Şedinţa publică din data de 05 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 576 din C. proc. pen. raportat la art. 87 din C. pen., s-a respins, ca nefondată, cererea petentei A., având ca obiect încetarea obligaţiei, prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., dispusă prin sentinţa penală nr. 22/PI din data de 26.01.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, definitivă la data de 14.02.2023, prin neapelare.
În baza art. 275 alin. (2) din Codul dea procedură penală, a fost obligată petenta la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 19 februarie 2023, persoana condamnată A. a formulat contestaţie la executare prin intermediul căreia a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din C. pen., să se dispună încetarea executării obligaţiei prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.
În motivare, în esenţă, s-a arătat că prin sentinţa penală 22/PI din data de 26.01.2023, Curtea de Apel Timişoara a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, aceasta fiind cercetată pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ce face obiect al cauzei penale nr. 575/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin sentinţa amintită, instanţa a aplicat o pedeapsă de 8 luni de închisoare, a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei şi anume 14.02.2023.
În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, iar în baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
Persoana condamnată A. a arătat că toate aceste măsuri de supraveghere şi obligaţii le-a respectat şi le respectă cu stricteţe, aşa cum se poate verifica prin solicitarea raportului consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului Probaţiune Arad.
Contestatoarea a considerat că obligaţia de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere nu se mai justifică şi ca atare a solicitat să se dispună încetarea executării obligaţiei pentru următoarele argumente:
În primul rând, s-a solicitat instanţei să ţină cont de faptul că, de la data la care a fost surprinsă în trafic, şi anume 29.10.2022, a predat permisul de conducere organelor de poliţie, perioadă în care a fost privată de dreptul de a conduce. De la acea dată, nu a mai condus niciun vehicul, astfel că menţinerea acestei obligaţii a avut şi continuă să aibă un impact negativ asupra veniturilor sale, fiind nevoită să îşi găsească mijloace alternative de deplasare, atât în interes profesional în desfăşurarea activităţii de avocat, circulând între diferite instanţe şi instituţii ale statului, cât şi personal. S-a mai menţionat că este părinte singur, iar fiica sa, B., este studentă la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj, fiind astfel nevoită să facă deplasări frecvente între Arad şi Cluj-Napoca.
S-a mai arătat că încă din faza de urmărire penală, a avut o atitudine de recunoaştere a săvârşirii faptei imputate în sarcina sa, a regretat săvârşirea acesteia, a indicat modul şi circumstanţele în care s-a petrecut. De asemenea, s-a mai menţionat că este la primul contact cu legea penală, neavând fapte înscrise în cazierul judiciar, este încadrată în muncă, are calitatea de avocat în cadrul Baroului Arad, are o locuinţă stabilă, locuind la adresa din mun. Arad, str. x, jud. Arad.
De asemenea, contestatoarea a mai arătat că a achitat la data de 23.03.2023, cheltuielile judiciare în sumă totală de 550 RON, din care 250 RON reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 300 RON cheltuieli în cursul judecăţii, aşa cum reiese din detaliile tranzacţiei bancare anexate prezentei cereri.
S-a mai arătat că necesitatea stringentă de a conduce autoturisme rezidă în faptul că trebuie să facă deplasări între cabinet şi sediile clienţilor, unii dintre aceştia având sediul în străinătate. Obligaţia de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede deţinerea permisului de conducere este o obligaţie împovărătoare, deoarece prin natura ocupaţiei, utilizează frecvent maşina ca pe un mijloc de transport esenţial. Deplasările la şi de la client/instanţe/autorităţi ale statului în trecut se realizau cu ajutorul autoturismului personal. În tot acest răstimp de când i-a fost reţinut permisul de conducere, respectiv de la data de 29.10.2022 şi până în prezent, mai exact pentru o perioadă de mai bine de 16 luni, a trebuit să găsească mijloace alternative de deplasare, care au pus o presiune financiară pe bugetul familiei.
Persoana condamnată a mai arătat că a înţeles gravitatea conducerii sub influenţa alcoolului, astfel că a urmat şedinţe de terapie psihologică în perioada noiembrie 2022 - decembrie 2023, aşa cum reiese din scrisoarea psihologică întocmită de d-na psiholog C., scrisoare pe care o anexez prezentei cereri.
