High Court of Cassation and Justice

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2980 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în formă continuată (35 de acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (79 de acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru pedepsele concurente de mai sus şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 8 luni închisoare (1/3 din cealaltă pedeapsă), urmând ca, în final, inculpata să execute 3 ani şi 2 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) cu referire la art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare, durata reţinerii din data de 29.10.2020, ora 19:55, până la data de 30.10.2020, ora 19:55, şi durata arestului la domiciliu din data de 30.10.2020 până în data de 24.04.2021.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpata A. în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor care s-au dovedit a fi false, după cum urmează: adeverinţele nr. 68 şi 69, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei B.; adeverinţele nr. 60, 59 şi 61, aparent emise în data de 06.04.2014 pe numele numitei C. .; adeverinţele nr. 18, 99 şi 97, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitului D.; adeverinţa nr. 104, aparent emisă în data de 10.05.2011 pe numele numitei E.; adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.05.2012 pe numele numitului F.; adeverinţele nr. 67 şi 68, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitei G.; adeverinţa nr. 62, aparent emisă în data de 10.02.2014 pe numele numitei H.; adeverinţele nr. 66 şi 67, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitului I.; adeverinţele nr. 146 şi 145, aparent emise în data de 04.02.2014 pe numele numitului J.; adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei K.; adeverinţele nr. 119, 117 şi 116, aparent emise în data de 04.05.2014 pe numele numitului L.; adeverinţele nr. 148 şi 149, aparent emise în data de 04.02.2014 şi 09.02.2014 pe numele numitului M.; adeverinţele nr. 120 şi 121, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei N.; adeverinţele nr. 117 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei O.; adeverinţa nr. 80, aparent emisă în data de 01.04.2013 pe numele numitului P.; adeverinţele nr. 142, 146 şi 143, aparent emise în data de 04.04.2013 pe numele numitei Q.; adeverinţele nr. 146 şi 147, aparent emise în data de 04.04.2013 pe numele numitei R.; adeverinţele nr. 148, 149 şi 150, aparent emise în data de 04.06.2013 pe numele numitei S.; adeverinţele nr. 50 şi 51, aparent emise în data de 10.04.2011 pe numele numitei T.; adeverinţele nr. 144, 145 şi 146, aparent emise în data de 10.02.2013 şi 10.02.2014 pe numele numitei U.; adeverinţele nr. 142 şi 143, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitei V.; adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2013 pe numele numitei W.; adeverinţele nr. 142, 141, 141 şi 140, aparent emise în data de 04.04.2012 pe numele numitei X.; adeverinţa nr. 132, aparent emisă în data de 10.04.2014 pe numele numitei Y.; adeverinţele nr. 209, 208, 210 şi 211, aparent emise în data de 10.02.2014 pe numele numitei W.; adeverinţele nr. 233 şi 232, aparent emise în data de 10.02.2014 pe numele numitului Z.; adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitului AA.; adeverinţele nr. 216 şi 218, aparent emise în data de 12.02.2014 pe numele numitului F.; adeverinţele nr. 119, 120, 121, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei BB.; adeverinţele nr. 115, 115 şi 116, aparent emise în data de 04.05.2012 pe numele numitului CC.; adeverinţele nr. 218, 216, 217 şi 217, aparent emise în data de 04.03.2014 pe numele numitei BB.; adeverinţa nr. 124, aparent emisă în data de 10.02.2014 pe numele numitei DD.; adeverinţele nr. 246, 247 şi 248, aparent emise în data de 04.04.2014 pe numele numitei R.; adeverinţele nr. 93, 104, 105 şi 106, aparent emise în data de 21.03.2013 şi 01.03.2014 pe numele numitei EE. .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 85.900 RON şi a sumei de 52.000 euro.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1370, art. 1381, art. 1385 alin. (2) C. civ., a fost admisă acţiunea civilă astfel cum a fost formulată şi precizată de partea civilă Casa Naţională de Pensii Publice - prin Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi s-a dispus obligarea inculpatei A. la plata către partea civilă a sumei de 49.247 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material cauzat contând în sumele achitate nelegal cu titlu de pensii publice numitelor T. (15.979 RON), DD. (26.164 RON), H. (7.000 RON) şi BB. (104 RON).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), alin. (4), alin. (4¹), alin. (5) C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător, astfel cum a fost restrâns prin încheierea din 17.08.2022 din dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Timişoara, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A., în vederea confiscării speciale, a garantării executării cheltuielilor judiciare şi a reparării pagubei pricinuite prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, până la concurenţa sumei de 450.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, Judecătoria a reţinut aceeaşi stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu, pe care, de altfel, şi-a însuşit-o în totalitate, în condiţiile în care inculpata a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii recunoaşterii învinuirii.

Astfel, a apreciat că faptele inculpatei A. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, în perioada 20.10.2015-14.10.2020, a ajutat 35 de persoane să inducă în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că acestea îndeplinesc condiţiile legale pentru a beneficia de pensie publică, sens în care i-a ajutat să îşi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-au depus cererea de pensionare şi a falsificat un număr de 79 de adeverinţe prin aceea că le-a antedatat şi a consemnat în cuprinsul lor că respectivele persoane au avut vechime în muncă şi au fost angajate ale S.C. FF. S.A. (fostul I.A.S. Carani) şi/sau S.C. GG., iar, ulterior, le-a încredinţat acestora spre folosire, în scopul de a le ajuta să obţină sume de bani cu titlu de pensii în mod injust şi cauzând, astfel, o pagubă în bugetul Casei Naţionale de Pensii Publice constând în sumele de bani achitate cu titlu de pensie publică, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, în formă continuată (35 de acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (79 de acte materiale), prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Cu privire la actele materiale în forma tentativei ale infracţiunii de înşelăciune, având în vedere că au fost săvârşite în condiţiile aceloraşi circumstanţe agravante, prima instanţă a reţinut că întreaga activitate infracţională a inculpatei îmbracă forma unităţii legale de infracţiune, întrucât forma tentată în care au fost comise cele două acte materiale este absorbită în forma consumată şi agravată a infracţiunii de înşelăciune.

Referitor la numărul adeverinţelor falsificate, prima instanţă a reţinut că în secţiunea I a rechizitoriului denumită "I. Situaţia de fapt şi analiza mijloacelor de probă" este indicat numărul de adeverinţe falsificate pentru fiecare dintre cele 35 de persoane, rezultând un număr total de 83 de adeverinţe. Cu toate acestea, în secţiunea III a rechizitoriului denumită "III. Încadrarea juridică a faptei" sunt indicate un număr total de 79 de adeverinţe emise de inculpată în beneficiul celor 35 de persoane, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea în concurs real a 79 de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, prima instanţă s-a pronunţat în limitele învestirii apreciind că acest aspect nu putea fi invocat din oficiu în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii prin punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice întrucât ar fi echivalat cu o extindere a obiectului sesizării.

