului C., în vederea decontării de servicii medicale nereale, respectiv din datele de 29.12.2017, 12.01.2018, 15.01.2018, 09.02.2018, 26.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 27.06.2018, 16.07.2018, 21.08.2018, 08.11.2018, 15.11.2018, 29.11.2018 şi 21.12.2018, a determinat şi realizarea celor 14 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
În declaraţia din data de 07 martie 2023, dos. fond, martorul F. a relatat că el a fost la medicul inculpat pentru a fi consultat de 2 ori, în 13.02.2016 şi în 29 martie 2016, iar ulterior a obţinut certificatul de concediu medical din data de 30.01.2017.
Acesta a mai relatat că din anul 2012 şi până în 2019 cardul de sănătate a rămas în permanenţă la inculpat.
Aşadar, consultaţiile consemnate în istoricul raportărilor pentru pacientul F., 56 la număr, dovedite ca nefiind prestate, din data de 31.10.2016, 07.12.2016, 05.01.2017, 10.01.2017, consultaţie din 30.01.2017, 20.02.2017, 13.03.2017, 14.04.2017, 06.07.2017, 28.08.2017, 14.09.2017, 27.09.2017, 13.10.2017, 02.11.2017, 27.11.2017, 07.12.2017, 27.12.2017, 19.01.2018, 15.02.2018, 27.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 20.06.2018, 10.07.2018, 24.07.2018, 13.08.2018, 30.08.2018, 20.09.2018, 25.10.2018, 30.10.2018, 13.11.2018, 28.11.2018, 21.01.2019, 18.02.2019, 04.01.2012, 22.02.2013, controale medicale din 22.04.2013, 22.04.2014, consultaţii din 27.10.2014, 25.11.2014, 21.04.2015, 22.06.2015, 23.06.2015, 29.07.2015, 13.08.2015, 19.08.2015, 03.09.2015, 09.10.2015, 05.11.2015, 16.12.2015, 29.12.2015, 04.04.2016, 23.06.2016, 10.08.2016, 03.10.2016, 07.10.2016, reprezintă un număr de 56 de acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune comise de inculpatul ca le-a raportat ca fiind efectuate, pentru a putea ulterior obţine decontările aferente lor.
Operaţiunile ulterioare datei de 07 decembrie 2017, prin care inculpatul a utilizat fără drept cardul de sănătate pentru numitul F., respectiv operaţiunile consemnate pentru datele de 27.12.2017, 19.01.2018, 15.02.2018, 27.02.2018, 25.04.2018, 21.05.2018, 20.06.2018, 10.07.2018, 24.07.2018, 13.08.2018, 30.08.2018, 20.09.2018, 25.10.2018, 30.10.2018, 13.11.2018, 28.11.2018, 21.01.2019, 18.02.2019, reprezintă un număr de 18 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea comise de inculpat.
Conform depoziţiei martorei D., audiată în faza de urmărire penală în data de 19.02.2019, începând cu anul 2016, când a primit cardul de sănătate de la Ministerul Sănătăţii, l-a predat inculpatului pentru activare, iar din acel moment, deşi l-a cerut în repetate rânduri, inculpatul a refuzat restituirea, spunând că martora nu are ce face cu el.
Martora a mai relatat că din anul 2016 până la data declaraţiei din februarie 2019, nu a mai fost consultată de inculpat şi nu a mai beneficiat de vreo reţetă eliberată de el, toate consultaţiile şi prescripţiile medicale consemnate în istoricul raportărilor din perioada 2016-2018 nefiind efectuate în realitate, martora nebeneficiind de acele servicii medicale.
Prima instanţă a reţinut 24 de acte materiale aferente infracţiunii de înşelăciune în sarcina inculpatului, certe, aferente perioadei 2017-2018 cele anterioare nefiind precise, fiind vorba de consultaţiile din 05.01.2017, 10.01.2017, 20.02.2017, 16.03.2017, 30.03.2017, 11.05.2017, 12.06.2017, 17.07.2017, 03.08.2017, 31.08.2017, 30.10.2017, 10.11.2017, 23.12.2017, 09.01.2018, 15.03.2018, 26.03.2018, 13.04.2018, 24.05.2018, 20.06.2018, 13.07.2018, 06.08.2018, 14.09.2018, 23.10.2018 şi 31.12.2018, prejudiciul produs prin raportarea de consultaţii nereale, urmarea validării în sistem a serviciilor neprestate, fiind de 314,05 RON.
Potrivit celor de mai sus, utilizarea fără drept de către inculpat, ulterior datei de 07 decembrie 2017, a cardului de sănătate al martorei D., în vederea validării în sistem de servicii medicale neefectuate în realitate, la datele de 23.12.2017, 09.01.2018, 15.03.2018, 26.03.2018, 13.04.2018, 24.05.2018, 20.06.2018, 13.07.2018, 06.08.2018, 14.09.2018, 23.10.2018 şi 31.12.2018 a realizat şi un număr de 12 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Martorul I., în cuprinsul declaraţiei din data de 06.12.2019, fila x dup, dar şi în faza de judecată, dos. fond a relatat faptul de a nu mai fi fost la inculpat din anul 2015, când şi-a rupt mâna, iar consultaţiile menţionate în istoricul raportărilor făcute pe numele său la Casa de Sănătate Timiş nu au fost în realitate efectuate, martorul nefiind suferind de vreo boală şi neavând nevoie de medic.
Totodată, martorul a mai relatat faptul de a nu fi ridicat cardul de sănătate, în privinţa căruia nu avea cunoştinţă când a venit şi nu l-a văzut vreodată, iar de la eliberarea lui şi până la data declaraţiei, nu a avut nevoie de el, cardul fiind predat martorului de poliţist, cu ocazia audierii sale din data de 06.12.2019.
Prin urmare, raportările din istoricul de la fila x dup privind pe acest martor sunt raportări nereale, cele 16 consultaţii neefectuate, din datele de 24.11.2017, 19.02.2014, 13.03.2014, 03.04.2014, 12.05.2014, 20.06.2014, 11.07.2014, 14.08.2014, 29.10.2014, 26.11.2014, 16.12.2014, 02.03.2015, 25.05.2015, 08.06.2015, 18.09.2015, 09.10.2015, realizând un număr de 16 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, pentru care a fost creat un prejudiciu în cuantum de 166,65 RON.
Martora K., în declaraţia dată la dosar fond în faza de judecată, dar şi în declaraţia de la urmărirea penală, fila x dup, a arătat că posibil în anul 2015 a mers la cabinetul inculpatului în Topolovăţ, s-a înregistrat la el şi i-a lăsat cardul de sănătate pentru a fi activat, însă inculpatul i-a comunicat că acest fapt nu putea fi realizat, deoarece nu mergea sistemul în acel moment şi nici ulterior nu a mai reuşit să îi ia de la inculpat. De la data înregistrării nu a fost niciodată la doctor pentru consultaţii şi reţete, deoarece nu avusese nevoie, în afara unei adeverinţe pentru angajare. De asemenea, nu a fost consultată de urgenţă la domiciliu, cum în mod fals s-a susţinut.
Pentru martoră, istoricul raportărilor din intervalul 01.01.2014 la 01.05.2019 indică un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, medic de familie A. (raportarea din 11.02.2014 fiind aferentă unui interval în care medic figura numita X.), raportări de servicii medicale tip consultaţii din datele de 04.11.2015, 08.01.2016, 25.01.2016, 08.02.2016, 18.03.2016, 02.06.2016, 26.06.2016, 26.07.2016, 17.08.2016 şi din data de 21.10.2016, costul cumulat al celor 10 acte materiale ridicându-se la suma de 142,8 RON, istoric fila x dup.
Din declaraţia martorului Y., dosar fond şi fila x dup s-a reţinut că împreună cu mama sa, cei doi s-au înscris la medicul de familie în aceeaşi zi, aspect ce corespunde adevărului, fiind vorba de data de 04.11.2015, fila x şi fila x dup, iar de atunci nu a beneficiat de nicio consultaţie medicală şi nici de reţete din partea inculpatului, căruia, la data înregistrării, i-a dat cardul pentru a fi înregistrat în sistem, însă acesta a spus că nu merge sistemul şi a rămas la el până în anul 2019 când i l-a restituit poliţia.
Istoricul raportărilor pe persoană pentru acest martor, fila x dup, din intervalul 01.01.2014 la 01.05.2019, indică anumite consultaţii medicale ca fiind realizate, dar neefectuate în realitate, potrivit celor menţionate de martor, respectiv cele din datele de 04.11.2015, 08.01.2016, 13.09.2017, 29.02.2016, 01.07.2016, 26.07.2016, 21.10.2016, 10.11.2016, 29.12.2016, 12.01.2017, şi din data de 14.02.2017, fiind deci vorba despre un număr de 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., prejudiciul produs fiind de 123,2 RON.
Martorul V. a declarat la fila x dup la data de 23.09.2019, că de foarte mulţi ani nu a mai fost la medicul de familie, iar în ceea ce priveşte situaţia consultaţiilor, nu era vorba despre consultaţii reale la care să se fi prezentat.
S-a reţinut că pentru acest martor, istoricul raportărilor din 01.01.2014 la 01.05.2019, fila x dup, indică un număr de 16 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, constând în consultaţii neefectuate în realitate, însă indicate ca fiind făcute în data de 12.02.2015, 22.12.2014, 19.08.2015, 10.12.2015, 26.01.2016, 29.02.2016, 16.03.2016, 26.04.2016, 17.05.2016, 10.06.2016, 04.07.2016, 28.09.2016, 24.10.2016, 07.11.2016 şi 22.12.2016, respectiv 18.01.2017, prejudiciul produs prin cele 16 acte materiale de mai sus, consultaţii raportate ca fiind efectuate, însă în mod necorespunzător adevărului, ridicându-se la suma de 172,7 RON.
