Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2023
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.3, în temeiul art. 29 alin (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O., formulată de contestatoarea-parte responsabilă civilmente A. S.R.L.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 3.07.2023, în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x/2021, având ca obiect contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, inculpatul B. şi partea responsabilă civilmente A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 1.11.2022 şi a încheierii nr. 32/CP din data de 21.02.2023 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2021, a fost înregistrată cererea A. S.R.L. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen.
S-a arătat în motivarea cererii că excepţia vizează dispoziţiile art. 342 C. proc. pen., în măsura în care nu prevede dreptul părţilor de a formula cereri şi excepţii în latura civilă a cauzei, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
S-a susţinut că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Astfel, s-a arătat că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 342 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. în măsura în care nu prevede dreptul părţilor de a formula cereri şi excepţii în procedura camerei preliminare cu privire la latura civilă a cauzei.
Examinând admisibilitatea cererii A. S.R.L. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., Curtea a apreciat că nu este îndeplinită condiţia ca dispoziţia legală ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
In această privinţă, Curtea a reţinut că A. S.R.L. are calitate de parte responsabilă civilmente în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x/2021 în care Tribunalul Neamţ a fost sesizat cu rechizitoriul nr. x/2020 din data de 10 noiembrie 2021, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău. La data formulării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cauza se afla în procedura de cameră preliminară, în faza contestaţiei.
În procedura de cameră preliminară, A. S.R.L. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ în contradictoriu cu A. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea acestei excepţii s-au arătat următoarele:
S-au invocat dispoziţiile art. 2, art. 246, art. 247 şi art. 40 alin. (1) C. proc. civ., susţinându-se că este permisă analizarea calităţii procesual pasive a părţii responsabile civilmente introduse în cauză în faza camerei preliminare şi că excepţia lipsei calităţii procesual pasive este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, ceea ce înseamnă că aceasta se află în strânsă legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, priveşte încălcarea unei norme de ordine publică, putând fi invocată de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, şi tinde la împiedicarea judecăţii pe fond, astfel că a fost ridicată în etapa camerei preliminare prin prisma faptului că este necesar ca încă de la acest moment să fie lămurit cadrul procesual.
Întrucât C. proc. pen. nu a oferit o reglementare a acestei excepţii, nerezervându-i vreun articol care să-i stabilească elementele esenţiale, iar procedura de cameră preliminară configurează în cea mai mare măsură regimul excepţiilor, stabilind că acestea pot privi legalitatea actelor de urmărire penală, a sesizării instanţei şi a administrării probelor, statuând şi modalitatea în care acestea vor fi analizate, dispoziţiile din procedura civilă de drept comun sunt singurele care au oferit o reglementare a excepţiei procesuale; raportarea la normele procesual civile este justificată, în primul rând, de art. 2 C. proc. civ., potrivit căruia dispoziţiile C. proc. civ. se aplică în materie civilă, precum şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrară.
Excepţiile procesuale sunt mijloace de apărare în procesul civil, acestea fiind puse atât la dispoziţia reclamantului, cât şi la dispoziţia pârâtului, în funcţie de interesul fiecăruia în a le invoca, având rolul de a întârzia judecata sau de a o opri, iar potrivit art. 248 C. proc. civ., instanţa de judecată se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel că s-a apreciat că se impune soluţionarea acestei excepţii în procedura camerei preliminare, lămurirea cadrului procesual fiind esenţială, în condiţiile în care ridicarea acestei excepţii procesuale reprezintă un mijloc prin care se exercită dreptul la apărare, părţilor fiindu-le recunoscută posibilitatea de a invoca în faţa judecătorului sau a instanţei neregularităţi ale actelor de procedură, solicitând aplicarea sancţiunilor procesuale specifice şi pronunţarea unei soluţii care nu implică cercetarea fondului cauzei sau a propunerii formulate în faţa judecătorului.