Dată fiind conduita adecvată şi corespunzătoare de conformare faţă de valorile sociale atât anterior săvârşirii faptei penale, cât şi ulterior pronunţării sentinţei penale, neavând nicio menţiune în cazierul judiciar, contestatoarea a susţinut că nu mai subzistă necesitatea aplicării în continuare a obligaţiei instituite prin sentinţa penală nr. 22/PI din data de 26.01.2023 emisă de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, conform art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., ca pe perioada termenului de supraveghere să nu conducă vehicule.
Faţă de aceste aspecte, s-a apreciat că nu se mai justifică menţinerea obligaţiei de a nu conduce vreun vehicul, întrucât exercitarea profesiei necesită deplasări cu autoturismul, fiindu-i dificil să ducă la îndeplinire sarcinile ce îi revin în virtutea profesiei, dacă interdicţia de a conduce vehicule va fi menţinută până la expirarea termenului stabilit iniţial. Totodată, s-a considerat că scopul punitiv şi preventiv al pedepsei aplicate poate fi adus la îndeplinire şi fără a mai subzista obligaţia impusă, existând suficiente garanţii morale că nu va mai comite astfel de fapte.
În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 87 din C. pen.
În probaţiune, au fost depuse următoarele înscrisuri: copie CI - A., copie sentinţa penală nr. 22/PI din 26.01.2023, copie Plan de supraveghere nr. 4815/SPAR/14.03.2023, scrisoare psihologică Cabinet Individual de Psihologie C., copie carnet student şi legitimaţie B., detalii tranzacţie 23.03.2023, practică judiciară, sentinţa nr. 7 din 15.01.2020 a Curţii de Apel Timişoara, sentinţa nr. 287 din 20.06.2018 a Judecătoriei Sânicolaul Mare.
Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 22/PI din 26.01.2023, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 485 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara cu inculpata A. cercetată pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ce face obiect al cauzei penale nr. 575/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (4) din C. proc. pen., a aplicat inculpatei A. pedeapsa de 8 (opt) luni de închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 (opt) luni de închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din C. pen., a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
În baza dispoziţiilor art. 88 alin. (1) din C. pen., s-a atras atenţia inculpatei A. că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa va revoca amânarea şi va dispune aplicarea şi executarea pedepsei.
Din raportul de evaluare nr. x/04.04.2024, a rezultat că persoana supravegheată A. domiciliază în mediu urban, în Municipiul Arad, într-un apartament proprietatea surorii sale, D., aceasta fiind actualmente stabilită în Germania. Divorţată după o relaţie de mariaj ce a durat mai bine de 13 ani, A. este mama a două fiice majore, în vârstă de 26, respectiv 21 de ani, fiica mai mare, absolventă a Facultăţii de Biochimie din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, locuind împreună cu ea, iar fiica mai mică locuind în Municipiul Cluj-Napoca, unde urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
Privitor la situaţia şcolară şi profesională a inculpatei, s-a constatat că, din data de 01.09.2009, s-a definitivat în profesia de avocat, fiind actualmente membră a Baroului Arad şi derulând o activitate profesională de succes, veniturile lunare nete înregistrate situându-se în jurul sumei de 15.000 RON.
S-a reţinut că persoana supravegheată A. se află în supravegherea Serviciului de Probaţiune Arad în virtutea sentinţei penale nr. 22/PI/2023, pronunţate în dosarul penal nr. x/2022 al Curţii de Apel Timişoara. În esenţă, în hotărârea pronunţată, instanţa a reţinut că, în noaptea de 28/29.10.2022, fiind oprită de către un echipaj al I.P.J Biroul Rutier Arad pentru efectuarea unui control de rutină şi întrucât emana halenă alcoolică, A. a fost supusă testului cu aparatul etilotest, în urma acestui demers constatându-se faptul că aceasta prezintă o alcoolemie de 0,53 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condusă la spital, în vederea recoltării de probe biologice. Ulterior, prin buletinul de analiză toxicologică întocmit de către S.J.M.L Arad s-a stabilit că aceasta avea o îmbibaţie alcoolică de 1,41 g/l alcool pur în sânge.
Cu privire la comportamentul petentei pe parcursul termenului de supraveghere, instanţa, din cuprinsul raportului de evaluare, a reţinut faptul că persoana supravegheată s-a prezentat la sediul Serviciului de Probaţiune Arad pentru luarea în evidenţă şi începerea supravegherii măsurilor şi obligaţiilor impuse de instanţă, în data de 27.02.2023. Conform planului de supraveghere, având în vedere factorii protectivi şi favorizanţi identificaţi cu ocazia derulării primei şi celei de-a doua întrevederi în cadrul procesului de supraveghere, s-a estimat că persoana supravegheată prezintă un risc scăzut de a comite noi infracţiuni.