În declaraţia dată în faza de urmărire penală, fila x dup, vol. 2, martorul L., cu ocazia prezentării situaţiei serviciilor medicale decontate pe numele său, a precizat că nu a fost la doctor aşa des, în perioada 2016-2017 a fost o singură dată la doctor, fiind răcit, cu menţiunea de a fi lăsat în perioada 2015-2016 cardul de sănătate la medicul de familie, deoarece trebuia să fie înregistrat, fără însă a-l mai fi luat de acolo.
Cele 13 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune sunt confirmate de depoziţia din faza de urmărire penală, ce se coroborează cu istoricul raportărilor pe persoană din intervalul 01.01.2014 la 01.05.2019, fiind vorba de consultaţiile medicale indicate în mod nereal ca fiind efectuate, respectiv cele din datele de 21.04.2016, 11.05.2016, 26.05.2016, 13.06.2016, 27.06.2016, 25.08.2016, 21.10.2016, 26.01.2017, 24.03.2017, 23.05.2017, 08.09.2017, 23.11.2017 şi din data de 19.12.2017, suma totală produsă cu titlu de prejudiciu prin cele 13 acte materiale comise şi confirmate de martor, cu excepţia uneia din consultaţiile aferente anului 2016, reţinută ca fiind realizată, fiind de 146,30 RON.
Martora H., în faza de urmărire penală, fila x dup, vol. 2, dar şi în faza de judecată, declaraţie de la dosar fond, martora a relatat că în anul 2016 a avut o problemă medicală cu urechea, fiind consultată de doctor de 2 ori, problemele medicale cu urechea fiind relatate şi cu ocazia declaraţiei dată la poliţie în luna noiembrie 2019, cu menţiunea că în această declaraţie martora a recunoscut că a fost la medic de 2-3 ori în anul 2016, însă o singură dată a fost ea consultată, iar restul fata sa.
Cardul de sănătate a fost predat de concubinul martorei la doctor şi, la momentul la care a fost cerut, medicul a afirmat că nu îl are şi îl va da altădată.
Cele 12 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu excepţia unei decontări aferente anului 2016 reţinută în rechizitoriu ca fiind realizată, s-au concretizat în aşa zise consultaţii prestate (în realitate neefectuate), respectiv cele din data de 23.01.2017, 24.11.2017, 31.01.2019 şi 06.02.2019, 26.04.2016, 15.06.2016, 22.07.2016, 18.08.2016, 29.09.2016, 31.10.2016, 02.12.2016, şi 22.02.2017, prejudiciul creat fiind ridicat la suma de 143 RON.
Actele materiale aferente infracţiunii de fals privind identitatea sunt actele materiale ulterioare datei de 07 decembrie 2017, respectiv actele materiale comise şi aferente menţiunilor consemnate la rubricile 4 şi 5 din istoricul raportărilor de la dosar, respectiv cele din data de 31.01.2019 şi
06.02.2019, reprezentate de utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al pacientei H. în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate.
Martorul O., conform declaraţiei de la dosar fond, a precizat că a fost la inculpat, în calitatea sa de medic, în intervalul 2014-2018, o dată sau de două ori, nicidecum de un număr de 21 ori, cu menţiunea că în perioada 2017-2018 un an a fost plecat în Germania, în timp ce cardul a fost dus de mama sa la doctor pentru activare, martorului fiindu-i restituit de către poliţist. Este posibil ca mama lui să fi fost la inculpat o dată sau de două ori pentru a-i fi eliberat un concediu medical.
În faza de urmărire penală, fila x dup, acest martor a mai relatat faptul de a nu se fi prezentat deloc la medicul de familie pentru consultaţii, iar istoricul prezentat nu corespunde realităţii, cardul a fost lăsat la medic de mama sa, pentru toată familia, pentru activare, iar de atunci nu a mai fost luat înapoi pentru că nu a mai fost vreodată la doctor şi nu i-a trebuit.
Cu privire la acest martor s-au indicat ca fiind comise de inculpat un număr de 14 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, respectiv consultaţiile medicale indicate în mod nereal ca fiind realizate şi anume cele din datele de 18.06.2014, 26.08.2014 şi 15.09.2014, 06.10.2014, 27.08.2015, 29.09.2015, 12.09.2017, 16.10.2017, 07.12.2017, 07.03.2018, 26.03.2018, 29.06.2018, 23.07.2018 şi 19.12.2018, prejudiciul cumulat al acestor acte materiale ridicându-se la suma de 169,4 RON.
De asemenea, actele materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea ce vor fi reţinute în prezenta cauză ca fiind comise şi sancţionabile, sunt cele 5 acte materiale ulterioare datei de 07 decembrie 2017, respectiv actele materiale comise de parte la data de 07.03.2018, 26.03.2018, 29.06.2018, 23.07.2018 şi data de 19.12.2018 şi reprezentate de utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al pacientului.
În faza de urmărire penală, fila x dup, vol. 2, martorul N. a relatat că din anul 2007 şi până la data declaraţiei din anul 2020, o singură dată a fost consultat de inculpat, în luna iunie 2018, când a avut nevoie de o trimitere pentru un consult la un spital din Timişoara, aşa încât toate consultaţiile cu care el figura, cu excepţia celei din anul 2018, nu au fost efectuate în realitate. Martorul a mai relatat că de la eliberarea cardului de sănătate şi până la ridicarea sa de către organele de poliţie, cardul s-a aflat numai la inculpat pentru a fi activat, nemaifiind ridicat de către martor, deoarece nu avea nevoie de el.
Cele 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, cu excepţia consultaţiei aferentă lunii iunie 2018, recunoscută de martor ca fiind realizată, sunt reprezentate de aşa zisele consultaţii prestate de inculpat, dar în realitate neefectuate, respectiv cele din datele de 17.04.2018, 22.03.2017, 19.04.2017, 20.04.2018, 30.05.2018, 02.08.2018 şi 17.08.2018, 31.08.2018, 17.09.2018 şi 12.10.2018, prejudiciul lor cumulat ridicându-se la suma de 166,8 RON.
Cele 10 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea sunt reprezentate de utilizarea de către inculpat, fără a avea drept, a cardului de sănătate al martorului de mai sus, prin raportarea şi validarea de servicii medicale, consultaţii, certificate concediu medical prescripţii medicale, respectiv actele materiale ulterioare datei de 07 decembrie 2017, şi anume cele din datele de: 17.04.2018, 20.04.2018, 30.05.2018, 02.08.2018, 17.08.2018, 31.08.2018, consultaţie şi prescripţie medicală din 17.09.2018 şi respectiv certificat de concediu medical din aceeaşi dată de 17.09.2018, respectiv actele materiale din 12.10.2018 şi din 02.11.2018.
Martorul Q., la fila x dup şi la prima instanţă, dos. fond a relatat că a fost consultat de inculpat la data de 19 iulie 2018, întrucât îl durea umărul şi, de la acel moment şi până la data declaraţiei din 08 iulie 2019, nu a mai fost consultat de inculpat, aşa încât toate raportările consemnate în istoric nu au fost efectuate în realitate.
Acelaşi martor a mai relatat faptul că la data de 19 iulie 2018 a lăsat cardul de sănătate la inculpat, deoarece nu mergea, pentru a-i fi validat şi de atunci nu a mai ridicat cardul ce a rămas în posesia medicului, iar apoi i-a fost restituit de către poliţie.
Cele 5 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, pentru perioada cât acest martor s-a aflat în evidenţele medicului A., începând cu data de 18 iulie 2018, sunt reprezentate de acele consultaţii indicate în mod nereal ca fiind efectuate, respectiv cele din data de 20.07.2018, 25.07.2018, 21.08.2018, 31.08.2018 şi 12.09.2018, prejudiciul produs părţii prin ele ridicându-se la suma de 77 RON.
La aceeaşi dată la care au fost raportate în mod nereal consultaţiile de mai sus, au fost eliberate şi o serie de prescripţii medicale, de asemenea neefectuate în realitate, cu menţiunea că utilizarea fără drept de către inculpat a cardului de sănătate al martorului Q., la datele de 20.07.2018, 25.07.2018, 21.08.2018, 31.08.2018 şi 12.09.2018, reprezintă acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea.
Martora M., în declaraţia din faza de urmărire penală, din data de 04.11.2019, dar şi la instanţa de fond, dos. fond, martora a declarat faptul de a fi fost consultată de acest medic inculpatul de faţă o singură dată, în anul 2012, când a avut nevoie de o adeverinţă pentru şomaj, în timp ce cardul de sănătate al ei a ajuns direct la medicul A., iar de atunci a rămas la el, la data declaraţiei văzându-l pentru prima dată. Când a fost cerut, medicul a refuzat, cardul fiindu-i restituit de poliţist.
Prin urmare, reiese că serviciile tip consultaţii medicale consemnate în istoricul raportărilor de la dosar, nu au fost efectuate în realitate, ele reprezentând acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune, respectiv un număr de 13 acte materiale din datele de 13.01.2016, 18.02.2016, 13.04.2016, 16.05.2016, 22.06.2016, 08.07.2016, 25.07.2016, 10.08.2016, 09.01.2017, 27.02.2017, 30.05.2017, 12.04.2018, şi 17.05.2018, prejudiciul produs prin ele ridicându-se la suma de 151,25 RON, cu menţiunea că ultimele două acte materiale, respectiv cele din data de 12 aprilie 2018 şi de 17 mai 2018, realizează şi conţinutul infracţiunii de fals privind identitatea, prin utilizarea fără drept de către inculpat
a cardului de sănătate al acestei martore, în scopul raportării şi validării de servicii medicale consultaţii nereale, neefectuate mai exact.
