Şedinţa publică din data de 13 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023 din 29 august 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de recalcularea a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente (obligaţia de a face) potrivit sentinţei civile nr. 376/2021 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2020 şi deciziei civile nr. 152/2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul x/2020, lămurită prin încheierea din data de 08.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, respectiv de a emite decizie de încadrare pentru perioada 01.11.2018 - 19.07.2020, prin care să se recalculeze indemnizaţia de încadrare şi celelalte drepturi salariale aferente prin aplicarea concomitentă a coeficientului de multiplicare 19,00 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006) şi valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării instituite ca urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; aplicarea unei penalităţi de 500 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, pentru neîndeplinirea obligaţiei de a emite actul administrativ.
1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 251 din 5 decembrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a constatat că reclamantul face parte din personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, căruia îi sunt aplicabile prevederile Anexei V din cuprinsul Legii nr. 153/2017, astfel cum prevede art. 1 lit. a) din capitolul VIII al respectivei Anexe.
Curtea a reţinut că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială specială în această materie, având ca obiect salarizarea familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Justiţie" în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin urmare, dat fiind că scopul prezentului demers judiciar în constituie emiterea unei noi decizii de încadrare, în care să fie incluse şi alte drepturi salariale faţă de cele acordate, Curtea a apreciat că este competentă aceeaşi instanţă căreia i-ar fi revenit competenţa să analizeze legalitatea actelor administrative tipice.
Prin sentinţa civilă nr. 683 din 17 aprilie 2024 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.
În esenţă, în motivarea soluţiei, instanţa a constatat că litigiul nu se încadrează în ipoteza actului normativ special, pentru a fi incidentă competenţa specială instituită prin alin. (2) al art. 7 din Secţiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii cadru nr. 153/2017, întrucât reclamantul nu a învestit instanţa cu o acţiune prin care să conteste o hotărâre a Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate prin care ar fi fost soluţionată o contestaţie a acestuia împotriva unor acte administrative de stabilire a drepturilor salariale, ci se solicită obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de recalcularea a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente.
În consecinţă, în cauză nu sunt aplicabile normele speciale de procedură prevăzute de alin. (2) al art. 7 din Secţiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii cadru nr. 153/2017, ce se sunt incidente doar situaţiilor pentru care acestea au fost edictate, conform principiului specialia generalibus derogant, iar instanţa competentă trebuie determinată potrivit normelor generale în materie, respectiv conform art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cum normele legale mai sus menţionate instituie o competenţă teritorială absolută pentru soluţionarea litigiilor de contencios administrativ în favoarea instanţei de la domiciliul/sediul reclamantului, având în vedere, pe de o parte, rangul pârâtei de autoritate publică centrală şi, pe de altă parte, domiciliul reclamantului, competenţa soluţionării cauzei revine Curţii de Apel Ploieşti, instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate să emită un act administrativ prin care să i se recalculeze indemizaţia de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente potrivit sentinţei civile nr. 376/2021 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. x/2020 şi deciziei civile nr. 152/2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul x/2020, lămurită prin încheierea din data de 08.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cu aplicarea şi a penalităţilor de întârziere în caz de neîndeplinire a obligaţiei stabilită prin titlu executoriu.
Potrivit art. 7 din Secţiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii cadru nr. 153/2017:
"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.
(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."
Dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017 reglementează competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti doar în soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege.
Or, în speţă, reclamantul nu a învestit instanţa cu o acţiune prin care să conteste o hotărâre a Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate prin care să fi fost soluţionată o contestaţie a acestuia împotriva unor acte administrative de stabilire a drepturilor salariale, ci a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de recalcularea a indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale aferente perioadei 01.11.2018 - 19.07.2020, când reclamantul a avut calitatea de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor în cadrul Agenţiei pârâte.
Prin urmare, în cauza dedusă judecăţii nu sunt incidente prevederile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste dispoziţii de excepţie sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte litigii în legătură cu plata unor drepturi salariale, astfel că se va aplica regula de drept comun prevăzută de art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (…)
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."
Având în vedere, pe de o parte, rangul pârâtei de autoritate publică centrală şi, pe de altă parte, domiciliul reclamantului, competenţa soluţionării prezentei cauze revine Curţii de Apel Ploieşti, instanţă în a cărei circumscripţie se află domiciliul reclamantului.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.