Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare
Prin decizia civilă nr. 2720 din 22 mai 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile formulate de recurentul - pârât Biroul Electoral Central, de recurentul - petent A. SPRL şi de recurentul - petent B. împotriva sentinţei civile nr. 751 din 10 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
2. Contestaţiile în anulare exercitate în cauză
2.1. Împotriva acestei decizii, la data de 07.06.2024, A. SPRL a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
În prealabil, potrivit art. 246 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul a invocat următoarele excepţii: excepţia prematurităţii constituirii Biroului Electoral Central, excepţia nelegalităţii constituirii Biroului Electoral Central, excepţia lipsei de interes a Grupului Parlamentar al Minorităţilior Naţionale, excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale, nelegalitatea desemnării reprezentantului Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale în Biroul Electoral Central, prematuritatea desemnării reprezentantului Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale în Biroul Electoral Central şi excepţia nulităţii absolute a actelor emise de Grupul Parlamentar al Minorităţilor Naţionale.
În susţinerea contestaţiei în anulare, a afirmat că instanţa de fond nu a cercetat cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele, potrivit obligaţiilor prevăzute la art. 22 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte aflarea adevărului, din perspectiva încălcării unor norme prevăzute de tratatele internaţionale pe care România le-a ratificat şi prevederilor din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, astfel că potrivit art. 3 din C. proc. civ. se impunea aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului.
A precizat că excepţiile menţionate anterior, potrivit prevederilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică şi reprezintă excepţii absolute, care fac inutilă cercetarea pe fond a cauzei, acestea trebuind a fi soluţionate în ordine cronologică, potrivit efectelor pe care le produc.
A arătat că Biroul Electoral Central este în cunoştinţă depre contestaţia înaintată împotriva procesului-verbal de constituire încă din data de 09.04.2024, astfel că nu se poate invoca lipsa de cunoaştere cu privire la problemele izvorâte atât cu privire la instaurarea procesului electoral nedemocratic, cât şi în ceea ce priveşte vicierea scrutinului electoral prin participarea Camerei Deputaţilor din punct de vedere funcţional şi electiv, potrivit adreselor nr. 3b-19/46/08.04.2024 şi nr. 3b-19/47/08.04.2024 emise de către Camera Deputaţilor şi care se află în posesia Biroului Electoral Central.
La data de 22.04.2024, prin contestaţia înaintată de către o serie de reprezentanţi ai Ministerului Public, s-a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, suspendarea şi anularea în integralitate a actului administrativ reprezentat de Hotărârea nr. 30H/19.04.2024 a Biroului Electoral Central cu privire la constituirea Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 19 Girugiu şi repunerea în situaţia anterioară emiterii acestui act precum şi anularea actelor subsecvente, acţiune care a foat admisă în parte.
Această acţiune colectivă a reprezentanţilor Ministerului Public a avut ca deznodământ crearea unei situaţii de dezechilibru în ceea ce priveşte procesul electoral, la momentul anulării chiar şi parţiale a Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 30H/19.04.2024, astfel că organizarea scrutinului electoral a încălcat principiul egalităţii prevăzut atât la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/2007 şi principiul onestităţii prevăzut la art. 25 alin. (2) din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Potrivit art. 4 din C. proc. civ., în materiile reglementate de C. proc. civ., normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea şi statutul părţilor, astfel, atât dreptul de acces la justiţie cât şi respectarea libertăţii de întrunire şi asociere, potrivit art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, prevalează faţă de normele interne, drept pentru care, poziţia procesuală este justificată prin raportare la acest act normativ.
A mai arătat că potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3) din C. proc. civ., instanţa a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, care au fost invocate la termenul de judecată astfel: Recursul formulat de către Biroul Electoral Central în dosarul nr. x/2024 împotriva sentinţei nr. 751/10.05.2024 pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anulare act administrativ, respectiv Hotărârea Biroului Electoral Central cu nr. 30H/19.04.2024, contestatorul arată că a solicitat admiterea, iar pe fond să se constate în primul rând nelegalitatea şi netemeinicia Hotărârii Biroului Electoral Central Nr. 30H/19.04.2024 de formare a Biroului de Circumscripţie Judeţeană Nr. 19 Giurgiu pe motivul că, în contradicţie cu art. 12 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, potrivit căruia "Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii", astfel că prin participarea Camerei Deputaţilor în scrutinul electoral, se viciază un întreg ciclu şi se creează un dezechilibru major între competitorii electorali, care nu pot concura cu un Grup Parlamentar.