La termenul de judecată din data de 05 septembrie 2023, dosar fond, martora P. a relatat că în anul 2018 a fost consultată o dată când a ieşit din spital, însă în perioada 2018-2020 nu a primit nicio prescripţie medicală. La poliţie, în data de 28 ianuarie 2020, martora a precizat expres faptul de a nu fi fost vreodată consultată de inculpat şi toate consultaţiile cu care figurează în istoric nu au fost în realitate efectuate, nu a primit nicio prescripţie medicală de la medic, aspect relatat şi în faza de judecată, în timp ce cardul de sănătate a rămas în posesia medicului fără a se mai proceda la ridicarea lui, deoarece nu mai avea nevoie de el, fiindu-i predat la data de 28.01.2020.
Cele 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune imputate inculpatului sunt confirmate de cele mai sus relatate de această martoră şi de istoricul raportărilor de la dosar, fiind vorba de aşa zisele consultaţii pentru boli, neefectuate în realitate, dar decontate ca preţ, respectiv cele din datele de 23.05.2018, 25.05.2018, 31.05.2018, 08.06.2018, 01.08.2018 şi 13.08.2018, 29.08.2018, 10.10.2018, 26.10.2018, 05.11.2018 şi 23.11.2018, tot aceste consultaţii medicale nereale, împreună cu prescripţiile medicale aferente lor, ce au determinat utilizarea de către inculpat, fără drept, a cardului de sănătate al acestei martore, realizând şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals privind identitatea pentru un număr de 11 acte materiale. Prejudiciul produs prin cele 11 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune se ridică la suma de 169,4 RON.
Martora S., la fila x dup, dar şi în faţa judecătoriei, dosar fond a relatat asemănător că de la înscrierea sa la inculpat, în anul 2003 şi până la data declaraţiei din martie 2020, nu a fost vreodată consultată de inculpat şi nici nu a primit vreo prescripţie medicală de la inculpat, în timp ce de la data eliberării cardului de sănătate şi până la ridicarea acestuia de la medic de către poliţie, cardul a fost numai la inculpat pentru a fi activat şi, deşi i l-a solicitat, inculpatul a tot amânat predarea, motivând că nu era activat.
Aşadar, şi în privinţa acestei martore, consemnările menţionate în cuprinsul istoricului de la dosar nu corespund realităţii, nefiind prestate martorei consultaţii medicale şi nici eliberate prescripţii medicale.
Cele 13 acte materiale aferente infracţiunii de înşelăciune sunt reprezentate de consultaţiile indicate ca fiind prestate martorei de inculpat, în realitate neefectuate, şi anume consultaţiile din datele de 10.11.2015, 26.04.2019, 06.01.2014, 06.01.2015, 31.08.2015, 27.10.2015, 24.12.2015, 05.01.2016, 07.01.2016, 08.03.2016, 15.03.2016, 03.06.2016 şi 11.07.2016, prejudiciul produs prin însumarea deconturilor fictive fiind în cuantum de 140,8 RON.
Potrivit depoziţiei martorului Z. din faza de urmărire penală, fila x dup, a fost la medic pentru a solicita o adeverinţă în luna februarie 2019, iar consultaţiile ce apar pe numele său nu sunt reale, nefiind efectuate, deoarece nu a fost bolnav, aspect relatat şi în privinţa prescripţiilor medicale, deoarece nu a luat vreodată vreo reţetă de la acest medic de familie. Martorul a mai relatat că a lăsat cardul de sănătate la medic la o perioadă de timp după ce l-a primit pentru
a fi activat şi, la scurt timp, a aflat din presă că au fost percheziţii la cabinet, cardul de sănătate fiindu-i predat părţii la data de 11.02.2020.
Istoricul raportărilor pentru acest martor se află la dosar, cu menţiunea că este vorba în realitate de un număr de 4 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune (iar nu 14 acte materiale cum s-a consemnat în actul de sesizare) şi 4 acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea, ca urmare a raportării de servicii medicale neefectuate în realitate.
Cele patru acte materiale ulterioare înscrierii martorului Z. la medicul de familie A. din 01.01.2019, sunt reprezentate de consultaţiile în caz de boală indicate ca fiind efectuate la data de 22.02.2019, 14.03.2019, 04.04.2019 şi 18.04.2019, cu un prejudiciu produs prin raportarea de decontări pentru servicii neefectuate în cuantum de 61,6 RON.
De asemenea, s-a reţinut că cele patru acte materiale ale infracţiunii de fals privind identitatea sunt reprezentate de utilizarea la datele de 22.02.2019, 14.03.2019, 04.04.2019 şi data de 18.04.2019, a cardului de sănătate aparţinând martorului Z., fără drept, prin introducerea în sistem şi validarea de servicii medicale reprezentate de consultaţii şi prescripţii medicale indicate în mod nereal ca fiind efectuate.
La urmărirea penală, filele x dup, martora AA. a relatat că s-a prezentat pentru consultaţii în data de 23.01.2014 şi de 05.02.2014, aşa încât situaţia prezentată nu este reală vis a vis de vizitele sale la acel medic, cu menţiunea suplimentară că a lăsat în ianuarie 2014 acel card de sănătate la medicul de familie fără a-l mai lua de acolo, inculpatul precizând că nu funcţionează cititorul de carduri.
Cu excepţia celor două consultaţii de mai sus, restul consultaţiilor indicate ca fiind efectuate, aspect nereal, însă şi care reprezintă cele 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune din prezenta cauză sunt reprezentate de consultaţiile din 21.12.2016, 04.03.2014, 23.06.2014, 04.11.2015, 18.12.2015, 08.01.2016, 09.03.2016, 21.10.2016, 11.01.2017 şi 14.02.2017, prejudiciul produs ridicându-se la suma de 108,35 RON.
Din depoziţia martorei B., mama martorei BB., fila x dup, a reieşit că cea din urmă nu fusese consultată de medic din anul 2008, întrucât fusese plecată din ţară şi nu a avut nevoie de consultaţii, cardul de sănătate fusese în permanenţă la medicul inculpat, neştiind de existenţa lui nici martora B. şi nici fiica sa, cardul de sănătate fiind predat martorei B. la data de 11.02.2020.
Or, în istoricul raportărilor de la dosar aceasta apare ca beneficiind de o serie de consultaţii medicale care, însă nu au fost efectuate în realitate, respectiv cele din datele de 05.01.2016, 01.02.2016, 22.02.2016, 07.03.2016, 25.03.2016, 06.04.2016, 08.08.2016, 28.09.2016, 09.01.2017, 21.07.2017, 11.09.2017, 20.10.2017, 28.12.2017, 07.03.2018 şi 26.03.2018, fiind deci vorba despre un număr de 15 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune ce au produs un prejudiciu în cuantum total de 168,85 RON.
Ultimele trei acte materiale, respectiv cele din datele de 28.12.2017, 07.03.2018 şi 26.03.2018, ce au implicat utilizarea fără drept a cardului de sănătate pentru raportarea şi validarea de consultaţii medicale ce nu fuseseră efectuate în realitate, sunt cele care realizează conţinutul constitutiv al actelor materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea, comise de inculpatul în a cărui posesie a rămas cardul de sănătate al numitei BB., utilizat de acesta fără drept.
Martora B., la urmărirea penală, filele x dup, a relatat că periodic mergea la medicul de familie, inculpatul de faţă, lunar sau la două/trei luni pentru consultaţii şi prescripţii medicale, suferind de diabet şi boli de inimă, inculpat ce îi dădea reţete, beneficiind de medicamente compensate, fiindu-i eliberată câte o reţetă pe lună şi nu mai multe cum era menţionat în istoricul raportărilor, cardul rămânea la medicul de familie 2-3 zile pentru că făcea reţeta la biroul său din localitatea Topolovăţu Mare.
Aceeaşi martoră a mai relatat că, în perioada 2013-2018 inculpatul nu a fost vreodată la domiciliul său şi nu a beneficiat de vreo consultaţie la domiciliul său, deşi i-a solicitat acest lucru, fila x dup, volum 2.
Această susţinere a martorei este de natură să infirme realitatea consemnărilor privind consultaţiile la domiciliu, din istoricul raportărilor pe persoană, din 01.07.2015, din 11.12.2015 şi din 10.08.2018, aceste trei acte materiale consultaţii în regim de domiciliu urgenţă, neefectuate în realitate, realizând cele 3 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune ce vor fi reţinute, cu un prejudiciu cumulat în valoare de 99 RON, cu menţiunea că ultima consultaţie la domiciliu, respectiv cea din data de 10.08.2018, neefectuată în realitate, prin utilizarea fără drept a cardului de sănătate al martorei, realizează şi actul material (1 act) al infracţiunii de fals privind identitatea.
Curtea a observat că hotărârea instanţei de fond apelate în prezenta cauză nu se bazează în mod decisiv pe declaraţia martorei B., de 64 de ani (chiar dacă, astfel cum susţine apărarea, a fost martorul principal în declanşarea procesului penal, alături de alţi doi martori, C. şi D.) pe care prima instanţă nu a mai reaudiat-o în mod nemijlocit, faţă de starea medicală precară de sănătate desprinsă din actele medicale ataşate la dosar, fiind, prin urmare, dispusă citirea depoziţiei sale din faza de urmărire penală. Pentru aceleaşi considerente, dar şi faţă de restul probelor de la dosar, suficiente pentru a pronunţa o hotărâre, Curtea a apreciat inutilă reaudierea acestei martore în faţa instanţei de control judiciar.