În privinţa solicitării inculpatei de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, raportat la faptul că doar inculpata, în calitate de complice a fost trimisă în judecată, separat de autori, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile niciunui caz care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale prevăzute de art. 16 C. proc. pen. De altfel, judecătoria a constatat că fapta reţinută în sarcina inculpatei întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată (35 de acte materiale), prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Mai mult, s-a avut în vedere că în sarcina fiecăruia participant la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală se reţine o infracţiune distinctă, răspunderea penală a fiecărui participant fiind personală şi disociată de răspunderea penală a celorlalţi participanţi, existând chiar posibilitatea ca unii participanţi să nu răspundă penal (situaţia minorului care nu a împlinit 14 ani, incidenţei unei cauze justificative, etc.). De asemenea, prima instanţă a reţinut că disjungerea şi trimiterea în judecată doar a complicelui, reprezintă un aspect de oportunitate care priveşte buna desfăşurare a procesului penal şi soluţionarea cu celeritate a acestuia şi nicidecum un aspect care să conducă la achitarea complicelui.

La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanţă a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc acestea, precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., dar şi împrejurarea că inculpata a precizat că este de acord să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea de probe, motiv pentru care s-a dat eficienţă deplină acestor prevederi, limitele de pedeapsă fiind reduse cu o treime.

În atare situaţie, judecătoria a ţinut seama de natura şi gravitatea rezultatului produs prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, derivat din prejudiciul cauzat părţii civile prin acţiunea de inducere în eroare la care inculpata a contribuit, de motivul săvârşirii infracţiunii, de scopul urmărit (respectiv acela de a-şi asigura venituri ilicite), de numărul mare de acte materiale comise, precum şi de împrejurarea că, în activitatea infracţională, aceasta a profitat de faptul că se afla în posesia arhivelor unor societăţi care conţineau înscrisuri precum state de plată, cărţi de muncă şi acte contabile din perioada de activitate a acestor societăţi. În plus, prima instanţă a avut în vedere perioada îndelungată de timp în care inculpata a contribuit la acţiuni de fraudare a bugetului Casei Naţionale de Pensii Publice, dar şi complexitatea şi amploarea activităţii infracţionale desfăşurate de inculpată, aceasta având un mod de operare atent planificat şi organizat în detaliu. Astfel, s-a observat că toate cele 35 de persoane şi-au stabilit domiciliul pe raza judeţului Timiş, multe dintre ele la aceleaşi persoane apropiate inculpatei sau chiar la locuinţa inculpatei, iar pe majoritatea cererilor de pensionare era consemnat numărul de telefon al acesteia.

Judecătoria a constatat că îndrăzneala de care a dat dovadă inculpata rezultă şi din menţiunile făcute cu pixul pe înscrisurile dosarelor de pensionare, ceea ce denotă că nu îi era teamă că activitatea sa infracţională ar putea fi descoperită. În acelaşi sens, prima instanţă a observat şi faptul că au fost identificate mai multe adeverinţe emise de inculpată cu acelaşi număr şi dată de înregistrare în dosarele mai multor persoane, precum şi un număr mare de adeverinţe eliberate în aceeaşi zi şi o diferenţă mare între numerele de înregistrare.

Mai mult, cu excepţia dosarelor privindu-i pe Q., J., C., K., toate dosarele de pensionare au la bază adeverinţele emise de către S.C. A. S.R.L., fără alte documente care să confirme aspectele consemnate în adeverinţe, referitore la perioadele de cotizare, iar în dosarul numitei Q. sunt anexate fotocopii de pe "State de salarii", care nu sunt semnate de vreun reprezentant S.C. FF. S.A. Carani (societate a cărei denumire se regăseşte în antetul statelor de salarii). De asemenea, semnăturile din cererea de pensionare şi declaraţia din dosarul numitei Q. diferă de semnăturile din statele de salarii, din dreptul numelui Q..

Nu în ultimul rând, prima instanţă a avut în vedere consecinţele deosebit de grave ale faptelor săvârşite constând în prejudiciul creat Casei Naţionale de Pensii Publice, instituţie publică. De asemenea, a reţinut că, procedând în maniera arătată, inculpata a contribuit la inducerea în eroare a autorităţilor şi, astfel, la achitarea de pensii publice unor persoane care nu îndeplineau condiţiile legale pentru a beneficia de acest drept.

De asemenea, s-a reţinut că, cu ocazia desfăşurării percheziţiei domiciliare, inculpata s-a deplasat singură în debaraua casei şi a fost depistată de unul dintre agenţii de poliţie care efectuau percheziţia domiciliară în timp ce ascundea sub bluză şi într-o cutie de detergent o parte din documentele ce prezentau interes în cauză şi care au fost ridicate ulterior cu ocazia percheziţiei: state de plată, state de salarii şi pontaje. Prima instanţă a apreciat că este greu de crezut afirmaţia făcută de inculpată că ar fi dorit predarea de bună-voie a acestor înscrisuri în condiţiile în care, în cursul unei percheziţii domiciliare, s-a deplasat singură în debaraua casei. Astfel, dacă intenţia inculpatei ar fi fost aceea de predare a documentelor era suficient să indice unuia dintre agenţii care efectuau percheziţia locul în care pot fi găsite înscrisuri în legătură cu cauza. Judecătoria a notat că apărarea inculpatei nu poate fi reţinută şi prin raportare la faptul că, astfel cum reiese din planşa fotografică întocmită cu ocazia percheziţiei domiciliare, în interiorul unei sobe din locuinţa sa au fost descoperite fragmente de înscrisuri carbonizate parţial, ceea ce înseamnă că inculpata a încercat să distrugă în grabă prin ardere documente care aveau legătură cu cauza, precum stat de salarii, stat de retribuţii, adeverinţe etc.

Cu privire la circumstanţele personale, prima instanţă a reţinut că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, are vârsta de 57 de ani, studii superioare şi este de profesie contabil la A., fiind, potrivit înscrisurilor depuse în cursul judecăţii, o persoană apreciată în comunitatea din care face parte şi suferind de numeroase afecţiuni medicale.

Astfel, judecătoria a reţinut că, în cursul urmăririi penale, inculpata nu a dat dovadă de cooperare cu organele judiciare, încercând să ascundă probe şi refuzând să dea declaraţii, însă în cursul judecăţii a avut o atitudine cooperantă, prezentându-se în faţa instanţei şi recunoscând faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Ca urmare, prima instanţă a aplicat incupatei pedeapsa închisorii într-un cuantum apreciat ca fiind apt să răspundă exigenţelor şi criteriilor stabilite de dispoziţiile art. 74 C. pen., dar şi de natură să conducă la atingerea scopului preventiv-educativ al acesteia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpata A..

În esenţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara a formulat critici cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor pentru care a fost condamnată inculpata, considerând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen. pentru a se reţine forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, atât timp cât activitatea infracţională a acesteia se circumscrie ajutorului dat unui număr de 35 de autori, iar probele administrate nu au dovedit că, la momentul săvârşirii primului act de complicitate, aceasta nu a avut reprezentarea ansamblului activităţilor infracţionale. Astfel, a apreciat că, după fiecare act de complicitate, inculpata A. a luat o nouă rezoluţie infracţională, deoarece persoanele care au fost ajutate de către aceasta transmiteau mai departe informaţia privind obţinerea ilegală a pensiilor şi, în acest mod, rând pe rând, apelau la activitatea inculpatei. Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara a considerat că nu se poate reţine unitatea de rezoluţie infracţională atât timp cât inculpata nu cunoştea direct toate persoanele pe care le-a ajutat, ci acestea aflând despre activitatea infracţională a inculpatei apelau la ajutorul său.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, reţinută a fi fost săvârşită în formă continuată, parchetul a apreciat că nici în cazul acesteia nu se poate susţine că inculpata a avut o rezoluţie infracţională unică, pentru că cele 79 de adeverinţe au fost falsificate rând pe rând, în ordinea în care persoanele apelau la inculpată, aspect ce rezultă inclusiv din inadvertenţele din conţinutul respectivelor adeverinţe, neexistând, prin urmare, o unitate naturală colectivă.

Totodată, parchetul a formulat critici şi cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate, considerate a fi prea blânde în raport cu atitudinea şi conduita infracţională a inculpatei.

Inculpata A. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei condamnări pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, considerând că, în condiţiile în care autorii nu au fost trimişi încă în judecată, faptele imputate nu sunt prevăzute de lege, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., precum şi al greşitei individualizări a pedepselor, prima instanţă omiţând să dea eficienţa cuvenită circumstanţelor sale personale. Totodată, a considerat nejustificat cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite de instanţa de fond, iar, în măsura în care se va aprecia că pentru unele dintre fapte este împlinit termenul de prescripţie, a solicitat aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale şi dispunerea încetării procesului penal.

Prin decizia penală nr. 297/A din 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 2980 din 24 octombrie 2022 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. x/2021, care a fost desfiinţată în parte şi rejudecând:

1. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (2) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul acuzaţiei de săvârşire a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în legătură cu ajutorul dat numitei BB. - data de 20.10.2015)

2. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (2) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul acuzaţiei de săvârşire a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în legătură cu ajutorul dat numitei B. - data de 11.04.2016).

3. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (2) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul acuzaţiei de săvârşire a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în legătură cu ajutorul dat numitei C. - data de 28.04.2016).

4. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (2) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. şi art. 153, art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, a fost încetat procesul penal faţă de inculpata A. sub aspectul acuzaţiei de săvârşire a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în legătură cu ajutorul dat numitului D. - data de 25.07.2017).

5. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei E. - data de 10.05.2018).

6. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului F. - data de 10.05.2018).

7. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei G. - data de 02.07.2018).

8. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei H.- data de 03.07.2018).

9. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei I. - data de 01.08.2018).

10. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului J.- data de 13.09.2018).

11. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei K.- data de 01.10.2018).

12. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului L. - data de 01.11.2018).

13. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului M. - data de 16.11.2018).

14. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei N. - data de 10.12.2018).

15. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei O. - data de 11.12.2018).

16. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului P. - data de 17.01.2019).

17. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei Q. - data de 04.02.2019).

18. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei R. - data de 22.02.2019).

19. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei S. - data de 22.03.2019).

20. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei T. - data de 23.04.2019).

21. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei U. - data de 14.05.2019).

22. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei V. - data de 07.06.2019).

23. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei W. - data de 02.07.2019).

24. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei X.- data de 26.08.2019).

25. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei Y. - data de 22.10.2019).

26. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei W. - data de 14.11.2019).

27. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului Z. - data de 19.12.2019).

28. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului AA. - data de 07.01.2020).

29. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului F. - data de 05.02.2020).

30. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei BB. - data de 20.02.2020).

31. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitului CC. - data de 13.04.2020).

32. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei BB. - data de 18.05.2020).

33. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei DD. - data de 03.07.2020).

34. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei R., fostă Petreuş - data de 08.09.2020).

35. În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (ajutorul dat numitei EE. - data de 14.10.2020).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedepsele principale sus menţionate, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedepsele principale sus menţionate, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private), de la data pronunţării prezentei decizii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

A fost redusă de la 2 ani la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente din cauză şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a fost adăugat un spor 1/3 din pedepsele ce nu se execută în integralitatea lor, respectiv un spor de 6 ani şi 8 luni, urmând ca, în final, inculpata să execute 7 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen., (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private) pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la alin. (2) şi (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) şi g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a alege şi dreptul de a desfăşura servicii de păstrare-conservare, prelucrare arhivistică şi utilizare a documentelor aparţinând unor entităţi juridice publice sau private), de la data pronunţării prezentei decizii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, Curtea a reţinut că, în fapt, inculpata A. a fost acuzată că, în intervalul 20.10.2015 - 18.05.2020, a ajutat la inducerea în eroare a Casei Judeţene de Pensii Timiş de către următoarele persoane:

1. BB. - la depunerea cererii de pensionare nr. x din data de 20.10.2015, după ce în prealabil şi-a stabilit scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 67, 68 şi 69, aparent emise în data de 04.04.2014 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/14.11.2015, fiindu-i stabilită suma de 717 RON cu titlu de pensie - prejudiciu în cuantum de 56.007 RON;

2. B., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 11.04.2016, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 68 şi 69, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care s-a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/12.05.2016, fiindu-i stabilită suma de 865 RON cu titlu de pensie - prejudiciu în cuantum de 58.055 RON;

3. C., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 28.04.2016, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajată a S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 60, 59 şi 61, aparent emise în data de 06.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/30.05.2016, fiind stabilită suma de 739 RON cu titlu de pensie - prejudiciu în cuantum de 49.214 RON;

4. D., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 25.07.2017, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 18, 99 şi 97, aparent emise în data de 04.04.2012, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/12.07.2017, fiind stabilită suma de 984 RON cu titlu de pensie - prejudiciu în cuantum de 36.535 RON;

5. E., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 10.05.2018, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţa nr. 104, aparent emisă în data de 10.05.2011 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/22.05.2018, fiind stabilită suma de 431 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.03.2019, fiind stabilită suma de 356 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 10.08.2018 - prejudiciu în cuantum de 19.898 RON,

