Şedinţa publică din data de 05 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din data de 23 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă:
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa.
În baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.05.2024 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosarul nr. x -N. Instructie x, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român , precum şi predarea persoanei solicitate către autorităţile competente ale statului emitent.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate să se facă sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 104 alin. (10) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 23.05.2024 şi până la 21.06.2024.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru o perioadă de 24 de ore începând cu data de 22.05.2024, începând cu ora 18:35.
Suma de 300 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut că, prin sesizarea formulată la data de 23.05.2024 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2024, înregistrată la data de 23.05.2024, sub dosar nr. x/2024, s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii pe o durată de cel mult 15 zile în vederea predării persoanei solicitate A., cetăţean român , având în vedere adresa din data de 22.05.2024 transmisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional SIRENE ca urmare a semnalării transmisă de către Biroul Naţional SIRENE din Franţa privind mandatul european de arestare din data de 22.05.2024 emis pe numele persoanei solicitate A..
Potrivit referatului întocmit la data de 23.05.2024 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2024, semnalarea Biroului Naţional SIRENE din Franţa a fost transmisă organelor de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Alba la data de 22.05.2024, în vederea identificării şi prinderii persoanei solicitate A.. La data de 22.05.2024 persoana solicitată A. a fost identificată şi prezentată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia unde acesteia i s-a adus la cunoştinţă motivul prezentării sale în faţa procurorului, respectiv faptul că din cuprinsul semnalării rezultă că la data de 22.05.2023 autorităţile judiciare din Franţa au emis un mandat european de arestare pe numele său pentru comiterea infracţiunilor de tăinuire, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), C. pen. francez, furt calificat, prev. de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez, şi constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 132- 71 C. pen. francez.
Din cuprinsul semnalării, a rezultat că, în perioada cuprinsă între 23/10/2022 şi 17/10/2023, pe teritoriul francez şi cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizaţie criminală tăinuind diverse bunuri şi mai ales biciclete electrice, despre care ştia că proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigaţiile, supravegherile şi mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili ca A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigaţiile efectuate de catre Autorităţile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice şi geolocalizările au demonstrat că A. acţiona în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase şi tăinuite. În data de 22 mai 2024, judecătorul de instrucţie a emis un mandat de arestare.
În C. pen. român faptele sunt prevăzute ca infracţiunile de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni, tăinuire prev. de art. 270 din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1)-(3) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Anexat sesizării au fost înaintate Curţii de Apel, următoarele: mandatul de arestare european emis de autorităţile judiciare din Franţa, în vederea arestării şi predării către acest stat a persoanei solicitate; mandatul de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa nr. instrucţie x, identificare justiţie x, în vederea arestării; procesul-verbal nr. x/2024 întocmit la data de 22.05.2024; ordonanţa de reţinere nr. x/2024 din data de 22.05.2024; proces-verbal de depistare; proces-verbal de informare drepturi; proces-verbal de încunoştinţare; copie C.I. persoană solicitată A.; cazier judiciar; delegaţie avocat ales B..
La termenul de judecată din 23.05.2024, reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că dintr-o eroare de redactare, în cuprinsul referatului întocmit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a solicitat luarea măsurii arestării provizorii pe o durată de cel mult 15 zile, astfel încât în realitate se solicită luarea măsurii arestării persoanei solicitate, pe o durată de 30 zile în vederea predării către autorităţile franceze.
În faţa instanţei s-a prezentat persoana solicitată A., în stare de reţinere, care în prezenţa apărătorului ales a arătat că nu consimte la predare şi totodată nu renunţă la regula specialităţii.
De asemenea, prin intermediul apărătorului ales s-au depus la dosar concluzii scrise, procesul-verbal de percheziţie imobiliară, ş.a înscrisuri.
Persoana solicitată A. a solicitat prin intermediul concluziilor scrise refuzarea executării mandatului european de arestare şi predare a persoanei solicitate către autorităţile franceze, iar în secundar, în cazul în care se mai impune, să se dispună măsura preventivă a controlului judiciar, conform art. 202 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen.