Din cadrul raportului de evaluare, a rezultat că procesul de supraveghere s-a derulat fără incidente, persoana supravegheată a demonstrat complianţă faţă de condiţiile supravegherii, a respectat întrutotul calendarul întrevederilor şi a furnizat toate documentele justificative solicitate de către consilierul de probaţiune manager de caz. Persoana supravegheată a efectuat mai multe deplasări mai mari de 5 zile de la domiciliu, fiecare din ele fiind anunţată în prealabil, în scris, la întoarcere prezentând de fiecare dată şi documentele doveditoare ale acesteia.
Comportamentul demonstrat de către persoana supravegheată pe parcursul termenului de supraveghere sugerează o asumare matură a consecinţelor faptelor sale, şi totodată o justă repoziţionare faţă de normele legale ce reglementează conduita la volan, lucru care denotă că riscul recăderii în infracţionalitate este unul scăzut.
Privind cererea formulată de numitul A., prin care se solicită încetarea obligaţiei de a nu conduce, persoana supravegheată a invocat drept motiv faptul că necesitatea stringentă de a conduce autoturisme rezidă în faptul că trebuie să facă deplasări între cabinet şi sediile clienţilor, unii dintre aceştia având sediul în străinătate iar deplasările la şi de la client/instanţe/autorităţi ale statului în trecut se realizau cu ajutorul autoturismului personal. Totodată, s-a susţinut că necesitatea ridicării acestei interdicţii rezidă în vederea deplasării în interes personal (să facă deplasări frecvente între Arad şi Cluj-Napoca la fiica sa B., care este studentă la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj).
Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din C. pen., instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile impuse, când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară.
Procesul de supraveghere prevăzut de lege este aşadar unul flexibil şi are ca scop principal evitarea ca persoana să săvârşească din nou infracţiuni şi asigurarea reintegrării sale sociale.
Analizând în concret situaţia petentei, precum şi concluziile raportului de evaluare, instanţa a constatat că petenta a avut o atitudine corespunzătoare, şi-a respectat obligaţiile stabilite, acesta fiind însă comportamentul firesc în condiţiile pronunţării unei soluţii de amânare a aplicare pedepsei.
Referitor la motivele invocate de către petentă în susţinerea cererii sale, instanţa a apreciat că aceste aspecte nu sunt de natură a duce la concluzia că nu mai este necesară obligaţia impusă, având în vederea pericolul social al faptei.
Ridicarea acestei interdicţii în vederea deplasării numitei A. în interes personal (să facă deplasări frecvente între Arad şi Cluj-Napoca la fiica sa B., care este studentă la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj), nu reprezintă un motiv întemeiat, existând variante alternative în acest sens. În aceeaşi ordine de idei, instanţa a reţinut că nici argumentul privind ridicarea acestei interdicţii în vederea deplasării între cabinet şi sediile clienţilor, nu poate reprezenta o cauză plauzibilă pentru înlăturarea obligaţiei de a nu conduce vehicule, întrucât petenta îşi poate desfăşura activitatea lucrativă şi în lipsa dreptului de a conduce vehicule, aceasta continuând să profeseze ca şi avocat de la momentul ridicării permisului de conducere.
Mai mult, dacă dreptul de a conduce ar fi fost în legătură interdependentă cu executarea obligaţiilor de serviciu, acest aspect ar fi trebuit să reprezinte un factor de responsabilizare şi de adaptare a conduitei petentei, care ar fi trebuit să o determine să respecte regulile privind traficul rutier.
În ceea ce priveşte situaţia familială şi greutăţile întâmpinate în gestionarea activităţii lucrative, instanţa a constatat că aceste aspecte nu pot justifica reconsiderarea obligaţiei impuse, având în vedere că aceste dificultăţi sunt intrinseci impunerii unei astfel de interdicţii, însă aceste greutăţi nu sunt unele excepţionale, putând fi gestionate.
De asemenea, s-a reţinut că impunerea acestei interdicţii în cazul petentei a reprezentat o constrângere directă a acesteia, de natură să asigure în mai mare măsură îndreptarea şi corijarea comportamentului său, această obligaţie având rolul de a conduce la îndeplinirea scopului de prevenţie al pedepsei.