6. F., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 10.05.2018, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.05.2012, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/18.05.2018, fiind stabilită suma de 962 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 10.08.2018, fiind stabilită suma de 1.653 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.05.2020, - prejudiciu în cuantum de 33.823 le;

7. G., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 02.07.2018, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajată a S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 67 şi 68, aparent emise în data de 04.04.2012, prin care inculpata a atestat în mod nereal că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/13.07.2018, fiind stabilită suma de 865 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.09.2018, - prejudiciu în cuantum de 26.277 RON;

8. H., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 03.07.2018, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţa nr. 62, aparent emisă în data de 10.02.2014 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/26.07.2018, fiind stabilită suma de 431 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.09.2018 - în cuantum de 18.967 RON;

9. I., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 01.08.2018, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 66 şi 67, aparent emise în data de 04.04.2012, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/03.10.2018, fiind stabilită suma de 530 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.11.2018, - prejudiciu în cuantum de 18.368 RON;

10. J., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 13.09.2018, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a avut vechime în muncă, că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 146 şi 145, aparent emise în data de 04.02.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/03.10.2018, fiind stabilită suma de 1.140 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.12.2018 - prejudiciu în cuantum de 31.932 RON;

11. K., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 01.10.2018, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/06.11.2018, fiind stabilită suma de 1.029 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.03.2019 - prejudiciu în cuantum de 27.747 RON,

12. L., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 01.11.2018, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 119, 117 şi 116, aparent emise în data de 04.05.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/28.11.2018, fiind stabilită suma de 1.114 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 11.01.2019 - prejudiciu în cuantum de 28.889 RON;

13. M., la depunerea cererii de pensionare nr. x la data de 16.11.2018, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, pentru a putea fi depuse la Casa Judeţeană de Pensii Timiş, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 148 şi 149, aparent emise în data de 04.02.2014 şi 09.02.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/05.12.2018, fiind stabilită suma de 1.192 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.02.2019 - prejudiciu în cuantum de 30.900 RON;

14. N., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 10.12.2018, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajată a S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 120 şi 121, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/08.01.2019, fiind stabilită suma de 1.113 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.02.2019 - prejudiciu în cuantum de 27.972 RON;

15. O., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 11.12.2018, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 117 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/22.01.2019, fiind stabilită suma de 1.087 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.03.2019 - prejudiciu în cuantum de 27.283 RON;

16. P., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 17.01.2019, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţa nr. 80, aparent emisă în data de 01.04.2013 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/29.01.2019, fiind stabilită suma de 431 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.03.2019 - prejudiciu în cuantum de 14.838 RON;

17. Q., la depunere cererii de pensionare nr. x în data de 04.02.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 142, 146 şi 143, aparent emise în data de 04.04.2013, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/04.04.2019, fiind stabilită suma de 1.155 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.06.2019 - prejudiciu în cuantum de 26.926 RON;

18. R., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 22.02.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 146 şi 147, aparent emise în data de 04.04.2013, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/11.03.2019, fiind stabilită suma de 1153 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.06.2019 - prejudiciu în cuantum de 26.141 RON;

19. S., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 22.03.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 148, 149 şi 150, aparent emise în data de 04.06.2013, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/22.04.2019, fiind stabilită suma de 871 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.09.2019 - prejudiciu în cuantum de 18.944 RON;

20. T., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 23.04.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF. şi SCA KM 6, respectiv folosind adeverinţele nr. 50 şi 51, aparent emise în data de 10.04.2011 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/28.05.2019, fiind stabilită suma de 465 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.11.2019, fiind stabilită suma de 431 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.03.2019 - prejudiciu în cuantum de 12.779 RON;

21. U., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 14.05.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 144, 145 şi 146, aparent emise în data de 10.02.2013 şi 10.02.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/22.05.2019, fiind stabilită suma de 967 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 11.10.2019 - prejudiciu în cuantum de 19.343 RON,

22. V., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 07.06.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 142 şi 143, aparent emise în data de 04.04.2012, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/18.06.2019, fiind stabilită suma de 1.001 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.08.2019 - prejudiciu în cuantum de 18.939 RON;

23. W., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 02.07.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2013, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/17.12.2019, fiind stabilită suma de 1.236 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.02.2020 - prejudiciu în cuantum de 13.544 RON;

24. X., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 26.08.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF. şi GG., respectiv folosind adeverinţele nr. 142, 141, 141 şi 140, aparent emise în data de 04.04.2012, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa I şi II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/12.09.2019, fiind stabilită suma de 1.285 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.11.2019 - prejudiciu în cuantum de 21.355 RON;

25. Y., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 22.10.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajată a S.C. FF., respectiv folosind adeverinţa nr. 132, aparent emisă în data de 10.04.2014 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/25.10.2019, fiind stabilită suma de 428 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.02.2020 - prejudiciu în cuantum de 8.868 RON;

26. W., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 14.11.2019, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajată a S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 209, 208, 210 şi 211, aparent emise în data de 10.02.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa I şi II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/26.11.2019, fiind stabilită suma de 1.390 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.02.2020 - prejudiciu în cuantum de 16.468 RON;

27. Z., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 19.12.2019, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 233 şi 232, aparent emise în data de 10.02.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/17.01.2020, fiind stabilită suma de 1.086 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.03.2020 - prejudiciu în cuantum de 11.620 RON;

28. AA., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 07.01.2020, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 118 şi 119, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/28.01.2020, fiind stabilită suma de 767 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.03.2020 - prejudiciu în cuantum de 7.736 RON;

29. F., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 05.02.2020, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF. şi GG., respectiv folosind adeverinţele nr. 216 şi 218, aparent emise în data de 12.02.2014 - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/12.03.2020, fiind stabilită suma de 468 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.08.2020 - prejudiciu în cuantum de 2.304 RON;

30. BB., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 20.02.2020, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF. şi GG., respectiv folosind adeverinţele nr. 119, 120, 121, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa I şi II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/17.03.2020, fiind stabilită suma de 1.653 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.05.2020 - prejudiciu în cuantum de 14.256 RON;

31. CC., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 13.04.2020, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 115, 115 şi 116, aparent emise în data de 04.05.2012, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/11.05.2020, fiind stabilită suma de 1.600 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 13.07.2020 - prejudiciu în cuantum de 11.008 RON;

32. BB., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 18.05.2020, după ce în prealabil a ajutat-o să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionare, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 218, 216, 217 şi 217, aparent emise în data de 04.03.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa II de muncă - în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/18.06.2020, fiind stabilită suma de 1.527 RON cu titlu de pensie, iar prima plată fiind efectuată în data de 12.08.2020 - prejudiciu în cuantum de 8.751 RON;