Continuând propria analiză, Curtea a constatat că martorul T., la fila x dup, dar şi la prima instanţă, dos. fond a relatat asemănător că, din anul 2011 a fost plecat din localitatea Topolovăţul Mare şi de atunci nu l-a mai văzut pe inculpat, iar din acest an, 2011 şi până în prezent, nu a mai fost consultat vreodată de inculpat, întrucât a locuit în comuna Tomeşti şi nu a mai fost în localitatea Topolovăţul Mare, cu menţiunea exprimată de martor de a nu fi văzut vreodată acel card de sănătate, martorul relatând că nu a primit vreo prescripţie medicală de la inculpat, din 2011 şi până în prezent şi nu cunoaşte aspecte privind modalitatea de decontare a acelor consultaţii pe numele său, cardul fiindu-i predat la data de 13.02.2020.
Astfel, cele 14 consultaţii medicale consemnate în istoricul raportărilor pe persoană pentru numitul T. au fost în mod nereal consemnate ca fiind efectuate la datele de 24.07.2015, 06.08.2015, 15.10.2015, 25.01.2016, 25.03.2016, 14.07.2016, 18.08.2016, 07.09.2016, 31.10.2016, 16.11.2016, 24.11.2016, 23.12.2016, 24.03.2017, 03.05.2017, prejudiciul produs prin comiterea acestor acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune fiind în cuantum de 155,10 RON.
În faza de urmărire penală, fila x dup, vol. 2, martorul CC. a relatat faptul că la datele de 30.01.2018, 19.02.2018, 20.02.2018, 09.10.2018, 10.10.2018 şi 22.10.2018, nu a fost consultat de medicul A., acesta decontând în numele său servicii medicale neefectuate, folosind cardul de sănătate ce rămânea la el cel puţin două zile, deoarece nu elibera concediul medical pe loc, ci a doua zi, urmând a fi, deci, reţinute 6 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune.
Martorul a mai precizat că nu a folosit cardul de sănătate la datele de mai sus, respectiv datele de 30.01.2018, 19.02.2018, 20.02.2018, 09.10.2018, 10.10.2018 şi 22.10.2018, consemnate în cuprinsul istoricului de raportări de la dosar, care erau consultaţii fictive, neefectuate în realitate, ce au implicat utilizarea cardului de sănătate al martorului, fără drept, realizează şi ele cele 6 acte materiale descrise mai sus, ale infracţiunii de fals privind identitatea, scopul urmărit de inculpat fiind acela de introducere în sistem, validare şi decontare a unor servicii medicale neefectuate în realitate.
Martora E. a declarat la urmărirea judecată, filele x, dar şi la termenul de judecată din data de 31.10.2023, dos. fond, că din discuţiile avute cu fata sa, E. a reieşit că nu a beneficiat niciodată de nicio consultaţie, reţetă, trimitere sau alt serviciu medical decontat de casa de asigurări, din partea inculpatului, în timp ce, potrivit procesului-verbal de la fila x dup, fiindu-i prezentat istoricul raportărilor la CJAS Timiş, fiica martorei a precizat faptul de a nu fi beneficiat de niciuna din consultaţiile menţionate în acel înscris.
În atare condiţii, istoricul raportărilor de la fila x dup, respectiv cele 10 consultaţii consemnate ca fiind efectuate pentru numita E., respectiv cele din data de 23.09.2014, 22.03.2016, 05.07.2016, 21.10.2016, 16.11.2016, 11.01.2017, 10.08.2017, 24.04.2018, 29.08.2018 şi 17.12.2018 apar ca nefiind reale, fiind consemnate în scopul producerii unui prejudiciu ridicat la suma de 124,85 RON, prin validarea în sistem de servicii nereale şi decontarea lor ulterioară.
Prin utilizarea fără drept la datele de 24.04.2018, 29.08.2018 şi 17.12.2018 a cardului de sănătate aparţinând numitei E., în vederea validării şi decontării de servicii medicale neefectuate, au fost îndeplinite şi cerinţele actelor materiale, 3 la număr, pentru infracţiunea de fals privind identitatea reţinută ca fiind comisă în numele acestei persoane E..
În declaraţia din data de 21.03.2019 de la urmărirea penală, filele x dup, martorul U. a relatat că nu mai era pacient al inculpatului din anul 2012, fapt pentru care menţiunile privind faptul de a fi fost consultat la datele de 17 iunie 2013 şi de 25 aprilie 2014, nu corespundeau realităţii.
Ca atare, raportările efectuate cu titlu de consultaţii în caz de boală pentru afecţiuni subacute, nu au fost realizate în realitate, cele două acte materiale fiind consemnate în istoricul de la fila x dup, volum 2, din data de 17.06.2013 şi 25.04.2014.
Martora DD., audiată în faza de urmărire penală la data de 08 iulie 2020, filele x dup, a precizat că în perioada 2015-2018 nu a fost consultată de medicul A., ci în această perioadă a beneficiat de un singur concediu medical, medicul inculpat cerându-i să îi lase cardul de sănătate, deoarece nu funcţiona sistemul.
Or, nefiind consultată de inculpat, raportările consemnate în istoricul de la fila x dup, vol. 2, sunt raportări nereale, mai exact este vorba de un număr de 10 acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune pentru consultaţiile consemnate de pe numele inculpatului A., respectiv cele din data de 22.07.2015, 11.08.2015, 03.09.2015, 28.10.2015, 26.06.2016, 23.11.2017, 24.09.2015, 15.12.2015, 20.01.2016, 02.02.2016, ce au produs un prejudiciu în cuantum de 124,2 RON.
Nu au fost reţinute în mod temeinic de către instanţa de fond cele 5 acte materiale aferente infracţiunii de fals privind identitatea, indicate în actul de sesizare la pct. 26 pentru acest martor DD., câtă vreme validările ulterioare datei de 07.12.2017, data reglementării acestei infracţiuni de fals privind identitatea, apare în istoricul raportărilor de la fila x dup, pe numele unei alte persoane ca medic de familie decât inculpatul.
În fine, în sprijinul acuzaţiei inculpatului vine şi depoziţia martorului R. care a precizat în declaraţia dată la poliţie în data de 13 mai 2019, fila x dup, că în data de 13 mai 2019, inculpatul l-a sunat şi i-a solicitat să se deplaseze de urgenţă la cabinetul său medical din Brestovăţ, să ia de pe masă câteva carduri de sănătate ale unor pacienţi de ai săi şi să le ducă acasă la el (la martor), fiind necesar ca acele carduri să nu fie găsite de poliţişti, cu solicitarea chiar de a forţa uşa de la cabinet.
La dosarul de urmărire penală se mai regăsesc procesele-verbale de sesizare din oficiu din data de 14, respectiv 15.11.2018 (referitoare la pacienţii B., C. şi D.), procesele-verbale de verificare, procesele-verbale de percheziţii domiciliare (în urma cărora au fost ridicate din cele două cabinete medicale folosite de medicul inculpat A. 155 carduri de sănătate şi 18 registre de consultaţii), registrele de consultaţii ale pacienţilor, adresele CJAS Timiş, alte înscrisuri, care vin să întărească susţinerile martorilor audiaţi în cauză, precum şi raportările decontate de Casa Judeţeană de Sănătate Timiş.
Prin urmare, contrar susţinerilor inculpatului, există probe, administrate în cele două faze procesuale, care, coroborate între ele, confirmă că, pentru actele materiale sus arătate, reţinute ca fiind comise şi dovedite fără niciun dubiu, inculpatul, în intervalul 2013-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z. şi aprilie 2019 S.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, a raportat în mod nereal, o serie de servicii medicale ca fiind prestate, deşi în realitate acest lucru nu a fost realizat, respectiv consultaţii medicale decontate, inducând în eroare Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş urmarea decontării ulterioare a acelor servicii medicale nereale (fiind vorba de 370 de acte materiale aferente faptei de înşelăciune). Apoi, acelaşi inculpat, în intervalul ulterior datei de 07.12.2017-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, a reţinut şi utilizat fără drept carduri de sănătate ale pacienţilor descrişi mai sus, în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate, rezultând un număr de 112 acte materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea.
Numărul mare al pacienţilor ce au fost vizaţi de faptele reţinute în sarcina inculpatului, perioada mare de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, nu pot susţine apărarea inculpatului că ar fi fost vorba de o eroare de raportare. Mai prezintă relevanţă faptul că unii dintre pacienţi nu au fost consultaţi niciodată de medic, în perioada analizată, precum martorii T., M., K., G. care au declarat că în perioada respectivă nu au fost consultaţi de inculpat, iar alţi pacienţi au fost plecaţi din ţară în perioada respectivă, cum ar fi martora E..
Curtea a mai constatat faptul că, prima instanţă a înlăturat întemeiat o parte din actele materiale pentru cele două infracţiuni cu care a fost iniţial sesizată prin rechizitoriu, dând eficienţă principiului in dubio pro reo, aspect necontestat nici de apărare, nici de acuzare.
Neexistând temeiuri de achitare, astfel cum a solicitat apărarea, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond vinovăţia inculpatului A. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată, prev. şi ped. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals privind identitatea în formă continuată, prev. şi ped. de art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006, raportat la art. 327 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.. Curtea a considerat faptul că faptele inculpatului sunt tipice, întrunind, atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor antemenţionate.
Inculpatul A. a invocat în apel că nu este realizată latura obiectivă a infracţiunii de fals intelectual, cu motivarea că, condiţia sine qua non pentru existenţa infracţiunii în modalitatea prevăzută de alin. (2) a art. 327 din C. pen. este ca o persoană să se prezinte sub o identitate falsă, condiţie ce, în opinia apărării, nu este îndeplinită în cauză, întrucât nicio persoană din cele decontate nu s-a prezentat sub o identitate falsă.
