Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi, în baza art. 109 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 22.05.2024 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Franţa.
În baza art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei solicitate s-a făcut sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării acesteia.
S-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din statul solicitant.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
În baza art. 103 şi art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autorităţile judiciare ale statului solicitant, pe o durată de 30 de zile începând cu data de astăzi, 23.05.2024 şi până la data de 21.06.2024, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost sub efectul ordonanţei de reţinere nr. 22600/II/5/2024 emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia la data de 22.05.2024, începând cu ora 18:20.
În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistarea persoanei solicitate, în cuantum de 300 RON, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constat că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul european de arestare la data de 22.05.2024 de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosar nr. parchet x, nr. instrucţie x, identificare justiţie x, mandat european de arestare a cărui executare se solicită în prezenta cauză.
Din mandatul european de arestare emis la data de 22.05.2024 de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosar nr. parchet x, nr. instrucţie x, identificare justiţie x rezultă că persoana solicitată A. este urmărită penal în statul emitent pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), C. pen. francez, furt calificat, prevăzută de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez, şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 132- 71 C. pen. francez.
În fapt, s-a reţinut că în perioada cuprinsă între 23.10.2022 şi 17.10.2023, pe teritoriul francez şi cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizaţie criminală tăinuind diverse bunuri şi mai ales biciclete electrice, despre care ştia ca proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigaţiile, supravegherile şi mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili ca A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigaţiile efectuate de către Autorităţile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice şi geo localizările au demonstrat că A. acţiona în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase şi tăinuite.
Curtea de Apel Alba Iulia constată că în C. pen. român, infracţiunile pentru care persoana solicitată A. este urmărită penal de autorităţile judiciare din Franţa, corespund cu infracţiunile de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni, tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen. care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, şi constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367, alin. (1)-(3) C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Curtea de apel a constatat că prezenta cauză are ca obiect executarea unui mandat european de arestare cu Franţa, stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Având în vedere aceste principii, Legea nr. 302/2004 limitează în procedura de executare de către autorităţile române a unui mandat european de arestare rolul instanţei la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea, ridicate de persoana solicitată, şi la stabilirea existenţei sau inexistenţei vreunui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, neexistând o competenţă a instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi de a verifica existenţa faptelor de săvârşirea cărora este acuzată persoana solicitată.
Contrar susţinerilor persoanei solicitate, prin apărătorul ales, care a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 86 alin. (1)lit. a), lit. e) din Legea nr. 302/2004, în sensul că mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A. nu ar conţine o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, Curtea de apel a constatat că fapta de care este acuzată persoana solicitată este minuţios descrisă, în mod individual pentru fiecare participant, arătându-se în cuprinsul mandatului că "în perioada cuprinsă între 23.10.2022 şi 17.10.2023, pe teritoriul francez şi cel român, A., participa, în calitate de autor, la o organizaţie criminală tăinuind diverse bunuri şi mai ales biciclete electrice, despre care ştia ca proveneau din furturi comise în grup organizat. Investigaţiile, supravegherile şi mai ales studiul elementelor de telefonie au permis a se stabili ca A. era implicat în cadrul principalei filiere de tăinuire a 27 de furturi de biciclete electrice, ce au generat un prejudiciu total mai mare de 530 000 de euro. Investigaţiile efectuate de către Autorităţile române în cadrul celor trei ordine europene de anchetă, mai ales interceptările telefonice şi geo localizările au demonstrat că A. acţiona în calitate de "transportator" al obiectelor sustrase şi tăinuite."
Faţă de cele arătate în prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că mandatul european de arestare emis de Autorităţile judiciare din Franţa pe numele persoanei solicitate A. conţine toate informaţiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004.
Persoana solicitată A. a fost prezentă personal în faţa Curţii de Apel Alba Iulia, fiindu-i verificată identitatea şi neexistând obiecţii privitoare la acesta, fiindu-i înmânat mandatul european de arestare în limba română, conform art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Conform art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a adus la cunoştinţa persoanei solicitate A. drepturile prevăzute la art. 106 (dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă, dreptul de a-şi desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare şi de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales sau desemnat din oficiu în România, în condiţiile prevăzute de legea română şi cu asigurarea confidenţialităţii), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, fiindu-i puse în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată A. a declarat în faţa instanţei de fond că nu consimte să fie predat autorităţilor din Franţa, aspect consemnat, conform art. 106 din Legea nr. 302/2004 şi a precizat că nu renunţă la beneficiul conferit de regula specialităţii.
Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru infracţiunile pentru care a fost emis mandatul european de arestare nefiind necesară dubla incriminare.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Contrar celor susţinute de apărătorul persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat că mandatul european a fost completat corespunzător legii, de către un judecător independent naţional din Franţa, iar procedura de executare a acestuia s-a derulat legal pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
S-a apreciat că celelalte apărări formulate de persoana solicitată cu privire la existenţa sau nu a infracţiunilor de care este acuzat în Franţa, forma consumată sau tentată a acestora, obţinerea sau nu a sumelor de bani, în ce condiţii etc., privesc fondul cauzei juridice din Franţa, iar Curtea de Apel Alba Iulia nu este abilitată legal să se pronunţe asupra acestor aspecte, care vor fi analizate în cadrul unui proces penal în statul membru solicitant, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale impuse de Tratatul UE şi CEDO.
Mai mult, stadiul procesual al procesului penal în statul solicitant - Franţa, desfăşurat împotriva domnului A., este urmărirea penală, fază anterioară judecăţii şi pronunţării vreunei hotărâri judecătoreşti asupra vinovăţiei persoanei solicitate, astfel încât analizarea apărărilor susţinute la acest moment procesual este prematură.
În acest sens, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că persoana solicitată A. nu prezintă suficiente garanţii care să asigure prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare sau de comitere a unor noi infracţiuni, chiar dacă a declarat că nu este de acord cu predarea.
În pofida circumstanţelor personale favorabile (este angajat şi asociat în cadrul societăţii S.C. B. S.R.L., fără antecedente penale, căsătorit, bine integrat în societate) Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că lăsarea în libertate a persoanei solicitate A. nu poate fi circumscrisă unor garanţii suficiente care să asigure prezenţa sa în faţa autorităţilor judiciare şi care să înlăture orice risc de sustragere de la derularea procedurilor în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare. S-a avut în vedere, în acest sens, multitudinea faptelor care fac obiectul acuzaţiilor, gravitatea acestora, şi faptul că aceasta desfăşoară activităţi de transport rutier, sens în care are diferite deplasări, chiar şi în Franţa de curând, potrivit declaraţiei persoanei solicitate fila x).
În aceste condiţii, s-a apreciat că luarea măsurii arestării în vederea predării faţă de persoana solicitată A. este necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului şi pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la executarea mandatului, motive pentru care instanţa de fond nu a reţinut apărările în sensul luării măsurii controlului judiciar.
Pe de altă parte, în această procedură a predării, când instanţa admite sesizarea Parchetului, formulată direct pe mandatul european de arestare depus în original la dosar şi tradus, instanţa este obligată, potrivit legii, odată cu dispunerea executării mandatului, prin hotărârea de predare să dispună şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării - art. 104 alin. (11) teza a II-a din Legea nr. 302/2004. Prin urmare, în această etapă, nu s-ar putea lua alte măsuri preventive - arestul la domiciliu sau controlul judiciar.
Împotriva sentinţei penale nr. 60 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024 a formulat contestaţie persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, beneficiind de asistenţa juridică a unui avocat din oficiu, a solicitat punerea în libertate susţinând că nu cunoaşte nimic din acuzaţiile care i se aduc, era un simplu şofer, care făcea curse cu autocarul în Uniunea Europeană. De asemenea, precizează că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii şi nu este de acord să fie predată organelor judiciare franceze.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că infractorii nu se pot sustrage justiţiei, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.
În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanţa de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competenţa să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Verificările prezentate de lege se fac în conformitate cu art. 97-106 din Legea nr. 302/2004, iar dispoziţiile legale exclud evaluarea probatoriului administrat de statul solicitant faţă de absenţa dosarului de urmărire penală în care s-au administrat probele.
În cauză, se constată că faţă de persoana solicitată A. la data de 22.05.2024 a fost emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare din Franţa, respectiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Toulouse, în dosarul nr. x pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire, prevăzută de art. 321-1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez, furt calificat, prevăzută de art. 311-9 al., art. 311-1, C. pen. francez, şi constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 132 - 71 C. pen. francez. Situaţia de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentinţa penală atacată, reţinându-se că presupusele fapte ar fi fost comise în perioada cuprinsă între 23.10.2022 şi 17.10.2023.
Înalta Curte constată că mandatul european emis de autorităţile judiciare din Franţa îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiţia prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanţelor în care au fost comise infracţiunile, activitatea infracţională reţinută în sarcina acesteia fiind detaliată ţinând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.
De asemenea, Înalta Curte constată că infracţiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracţiunile care permit predarea, întrucât faptele descrise în mandat se circumscriu dispoziţiilor privind infracţiunile de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 256 indice 1 cu referire la art. 183 C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni, tăinuire prevăzută de art. 270 C. pen. care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani, şi constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 367, alin. (1)-(3) C. pen., care se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Aşadar, este îndeplinită condiţia dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate şi apreciază că nu sunt întrunite nici cerinţele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât şi alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât mandatul european de arestare nu a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.
Aşadar, aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. În atare condiţii, instanţa de fond a menţinut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii, dispunând predarea cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.
În ceea ce priveşte împrejurarea că persoana solicitată nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile franceze, Înalta Curte constată că predarea către autorităţile judiciare străine nu este condiţionată de acordul de voinţă al acesteia dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 23 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2024.