A considerat că mandatul european de arestare nu conţine o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, astfel a justificat refuzul de a executa mandatul, conform dispoziţiilor art. 86 alin. (1) lit. a), lit. e) din Legea nr. 302/2004.
Referitor la numele persoanei solicitate, a arătat că este greşit menţionat A., în loc de A..
Referitor la conţinutul mandatul european de arestare, privind descrierea circumstanţelor, momentul, locul şi gradul de implicare al persoanei solicitate, a arătat că lipsesc din conţinutul mandatului.
Astfel, a considerat că mandatul european de arestare emis de autorităţile franceze pe numele persoanei solicitate nu îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare al persoanei solicitate, apreciind că este necesar să se precizeze activitatea infracţională reţinută în sarcina sa.
De asemenea, a arătat faptul că refuză predarea sa către autorităţile franceze, menţionând faptul că nu a săvârşit vreuna din faptele menţionate în mandatul de arestare a Republicii Franceze, emis în 22.05.2024.
De asemenea, s-a susţinut că asupra sa, în mai multe corpuri de clădire, situate în Orăştie, judeţul Hunedoara, cât şi în autoturismele şi autoutilitara, la percheziţie nu au fost identificate bunuri care să intereseze prezenta cauză, această menţiune fiind făcută pe toate procesele-verbale de efectuarea percheziţiei din data de 22.05.2024, care au fost depuse la dosarul cauzei.
S-a menţionat faptul că, până în prezent, niciodată autorităţile franceze nu au citat-o să se prezinte la audieri sau să îi aducă la cunoştinţă şi să nu se prezinte, mai mult de atât a arătat că nu a cunoscut în niciun moment până în cursul zilei de 22.05.2024 că este urmărită penal sau că este acuzată că a săvârşit vreo infracţiune.
A mai arătat faptul că este cunoscută în societate ca fiind o persoană onorabilă şi de bune moravuri, neavând antecedente penale, efectuând activitatea de transport internaţional, fiind asociat cu fiul său A., în firma de transport S.C. C. S.R.L..
A arătat că aceştia de fiecare dată avertizează şi solicită clienţilor să nu pună în colete lucruri interzise la transport sau care sunt împotriva legii deoarece nu doresc să aibă probleme cu legea, nici ei ca persoane şi nici societatea comercială pe care o reprezintă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român , a fost emis mandatul european de arestare la data de 22.05.2024 de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Tribunalul Judiciar din TOULOUSE, în dosarul nr. parchet x, nr. instrucţie x, identificare justiţie x, mandat european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.
Din mandatul european de arestare emis la data de 22.05.2024 de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Tribunalul Judiciar din TOULOUSE, în dosar nr. parchet x, nr. instrucţie x, identificare justiţie x a rezultat că persoana solicitată A. este urmărită penal în statul emitent pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), C. pen. francez, furt calificat, prev. de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez, şi constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 132- 71 C. pen. francez, în fapt reţinându-se în sarcina acestuia că:
În perioada cuprinsă între 23.10.2022 şi 17.10.2023, pe teritoriul francez şi cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizaţie criminală tăinuind diverse bunuri şi mai ales biciclete electrice, despre care ştia ca proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigaţiile, supravegherile şi mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili că A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigaţiile efectuate de catre Autorităţile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice şi geolocalizările au demonstrat că A. acţiona în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase şi tăinuite.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că în C. pen. român, infracţiunile pentru care persoana solicitată A. este urmărită penal de autorităţile judiciare din Franţa, corespund cu infracţiunile de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni, tăinuire prev. de art. 270 din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, şi constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1)-(3) din C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Curtea a constatat că prezenta cauză are ca obiect executarea unui mandat european de arestare cu Franţa, stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.