Curtea a apreciat că aceste susţineri ale inculpatului sunt nefondate.
Potrivit art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006, "Reţinerea la nivelul furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale a cardurilor naţionale şi/sau utilizarea de către aceştia fără drept, în scopul raportării şi validării unor servicii medicale/medicamente/dispozitive medicale, constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută la art. 327 din C. pen., şi se pedepseşte conform prevederilor C. pen..".
Falsul privind identitatea reglementează în art. 327 din C. pen. următoarele:
(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Se poate observa că textul din legea specială face trimitere la art. 327 din Codul. Prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru alin. (2) al acestui articol, aceeaşi încadrare fiind precizată şi de procuror la termenul din data de 28.02.2024 în faţa instanţei de apel, rechizitoriul omiţând să menţioneze acest aspect.
Elementul material al formei agravante a infracţiunii de fals privind identitatea constă în prezentarea sub o identitate reală a unei persoane căreia făptuitorul îi întrebuinţează identitatea, atât prin folosirea frauduloasă unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile (act nefalsificat), cât şi prin folosirea unui act falsificat ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile.
În concret, martorii din prezenta cauză au fost prezentaţi sub o identitate reală, inculpatul întrebuinţându-le în mod fraudulos identitatea reală pentru decontarea unor servicii medicale neefectuate. Prin urmare, apărarea inculpatului este în eroare când afirmă că o persoană trebuie să se prezinte sub o identitate falsă pentru a ne afla în ipoteza art. 327 alin. (2) din C. pen.
În dezvoltarea considerentelor care au stat la respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice din art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006, raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., în art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006, raportat la art. 327 alin. (3) din C. pen., inculpatul, solicitând reţinerea variantei simple a infracţiunii de fals privind identitatea, Curtea a reţinut următoarele:
Schimbarea încadrării juridice presupune constatarea că un alt text de lege prevede şi sancţionează fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv schimbarea încadrării juridice presupune menţinerea aceleiaşi stări de fapt, menţinerea aceloraşi fapte materiale cu care instanţa a fost investită, dar cu incidenţa altor texte de lege. Schimbându-se încadrarea juridică, instanţa constată aceleaşi fapte din actul de sesizare, dar cu reţinerea sau înlăturarea unor împrejurări la care se face sau nu se face referire în actul de sesizare.
Prin urmare, schimbarea încadrării juridice presupune constatarea că un alt text de lege prevede şi sancţionează fapta cu a cărei judecare a fost sesizată instanţa, deci stabilirea unui alt temei juridic al răspunderii penale decât cel arătat prin actul de sesizare.
Stabilirea încadrării juridice a faptei este atributul exclusiv al organelor judiciare, în acest sens sunt prevederile art. 286, art. 305, art. 328, art. 386 din C. proc. pen.
O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esenţială pentru examenul de tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanţa dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. În consecinţă, tipicitatea reprezintă corespondenţa dintre fapta concret săvârşită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare.
Această trăsătură a infracţiunii se constituie într-o garanţie a respectării unuia dintre principiile fundamentale ale dreptului penal, respectiv principiul legalităţii. Astfel, tipicitatea asigură respectarea principiului legalităţii incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.
Varianta agravată sau atenuată a unei infracţiuni presupune mai întâi îndeplinirea condiţiilor conţinutului variantei-tip, la care se adaugă anumite elemente circumstanţiale care pot să se refere la aspectul material sau moral al faptei, la obiectul sau subiecţii faptei or la locul şi timpul săvârşirii faptei, imprimându-i acesteia, în abstract, o gravitate mai ridicată sau mai redusă. Indiferent de modul cum sunt reglementate, variantele atenuate ori agravate ale unei infracţiuni au trăsăturile constitutive ale infracţiunii de bază la care se adaugă trăsături agravante sau atenuante, de natură a determina un tratament juridic diferit de cel al infracţiunii-tip.
Varianta asimilată a infracţiuni tip, este o variantă distinctă de varianta agravantă a infracţiunii şi îşi găseşte înţelesul în limbajul comun, respectiv de "infracţiune asemănătoare", întrucât prin voinţa legiuitorului, acţiuni sau inacţiuni care nu constituie acte ale infracţiunii tip, au fost echivalate acestora, din cauza pericolului social concret pe care săvârşirea lor îl generează.
Aşadar, aceeaşi faptă poate fi deci incriminată, pe lângă forma tipică, în una ori mai multe variante, agravate sau atenuante, care corespund conceptului faptei prevăzute de legea penală în configuraţia tipică, deosebindu-se de aceasta prin anumite elemente circumstanţiale.
Observând dispoziţiile alin. (3) ale art. 327 din C. pen., amintite mai sus, Curtea a constatat că acestea reprezintă o formă asimilată a infracţiunii tip.
Norma sancţionează cu titlu de infracţiune distinctă un act de complicitate la un potenţial fals privind identitatea comis de către cel căruia i s-a încredinţat respectivul înscris.
În acelaşi timp, se constată că textul art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006 face trimitere la textul art. 327 din C. pen. şi prevede modalităţile alternative sau cumulative de comitere a faptei, respectiv reţinerea sau/şi utilizarea de către furnizorii de servicii medicale, fără drept, în scopul raportării şi validării unor servicii medicale a cardului de sănătate.
Alineatul (3) al articolului 327 din C. pen. se referă la încredinţarea unui act spre a fi folosit fără drept, ceea ce ar atrage răspunderea pacientului, deţinător al cardului.
În raport cu cele de mai sus, încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul - fals privind identitatea în variantă agravantă în formă continuată este una corectă, având în vedere că, inculpatul a folosit fără drept cardurile de sănătate ale unor persoane care aveau o identitate reală, situaţie care impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
În ceea ce priveşte solicitarea de achitare a inculpatului cu privire la fapta de înşelăciune, apărarea a arătat că, pentru a exista o inducere în eroare a persoanei vătămate, manoperele dolosive trebuie percepute de persoana vătămată prin propriile simţuri, întrucât, în caz contrar, nu există o inducere în eroare, prin urmare, instituţia publică nu poate fi subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune.
Similar primei instanţe, nici Curtea nu poate primi aceste critici.
Articolul 244 din C. pen. reglementează infracţiunea de înşelăciune astfel:
(1)Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
(2)Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Analizând articolul antemenţionat, se poate lesne observa că legea nu prevede vreo calitate specială pentru subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune şi nici nu distinge între subiectul pasiv - persoană fizică şi subiectul pasiv - persoană juridică. Desigur că, persoana juridică are un reprezentant - persoană fizică care ia decizii în numele, interesul şi în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice.
În speţa de faţă, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş a suferit un prejudiciu de natură patrimonială, ca urmare a ordonării plăţilor de către reprezentantul acesteia, fiind indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, aceea a prestării serviciilor medicale de către medicul de familie al pacienţilor, inculpatul din prezenta cauză.
Prin urmare, susţinerile inculpatului şi din acest punct de vedere sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse ca atare.
Sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpatului, pentru infracţiunile săvârşite, Curtea a reţinut că în procesul de individualizare judiciară a sancţiunii penale aplicate unui inculpat, instanţa trebuie să respecte principiul proporţionalităţii între sancţiunea stabilită/aplicată şi infracţiunea săvârşită.
Analizând în concret condiţiile pentru tragerea la răspundere a inculpatului, s-a reţinut că sancţiunea penală trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, organul judiciar având obligaţia de a se ghida după principiul "ultima ratio", nefiind suficient să se constate că fapta incriminată aduce atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală. (paragraf 68, 69 Dec. C. Const. 405/2016).
Răspunderea penală este una personală, aspect ce se desprinde din conţinutul art. 15 din C. pen.. Regimul sancţionator penal are în vedere printre altele, criteriile generale de individualizare a sancţiunii prevăzut de art. 74 din C. pen., dar şi alte norme legale cum ar fi art. 80 privind renunţarea la aplicarea pedepsei, art. 83 privind amânarea aplicării pedepsei, art. 91 din C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, art. 114 din C. pen. privind consecinţele răspunderii penale ale minorului etc.; ca urmare regimul sancţionator penal aplicat unui inculpat este întotdeauna unul particularizat acelui inculpat.
Faţă de cele anterioare, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, natura şi limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, precum şi datele personale ale inculpatului, în acord cu prevederile art. 74 din C. pen., Curtea, făcând o proprie apreciere a gravităţii faptelor săvârşite de inculpat, a considerat că pentru sancţionarea şi reeducarea acestuia este necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea, în condiţiile dispuse de prima instanţă.
Curtea, având în vedere circumstanţele concrete ale săvârşirii faptelor şi, în raport, cu datele personale ale inculpatului, a apreciat că în cauză se impune condamnarea penală a inculpatului pentru faptele sale în modul de individualizare realizat de prima instanţă.
Curtea a reţinut că infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen. protejează o valoare socială deosebit de importantă, respectiv protecţia patrimoniului împotriva unor acte intenţionate îndreptate împotriva sa cu intenţia de a îl frauda. Gradul de pericol social abstract al faptei este relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare. Având în vedere aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă s-a orientat spre pedeapsa închisorii în cuantum de 9 luni. Infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 337 alin. (1)1 din Legea nr. 95/2006, raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen. este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 3 ani, iar instanţa de fond a condamnat inculpatul la 1 an închisoare, fiind sancţionată corespunzător atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la încrederea în autenticitatea actelor.