Pe fondul excepţiei invocate, s-a arătat că A. S.R.L. nu are calitate procesuală pasivă în sensul art. 36 teza I C. proc. civ., întrucât nu există identitate între persoana introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi persoanele care au calitatea de comitenţi ai inculpaţilor din prezenta cauză (comitenţi ar putea fi, după caz, Ministerul Sănătăţii, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, C.); nu există un raport de prepuşenie între A. S.R.L. şi inculpaţi, niciunul dintre aceştia neaflându-se pe o poziţie de subordonare faţă de această societate, în îndeplinirea atribuţiilor sau executarea funcţiilor care le-au fost încredinţate, element esenţial în stabilirea raportului de prepuşenie, condiţie specifică pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, în baza art. 1373 C. civ.
De asemenea, nicio persoană din cadrul A. S.R.L., reprezentant sau angajat, nu a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea vreunei infracţiuni dintre cele ce au făcut obiectul cercetării din prezentul dosar.
S-a arătat că, potrivit art. 36 teza I C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţile din proces şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii, iar în speţă Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, în calitate de persoană vătămată, îi revenea obligaţia de a expune în mod lămuritor motivele de fapt şi motivele de drept pentru care solicită introducerea în cauză a societăţii A. S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente, în temeiul art. 21 C. proc. pen.
Or, analizând conţinutul Adresei nr. x din data de 08.11.2021, emise de Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, este lesne de observat că acesta nu conţine niciun temei de drept substanţial ori raţionamentul juridic pentru care ar putea fi atrasă răspunderea civilă delictuală a societăţii A. S.R.L. pentru fapta altor persoane (inculpaţii B., D., E.).
Referitor la motivele de fapt ale introducerii A. S.R.L., acestea se reduc, în esenţă, la faptul că această societate ar fi beneficiat în mod direct de plăţile efectuate de spital în executarea contractului şi s-ar fi bucurat de un avantaj financiar considerabil care a condus în final la sporirea patrimoniului celor două societăţi prin mijloace necinstite/dolosive şi neconcurenţiale.
Or, s-a susţinut că, prin rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2020 nu s-a formulat nicio acuzaţie împotriva A. S.R.L. ori a reprezentanţilor săi, aşa încât persoana vătămată nu poate invoca o eventuală faptă personală a celei dintâi ca temei pentru a justifica cererea de introducere în cauză a părţii.
S-a arătat că, în lipsa îndeplinirii condiţiei speciale a existenţei unui raport de prepuşenie între autorii faptelor ilicite şi prejudiciabile (inculpaţii B., D., E.), în calitate de prepuşi, şi persoana pentru care s-a solicitat introducerea în calitate comitent - parte responsabilă civilmente (A. SRL), nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a societăţii A. S.R.L. pentru fapta altuia în condiţiile art. 1373 C. civ.
Excepţia invocată de A. S.R.L. a fost respinsă de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Neamţ, soluţie menţinută de judecătorii de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar.
În privinţa acestei excepţii, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău constată că aceasta nu a vizat legalitatea unor acte de urmărire penală, ci are ca obiect lipsa calităţii de parte responsabilă civilmente a A. S.R.L., prin admiterea acestei excepţii petenta urmărind scoaterea sa din cauză şi respingerea acţiunii civile exercitate de partea civilă S.J.U. Piatra-Neamţ împotriva acesteia. Aşadar, această excepţie nu are legătură cu obiectul procedurii de cameră preliminară la care se referă art. 342 C. proc. pen., ci reprezintă în fapt o excepţie ce vizează judecata în fond a cauzei sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei.
Prin urmare, s-a arătat că dispoziţia legală cuprinsă în art. 342 C. proc. civ..pen., ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate de A. S.R.L., nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, motiv pentru care excepţia este inadmisibilă, astfel că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu această excepţie a fost respinsă ca atare.