Instanţa a avut în vedere şi faptul că această obligaţie i-a fost impusă petentei pentru a-i proteja pe ceilalţi participanţi la trafic de un astfel de comportament pe care l-a avut acesta în momentul săvârşirii infracţiunii şi pentru ca exemplaritatea unei astfel de obligaţii să producă efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supusă aceasta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.
Astfel, instanţa a respins solicitarea de încetare a obligaţiei şi prin prisma scopului hotărârii care s-a pronunţat faţă de petentă. S-a reţinut că dacă hotărârea judecătorească pronunţată nu ar fi însoţită şi de obligaţii stricte, care derivă din modul concret de săvârşire a faptei, aceasta ar avea un caracter pur formal, nefiind aptă să genereze o reintegrare socială efectivă pe de o parte, dar nici să ocrotească ceilalţi cetăţeni ai societăţii de un eventual comportament similar în viitor.
Tocmai profilul personal al petentei, dar şi lipsa antecedentelor penale au stat la baza pronunţării unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei, iar nu de condamnare, însă, obligaţiile impuse trebuie respectate, neexistând suficiente elemente care să determine la acest moment instanţa să intervină prin dispunerea încetării acestei obligaţii.
De altfel, modul concret de săvârşire al faptei a determinat instanţa să îi aplice petentei această obligaţie, neexistând temeiuri ca la acest moment să înceteze prin pronunţarea prezentei hotărâri. Dificultăţile întâmpinate de petentă în viaţa de zi cu zi nu pot convinge instanţa că interesul public de prevenţie ar fi protejat, existând în continuare riscul ca petenta să se expună pe sine cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic unui real pericol, constând în producerea unor grave evenimente rutiere.
Împotriva sentinţei penale nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat contestaţie contestatoarea A..
Prin contestaţia formulată, s-a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din C. pen., încetarea executării obligaţiei prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere i s-a interzis inculpatei dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
S-a arătat că a respectat şi respectă cu stricteţe măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse, aşa cum se poate verifica prin solicitarea raportului consilierului de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Arad.
S-a considerat că obligaţia de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere nu se mai justifică şi ca atare a solicitat încetarea executării obligaţiei.
În primul rând, a precizat că de la data la care a fost surprinsă în trafic, şi anume 29.10.2022, a predat permisul de conducere organelor de poliţie, perioadă în care a fost privată de dreptul de a conduce. De la acea dată nu a condus niciun vehicul, astfel că menţinerea acestei obligaţii a avut şi continuă să aibă un impact negativ asupra veniturilor sale, fiind nevoită să găsească mijloace alternative de deplasare atât în interes profesional în desfăşurarea activităţii de avocat, circulând între diferite instanţe şi instituţii ale statului, cât şi personal.
De asemenea, a menţionat că este părinte singur şi fiica mea, B., este studentă la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj, fiind astfel nevoită să fac deplasări frecvente între Arad şi Cluj-Napoca.
Contestatoarea a precizat că încă din faza de urmărire penală a avut o atitudine de recunoaştere a săvârşirii faptei imputate, a regretat săvârşirea acesteia, a indicat modul şi circumstanţele în care s-a petrecut.
Totodată, a susţinut că se află la prima întâlnire cu legea penală, neavând fapte înscrise în cazierul judiciar.
Este încadrată în muncă, având calitatea de avocat în cadrul Baroului Arad. Are o locuinţă stabilă, locuind la adresa din mun. Arad, str. x, jud. Arad. A achitat la data de 23.03.2023, cheltuielile judiciare, în sumă totală de 550 RON, din care 250 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 300 RON cheltuieli în cursul judecăţii, aşa cum reiese din detaliile tranzacţiei bancare anexate prezentei cereri.
În concluzie, a susţinut că necesitatea stringentă de a conduce autoturisme rezidă în faptul că trebuie să facă deplasări între cabinet şi sediile clienţilor săi, unii dintre aceştia având sediul în străinătate. Obligaţia de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede deţinerea permisului de conducere este o obligaţie împovărătoare, deoarece prin natura ocupaţiei sale utilizează frecvent maşina ca pe un mijloc de transport esenţial. Deplasările la şi de la client/instanţe/autorităţi ale statului le realiza cu ajutorul autoturismului personal, iar în tot acest răstimp de când i-a fost reţinut permisul de conducere, respectiv de la data de 29.10.2022 şi până în prezent, adică pentru o perioadă de mai bine de 16 luni, a trebuit să găsească mijloace alternative de deplasare care au pus o presiune financiară pe bugetul familiei.