33. DD., la depunerea cererii de pensionare numărul x în data de 03.07.2020, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a avut vechime în muncă, respectiv s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţa nr. 124, aparent emisă în data de 10.02.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în calitate de îngrijitor animale în perioada 01.10.1990 - 01.09.1996, respectiv 01.01.1999 - 31.10.2000 - în urma căreia a fost emisă decizia de pensionare nr. x/10.08.2020, fiind stabilită pensia de asigurări sociale în cuantum de 907 RON - prejudiciu în cuantum de 3822 RON;

34. R., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 08.09.2020, după ce în prealabil l-a ajutat să-şi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-a depus cererea de pensionarea, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a avut vechime în muncă, respectiv s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF., respectiv folosind adeverinţele nr. 246, 247 şi 248, aparent emise în data de 04.04.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa I şi II de muncă, în urma căreia a fost emisă Decizia de pensionare nr. x/29.09.2020, fiind stabilită suma de 1.824 RON cu titlu de pensie, încercând astfel să inducă în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în scopul de a obţine sume de bani cu titlu de pensii în mod injust, sume cu care s-ar fi cauzat o pagubă în bugetul Casei Naţionale de Pensii Publice;

35. EE., la depunerea cererii de pensionare nr. x în data de 14.10.2020, folosind adeverinţe falsificate de inculpată, antedatate şi prin care s-a atestat în mod nereal că a avut vechime în muncă, respectiv s-a atestat în mod nereal că a fost angajat al S.C. FF. şi GG., respectiv folosind adeverinţa nr. 93, 104, 105 şi 106, aparent emise în data de 21.03.2013 şi 01.03.2014, prin care inculpata a atestat că ar fi prestat muncă în grupa I şi II de muncă, încercând astfel să inducă în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în scopul de a obţine sume de bani cu titlu de pensii în mod injust, sume cu care s-ar fi cauzat o pagubă în bugetul Casei Naţionale de Pensii Publice.

S-a constatat că inculpata a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost descrise în rechizitoriu şi şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale, uzând de procedura recunoaşterii învinuirii.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, contrar criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, instanţa de apel a menţinut încadrarea juridică a infracţiunii în formă continuată, considerând că soluţia este justificată de circumstanţele în care au fost săvârşite faptele, respectiv că inculpata a profitat de faptul că deţinea arhiva S.C. FF. pentru a obţine venituri, manifestându-şi disponibilitatea de a emite adeverinţe false contra unor sume de bani oricărui solicitant. Sub acest aspect, au fost apreciate relevante declaraţiile martorilor HH. (din 27.10.2020) şi II. (din 04.11.2020), care au confirmat faptul că firma inculpatei deţinea arhiva S.C. FF., coroborate cu documentele găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare.

Instanţa a observat că modul în care a procedat inculpata este acelaşi în cazul tuturor persoanelor indicate în speţă că au obţinut sau au încercat să obţină ilegal pensie, conturând o rezoluţie infracţională unică, suficient de caracterizată, constând în aceea de a elibera adeverinţe false privind vechimea în muncă şi grupă, care să poată fi folosite la Casa Judeţeană de Pensii Timiş. S-a apreciat că, deşi este adevărat că inculpata nu a avut de la început reprezentarea numărului celor cărora le va elibera asemenea adeverinţe şi nici nu a cunoscut identitatea lor, acest aspect nu constituite un element care să contrazică existenţa unei rezoluţii infracţionale unice, în condiţiile în care, din declaraţiile beneficiarilor adeverinţelor, a rezultat disponibilitatea inculpatei de a le emite oricui plătea suma de bani pretinsă de ea. Ca urmare, Curtea de Apel a apreciat ca fiind corectă încadrarea juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., respingând, la termenul din 09.03.2023, cererea de schimbare a încadrării juridice într-un concurs de infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara prin motivele de apel.

La acelaşi termen de judecată, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a actelor materiale de complicitate la înşelăciune, Curtea de Apel a apreciat că situaţia este diferită datorită caracterului secundar al complicităţii, ca formă a participaţiei penale. Astfel, curtea şi-a însuşit în parte criticile şi argumentele doctrinare invocate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, dispunând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată, reţinută de prima instanţă, în infracţiuni de complicitate la înşelăciune, respectiv la tentativă la înşelăciune, astfel cum s-a reţinut prin rechizitoriu.

În acest sens, s-a avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor C. pen., actele de complicitate nu constituie infracţiuni autonome, ci sunt indisolubil legate de cele de autorat, cărora le sunt subordonate şi cu care formează un întreg. Raportându-se la dispoziţiile art. 48 C. pen., art. 49 C. pen. şi art. 50 alin. (2) C. pen., dar şi la doctrina şi jurisprudenţa relevantă, curtea a reţinut că actele de complicitate de care este acuzată inculpata A. sunt indisolubil legate şi se raportează la actele fiecărui autor al faptei prevăzute de legea penală, în speţă al celei de înşelăciune. Or, aceştia au săvârşit fapte distincte unul faţă de celălalt şi nu o singură infracţiune, în formă continuată, nefiind coautori ai aceleiaşi infracţiuni.

S-a apreciat că, chiar şi în ipoteza unei rezoluţii infracţionale unice, dacă o persoană săvârşeşte mai multe acte de complicitate la fapte identice (înşelăciune), comise de autori diferiţi, fapte ce constituie infracţiuni distincte, actele de complicitate nu pot fi reunite într-o singură activitate de complicitate continuată, ci sunt acte de complicitate în concurs real, raportate la fiecare dintre infracţiunile comise, întrucât actele de complicitate nu constituie infracţiuni autonome, ci sunt indisolubil legate de cele de autorat, cărora le sunt subordonate.

Prin urmare, actele săvârşite de complice pot lua forma unei complicităţi continuate numai în raport cu actele aceluiaşi autor, dacă şi activitatea acestuia ar avea un caracter continuat, neputând fi concepută o complicitate continuată în raport de autori diferiţi, cum este situaţia în speţă.

În atare situaţie, fiecare act material de complicitate la înşelăciune/tentativă la înşelăciune, dedus judecăţii, a fost analizat individual.

În prealabil, s-a constatat că infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. este sancţionată de legiuitor cu pedeapsa cu închisoarea de la unu la 5 ani. Ca atare, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârşirii faptei, conform art. 154 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a avut în vedere că, prin decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat, cu caracter general obligatoriu, că "soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituţională."

Ulterior, prin decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a constatat, cu caracter general obligatoriu, că "dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale". În considerentele acestei decizii s-a reţinut că:

"73. În consecinţă, Curtea constată că, în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale."

Instanţa de apel a mai avut în vedere şi faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că "atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiecţilor de drept. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituţională în considerentele şi dispozitivul prezentei decizii" (Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013).