Considerentele legate de nelegalitatea constituirii Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană Nr. 19 Giurgiu sunt cele care derivă în primul rând din nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central şi din neîndeplinirea termenelor statuate prin actele ce au emanat de la acest organism electoral.
Cu privire la neregularităţile invocate de către Biroul Electoral Central, respectiv nerespectarea prevederilor art. 200 din C. proc. civ. de către reclamanţi, acestea sunt nesusţinute întrucât cererea reclamanţilor a produs efecte juridice în sensul suspendării actelor Biroului de circumscripţie Judeţeană Nr. 19 Giurgiu, nefiind necesară parcurgerea procedurii de reexaminare a încheierii judecătoreşti, în cazul respingerii acesteia de către Curtea de Apel Bucureşti.
Inclusiv Biroul Electoral Central reclamă diferenţe procedurale născute din apicarea Legii nr. 115/2015. Acest aspect constatat de către Biroul Electoral Central era previzibil datorită celor trei cadre normative care conţin atât moduri diferite de compunere a acestui organism cât şi termene de efectuare a actelor şi demersurilor în materie electorală diferite, fiind incidente prevederile O.U.G. nr. 21/2024, Legea nr. 115/2024, Legea nr. 33/2007, dar şi existenţa unor dosare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la legalitatea compunerii Biroului Electoral Central, astfel încât nu se poate reţine o legalitate a demersurilor acestui organism care nu are atribuţii de legiferare.
Pe de altă parte, cererea introdusă de către contestatari, respectiv reprezentaţii Ministerului Public nu este legitimă, în primul rând pentru că pe de-o parte aceşti reclamă nerespectarea principiilor fundamentale ale statului de drept dar şi garanţiile constituţionale ale drepturilor cetăţenilor, clamând în mod inadmisibil că au fost încălcate drepturile de acces la justiţie, în condiţiile în care potivit înscrisurilor înaintate în dovedirea acţiunii, ei înşişi au încălcat aceste drepturi şi garanţii, datorită nesoluţionării unor cauze pe care le au spre soluţionare sau altele prin care au încălcat o serie de drepturi ale persoanelor vătămate.
Prin comunicarea înregistrată cu nr. x/85/10.06.2022 din partea Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale şi înregistrată la Secretariatul General al Camerei Deputaţilor în data de 14.06.2022 şi ulterior la Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor cu nr. x/14.06.2022, liderul Grupului Parlamentar, cu încălcarea atribuţiilor prevăzute la art. 15 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor dar şi a art. 11, art. 14 şi art. 34 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul Deputaţilor şi Senatorilor, comunică faptul că în cadrul unei şedinţe de Grup din data de 09.06.2022, contestatorului din prezenta cauză i-a fost retrasă calitatea de membru al Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale, aspect ce face obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti.
Odată cu introducerea în procesul electoral al Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale potrivit art. 26 alin. (14) din Legea nr. 115/2015, care nu este competitor electoral şi care nu are personalitate juridică distinctă deci nu poate sta în judecată, se încalcă în primul rând principiul democraţiei reprezentative şi al egalităţii în drepturi, prin implicarea funcţională a Camerei Deputaţilor şi angajaţilor acesteia în aceste procese electorale destinate exclusiv competitorilor electorali şi reprezintă un proces electoral nedemocratic. De la data de 11.03.2024, când a fost format Biroul Electoral Central şi a cărei compunere este contestată şi care face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu numai procesul electoral este viciat, prin încălcarea interdicţiei prevăzute de art. 14 alin. (1), (2) şi (3) cât şi art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale.
Astfel, prin participarea Domnului C. din partea Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale la procesul electoral al Biroului Electoral Centrai, conform adresei din partea Camerei Deputaţilor cu nr. x/11.03.2024 şi înregistrat la A.E.P. cu nr. x/11.03.2024, sunt încălcate toate interdicţiile prevăzute de actele normative menţionate anterior, ba mai mult, liderul Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale se află în conflict de interese, o solicitare pentru clarificarea multiplelor calităţi ale acestuia fiind adresată în două rânduri Agenţiei Naţionale de Integritate, atât în data de 08.04.2024, cat şi în data de 02.05.2024, fără răspuns la data prezentei întâmpinări, fiind incidente prevederile art. 81 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative dar şi a C. pen. cu privire la uzurparea funcţiei şi de corupţie.