Încă din faza de urmărire penală, a arătat că regretă fapta şi şi-a asumat consecinţele juridice ale acesteia. A înţeles gravitatea conducerii sub influenţa alcoolului, astfel că a urmat şedinţe de terapie psihologică în perioada noiembrie 2022 - decembrie 2023, aşa cum reiese din Scrisoarea psihologică întocmită de psiholog C., depusă la dosarul cauzei.
Conduita adecvată şi corespunzătoare de conformare faţă de valorile sociale atât anterior săvârşirii faptei penale, cât şi ulterior pronunţării sentinţei penale, neavând nicio menţiune în cazierul judiciar, precum şi faptul că a conşientizat consecinţele reale şi posibile ale infracţiunii şi a respectat toate condiţiile supravegherii este evidenţiată şi în Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune Arad care apreciază că nu mai subzistă necesitatea aplicării în continuare a obligaţiei instituite prin sentinţa penală nr. 22/PI din 26.01.2023 emisă de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. x/2022, rămasă definitivă prin neapelare, conform art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen.
În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 597 alin. (7) din C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, sub nr. x/2024.
La data de 3 iunie 2024, contestatoarea a transmis concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea contestaţiei, casarea sentinţei penale nr. 116 din 23.04.2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara cu consecinţa admiterii cererii privind încetarea obligaţiei prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., întrucât obligaţia de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere şi-a atins scopul, iar în prezent produce vătămări în activitatea profesională şi generează limitări financiare care nu se justifică, fiind în ipoteza în care măsura depăşeşte nivelul de proporţionalitate şi echitate pe care trebuie să-1 aibă orice măsură sancţionatorie.
Contestatoare, a menţionat că de la momentul predării permisului de conducere organelor de poliţie a fost privată de dreptul de a conduce, astfel că menţinerea acestei obligaţii a avut şi continuă să aibă un impact negativ asupra veniturilor sale.
Pentru corecta aplicare a dispoziţiilor privind contestaţia la executare a pedepsei, a solicitat examinarea în mod temeinic nu numai a condiţiilor privitoare la lipsa antecedentelor penale şi conformarea la dispozitivul sentinţei penale dovedit cu raportul întocmit de Serviciul de Probaţiune Arad, ci şi toate celelalte elemente obiective şi subiective, în funcţie de care trebuie să se facă aprecierea că pe viitor va avea o comportare foarte bună, conformă cu normele sociale chiar şi după înlăturarea restricţiei de a conduce vehicule.
Omisiunea primei instanţe de a cerceta aceste elemente, ca şi aprecierea eronată, fără a reţine elementele probatorii depuse, pot duce fie la diminuarea posibilităţii efective de desfăşurare a activităţii profesionale şi de îndeplinire a obligaţiilor sociale, care nefiind o consecinţă a unor măsuri efective de reeducare nu numai că nu au efect în conştientizarea şi regretul faptei, ci vor putea afecta viaţa profesională şi de familie prin lipsa realizării unor venituri necesare, fie la o privare inutilă în exercitarea unor drepturi.
În consecinţă, a solicitat să se analizeze nu doar gravitatea obiectivă a infracţiunii, ci şi lipsa de antecedente penale şi buna reputaţie pe care o are în societate.
A invocat dosarul x/2023, în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia formulată şi a încetat obligaţia prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere.
În considerarea tuturor acestor argumente, a solicitat să se constate că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 87 alin. (2) din C. pen. şi să se dispună încetarea executării obligaţiei prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. constând în interzicerea dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pe durata termenului de supraveghere stabilită prin sentinţa penală 22/PI din 26.01.2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dos nr. 1233/59/2022, definitivă prin neapelare.
Examinând contestaţia formulată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală 22/PI din data de 26.01.2023, Curtea de Apel Timişoara a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în cauza penală nr. 575/P/2022, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi a aplicat o pedeapsă de 8 luni de închisoare, a dispus amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei, respectiv 14.02.2023.
În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. să respecte măsuri de supraveghere, iar în baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule, pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
Potrivit art. 85 alin. (2) din C. pen., "Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă".