Contrar susţinerilor persoanei solicitate, prin apărătorul ales, care a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 86 alin. (1) lit. a), lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că mandatul european de arestare emis de Autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A. nu ar conţine o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, Curtea a constatat că fapta de care este acuzată persoana solicitată este minuţios descrisă, în mod individual pentru fiecare participant, arătându-se în cuprinsul mandatului că "în perioada cuprinsă între 23/10/2022 şi 17/10/2023, pe teritoriul francez şi cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizaţie criminală tăinuind diverse bunuri şi mai ales biciclete electrice, despre care ştia ca proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigaţiile, supravegherile şi mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili că A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigaţiile efectuate de catre Autorităţile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice si geolocalizările au demonstrat că A. acţiona în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase şi tăinuite".
Faţă de cele arătate, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că mandatul european de arestare emis de Autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A. conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată A. a fost prezentă personal în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta, fiindu-i înmânat mandatul european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa a adus la cunoştinţa persoanei solicitate A. drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei că nu consimte să fie predat autorităţilor din Franţa, aspect consemnat, conform art. 106 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, persoana solicitată A. a precizat că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare nefiind necesară dubla incriminare.
De asemenea, Curtea de Apel Alba Iulia a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Contrar celor susţinute de apărătorul persoanei solicitate, Curtea a considerat că mandatul european a fost completat corespunzător legii, de către un judecător independent naţional din Franţa, iar procedura de executare a acestuia s-a derulat legal pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
S-a reţinut că celelalte apărări formulate de persoana solicitată cu privire la existenţa sau nu a infracţiunilor de care este acuzat în Franţa, forma consumată sau tentată a acestora, obţinerea sau nu a sumelor de bani, în ce condiţii etc., privesc fondul cauzei juridice din Franţa, iar Curtea de Apel Alba Iulia nu este abilitată legal să se pronunţe asupra acestor aspecte, care vor fi analizate în cadrul unui proces penal în statul membru solicitant, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale impuse de Tratatul UE şi CEDO.
Mai mult, stadiul procesual al procesului penal în statul solicitant - Franţa, desfăşurat împotriva domnului A., este urmărirea penală, fază anterioară judecăţii şi pronunţării vreunei hotărâri judecătoreşti asupra vinovăţiei persoanei solicitate, astfel că analizarea apărărilor susţinute la acest moment procesual este prematură
Totodată, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că nu există niciun motiv pentru luarea măsurii controlului judiciar, precum a solicitat persoana solicitată în apărare, în subsidiar.
În acest sens, instanţa a reţinut că persoana solicitată A. nu prezintă suficiente garanţii care să asigure prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare sau de comitere a unor noi infracţiuni, chiar dacă a declarat că nu este de acord cu predarea.
Mai mult, în pofida circumstanţelor personale favorabile respectiv, lipsa antecedentelor penale, căsătorit, angajat şi asociat la S.C. C. S.R.L., bine integrat în societate, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că lăsarea în libertate a persoanei solicitate A. nu poate fi circumscrisă unor garanţii suficiente care să asigure prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.
S-a avut în vedere, în acest sens, multitudinea faptelor care fac obiectul acuzaţiilor, gravitatea acestora, faptul că aceasta desfăşoară activităţi de transport rutier, are diferite deplasări, chiar şi în Franţa de curând, - potrivit propriei declaraţii.
În toate aceste condiţii, s-a apreciat că luarea măsurii arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată A. este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la executarea mandatului, motive pentru care instanţa nu a putut reţine apărările în sensul luării măsurii controlului judiciar.
Pe de altă parte, în această procedură a predării, când instanţa admite sesizarea Parchetului, formulată direct pe mandatul european de arestare depus în original la dosar şi tradus, instanţa este obligată, potrivit legii, odată cu dispunerea executării mandatului, prin hotărârea de predare să dispună şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării - art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 "în acest caz, în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă."
Prin urmare, s-a considerat că în această etapă, nu s-ar putea lua alte măsuri preventive - arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Împotriva sentinţei penale nr. 56 din data de 23 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a formulat contestaţie persoana solicitată A. apreciind că se impune respingerea solicitării autorităţilor statului emitent privind punerea în executare a mandatului european de arestare.
Prin concluziile scrise, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 53 din Legea 302/2004, admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare, admiterea opoziţiei la extrădare şi respingerea cererii de extrădare formulate de autorităţile din Franţa.