Aspectele menţionate anterior reprezintă vulnerabilităţi sistemice instituite în primul rând prin intermediul legilor electorale începând cu anul 2015 atât de către Preşedintele României prin intermediul Decretelor de promulgare ale acestor acte normative asupra cărora Curtea Constituţională nu şi-a exercitat controlul a priori cât şi a posteriori de constituţionalitate, instituite şi de către liderul Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale ca şi membru al Comisiei Parlamentare de Cod Electoral din legislatura 2012-1016 şi care actualmente participă la procesul electoral privind alegerea administraţiei publice locale ca şi lider de grup, generând o serie de acte care încalcă ordinea publică şi interesul cetăţeanului.
Aplicarea lor de asemenea, creează o serie de vulnerabilităţi tenante şi se viciază nu numai procesul electoral dar şi activitatea de adoptare a actelor normative de la Parlament, astfel acestea din urmă neputând beneficia în integralitate de principiul securităţii juridice pentru a asigura cetăţeanului protecţie şi previzibilitate în aplicare.
În continuare, după redarea articolelor 6, 9 şi 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a articolelor 18 şi 69 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, contestatorul a arătat că prin implicarea funcţională a Camerei Deputaţilor în alegerile locale şi cele europarlamentare, se încalcă cele două principii instituite în România începând cu aderarea la Uniunea Europeană prin ratificarea Tratatului de la Lisabona în anul 2007, cel al subsidiarităţii şi cel al proporţionalităţii, această stare fiind un atac la adresa democraţiei şi a obligaţiilor asumate prin tratatele menţionate anterior nu în ultimul rând, cele prevăzute de art. 39 şi 40 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene cu privire la drepturile electorale.
În ceea ce priveşte obligaţia instanţei de judecată de a cerceta motivele de casare, a susţinut că nu au fost cercetate aspectele ce derivă din documentele înaintate instanţei de judecată şi aflate la dosar, potrivit cărora prin acţiunea colectivă a reprezentanţilor Ministerului Public se doreşte a se ascunde o serie de infracţiuni deosebit de grave ale unor procurori care au încălcat interdicţia prevăzută la art. 228 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Prin documentele înaintate la dosarul cauzei, a arătat că prin modalitatea iresponsabilă şi neglijentă a procurorului D., timp de 3 ani i-au fost încălcate o serie de drepturi civile şi procesuale, iar prin implicarea sa în procesul electoral şi promovarea acţiunilor colective ale procurorilor, se doreşte de fapt ascunderea unor infracţiuni săvârşite de către acesta în legătură cu serviciul, astfel, instanţa de fond fiind obligată să ţină cont de aspectele de nelegalitate care au stat la baza emiterii hotărârii în primă instanţă.
Consideră că drepturile pe care susnumitul le solicită nu sunt legitime în condiţiile în care la adresa acestuia se află pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie două plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, respectiv neglijenţă în serviciu, săvârşite în dosarul penal nr. x/2021 prin pronunţarea Ordonanţei de Clasare din data de 05.05.2022 şi care a avut ca deznodământ încălcarea drepturilor procesuale şi procedurale în mai multe dosare.
Acţiunea colectivă a procurorilor nu a făcut altceva decât să creeze un decalaj în procesul electoral atât între competorii electorali cât şi în ceea ce priveşte drepturile cetăţenilor menţionate de Constituţia României şi de tratatele europene la care România este parte.
Nu în ultimul rând, instanţa a omis să se pronunţe pe excepţiile invocate în faţa acesteia, precum: 1. excepţia lipsei de interes a Camerei Deputaţilor/Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale de formare a Biroului Electoral Central; 2. excepţia prematurităţii formării Biroului de Circumscripţie Judeţeană Nr. 19 Giurgiu, datorită nesoluţionării niciuneia dintre aspectele deduse judecăţii, cu referire atât la cauzele penale la adresa numitului D. cât şt nesoluţionării pe fond a niciunei contestaţii privind procesul electoral pentru alegerea administraţiei publice locale cât şi pentru alegerea membrilor din România a Parlamentului European şi nici 3 excepţiei de neconstituţionalitate a Legii Nr. 115 din 19 mai 2015 şi a Legii Nr. 208 din 20 iulie 2015; 3. excepţia prematurităţii formulării contestaţiei împotriva Hotărârii Nr. 30H/19.04.2024, de către numitul D..