În mod corect a reţinut instanţa de fond comiterea celor două infracţiuni în formă continuată, având în vedere repetabilitatea actelor materiale în realizarea rezoluţiei infracţionale unice, precum şi circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. art. 75 alin. (1), lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 76 alin. (1) din C. pen., pe lângă infracţiunea de înşelăciune, în condiţiile în care inculpatul a achitat pretenţiile în cuantum de 8.015,5 RON către partea civilă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul apelant A. împotriva sentinţei penale nr. 28/18.01.2024 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit căruia cheltuielile judiciare au fost suportate de persoana căreia i s-a respins apelul, fiind în culpă procesuală, şi a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
III. Recursul în casaţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. prin apărător ales, solicitând admiterea în principiu a recursului în casaţie în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. pen. şi pe fondul recursului în casaţie a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate, iar în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1).
În dezvoltarea motivelor recursului în casaţie, inculpatul prin apărător a menţionată cererea îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., aceasta fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în sensul că fapta de înşelăciune pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, Având în vedere decizia recurată a fost comunicată la data de 20.03.2024, recursul în casaţie este declarat în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.
În consecinţă a solicitat admiterea în principiu a recursului în casaţie.
Prin decizia recurată, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat apelul declarat de către inculpat împotriva sentinţei penale nr. 28/18.01.2024 pronunţată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2022 prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultată de 1 an şi 3 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani şi obligaţiile prev. de art. 91 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d), art. 76 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. şi fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art. 337 alin. (1 1) din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni.
Prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea stare de fapt:
În perioada 2012-2019, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, A., în calitate de medic de familie la A., a raportat de 456 de ori la Casa Judeţeană de Sănătate Timiş servicii medicale neefectuate în realitate, folosindu-se fără drept de cardurile naţionale de sănătate ce aparţineau altor persoane, producând astfel un prejudiciu în valoare de 8015,5 RON. S-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată având 456 de acte materiale şi fals privind identitatea în formă continuată având 140 de acte materiale.
Judecătoria Lugoj a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată cu 370 de acte materiale. În motivare, instanţa a conchis că inducerea în eroare ca element material al infracţiunii este realizată prin simplul fapt al decontării din bugetul Casei de Asigurări de Sănătate Timiş a serviciilor medicale nereale, chiar dacă operaţiunea concretă de plată nu a fost făcută de instituţia publică în sine, direct, ci de instituţie printr-un reprezentant al ei, ceea ce contează este locaţia unde s-a produs prejudiciul, în speţă, bugetul instituţie publică. Cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea în formă continuată, instanţa a reţinut comiterea unui număr de 112 acte materiale.
Curtea de Apel Timişoara, respingând apelul formulat de către inculpat, în motivare a reţinut că, din probele administrate în cauză, inculpatul în intervalul 2013-2019, în mod repetat şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, a raportat în mod nereal o serie de servicii medicale ca fiind prestate, deşi în realitate acest lucru nu a fost realizat, respectiv consultaţii medicale decontate, inducând în eroare Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş urmare a decontării ulterioare a serviciilor medicale nereale. De asemenea, Curtea a reţinut că în perioada 07.12.2017-2019, în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, a reţinut şi utilizat fără drept carduri de sănătate ale pacienţilor în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate, rezultând un număr de 112 acte materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea. S-a menţinut astfel, sentinţa penală nr. 28/18.01.2024 pronunţată de Judecătoria Lugoj.
În motivare, curtea de apel a reţinut că legea, prin incriminarea infracţiunii de înşelăciune, nu prevede vreo calitate specială a subiectului pasiv al infracţiunii şi nici nu distinge între subiect pasiv - persoană fizică şi subiect pasiv - persoană juridică.
S-a arătat conţinutul art. 244 din C. pen. privind înşelăciunea.
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică buna-credinţă şi încrederea celor care participă la acestea.
Relaţiile sociale ce intră în sfera de ocrotire a normei penale se concretizează în raporturi juridice patrimoniale. În cazul în care unui dintre subiecţii de drept ai raporturilor este statul sau un organ al statului, raportul juridic patrimonial este unul de autoritate.
Specificul raportului juridic de autoritate este acela că drepturilor uneia dintre părţi corespund obligaţiilor legale sau prerogativele de putere publică ale subiectului de drept investit cu autoritate de stat.
Astfel, subiectul de drept asupra căruia se exercită manoperele dolosive, în speţă C.J.A.S. Timiş nu participă în nume propriu la raportul juridic, ci angajează autoritatea de stat cu care este învestit.
În cazul raporturilor juridice de autoritate, între subiecţii acestui raport, nu există relaţii de încredere, astfel C.J.A.S. Timiş îşi exercită prerogativele ca urmare a obligaţiilor legale corelative drepturilor inculpatului.
Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi, de principiu orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin înşelăciune.
Este adevărat că legea nu distinge între subiectul pasiv - persoană fizică şi subiectul pasiv - persoană juridică, dar esenţial este a analiza dacă o persoană juridică are capacitatea de a fi indusă în eroare, întrucât elementul material al infracţiunii este inducerea în eroare, paguba este rezultatul infracţiunii şi o condiţie esenţială ataşată elementului material.
În cazul în care nu există identitate între persoana prejudiciată şi cea indusă în eroare, persoana prejudiciată va fi subiectul pasiv principal al infracţiunii, iar persoana indusă în eroare va fi subiectul pasiv secundar al infracţiunii.
În prezenta speţă, persoana vătămată este Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.
Conform art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Casei de Asigurări de Sănătate Timiş:"Casa de Asigurări de Sănătate Timiş este instituţie publică, de interes local, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, cu buget propriu, în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate."
Conform art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006:
"CNAS, instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate (…)."
Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, defineşte autoritatea publică ca fiind "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică."
Asemănător, Codul Administrativ defineşte autoritatea publică ca fiind "organ de stat sau al unităţii administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public" (art. 5 lit. k).
Rezultă deci că intimata din prezentul dosar, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş este un organ investit cu autoritate de stat, o autoritate publică.
Drepturile şi îndatoririle persoanei juridice sunt exercitate de reprezentanţi.
Se observă, astfel că în prezenta cauză nu există identitate între persoana prejudiciată şi persoana indusă în eroare. Subiectul pasiv principal este C.J.A.S. Timiş, iar subiectul pasiv secundat este reprezentantul C.J.A.S. care a realizat operaţiunea concretă de plată în numele instituţiei pe care o reprezintă.
Elementul material al infracţiunii este inducerea în eroare printr-o acţiune sau omisiune a unei persoane constând în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, având ca efect crearea unei reprezentări eronate a realităţii.
Astfel, este necesar ca prin conduita făptuitorului să se producă un efect pe plan psihologic cu privire la procesul decizional al victimei prin crearea unei reprezentări distorsionate, eronate sau false a realităţii.
Întrucât organele învestite cu autoritate de stat exercită prerogativele corelate cu obligaţii sau îndatoriri ale lor faţă de stat, nu se poate afirma că făptuitorul a nesocotit încrederea stabilită între el şi victimă, afectând procesul decizional al victimei.
În realitate, decizia unui organ investit cu putere de stat este în concordanţă cu atribuţiile stabilite de lege, iar nu cu o relaţie de încredere stabilită între părţile raporturilor juridice, astfel cum norma penală ocroteşte prin încriminarea înşelăciunii.
Deşi, organul investit cu putere de stat nu a participat în nume propriu la operaţiunea concretă de plată, ci prin reprezentant, reprezentantul C.J.A.S. Timiş exercită prerogativele conferite de lege în numele autorităţii pe care o reprezintă. Astfel, nici între inculpat şi C.J.A.S. Timiş, nici între inculpat şi reprezentantul C.J.A.S. Timiş nu au existat raporturi patrimoniale bazate pe încredere pentru a putea fi nesocotită încrederea inerentă încheierii raporturilor juridice ocrotite de norma penală prin incriminarea infracţiunii de înşelăciune.
Condiţia esenţială ataşată elementului material este producerea unei pagube. Este adevărat că în patrimoniul C.J.A.S. Timiş s-a produs o pagubă, dar îndeplinirea condiţiei esenţiale în lipsa îndeplinirii elementului material este irelevant în raport cu infracţiunea care face obiectul prezentului dosar. Între elementul material şi condiţia esenţială există o relaţie de interdependenţă, iar lipsa uneia face ca norma să nu îndeplinească condiţiile de tipicitate prevăzute de norma penală.
Astfel, deşi paguba a fost produsă, elementul material nu corespunde infracţiunii de înşelăciune, întrucât Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, fiind o autoritate publică, nu putea fi indusă în eroare nici chiar prin reprezentat, deoarece raporturile juridice dintre particulari şi autorităţile statului nu sunt raporturi juridice bazate pe încredere, astfel cum a arătat supra.
În lipsa întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru a fi în prezenţa infracţiunii, respectiv în lipsa elementului material specific infracţiunii de înşelăciune, a considerat că fapta descrisă în rechizitoriu şi reţinută, atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel nu este prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea în formă continuată prev. de art. 337 alin. (1^ 1) din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a considerat că această din urmă infracţiune reflectă starea de fapt reţinută în cauză.
Astfel, art. 337 alin. (1^ 1) din Legea nr. 95/2006 prevede:
"Reţinerea la nivelul furnizorilor de servicii medicale, (…) a cardurilor naţionale şi/sau utilizarea de către aceştia, fără drept, în scopul raportării şi validării unor servicii medicale (…) constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 din C. pen., şi se pedepseşte conform prevederilor C. pen.."
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de actele materiale de reţinere şi utilizare fără drept a cardurilor naţionale de sănătate ale unora dintre pacienţi.
Scopul săvârşirii infracţiunii şi condiţia esenţială ataşată elementului material este ca reţinerea şi/sau utilizarea să fie săvârşite în vederea raportării şi validării unor servicii medicale/medicamente/dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive.
