Şedinţa publică din data de 14 iunie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. Şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României: obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii asigurări sociale de sănătate din drepturile de pensie, în temeiul dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale, pe perioada ianuarie - decembrie 2022, după cum urmează: A. - 3.432 RON, B. - 3.984 RON, C. - 3.780 RON, D. - 1.992 RON, E. - 1.296 RON, F. - 1.296 RON, G. - 3.900 RON; obligarea pârâtului la plata sumelor menţionate mai sus, actualizate cu rata inflaţiei precum şi la plata dobânzii legale, de la data scadenţei până la data plăţii efective.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 50/2023 din 3 aprilie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare;
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei capacităţii juridice, invocate prin întâmpinare;
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;
A obligat pârâtul Guvernul României să plătească fiecărui reclamant despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânzi legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data plăţii efective;
A respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021;
A obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 50/2023 din 3 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurentul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii în tot a acţiunii, în principal ca inadmisibilă şi în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul că acţiunea poate avea un obiect pur patrimonial, fără a fi însoţită de o cerere principală specifică materiei contenciosului administrativ, şi anume dovada unei vătămări concrete a unui drept, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei Guvernului.
Arată că instanţa de fond a stabilit în mod nelegal existenţa unei obligaţii de plată în sarcina Guvernului, fără a verifica îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale şi că instanţa a făcut abstracţie de faptul că sumele pretinse de reclamant reprezintă o componentă a raportului de asigurări sociale cu entităţile plătitoare ale drepturilor de pensie.
Mai susţine că în mod eronat instanţa de fond l-a obligat la plata către reclamant a dobânzii legale, în condiţiile în care Guvernul României nu are capacitate juridică civilă şi nici calitate procesuală pasivă, astfel că poate sta în judecată, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ atunci când se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, fiind vorba de o capacitate juridică specială de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale ale art. 102 şi 108 şi pe cele ale actului normativ de organizare şi funcţionare a Guvernului.
În acest context, potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale O.U.G. nr. 57/2019, raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative.
Arată că susţinerile sale privind lipsa capacităţii civile a Guvernului sunt confirmate de dispoziţiile art. 187 şi următoarele din Legea nr. 287/2009, fiind reţinute şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în decizia nr. 363 din 4 februarie 2014, prin care s-a reţinut că potrivit Legii nr. 90/2001, instituţia pârâtului este reglementată ca o autoritate publică, organ cu caracter colegial, lipsit de personalitate juridică şi capacitate juridică civilă, însă lipsa personalităţii juridice şi a capacităţii juridice civile, nu exclude existenţa capacităţii juridice administrative, care este o capacitate juridică cu caracter special şi limitat, caracteristică autorităţii publice, în derularea unor raporturi juridice specifice, cum ar fi cele de drept administrativ.
Astfel, deşi dispoziţiile Legii nr. 90/2001 au fost abrogate prin art. 597 din O.U.G. nr. 57/2019, argumentele instanţei supreme îşi păstrează valabilitatea, întrucât prevederile art. 39 din lege, la care se face referire în motivarea Deciziei nr. 363 din 4 februarie 2014, au fost preluate fără modificări de art. 54 din Codul administrativ.
Susţine că nu are atribuţii de a calcula şi reţine din pensii contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi nici nu poate fi obligat să plătească despăgubiri, întrucât sumele au fost calculate şi reţinute de către casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale, respectiv entităţile care plătesc venituri din pensii.
Precizează că la data de 17 februarie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 138, O.U.G. nr. 4/15.02.2023, adoptată în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, în care se prevede că restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.
În ceea ce priveşte obiectul cererii şi interesul de a acţiona, arată că prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, legiuitorul a stabilit cadrul normativ pentru transpunerea în practică a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022 şi a reglementat în sensul solicitat de părţile reclamante, împrejurare faţă de care, cererea pendinte este rămasă fără obiect.
Susţine că prin O.U.G. nr. 4/2023 a fost stabilită competenţa caselor teritoriale de pensii, a caselor de pensii sectoriale, precum şi a entităţilor care plătesc venituri din pensii, de a restitui sumele reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cât şi sursa bugetară necesară implementării acestor măsuri.
Consideră că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
4. Apărările formulate în recurs
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Susţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât referitoare la neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale a recurentului, lipsa capacităţii juridice, a interesului şi a calităţii procesuale pasive a acestuia.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 14 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, reclamanţii A., B., C., D., E., F. Şi G. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României: obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii asigurări sociale de sănătate din drepturile de pensie, în temeiul dispoziţiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale; obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi plata dobânzii legale, de la data scadenţei până la data plăţii efective.
Prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei capacităţii juridice, invocate prin întâmpinare; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; a obligat pârâtul Guvernul României să plătească fiecărui reclamant despăgubiri reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei şi dobânzi legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la data plăţii efective; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea reclamanţilor privind obligarea pârâtului Guvernul României la despăgubiri reprezentând sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021; a obligat pârâtul să plătească fiecărui reclamant suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat recurs recurentul-pârât Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând în esenţă, obligarea sa la plata dobânzii legale aferente sumelor reţinute din pensia intimaţilor-reclamanţi, precum şi actualizarea respectivelor sume cu indicele de inflaţie.
Înalta Curte constată că în cauză, prima instanţă a reţinut în mod eronat că Guvernul României are calitate procesuală activă în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023, ce reglementează modalitatea de restituire a sumelor reţinute în mod nelegal din pensii, inclusiv din pensia intimatului-reclamant.
Înalta Curte constată că intimaţii-reclamanţi s-au considerat vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care au formulat acţiune în instanţă.
Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
"(…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."
Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.
În concret, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.
În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.
Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023:,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".
Consecutiv adoptării O.U.G. nr. 4/2023, prima instanţă s-a învestit pe fond doar cu pretenţiile formulate în cauză de intimaţii-reclamanţi privind actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie conform O.U.G. nr. 130/2021 şi dobânda legală aferentă lor, solicitate cu titlul de despăgubiri.
Astfel, se constată că dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2023 reglementează obligaţia de restituire a sumelor respective de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate prin Casa Naţională de Pensii Publice, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 prevăzând că "(1) Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii."
În acelaşi sens, conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2023 "(2) Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi se evidenţiază la o poziţie distinctă de venituri bugetare."
Având în vedere că potrivit art. 220 alin. (3) din Legea nr. 95/2006:
"(3) Gestionarea fondului [Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate] se face, în condiţiile legii, prin CNAS (...)", se reţine obligaţia C.N.A.S. de a transfera sumele pretinse de reclamant către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice.
În acest sens, instanţa reţine că art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023 prevede că "(3) Sumele prevăzute la art. 1 se transferă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în primele două zile lucrătoare ale lunii pentru care se efectuează plata, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale şi entităţilor care plătesc venituri din pensii, astfel:
a) într-un cont analitic deschis în cadrul contului "Sume de mandat şi în depozit" la unităţile Trezoreriei Statului pe numele Casei Naţionale de Pensii Publice şi caselor de pensii sectoriale; sumele încasate de Casa Naţională de Pensii Publice se transferă în contul analitic din cadrul contului "Sume de mandat şi în depozit" care se deschide la unităţile Trezoreriei Statului şi pe numele caselor teritoriale de pensii;
b) într-un cont deschis la instituţii de credit pe numele entităţilor care plătesc venituri din pensii, altele decât cele prevăzute la lit. a)".
În speţă, se reţine că la acest moment ceea ce a rămas de acordat în litigiul de faţă este reprezentat de actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensia intimatului-reclamant şi dobânda legală aferentă, sume care, prin natura acestora, urmează soarta debitului principal, conform principiului accesorium sequitur principalem.
De altfel, din chiar preambulul Ordonanţei de urgenţă nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, reiese că scopul edictării acestei ordonanţe a fost reprezentat tocmai de evitarea demarării a numeroase litigii pentru recuperarea sumelor reţinute.
Astfel, în preambul O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că:
"Având în vedere că prin Decizia nr. 650/2022 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) lit. a)1) ], pct. 14 (cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii") pct. 16 (cu referire la art. 1573), pct. 17 (cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"), pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (71) ] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) ] şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16 şi 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale, reţinându-se faptul că un număr mare de pensionari s-au adresat instanţelor de judecată solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, blocând activitatea acestora, ţinând cont de necesitatea imperativă a reglementării modalităţii de restituire a sumelor reprezentând contribuţiile de asigurări sociale de sănătate reţinute în temeiul normelor declarate neconstituţionale, astfel încât procesul să se desfăşoare într-un interval de timp rezonabil şi să poată fi susţinut de la bugetul de stat, luând în considerare faptul că neadoptarea măsurilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ar genera consecinţe extrem de oneroase pentru bugetul de stat, concretizate în plata unor sume însemnate ca accesorii la obligaţia principală, (...).
În consecinţă, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte restituirea despăgubirilor solicitate, constând în actualizarea sumelor reţinute cu indicele de inflaţie şi în dobânda legală aplicată aceloraşi sume, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ceea ce impune admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce priveşte obligarea acestuia la plata de despăgubiri constând în dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menţinând în rest sentinţa.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 50/2023 din 3 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce priveşte obligarea acestuia la plata de despăgubiri constând în dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate şi, în consecinţă, va respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, menţinând în rest sentinţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 50/2023 din 3 aprilie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României în ceea ce priveşte obligarea acestuia la plata de despăgubiri constând în dobânda legală şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor reţinute din pensie cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Menţine în rest sentinţa.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 14 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.