S-a mai reţinut că, prin O.U.G. nr. 71/2022 din 30 mai 2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022, art. 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen. a fost modificat, având următorul cuprins:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Având în vedere cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 358/2022, în special paragrafele 72-73, instanţa de apel a reţinut că între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 (25.06.2018) şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 care a modificat art. 155 alin. (1) din C. pen. (30.05.2022), C. pen. a prezentat o formă care nu a conţinut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, fiind aplicabile doar termenele generale de prescripţie prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, raportându-se la cele stabilite prin decizia nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în sensul că:

"Normele referitoare la întreruperea cursului prescripţiei sunt norme de drept penal material (substanţial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activităţii legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepţia dispoziţiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, şi art. 5 din C. pen..", curtea de apel a constatat că forma C. pen., existentă între 25.06.2018 şi 30.05.2022, reprezintă în speţă "legea penală mai favorabilă", urmând a se raporta la termenul general al prescripţiei răspunderii penale.

În atare situaţie, a constatat că, în privinţa faptelor de la punctele 1-4 din rechizitoriu, vizând ajutorul dat de inculpata A. autorilor BB., B., C. şi D. pentru a induce în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş în scopul obţinerii unor sume de bani cu titlu de pensii în mod injust (prin depunerea cererilor de pensionare, a unor adeverinţe falsificate şi stabilirea scriptică a domiciliului pe raza judeţului Timiş), termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la datele de 20 octombrie 2020, 11 aprilie 2021, 28 aprilie 2021 şi, respectiv, 25 iulie 2022.

În continuare, instanţa de apel a înlăturat susţinerile apărării prin care s-a solicitat achitarea pentru celelalte acuzaţii de complicitate în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pe considerentul că autorii infracţiunilor nu au fost trimişi în judecată, apreciind că toate condiţiile pentru a se reţine complicitatea sunt îndeplinite. În acest sens, s-a arătat că, în cauză, este evidentă întrunirea tuturor acestor condiţii, întrucât s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (inducerea în eroare, în vederea obţinerii unui folos patrimonial injust - art. 244 alin. (1), (2) C. pen.); la această faptă au contribuit atât autorii (care au depus cererile de pensionare şi au încasat sumele stabilite cu titlu de pensie sau au urmărit acest scop), cât şi complicele - inculpata, care le-a emis adeverinţele falsificate, pe unii i-a ajutat şi să-şi stabilească reşedinţa pe raza judeţului Timiş, pe unele cereri fiind menţionat numărul său de telefon; vinovăţia sub forma intenţiei, cerută de norma legală, este întrunită în persoana complicelui, care a prevăzut şi a urmărit ca prin ajutorul dat, prin folosirea mijloacelor frauduloase, să se realizeze inducerea în eroare a Casei Judeţene de Pensii Timiş, pentru obţinerea foloaselor patrimoniale injuste.

S-a mai menţionat că, din coroborarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) C. pen. cu cele ale art. 52 C. pen., rezultă că atragerea răspunderii penale a complicelui nu este condiţionată de atragerea răspunderii penale a autorului, ci doar de caracterul penal al faptei săvârşite de acesta. Aşa fiind, s-a concluzionat că împrejurarea că autorii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. nu au fost trimişi în judecată împreună cu inculpata A. sau judecaţi separat (deşi au fost încheiate cu aceştia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, nevalidate însă de instanţele de judecată pentru deficienţe de natură procedurală şi/sau privind încadrarea juridică) nu constituie un impediment în stabilirea vinovăţiei sale în calitate de complice.

Totodată, analizând probele administrate în cauză prin coroborare cu declaraţia de recunoaştere a învinuirii dată de inculpata A., care a recunoscut faptele astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, aşadar şi faptul că adeverinţele nu corespundeau realităţii şi că a ajutat pe numiţii E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., W., Z., AA., F., BB., CC., BB. şi DD. să inducă în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş, Curtea a constatat, în esenţă, că, pentru fiecare dintre acuzaţiile de la punctele 5-33 din actul de sesizare, sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate pentru a se reţine complicitatea la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.: titularii cererilor de pensionare inducând în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş, folosind adeverinţele falsificate de către inculpata A., care i-a şi ajutat pe o parte dintre ei să-şi stabilească reşedinţa pe raza judeţului Timiş în perioada depunerii cererii, pe unele dintre cereri fiind menţionat numărul de telefon al acesteia. S-a reţinut că inducerea în eroare a produs consecinţe prin încasarea pe nedrept de către titularii cererilor a unor sume cu titlu de pensie.

Curtea a reţinut că, în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare sunt cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, precum şi că o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru fiecare dintre infracţiunile de la punctele 5 - 33 din rechizitoriu este suficientă gravitatea fiecărei fapte în parte şi pericolul social reprezentat de persoana inculpatei.

În ceea ce priveşte faptele de la punctele 34 - 35 din actul de sesizare, vizând ajutorul dat numiţilor R. şi EE., prin emiterea unor adeverinţe cu conţinut necorespunzător adevărului, s-a constatat că acestea au fost descoperite înainte de a se produce un prejudiciu, de a se plăti vreo sumă de bani necuvenită, cu titlu de pensie, motiv pentru care în sarcina inculpatei A. s-a reţinut săvârşirea complicităţii la tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., două infracţiuni, pentru care s-a stabilit, în urma aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pedeapsa într-un cuantum egal cu minimul special, considerându-se că 4 luni închisoare pentru fiecare dintre cele două fapte este suficient pentru a reflecta gravitatea acestora şi a persoanei inculpatei.

Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel a constatat că această este sancţionată de legiuitor cu pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda; iar în urma aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă au devenit în cazul închisorii de la 4 luni la 1 an şi 6 luni. Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen., în cazul infracţiunii continuate, maximul special se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

S-a reţinut că prima instanţă a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, dând eficienţă dispoziţiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

Raportat la situaţia concretă în speţă, Curtea de Apel a constatat, pe de o parte, numărul mare al înscrisurilor falsificate (79 de acte materiale), iar, pe de altă parte, că încredinţarea acestora, condiţie pentru existenţa tipicităţii infracţiunii, este sancţionată şi ca parte a actelor de complicitate la infracţiunile de înşelăciune/tentativă la înşelăciune. Ca atare, a apreciat că se impune reducerea de la 2 ani la 1 an închisoare a pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cuantum suficient faţă de limitele speciale prevăzute de legiuitor.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 2 mai 2023, a declarat recurs în casaţie inculpata A., invocând motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen. şi solicitând, pe de o parte, casarea parţială a sentinţei penale nr. 2980 din 24 octombrie 2022 a Judecătoriei Timiş şi a deciziei penale recurate şi, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., înlăturarea greşitei aplicări a legii în apel, cu consecinţa achitării, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. pen., cu privire la infracţiunile de complicitate la înşelăciune, menţinând în rest dispoziţiile hotărârilor recurate (în ipoteza reţinerii primului caz de casare invocat), iar, pe de altă parte, casarea deciziei recurate şi dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Timişoara (în ipoteza reţinerii incidenţei motivului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.).