Se poate observa că norma de incriminare a falsului privind identitatea în condiţiile Legii nr. 95/2006 se mulează pe situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi de către instanţele de judecată. Astfel, fapta inculpatului care în perioada 2012-2019 a reţinut şi utilizat fără drept cardurile de sănătate ale unora dintre pacienţii în scopul raportării şi validării unor servicii medicale pe care nu le-a prestat constituie doar infracţiunea de fals privind identitatea.
Desigur că fapta ar fi fost tipică şi în situaţia în care nu s-ar fi realizat în fapt raportarea şi validarea serviciilor medicale, fără a se crea o pagubă, dar cu atât mai mult cu cât scopul a fost atins şi infracţiunea s-a finalizat cu producerea pagubei în contul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş. Deşi norma nu prevede expres producerea unei pagube, a considerat că acest fapt nu poate duce la reţinerea unei infracţiuni distincte. Pe principiul qui potest plus, potest minus, atâta timp cât fapta descrisă în rechizitoriu are corespondent în art. 337 alin. (1^ 1) din Legea nr. 95/2006, producerea pagubei este urmarea infracţiunii, iar aceasta nu constituie prin sine o infracţiuni distinctă.
S-a considerat astfel că, atâta timp cât elementul material al infracţiunii de înşelăciune nu este îndeplinit ca şi condiţie de tipicitate, în fapt s-a săvârşit doar infracţiunea de fals privind identitatea.
În consecinţă, inculpatul prin apărător ales a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat şi să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de înşelăciune în formă continuată.
Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 30 mai 2024.
În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introducă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 435 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 437 raportat la art. 438 din C. proc. pen. şi a propus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în limitele arătate.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 30 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A din data de 13 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.
S-a trimis cauza Completului C10, în vederea judecării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., s-a fixat termen la data de 27 iunie 2024 pentru când se vor cita părţile şi se va încunoştinţa telefonic apărătorul ales al recurentului inculpat A..
Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Alin. (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, s-a constatat următoarele:
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Cererea îndeplineşte şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat şi apel în cauză.
Totodată, cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele recurentului, domiciliul acestuia şi hotărârea care se atacă, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul recurentul inculpat.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, a arătat, în esenţă, că obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune îl constituie relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică buna-credinţă şi încrederea celor care participă la acestea. În acest sens a expus că relaţiile sociale ce intră în sfera de ocrotire a normei penale se concretizează în raporturi juridice patrimoniale, iar în cazul în care unul dintre subiecţii de drept ai raporturilor este statul sau un organ al statului, raportul juridic patrimonial este unul de autoritate.
Specificul raportului juridic de autoritate este acela că drepturile uneia dintre părţi corespund obligaţiilor legale sau prerogativelor de putere publică ale subiectului de drept învestit cu autoritate de stat.
Astfel, subiectul de drept asupra căruia se exercită manoperele dolosive, în speţă C.J.A.S. Timiş, nu participă în nume propriu la raportul juridic, ci angajează autoritatea de stat cu care este învestit.
A mai susţinut că, în cazul raporturilor juridice de autoritate, între subiecţii acestui raport, nu există relaţii de încredere, astfel C.J.A.S. Timiş îşi exercită prerogativele ca urmare a obligaţiilor legale corelative drepturilor inculpatului.
Cu referire la subiectul pasiv al infracţiunii, a susţinut că poate fi, de principiu, orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin înşelăciune, şi, deşi legea nu distinge între subiectul pasiv - persoană fizică şi subiectul pasiv - persoană juridică, esenţial este a analiza dacă o persoană juridică are capacitatea de a fi indusă în eroare, întrucât elementul material al infracţiunii este inducerea în eroare, paguba este rezultatul infracţiunii şi o condiţie esenţială ataşată elementului material.
A mai susţinut că, în prezenta speţă, persoana vătămată este Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş.
Or, conform art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Casei de Asigurări de Sănătate Timiş:
"Casa de Asigurări de Sănătate Timiş este instituţie publică, de interes local, cu personalitate juridică, fără scop lucrativ, cu buget propriu, în subordinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate".
Totodată, a susţinut că, potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006: "CNAS, instituţie publică, autonomă, de interes naţional, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, care administrează şi gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate (...).", iar art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, defineşte autoritate publică ca fiind "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere publică."
A mai arătat că, asemănător, Codul administrativ defineşte autoritatea publică ca fiind "organ de stat sau al unităţii administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public:" (art. 5 lit. k).
Astfel, a opinat că, intimata din prezentul dosar, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş este un organ învestit cu autoritate de stat, o autoritate publică, iar drepturile şi îndatoririle persoanei juridice sunt exercitate de reprezentanţi.
Pe cale de consecinţă, a apreciat că, în prezenta cauză nu există identitate între persoana prejudiciată şi persoana indusă în eroare, subiectul pasiv principal fiind C.J.A.S. Timiş, iar subiectul pasiv secundar fiind reprezentantul C.J.A.S.
care a realizat operaţiunea concretă de plată în numele instituţiei pe care o reprezintă.
Cu referire la elementul material al infracţiunii, a arătat că acesta este inducerea în eroare printr-o acţiune sau omisiune a unei persoane, constând în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, având ca efect crearea unei reprezentări eronate a realităţii.
Astfel, a susţinut că este necesar ca "prin conduita făptuitorului să se producă un efect pe plan psihologic cu privire la procesul decizional al victimei prin crearea unei reprezentări distorsionate, eronate sau false a realităţii.
Întrucât organele învestite cu autoritate de stat exercită prerogativele corelate cu obligaţii sau îndatoriri ale lor faţă de stat, a apreciat că nu se poate reţine că făptuitorul a nesocotit încrederea stabilită între el şi victimă, afectând procesul decizional al victimei.
În realitate, decizia unui organ învestit cu putere de stat este în concordanţă cu atribuţiile stabilite de lege, iar nu cu o relaţie de încredere stabilită între părţile raporturilor juridice, astfel cum norma penală o ocroteşte prin incriminarea înşelăciunii.
A mai învederat că, deşi organul învestit cu putere de stat nu a participat în nume propriu la operaţiunea concretă de plată, ci prin reprezentant, reprezentantul C.J.A.S Timiş exercită prerogativele conferite de lege în numele autorităţii pe care o reprezintă. Astfel, nici între inculpat şi C.J.A.S. Timiş, nici între inculpat şi reprezentantul C.J.A.S. Timiş nu au existat raporturi patrimoniale bazate pe încredere pentru a putea fi nesocotită încrederea inerentă încheierii raporturilor juridice ocrotite de norma penală prin incriminarea infracţiunii de înşelăciune.
Apărarea inculpatului a mai arătat, cu privire la condiţia esenţială ataşată elementului material, că aceasta constă în producerea unei pagube, arătând că, în patrimoniul C.J.A.S. Timiş s-a produs o pagubă, dar îndeplinirea condiţiei esenţiale în lipsa îndeplinirii elementului material este irelevantă, în raport, cu infracţiunea care face obiectul prezentului dosar, între elementul material şi condiţia esenţială existând o relaţie de interdependenţă, iar lipsa uneia face ca norma să nu îndeplinească condiţiile de tipicitate prevăzute de norma penală.
Astfel, deşi paguba a fost produsă, elementul material nu corespunde infracţiunii de înşelăciune întrucât, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, fiind o autoritate publică, nu putea fi indusă în eroare nici chiar prin reprezentant, deoarece raporturile juridice dintre particulari şi autorităţile statului nu sunt raporturi juridice bazate pe încredere, astfel cum am arătat supra.
În lipsa întrunirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru a fi în prezenţa infracţiunii, respectiv în lipsa elementului material specific infracţiunii de înşelăciune, inculpatul A. a considerat că fapta descrisă în rechizitoriu şi reţinută, atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel nu este prevăzută de legea penală.
Cu privire la infracţiunea de fals privind identitatea în formă continuată prev. de art. 337 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. a considerat că reflectă starea de fapt reţinută în cauză. Astfel, a susţinut că art. 337 alin. (11) din Legea nr. 95/2006 prevede:
"Reţinerea la nivelul furnizorilor de servicii medicale, (...) a cardurilor naţionale şi/sau utilizarea de către aceştia fără drept, în scopul raportării şi validării unor servicii medicale (...) constituie infracţiunea de fals privind identitatea, prevăzută de art. 327 din C. pen. şi se pedepseşte conform prevederilor C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, apărarea inculpatului a arătat că elementul material este reprezentant de actele materiale de reţinere şi utilizare fără drept a cardurilor naţionale de sănătate ale unora dintre pacienţi, iar scopul săvârşirii infracţiunii şi condiţia esenţială ataşată elementului material este ca reţinerea şi/sau utilizarea să fie săvârşite în vederea raportării şi validării unor servicii medicale/medicamente/dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive.
A mai arătat că norma de incriminare a falsului privind identitatea în condiţiile Legii nr. 95/2006 se mulează pe situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi de către instanţele de judecată. Astfel, fapta inculpatului care, în perioada 2012-2019 a reţinut şi utilizat, fără drept cardurile de sănătate ale unora dintre pacienţi în scopul raportării şi validării unor servicii medicale pe care nu le-a prestat constituie doar infracţiunea de fals privind identitatea.
Totodată, a susţinut că fapta ar fi fost tipică şi în situaţia în care nu s-ar fi realizat în fapt raportarea şi validarea serviciilor medicale, fără a se crea o pagubă, dar cu atât mai mult cu cât scopul a fost atins şi infracţiunea s-a finalizat cu producerea pagubei în contul Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş.
