Şedinţa publică din data de 26 iunie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12 iunie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus, printre altele, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen. formulată de petentul A..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la termenul de judecată din data de 12 iunie 2024, petentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozitiilor art. 272 din C. proc. pen., apreciind că îi lipseşte precizarea că "doar cheltuielile efective făcute în avans de stat în procesele penale se acoperă de la bugetul de stat", susţinând că lipsa precizării necesităţii efectivităţii cheltuielilor este contrară prevederilor art. 21 şi 56 din Constituţia României ducând, pe de o parte, la neîndeplinirea scopului procesului penal, şi, pe de altă parte, la obligarea injustă a cetăţenilor de către judecătorii instanţelor penale la plata unor cheltuieli fictive."
S-a reţinut că prin plângerea formulată în baza art. 340 din C. proc. pen., petentul A. a solicitat desfiinţarea ordonanţei de clasare dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen.
În plângerea penală înregistrată la data de 27.04.2022 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petentul a arătat că obligarea sa de către judecătorul B., din cadrul Tribunalului Buzău, la plata sumei de 2000 RON, prin încheierea penală nr. 165/24.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, cu titlu de cheltuieli de judecată, încalcă prevederile constituţionale.
Analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de una din părtile din dosar, fiind îndeplinită şi condiţia negativă constând în aceea că dispoziţiile menţionate nu au fost declarate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Însă, instanţa a constatat că nu este întrunită condiţia referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei a dispoziţiilor legale criticate ca nefiind conforme cu legea fundamentală.
Astfel, s-a constatat că dispoziţiile criticate de către petent nu vizează în niciun fel soluţionarea obiectului prezentului dosar - plângerea cu care a fost învestit judecătorul de cameră preliminară, întrucât aceasta vizează exclusiv legalitatea şi temeinicia actelor efectuate de procuror.
În consecinţă, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., formulată de petentul A..
******
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18.06.2024, sub nr. x/2024.
În cauză, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 26.06.2024, cu citarea recurentului-petent, iar cu prilejul dezbaterilor s-au luat concluziile recurentului şi ale parchetului asupra prezentei căi de atac, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Examinând recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea din data de 12 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, Înalta Curte, în recurs, examinând cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, constată că, în speţă, sunt îndeplinite primele trei condiţii prevăzute de lege, respectiv: excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea unei plângeri (Curtea de Apel Ploieşti), de către o persoană având calitatea de petent în speţă şi vizează texte de lege aflate în vigoare (art. 272 din C. proc. pen.), care nu au fost anterior declarate neconstituţionale în raport cu criticile formulate.
Însă, referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.
Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, prin urmare, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Mai exact, această condiţie presupune ca norma invocată să orienteze soluţia din cauză.
În acest sens, Înalta Curte reaminteşte că, însăşi Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
De asemenea, raportat la caracterul de remediu procesual de ordine publică care poate fi invocat în orice etapă a procesului penal, relevanţa excepţiei de neconstituţionalitate trebuie analizată în concret în raport cu procedura şi faza procesuală în care este invocată.
În aceste coordonate, procedând la evaluarea admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile anterior menţionate, în cauza nr. 363/42/2024 a Curţii de Apel Ploieşti, având ca obiect plângerea promovată de acesta împotriva ordonanţei nr. 505/262/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În esenţă, se reţine că, prin cererea de sesizare, autorul excepţiei pretinde că textul de lege criticat, care se referă la cheltuieli judiciare, este contrar dispoziţiilor art. 21 şi 56 din Constituţia României, întrucât din conţinutul său lipseşte precizarea că doar cheltuielile efectiv avansate de stat pentru desfăşurarea proceselor penale (respectiv acelea dovedite prin bonuri, chitanţe, facturi, normative) pot fi stabilite în sarcina persoanelor care le-au determinat.
Criticând pentru neconstituţionalitate conţinutul art. 272 din C. proc. pen., recurentul A. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că prin încheierea penală nr. 165/24.09.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2016, a fost obligat la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea, recurentul A. a susţinut că acest text de lege este neconstituţional, întrucât respectiva cheltuială avansată de stat trebuie să fie în mod efectiv efectuată. În opinia sa, aceste dispoziţii conduc la "obligarea injustă a cetăţenilor de către judecătorii instanţelor penale la plata unor cheltuieli fictive".
În aceste condiţii, faţă de motivele invocate de recurent în susţinerea excepţiei şi având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate din prezenta cauză, respectiv plângerea petentului A., formulată în baza art. 340 din C. proc. pen., împotriva unei ordonanţe de clasare dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanţe, constată că nu este întrunită condiţia referitoare la legătura, cu soluţionarea cauzei, a dispoziţiilor legale criticate ca fiind neconforme cu legea fundamentală.
Legătura cu soluţionarea cauzei priveşte incidenţa dispoziţiei legale a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată, în privinţa soluţiei ce se va pronunţa în procesul aflat pe rolul instanţei de judecată.
Altfel spus, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată şi soluţia ce urmează a se da în cauză.
Aşa cum a fost formulată în cauza de faţă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale reiese că prin excepţia invocată se critică reglementarea legiuitorului în privinţa cheltuielilor judiciare, recurentul solicitând adăugarea la textul criticat a precizării că doar cheltuielile efectiv avansate de stat pentru desfăşurarea proceselor penale (respectiv acelea dovedite prin bonuri, chitanţe, facturi, normative) pot fi stabilite în sarcina persoanelor care le-au determinat.
Înalta Curte constată că prin excepţia invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se susţin aspecte care ţin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepţiei îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu şi Curţii Constituţionale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.
Prin urmare, Înalta Curte constată că prin motivele aduse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, recurentul A. contestă conţinutul reglementărilor legiuitorului din cuprinsul dispoziţiilor legale ale art. 272 C. proc. pen., prin excepţia invocată tinzându-se la modificarea textului de lege în sensul dorit de acesta. Or, dispoziţiile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect plângerea împotriva ordonanţei de clasare ce vizează examinarea de către judecătorul de cameră preliminară a legalităţii şi temeiniciei actelor efectuate de procuror.
Astfel, având în vedere obiectul cauzei, cadrul procesual şi stadiul concret al cauzei în cadrul căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, indiferent de soluţia ce ar fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu va produce niciun efect cu privire la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.
În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de faţă nu există o legătură efectivă şi necesară între pronunţarea unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate.
Se constată prin urmare că în mod corect judecătorul primei instanţe a constatat că este inadmisibilă cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 272 din C. proc. pen., întrucât lipsa legăturii cu cauza este evidentă.
În ceea ce priveşte cererea petentului A. de constatare a nulităţii absolute a încheierii din data de 24 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Buzău, şi a încheierii din data de 17.06.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, Înalta Curte constată că solicitarea petentului excedează procedurii din prezenta cauză.
Concluzionând, având în vedere că în speţă remediul procedural al excepţiei de neconstituţionalitate nu a fost folosit de către petentul recurent în scopul şi finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituţionale cu legea fundamentală, se apreciază că excepţia invocată nu respectă cerinţa reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierea din data de 12 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Faţă de soluţia dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei cuprinse în încheierea din data de 12 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 din C. proc. pen.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 iunie 2024.