Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul litigiului
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 16.10.2023, sub nr. x/2023, petentul A. a contestat procesul-verbal nr. x din 16.02.2023, prin care i s-a aplicat o amendă contravenţională de 9000 RON, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertisment, respectiv restituirea amenzii achitate şi anularea procesului-verbal de contravenţie şi, pe cale de consecinţă înlăturarea sancţiunii principale a amenzii.
1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 1602 din 16 octombrie 2023 a Judecătoriei Motru s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulată de reclamant în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată care prevedea, în materie contravenţională, o competenţă teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.
Prin sentinţa civilă nr. 1063 din 22 martie 2024 a Judecătoriei Arad, secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect plângerea contravenţională în favoarea Judecătoriei Motru.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.
În esenţă, în motivarea soluţiei instanţa a reţinut că petentul a fost sancţionat contravenţional în temeiul prevederilor O.G. nr. 37/2007 şi nu în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, astfel că norma de competenţă incidentă este cea prevăzută de art. 10 din O.G. nr. 37/2007, cu trimitere la art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care instituie un caz de competenţă teritorială alternativă, în cazul plângerilor contravenţionale fiind deopotrivă competente judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia şi judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul. În consecinţă, cum reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competenţă şi a înţeles să investească instanţa de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Motru, a constatat că nu se impunea declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Arad.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, constată următoarele:
În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. x din 16.02.2023, prin care petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională de 9000 RON pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. i) şi sancţionate de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 37/2007, respectiv a faptei prevăzute de art. 8 alin. (3) lit. u) şi sancţionate de art. 9 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 37/2007, constând în aceea că la data de 16.02.2023, ora 21:40, petentul a condus ansamblul de vehicule format din autoutilitara marca x, cu nr. x, în cuplu cu semiremorca marca x, cu nr. x, pe Al, în dreptul km. 688, fără a utiliza cartelă tahograf şi fără să fi semnat raportul imprimat de aparatul tahograf.
În raport cu fapta contravenţională sancţionată, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, cu modificările şi completările ulterioare şi nu dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
În ceea ce priveşte competenţa instanţelor de judecată, O.G. nr. 37/2007 nu prevede reguli derogatorii, însă face trimitere în art. 10 la normele dreptului comun, respectiv la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, conform art. 10 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, cu modificările şi completările ulterioare:
"Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare."
Prin urmare, sub aspectul instanţei competente a verifica legalitatea proceselor-verbale de aplicare a contravenţiilor prevăzute de O.G. nr. 37/2007 sunt incidente dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data formulării acţiunii, respectiv la 16.10.2023, potrivit cărora "Plângerea se depune şi se soluţionează în baza competenţei alternative la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul."
Cum legiuitorul a instituit o competenţă teritorială alternativă, petentul-contravenient are alegerea între două instanţe deopotrivă competente, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ.. Cu referire la competenţa teritorială alternativă, în doctrină şi jurisprudenţă s-a reţinut, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, că, odată ce prin introducerea cererii, partea şi-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanţele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opţiunii sale şi nici instanţa nu poate să îşi decline competenţa, care dobândeşte caracter exclusiv.
În speţă, este necontestat aspectul că petentul are domiciliul în comuna Bolboşi şi a ales să se adreseze instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază, respectiv Judecătoria Motru, astfel că această instanţă nu mai putea să pună în discuţie şi să admită excepţia necompetenţei teritoriale, contra dreptului de opţiune al petentului.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Motru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Arad şi Inspectoratul General al Poliţiei Române în favoarea Judecătoriei Motru.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.