În susţinerea primului motiv de casare (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), recurenta a învederat că a fost condamnată pentru complicitate la o faptă (inducerea în eroare a autorităţilor statului) care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu întruneşte condiţia tipicităţii obiective din punctul de vedere al subiectului pasiv al inducerii în eroare, subliniind că raţiunea incriminării infracţiunii de înşelăciune în textul art. 244 C. pen. este aceea a inducerii în eroare a unei persoane cu care autorul faptei are un raport de natură patrimonială.

În acest sens, a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (deciziile nr. 449/A din 08 decembrie 2015 şi nr. 245/A din 30 iunie 2017) în care s-a reţinut că prezentarea mincinoasă a unor aspecte de fapt ori de drept în faţa unei autorităţi (de exemplu autoritatea judecătorească) iese din sfera relaţiilor sociale ocrotite prin incriminarea faptei de înşelăciune, dar poate face obiect al altor infracţiuni, cum sunt cele de fals (incriminate în Titlul VI al C. pen.), cele contra înfăptuirii justiţiei (incriminate în Titlul IV al C. pen.) sau cele prevăzute în legile speciale (Legea nr. 78/2000, Legea nr. 241/2005, Codul vamal). Astfel, s-a considerat că "inducerea în eroare a unei autorităţi" aduce în discuţie alt tip de relaţii nesocotite şi alte incriminări incidente, acelea care protejează autoritatea, cum ar fi falsul în declaraţii, mărturia mincinoasă, falsul privind identitatea, prezentarea la autoritatea vamală de înscrisuri falsificate etc.

În speţă, recurenta a fost acuzată şi condamnată pentru că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (cum a reţinut prima instanţă), respectiv a unor rezoluţii diferite (cum s-a reţinut în calea ordinară de atac), a ajutat/înlesnit ca mai multe persoane să inducă în eroare instituţia publică, şi anume Casa Judeţeană de Pensii Timiş, fără ca instanţele să facă o analiză a condiţiei inducerii în eroare a unei persoane, fără a decela între persoana autoritate publică şi prepuşii acesteia şi fără a identifica subiectul pasiv al activităţii infracţionale, cu care s-ar fi putut realiza împăcarea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 244 alin. (3) C. pen.

A subliniat că, potrivit doctrinei, infracţiunea de înşelăciune este una de inducere în eroare, însă, de esenţa faptei, este, pe de o parte, că se comite în cadrul unor relaţii de tip patrimonial, în care se regăsesc făptuitorul şi cel indus în eroare, iar, pe de altă parte, că cel indus în eroare se angajează într-o conduită care produce o pagubă în cadrul acestei relaţii. Or, între autorii acţiunilor şi Casa de Pensii există relaţii de dreptul muncii, cele patrimoniale având un caracter secundar, derivat.

A mai arătat că plata drepturilor reprezintă o consecinţă a unor activităţi de evaluare a dosarelor, realizate de o serie de funcţionari desemnaţi anume în acest sens, iar folosirea unor înscrisuri falsificate în faţa unei autorităţi este o faptă subsumată infracţiunii de fals, nu de înşelăciune; atunci când legiuitorul a dorit să acorde valenţe penale unei relaţii cu autorităţile a făcut-o prin incriminarea distinctă, aşa cum este cazul art. 241 C. pen. (bancruta frauduloasă), art. 306 C. pen. (obţinerea ilegală de fonduri) ori art. 18¹ din Legea nr. 78/2000.

A apreciat că faptul că s-au depus înscrisuri în vederea obţinerii unor sume de bani cu titlu de venituri din pensii nu schimbă esenţa relaţiilor, care sunt întemeiate pe dispoziţiile din Codul muncii.

Totodată, a menţionat că, raportat la aspectele statuate prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 4/2019 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 03 iulie 2019), achitarea pentru lipsa tipicităţii obiective a faptei nu este incompatibilă cu recunoaşterea stării de fapt sau a formei de vinovăţie (recurenta solicitând în faţa primei instanţe ca judecata să se realizeze în procedura recunoaşterii învinuirii).

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenta a învederat că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru cele patru fapte de complicitate la infracţiunea de înşelăciune reţinute în legătură cu ajutorul dat numiţilor BB., B., C. şi D. la inducerea în eroare a Casei Judeţene de Pensii Timiş, în condiţiile în care instanţa de apel a solicitat apărătorului să pună concluzii doar cu privire la prescripţia răspunderii penale şi nu a pus în discuţie eventualitatea continuării procesului penal, în pofida faptului că dispoziţiile art. 18 C. proc. pen. impun organului judiciar ca, din oficiu, să ofere inculpatului posibilitatea de a formula o asemenea solicitare, spre evaluarea cazurilor impeditive la exercitarea actiunii penale, prevăzute de art. 16 C. proc. pen. Or, aşa cum rezultă din decizia penală recurată, în ceea ce priveşte cele patru infracţiuni instanţa doar a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, fără a efectua o analiză a apărărilor referitoare la incidenţa art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., aşa cum a procedat în cazul celorlalte fapte.

În plus, a considerat că soluţia de încetare a procesului penal s-a dispus în mod greşit şi din perspectiva aspectelor susţinute circumscris cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., considerând că şi în privinţa celor patru fapte se impunea pronunţarea unei soluţii de achitare.

Mai mult decât atât, a apreciat că faptele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal reprezintă, în realitate, acte materiale ale unităţii legale - forma continuată a infracţiunii. A precizat că nu solicită instanţei supreme schimbarea încadrării juridice, însă calificarea juridică a faptelor astfel cum a fost realizată în apel reprezintă sursa primară a nelegalităţii deciziei recurate, aspect ce poate fi cenzurat în prezentul demers procesual.

S-a subliniat că nu se urmăreşte pronunţarea, în rejudecare, după casarea cu trimitere, a unei soluţii de achitare pentru faptele pentru care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, ci reevaluarea acestora ca acte materiale ale unei unităţi infracţionale, condamnarea pentru o infracţiune unică reprezentând o soluţie mai favorabilă condamnării pentru fapte comise în forma concursului de infracţiuni, atât timp cât, în speţă, în apel, la pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, recurentei i s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare. Or, modalitatea în care s-a dispus condamnarea recurentei în apel este în contradicţie cu principiul proporţionalităţii pedepselor, în condiţiile în care pentru autorii faptelor instanţele au dispus amânarea aplicării pedepsei.