Având în vedere textele de lege în materie, s-a apreciat că nu este necesară predarea sa Tribunalul Judiciar din Toulouse faţă de împrejurarea că acesta poate fi audiat şi prin videoconferinţă sau prin comisie rogatorie.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identităţii persoanei solicitate şi a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare, judecătorul legal învestit aduce la cunoştinţa acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situaţia în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziţiei sale faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventualele obiecţii privind identitatea.
Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluţionează cauza prin sentinţă, iar, în situaţia în care admite cererea formulată de autorităţile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conţinut şi ale cărui condiţii de executare sunt prevăzute de dispoziţiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conţinutul şi forma prevăzute de art. 87 din actul normativ şi dacă, în speţă, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menţionate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere şi poziţia persoanei solicitate cu privire la regula specialităţii, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.
Situaţiile care pot determina respingerea cererii autorităţilor judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare sunt reglementate expres de art. 99 alin. (1) - motivele obligatorii şi alin. (2) - motivele facultative, din Legea nr. 302/2004.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, respectiv Legea nr. 302/2004, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziţii, Înalta Curte constată, din analiza conţinutului mandatului european de arestare emis la data de 22.05.2024 de autorităţile judiciare din Franţa, că faţă de cetăţeanul român A. (cetăţean român ), se fac cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire, prev. de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), C. pen. francez, furt calificat, prev. de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 132- 71 C. pen. francez.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare franceze îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, sancţionate de C. pen. francez au corespondent în legislaţia română în infracţiunile de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 din C. pen., tăinuire, prev. de art. 270 din C. pen. şi constituire de grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) - (3) din C. pen.
În continuare, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi observă că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din acelaşi act normativ.
Susţinerea contestatorului în sensul că nu şi-a dat consimţământul să fie extrădată în Franţa, pentru efectuarea de cercetări pentru o faptă pe care nu a săvârşit-o nu se regăseşte printre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare expres enumerate de textul de lege.
În ceea ce priveşte motivele invocate de către persoana solicitată constând în lipsa descrierii faptelor imputate şi a locului săvârşirii acestora pe teritoriul francez şi a gradului de implicare al persoanei solicitate în săvârşirea unor infracţiuni care au legătură cu transportul unor colete pe care le transporta firma sa de transport marfă şi persoane pe ruta România-Franţa şi retur, Înalta Curte constată că apărările persoanei solicitate sunt în esenţă apărări care vizează fondul cauzei şi care urmează a fi analizate de autorităţile franceze care efectuează cercetările penale, instanţele din România nefiind competente să aprecieze cu privire la vinovăţia persoanei solicitate sau cu privire la faptele pentru care este cercetat.
Aşadar, Înalta Curte subliniază că aspectele care vizează temeinicia acuzaţiilor formulate în statul emitent al mandatului european de arestare împotriva persoanei solicitate excedează analizei în prezenta cauză, sens în care se au în vedere dispoziţiile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, aşa încât verificarea acestei apărări revine în competenţa exclusivă a autorităţii judiciare a statului emitent.
Înalta Curte notează că, în procedura reglementată de art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004, instanţa română nu are competenţa de a examina temeinicia măsurilor dispuse de autoritatea judiciară din Franţa şi nici oportunitatea emiterii mandatului european de arestare.
Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa de fond a analizat condiţiile privind punerea în executare a mandatului european de arestare, prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant începând cu data de 23.05.2024 şi până la 21.06.2024, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare şi predare a persoanei solicitate.
Prin urmare, dată fiind soluţia de admitere a cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, apare ca necesară arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziţie fiind în concordanţă cu natura acestui mijloc specific de cooperare internaţională. Predarea, ca o consecinţă directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate şi remiterea acesteia către autorităţile judiciare ale statului solicitant.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând legală şi temeinică sentinţa penală atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 110 din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 56 din data de 23 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A., împotriva sentinţei penale nr. 56 din data de 23 mai 2024, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 iunie 2024.