Astfel, deşi norma nu prevede expres producerea unei pagube, a considerat că acest fapt nu poate duce la reţinerea unei infracţiuni distincte. Pe principiul qui potest plus, potest minus, atâta timp cât fapta descrisa în rechizitoriu are corespondent în art. 337 alin. (11) din Legea nr. 95/2006, producerea pagubei este urmarea infracţiunii, iar aceasta nu constituie prin sine o infracţiune distinctă.
A considerat că, atâta timp cât elementul material al infracţiunii de înşelăciune nu este îndeplinit, ca şi condiţie de tipicitate, în fapt, s-a săvârşit doar infracţiunea de fals privind identitatea.
În consecinţă, inculpatul prin avocat, a solicitat admiterea recursului în casaţie, cu consecinţa achitării sale pentru infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată.
Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei de admisibilitate analizate şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate, Înalta Curte a reţinut că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.
Totodată, s-a constatat că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.
Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.
În cauza de faţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Înalta Curte a reţinut că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care, fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.
Astfel, susţinerile inculpatului vizează neîntrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care acesta a fost condamnat, din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că, deşi paguba a fost produsă, elementul material nu corespunde infracţiunii de înşelăciune, întrucât Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, fiind o autoritate publică, nu putea fi indusă în eroare nici chiar prin reprezentant, deoarece raporturile juridice dintre particulari şi autorităţile statului nu sunt raporturi juridice bazate pe încredere şi se circumscriu formal, prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Ca urmare, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. a admis-o în principiu şi a dispus trimiterea cauzei Completului 10, în compunere de 3 judecători.
Totodată, a fixat termen la data de 27 iunie 2024 pentru când s-au citat părţile.
La termenul de astăzi, 27 iunie 2024, apărătorul ales al recurentului inculpat A., având cuvântul, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului în casaţie, aşa cum a fost formulat în scris.
A invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi a solicitat să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune.
A susţinut că, în cauză, se pune problema dacă o persoană juridică, în speţă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, poate să fie subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, pentru că inducerea în eroare trebuie să fie percepută prin propriile simţuri de către persoana vătămată, subiectul pasiv al infracţiunii. Or, o instituţie poate să fie indusă în eroare eventual doar prin reprezentantul sau reprezentanţii săi.
A arătat că, atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă s-a statuat faptul că subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune poate să fie orice persoană fizică sau juridică, însă dreptul penal este într-o evoluţie dinamică şi în acest sens a făcut trimitere la opinia separată din cuprinsul deciziei nr. 402/25.10.2019 a Înaltei Curţi, prin care s-a considerat că atunci când este vorba despre un raport juridic de autoritate nu se poate discuta despre o inducere în eroare şi astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, raportat la starea de fapt aşa cum este descrisă. Mai mult decât atât, în opinia sa, cealaltă infracţiune pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv reţinerea la nivelul furnizorului de servicii medicale a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, realizează tocmai latura obiectivă a acestei infracţiuni. Practic, printr-un singur act material, în speţa de faţă, inculpatul a fost condamnat pentru două infracţiuni distincte.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi cuvântul în replică al apărătorului inculpatului A. au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impune a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.
De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.
Totodată, pe calea recursului în casaţie nu se pot reevalua mijloacele de probă administrate şi nici nu se poate avea în vedere schimbarea încadrării juridice stabilite.
Înalta Curte, verificând considerentele deciziei instanţei de apel a constatat că instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt, cu caracter definitiv, în sensul că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt, anume că, în intervalul 2013-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z. şi aprilie 2019 S.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, inculpatul A. a raportat în mod nereal, o serie de servicii medicale ca fiind prestate, deşi în realitate acest lucru nu a fost realizat, respectiv consultaţii medicale decontate, inducând în eroare Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, urmarea decontării ulterioare a acelor servicii medicale nereale (fiind vorba de 370 de acte materiale aferente faptei de înşelăciune).
Totodată, în intervalul ulterior datei de 07.12.2017-2019 (actele materiale finale din anul 2019 fiind cele din luna februarie 2019 W., H. februarie 2019, martie şi aprilie 2019 Z.) în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, acelaşi inculpat a reţinut şi utilizat fără drept carduri de sănătate ale pacienţilor descrişi mai sus, în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate, rezultând un număr de 112 acte materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea.
Critica invocată de către inculpatul A. prin apărătorul ales cu privire la faptul dacă o persoană juridică, cum este în speţă Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate, poate să fie subiect pasiv al infracţiunii de înşelăciune, pentru că inducerea în eroare trebuie să fie percepută prin propriile simţuri de către persoana vătămată, subiectul pasiv al infracţiunii, or, o instituţie poate să fie indusă în eroare eventual doar prin reprezentantul sau reprezentanţii săi a mai fost susţinută şi în faţa curţii de apel, ca instanţă de control judiciar şi asupra căreia aceasta s-a pronunţat motivat.
Astfel, instanţa de apel a menţionat că legea nu prevede vreo calitate specială pentru subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune şi nici nu distinge între subiectul pasiv - persoană fizică şi subiectul pasiv - persoană juridică, această din urmă având un reprezentant - persoană fizică care ia decizii în numele, interesul şi în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice.
Curtea de apel a reţinut că în speţă, Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş a suferit un prejudiciu de natură patrimonială, ca urmare a ordonării plăţilor de către reprezentantul acesteia, fiind indusă prin eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, aceea a prestării serviciilor medicale de către medicul de familie al pacienţilor, inculpatul din prezenta cauză.
Înalta Curte consideră că motivul de recurs în casaţie nu este fondat, întrucât subiectul pasiv al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. reţinută ca acuzaţie în sarcina acestuia poate fi orice persoană, fie fizică, fie juridică, aceasta din urmă, cum este şi cazul pendinte, respectiv Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, având un reprezentant, iar prin modus operandi al inculpatului A., acţiunea de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase s-a materializat în sensul că inculpatul A. a raportat în mod nereal, o serie de servicii medicale ca fiind prestate, deşi în realitate acest lucru nu a fost realizat, respectiv consultaţii medicale decontate, producând un prejudiciu de natură patrimonială Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Timiş, prin plăţile efectuate.
Altfel spus, între situaţia de fapt reţinută cu caracter definitiv de instanţa de apel, în modalitatea arătată există o deplină concordanţă între aceasta şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, Înalta Curte, verificând decizia nr. 402/RC din 25 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2019, respectiv opinia separată invocată, cu privire la distincţia între raporturile juridice de autoritate şi raporturile juridice de egalitate, în speţa indicată, fiind vorba de folosirea unui înscris sub semnătură privată care conţinea date nereale prin depunerea sa la un birou al executărilor judecătoreşti asociaţi indicaţi, urmată de iniţierea procedurii de executare silită împotriva unei persoane vătămate societate cu răspundere limitată, nu are aplicabilitate în condiţiile pendintei cauze, în care prin acţiunea de inducere în eroare a inculpatului A. concretizată în raportarea nereală a unor servicii medicale ca fiind prestate, urmarea imediată, respectiv prejudiciul creat de ordin patrimonial a rezidat în ordonarea plăţilor de către reprezentantul Casei de Asigurări de Sănătate Timiş pentru serviciile medicale ale medicului de familie, respectiv ale inculpatului, care nu au avut loc, aşa încât şi existenţa legăturii de cauzalitate între acţiune şi urmarea imediată a fost îndeplinită.
De altfel, speţa invocată, prin opinia separată, pe lângă neincidenţa în contextul prezentei cauze, are şi un caracter singular, în raport, cu interpretarea şi aplicarea aspectelor de ordin teoretic privind subiectul pasiv, persoană juridică al infracţiunii de înşelăciune potrivit art. 244 din C. pen.
Totodată, nu se poate avea în vedere argumentul invocat de către apărătorul inculpatului că cealaltă infracţiune pentru care acesta a fost condamnat, respectiv reţinerea la nivelul furnizorului de servicii medicale a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, realizează tocmai latura obiectivă a acestei infracţiuni, aşa încât, practic, printr-un singur act material, în speţa de faţă, inculpatul a fost condamnat pentru două infracţiuni distincte, întrucât situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv evidenţiază în mod distinct şi o altă acţiune a inculpatului A. şi anume în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unitare, acelaşi inculpat a reţinut şi utilizat fără drept carduri de sănătate ale pacienţilor indicaţi, în scopul validării şi decontării de servicii medicale neefectuate în realitate, rezultând un număr de 112 acte materiale pentru infracţiunea de fals privind identitatea.
Altfel spus, nu există identitate între cele două infracţiuni comise de inculpatul A., în raport, cu acţiunile concrete şi urmările diferite produse, respectiv acţiunea de inducere în eroare, prin raportarea nereală a unor servicii medicale ca fiind prestate şi folosirea fără drept a cardurilor de sănătate ale unor persoane care aveau o identitate reală, infracţiunea de înşelăciune fiind o infracţiune contra patrimoniului, iar cea de-a doua, fiind o infracţiune de fals.
Aşadar, ambele apărări invocate cu privire la condiţiile de tipicitate obiective ale infracţiunii de înşelăciune nu se susţin, întrucât situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv de către instanţa de apel reflectă în mod distinct, acţiunile comise de către inculpatul A. în modalităţile arătate, urmările produse şi legătura de cauzalitate între acestea, aşa cât toate condiţiile de tipicitate obiectivă ale celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa, respectiv înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. şi art. 337 alin. (1) 1 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 327 alin. (2) din C. pen. fals privind identitatea cu aplic. art. 38 alin. (2) din C. pen. sunt îndeplinite, nefiind aplicabil cazul de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 194/A din data de 13 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.
Obligă recurentul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2024.