Aspectele menţionate anterior, aduc atingere asupra drepturilor cetăţeneşti constituţionale dar şi cele prevăzute de art. 25 din Pactul Internaţional privind drepturile civile şi politice, prin care se statuează dreptul fiecărui cetăţean de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul reprezentanţilor liber aleşi, de a alege şi de a fi ales în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal, cu scrutin secret asigurând exprimarea liberă a voinţei alegătorilor, aspecte ce nu mai sunt respectate actualmente.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată, iar în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii, a precizat că aceasta se întreaptă împotriva unei hotărâri definitive, aşa cum este prevăzută la art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
În final, contestatorul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei pubilice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi a Legii Nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, pentru controlul de neconstituţionale a posteriori.
2.2. La data de 07.06.2024, Biroul Electoral Central a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2720 din 22 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2024, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.
În motivare, a arătat că la termenul din 22 mai 2024, când a fost soluţionată cauza, contestatorul Biroul Electoral Central nu a fost legal citat, fiind încălcate dispoziţiile art. 159 din C. proc. civ.
În acest sens, a arătat că citaţia pentru termenul de judecată din 22 mai 2024 a fost predată contestatorului Biroul Electoral Central la data de 20 mai 2024, cu nerespectarea termenului de 5 zile, prevăzut lege. Pentru a fi respectat acest termen de 5 zile ar fi trebuit ca Biroul Electoral Central să fi fost citat cel târziu până la data de 16 mai 2024. Această nelegalitate atrage nulitatea Deciziei nr. 2720/22.05.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024.
Deşi, în speţă se regăseşte situaţia unui caz urgent, pe citaţia emisă la 20 mai 2024 instanţa de judecată nu a făcut menţiunea scurtării termenului de înmânare a citaţiei. În aceste condiţii, ca urmare a încălcării dispoziţiilor imperative menţionate, citaţia pentru termenul din 22 mai 2024 nu este legală, ceea ce atrage nulitatea deciziei civile contestate.
De asemenea, a precizat că la termenul de judecată din 22 mai 2024, contestatorul Biroul Electoral Central nu a fost prezent şi nici reprezentat, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea contestaţiei în anulare.
3. Apărările formulate în cauză
În şedinţa publică din 13 iunie 2024, contestatorul A.. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulată de Biroul Electoral Central ca nefondată. În esenţă, a susţinut că în mod corect a fost respins recursul Biroului Electoral Central întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., motiv pentru care şi contestaţia se impune a fi respinsă.
Tot în şedinţa publică din 13 iunie 2024, reprezentantul Ministerul Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de A..
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiilor în anulare
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.
Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ.:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" .
Analizând contestaţia în anulare formulată de A.. Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate nu se încadrează în textul de lege indicat de contestator, respectiv în dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
Omisiunea la care se referă textul, invocată ca temei legal al contestaţiei, există numai atunci când realmente instanţa de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare depuse în termenul legal.
În speţă, instanţa de recurs a apreciat că toate criticile dezvoltate de recurentul-petent A. SPRL, deşi partea nu a indicat niciun temei de drept, pot fi subsumate cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi au fost analizate în consecinţă. Totodată, a reţinut că, în calitate de petent - titular al cererii de intervenţie în interes propriu, această parte procesuală avea posibilitatea de a ataca odată cu fondul cauzei, soluţia de respingere a cererii de intervenţie, iar motivele de casare invocate sunt limitate la soluţia dată de prima instanţă cererii de intervenţie.
Analizând cererea de recurs a recurentului - petent A. SPRL, instanţa de recurs a constatat că acesta dezvoltă o serie de critici pe fondul problemei de drept deduse judecăţii, or, în condiţiile în care nu a dobândit calitate de parte în process, fiindu-i respinsă cererea de intervenţie în interes propriu, instanţa de control judiciar nu poate verifica alegaţiile părţii expuse pe fondul recursului.
În susţinerea contestaţiei în anulare, se afirmă că instanţa de fond nu a cercetat cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele, potrivit obligaţiilor prevăzute la art. 22 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte aflarea adevărului, din perspectiva încălcării unor norme prevăzute de tratatele internaţionale pe care România le-a ratificat şi prevederilor din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale, astfel că potrivit art. 3 din C. proc. civ. se impunea aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului.