În conformitate cu art. 87 alin. (2) din C. pen., se prevede că "Instanţa dispune încetarea executării unora dintre obligaţiile pe care le-a impus, atunci când apreciază că menţinerea acestora nu mai este necesară."
Înalta Curte urmează a analiza dacă în legătură cu obligaţia de a nu conduce anumite vehicule impusă prin sentinţa penală nr. 22/PI din data de 26.01.2023 au apărut temeiuri care să conducă la concluzia că această obligaţie nu mai este necesară.
În analiza demersului menţionat, instanţa consideră că, din interpretarea textelor legale mai sus menţionate rezultă că încetarea executării unei obligaţii se poate dispune doar atunci când au intervenit fapte sau împrejurări noi care relevă necesitatea unei astfel de măsuri pentru o mai bună reintegrare socială a celui în sarcina căruia au fost stabilite.
Înalta Curte apreciază că legiuitorul prevede posibilitatea ca în ipoteza intervenirii unor schimbări care nu existau la momentul luării hotărârii să se dispună încetarea obligaţiei impuse.
Simpla trecere a timpului şi faptul că în acest interval contestatoarea a respectat măsurile de supraveghere nu poate conduce la concluzia că obligaţia nu mai este necesară, în contextul în care durata măsurii este stabilită de dispoziţiile legale, iar respectarea măsurilor impuse nu reflectă decât conformarea contestatoarei la dispoziţiile unei hotărâri a căror încălcare ar putea atrage revocarea amânării aplicării pedepsei.
Se reţine că încetarea acestei obligaţii, în acest context particular, lipseşte de conţinut acordul de recunoaştere a vinovăţiei şi aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii întrucât nu a apărut nicio împrejurare nouă care să o justifice.
Argumentele invocate de contestatoare că a respectat condiţiile supravegherii, la care se adaugă nevoia obiectivă a persoanei de a-şi redobândi dreptul de a conduce autovehicule în vederea facilitării deplasărilor sale în interes de serviciu, în sens contrar, persoana fiind nevoită să depindă de terţe persoane pentru exercitarea profesiei de avocat, precum şi pentru a-şi susţine fiica studentă, prin deplasările frecvente între Arad şi Cluj-Napoca, nu sunt de natură să justifice înlăturarea obligaţiei prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., întrucât nu există motive diferite de cele avute în vedere la momentul la care i-a fost impusă obligaţia.
În procedura de executare, instanţa poate dispune încetarea unora dintre obligaţiile impuse pe parcursul termenului de supraveghere doar dacă au intervenit motive noi care justifică înlăturarea lor.
Raportând efectele aplicării interdicţiei prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen. asupra situaţiei personale a inculpatei, instanţa a constatat că, în prezent, măsura nu depăşeşte nivelul de proporţionalitate şi echitate pe care trebuie să-l aibă orice măsură sancţionatorie, măsură ce nu şi-a atins scopul.
În baza dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpata A. să respecte măsuri de supraveghere, iar în baza dispoziţiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, i s-a interzis inculpatei A. dreptul de a conduce vehicule.
Instanţa consideră că nu poate constitui temei pentru înlăturarea unei obligaţii impuse nici împrejurarea că a avut o conduită conformă cu dispoziţiile legale prin respectarea măsurilor de supraveghere impuse în sarcina sa, executarea în mod corespunzător a obligaţiilor ce i-au revenit prin încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi interzicerea unor obligaţii care ţin de esenţa soluţiei dispuse şi reprezintă o normalitate ce este sancţionată cu revocarea amânării executării pedepsei în caz contrar.
De altfel, obligaţia impusă condamnatei ca pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, calculat de la data de 14.02.2023, să nu aibă dreptul de a conduce vehicule, a fost luată în considerarea infracţiunii săvârşite de inculpată şi instituită pe o durată limitată şi satisface exigenţele scopului pedepsei care trebuie să asigure reinserţia viitoare, pozitivă, efectivă, a condamnatei.
Prin urmare, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că nu sunt motive temeinic justificate de a înlătura obligaţia impusă condamnatei, de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanţă, obligaţie ce a fost instituită ca o garanţie pentru prevenirea faptelor penale de acelaşi gen.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 576 din C. proc. pen. raportat la art. 87 din C. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva sentinţei penale nr. 116/PI din data de 23 aprilie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2024.