Împotriva încheierii din data de 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.3 a declarat recurs, în termenul legal, recurenta A. S.R.L., motivele fiind expuse oral cu ocazia dezbaterilor şi consemnate în partea introductivă a hotărârii.
Examinând recursul declarat de recurenta A. S.R.L., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
După cum prevăd dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, modificată şi republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că cerinţele de admisibilitate ale excepţiei sunt şi cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii cu excepţia ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanţa realizează o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, întruct instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Astfel, alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede condiţii privind atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate - respectiv legi sau ordonanţe în vigoare sau dispoziţii în vigoare ori asemenea acte normative - cât şi o condiţie relativă la existenţa unei legături între norma atacată sub aspectul constituţionalităţii şi obiectul cauzei, cu soluţionarea căreia a fost învestită instanţa, în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.
Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 cuprind alte două condiţii de admisibilitate ale excepţiilor de neconstituţionalitate, vizând titularul dreptului de a invoca o asemenea excepţie (părţile, procurorul sau instanţa din oficiu) şi nepronunţarea anterioară a unei decizii privind neconstituţionalitatea aceloraşi reglementări de către Curtea Constituţională.
Analiza îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei. În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, şi corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.
Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, se observă, aşadar, că trebuie îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, şi anume:
- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;
- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;
- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;
- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
În ceea ce priveşte primele trei condiţii, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite.
Referitor la condiţia privind legătura normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauză.
Legătură dintre norma ce face obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei este, prin urmare, o condiţie de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale. Această condiţie presupune că norma invocată orientează soluţia.
Înalta Curte reţine că însăşi Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
În ceea ce priveşte examenul legăturii excepţiei cu soluţionarea cauzei, din examinarea argumentelor invocate de recurent în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că obiecţiunile formulate de acesta cu privire la dispoziţiile art. 342 C. proc. pen. nu reprezintă, în realitate, critici de neconstituţionalitate apte să provoace un examen al conformităţii normelor legale cu legea fundamentală a României, excepţia invocată neavând legătură cu cauza, având în vedere că o posibilă admitere a acesteia nu este de natură să influenţeze soluţia ce va fi pronunţată în speţă şi să producă un efect real, concret, în soluţionarea cauzei pe fond, situaţie în care excepţia de neconstituţionalitate invocată apare ca fiind lipsită de pertinenţă în raport cu procesul principal în care a fost formulată.
Înalta Curte reţine că excepţia lipsei calităţii de parte responsabilă civilmente a A. S.R.L., invocată de aceasta pe fondul cauzei, nu a vizat competenţa, legalitatea sesizării instanţei şi nici verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar ceea ce urmăreşte recurenta prin admiterea acestei excepţii este scoaterea sa din cauză şi respingerea acţiunii civile exercitate de partea civilă S.J.U. Piatra-Neamţ împotriva acesteia, excepţia vizând, aşadar, judecata în fond a cauzei sub aspectul soluţionării laturii civile şi nu are, prin urmare, legătură cu obiectul procedurii de cameră preliminară la care se referă art. 342 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, apărarea nu urmăreşte, în realitate, armonizarea cu legea fundamentală a dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., ci se tinde la completarea dispoziţiilor enunţate, prin adăugarea la lege, în sensul modificării obiectului procedurii de cameră preliminară prin extinderea acestuia. Însă, aceste aspecte nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Or, modificarea unor dispoziţii din C. proc. pen. reprezintă o opţiune de politică legislativă de competenţa exclusivă a Parlamentului, care nu poate fi cenzurată de instanţa de contencios constituţional prin intermediul mijlocului procedural prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, raportat la prevederile art. 146 din Constituţia României şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională verifică constituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare atunci când este ridicată o excepţie de neconstituţionalitate a acestora în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, şi faţă de faptul că, în speţă, excepţia invocată nu vizează, în realitate, o problemă de neconstituţionalitate, ci de reformare legislativă, Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de recurentă nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.3.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 06 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.3.
Obligă recurenta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2023.