Prin încheierea din 27 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 7, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen. numai în ceea ce priveşte criticile recurentei privind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen. (neîndeplinirea unei condiţii a complicităţii, constând în preexistenţa unei fapte prevăzute de legea penală, critică circumscrisă cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.), doar în drept, prin raportare la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, precum şi cele vizând greşita încetare a procesului penal pentru cele patru fapte de complicitate la infracţiunea de înşelăciune reţinute în legătură cu ajutorul dat numiţilor BB., B., C. şi D. la inducerea în eroare a Casei Judeţene de Pensii Timiş, ca urmare a neaplicării dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen. şi, implicit, a neexaminării apărărilor referitoare la incidenţa art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (cazul reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.).

Referitor la aspecte vizând caracterul celor patru fapte pentru care s-a dispus încetarea procesului penal de acte materiale ale unităţii legale de infracţiune, s-a reţinut că această critică nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac, având în vedere că, prin formularea acesteia, se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, chestiune care nu poate forma obiect al cenzurii prin intermediul recursului în casaţie.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 27 iunie 2023, Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpata A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanţa examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, aşadar, ca scop exclusiv sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", care vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Aşadar, acest motiv de casare nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, reexaminarea materialului probator ori stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii atacate făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi cenzurate statuările în fapt ale instanţelor inferioare, jurisprudenţa instanţei supreme fiind constantă în acest sens (spre exemplu, deciziile nr. 235/RC din 07 octombrie 2014, nr. 323/RC din 18 noiembrie 2014, nr. 78/RC din 03 martie 2015, nr. 350/RC din 20 octombrie 2015, nr. 23/RC din 28 ianuarie 2016, 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 408/RC din 19 octombrie 2017, nr. 380/RC din 05 octombrie 2017, nr. 83/RC din 15 martie 2018, nr. 166/RC din 10 mai 2018, nr. 188/RC din 23 mai 2018, nr. 394/RC din 08 noiembrie 2018, nr. 207/RC din 30 mai 2019, nr. 422/RC din 07 noiembrie 2019, nr. 349/RC şi nr. 353/RC din 08 octombrie 2020, nr. 162/RC din 15 aprilie 2021, nr. 503/RC din 09 noiembrie 2021, nr. 352/RC din 14 iulie 2022, etc.).

În cauză, se constată că recurenta inculpată A. a invocat acest motiv de casare, susţinând, în esenţă, că a fost condamnată pentru complicitate la fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma ce incriminează infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen. (din perspectiva subiectului pasiv al inducerii în eroare), iar, pe de altă parte, că, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal pentru cele patru fapte de complicitate la infracţiunea de înşelăciune reţinute în legătură cu ajutorul dat numiţilor BB., B., C. şi D. la inducerea în eroare a Casei Judeţene de Pensii Timiş, în condiţiile în care instanţa de apel nu a pus, din oficiu, în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 18 C. proc. pen. şi nu a analizat apărările vizând incidenţa art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în esenţă, instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatei A., printre altele, pentru aceea că, în perioada 20.10.2015-14.10.2020, a ajutat 35 de persoane să inducă în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv că acestea îndeplinesc condiţiile legale pentru a beneficia de pensie publică, sens în care i-a ajutat să îşi stabilească scriptic domiciliul pe raza judeţului Timiş în perioada în care şi-au depus cererea de pensionare şi a falsificat un număr de 79 de adeverinţe prin aceea că le-a antedatat şi a consemnat în cuprinsul lor că respectivele persoane au avut vechime în muncă şi au fost angajate ale S.C. FF. S.A. (fostul I.A.S. Carani) şi/sau S.C. GG., iar, ulterior, le-a încredinţat acestora spre folosire, în scopul de a le ajuta să obţină sume de bani cu titlu de pensii în mod injust şi cauzând, astfel, o pagubă în bugetul Casei Naţionale de Pensii Publice constând în sumele de bani achitate cu titlu de pensie publică, fapte ce constituie tot atâtea infracţiuni de complicitate la (tentativă de) înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Totodată, a constatat că, în privinţa faptelor de la punctele 1-4 din rechizitoriu, vizând ajutorul dat de inculpata A. autorilor BB., B., C. şi D. pentru a induce în eroare Casa Judeţeană de Pensii Timiş, în scopul obţinerii unor sume de bani cu titlu de pensii în mod injust (prin depunerea cererilor de pensionare, a unor adeverinţe falsificate şi stabilirea scriptică a domiciliului pe raza judeţului Timiş), termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit la datele de 20 octombrie 2020, 11 aprilie 2021, 28 aprilie 2021 şi, respectiv, 25 iulie 2022.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei, că faptele ce îi sunt imputate referitoare la inducerea în eroare a Casei Judeţene de Pensii Timiş, aşa cum au fost stabilite, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc toate elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Înalta Curte constată că norma de incriminare nu condiţionează existenţa infracţiunii de o calitate specială a subiectului pasiv, acesta putând fi în egală măsură atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică.

Fiind o infracţiune contra patrimoniului şi de rezultat, de esenţa identificării subiectului pasiv sunt, aşa cum s-a reţinut şi în doctrină (C. Bororoncea ş.a., C. pen., Comentariu pe articole, Ediţia 3 - revizuită şi adăugită -, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2020, pag. 880), numai condiţia producerii pagubei şi localizarea producerii acestei pagube, persoana indusă în eroare putând fi şi diferită de cea patrimonial prejudiciată.

Or, inducerea în eroare a prepuşilor persoanei juridice, în speţă Casa Judeţeană de Pensii Timiş, prin prezentarea ca reale a unor documente falsificate, în scopul emiterii nelegale a deciziei de pensionare şi, implicit, a încasării nedatorate a unor sume de bani stabilite cu titlu de pensie (folosul necuvenit) echivalează cu inducerea în eroare a înseşi persoanei juridice, care a produs un prejudiciu Casei Judeţene de Pensii Timiş.

Astfel, apărarea recurentei inculpatei în sensul că o autoritate publică nu ar putea fi indusă în eroare, oferind exemplul autorităţii judecătoreşti, nu poate fi primită de instanţa de recurs în casaţie. În acest caz, prin manoperele dolosive de inducere în eroare ale făptuitorului, "victima" (instanţa de judecată) nu se angajează într-o conduită care îi produce un prejudiciu patrimonial.

Situaţia din speţă, însă, este cu totul diferită, patrimoniul Casei Naţionale de Pensii Publice prin Casa Judeţeană de Pensii Timiş, care gestionează bugetul statului român în acest domeniu, a fost prejudiciat prin plata unor pensii ce nu se cuveneau persoanelor care, cu ajutorul recurentei inculpate A., au depus adeverinţe falsificate şi alte înscrisuri cu conţinut nereal, pentru putea beneficia de pensie publică.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpata A. întruneşte toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de aceasta împotriva deciziei penale nr. 297/A din 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 297/A din 06 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2023.