Cu referire la aceste susţineri, Înalta Curte constată că nu se reproşează instanţei de recurs omisiunea cercetării vreunui motiv de casare, ci se critică modul în care instanţa de fond a soluţionat cauza, ceea ce este inadmisibil, deoarece pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict şi limitativ de dispoziţiile legale sus-menţionate, nu aspecte referitoare la dezlegarea dată de instanţa de fond raportului juridic dedus judecăţii.
Sub acest aspect, se reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.
A mai susţinut contestatorul că, în ceea ce priveşte obligaţia instanţei de judecată de a cerceta motivele de casare, nu au fost cercetate aspectele ce derivă din documentele înaintate instanţei de judecată şi aflate la dosar, potrivit cărora prin acţiunea colectivă a reprezentanţilor Ministerului Public se doreşte a se ascunde o serie de infracţiuni deosebit de grave ale unor procurori care au încălcat interdicţia prevăzută la art. 228 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. De asemenea, a reproşat instanţei omisiunea de a se pronunţa pe excepţiile invocate în faţa acesteia, precum: excepţia lipsei de interes a Camerei Deputaţilor/Grupului Parlamentar al Minorităţilor Naţionale de formare a Biroului Electoral Central; excepţia prematurităţii formării Biroului de Circumscripţie Judeţeană Nr. 19 Giurgiu; excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 şi a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015.
Conform alin. (2) pct. 3 al art. 503 C. proc. civ., pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, ori în speţă nu se poate susţine că ne aflam în prezenţa vreunei omisiuni a instanţei.
Textul se referă expres numai la motivele de casare, nu şi la argumentele de fapt sau de drept indicate de parte care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de modificare sau de casare pe care îl sprijină.
În realitate, ceea ce urmăreşte contestatorul prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este reevaluarea ansamblului probator şi reanalizarea cererii de recurs, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
În concluzie, Înalta Curte constată că a fost invocat formal cazul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., criticile aduse deciziei atacate neîncadrându-se în acest text de lege care este de strică interpretare şi aplicare.
Analizând contestaţia în anulare formulată de Biroul Electoral Central, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.
În esenţă, contestatorul Biroul Electoral Central a susţinut că nu a fost legal citat pentru termenul din 22 mai 2024, fiind încălcate dispoziţiile art. 159 din C. proc. civ. întrucât, pe citaţia emisă la 20 mai 2024, instanţa de judecată nu a făcut menţiunea scurtării termenului de înmânare a citaţiei. De asemenea, a precizat că la termenul de judecată din 22 mai 2024, contestatorul Biroul Electoral Central nu a fost prezent şi nici reprezentat.
Verificând decizia şi înscrisurile aflate la dosarul instanţei de recurs nr. x/2024, prin prisma temeiului de drept invocat, Înalta Curte apreciază că procedura de citare cu contestatorul Biroul Electoral Central a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 22 mai 2024.
Astfel, având în vedere specificul procedurii electorale, care presupune soluţionarea cu celeritate a cauzei, Înalta Curte constată că citaţia pentru termenul din 22 mai 2024 a fost transmisă prin TDS la data de 20 mai 2024, fiind vizualizată de contestator în aceeaşi zi, la ora 09:33, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarului.
În plus, se constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 mai 2024, fiind stabilit un prim termen de judecată pentru data de 17 mai 2024, când s-a dispus amânarea cauzei pentru a se comunica părţilor şi cererea de recurs formulată de petentul-intervenient B..
În aceste condiţii, împrejurarea că instanţa de judecată nu a făcut menţiunea scurtării termenului de înmânare a citaţiei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 159 C. proc. civ. nu constituie automat un motiv de nulitate al hotărârii contestate, câtă vreme contestatorul avea cunoştiinţă de existenţa procesului şi a avut posibilitatea să îşi formuleze apărările în timp util, cauza fiind, la al doilea termen de judecată.
Prin urmare, faţă de specificul urgent al cauzelor referitoare la procedura electorală, nici absenţa părţii de la termenul de judecată stabilit pentru 22 mai 2024 nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunţate, în speţă nefiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
5. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra contestaţiilor în anulare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 503 coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de A.. ca inadmisibilă, iar pe cea formulată de Biroul Electoral Central, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.. împotriva Deciziei nr. 2720 din 22 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.
Respinge contestaţia în anulare formulată de Biroul Electoral Central împotriva Deciziei nr. 2720 din 22 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2024, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.