Asupra recursului în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Turda, prin sentința penală nr. 349 din 17 iunie 2003, a condamnat pe inculpata G.F.A. la 6 luni închisoare și, respectiv 2 ani închisoare pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, prevăzute de art. 290 și art. 215 alin. (2) și alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Totodată, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a reținut că, la 21 decembrie 2000, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare-cumpărare a unui apartament, inculpata a indus în eroare partea vătămată T.M., afirmând că este proprietară, deși înstrăinase imobilul la 2 decembrie 1999, unei alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri, definitivă prin neapelare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare susținând că pentru infracțiunea de înșelăciune instanța a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege și că în mod greșit, nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen., cu privire la condamnarea anterioară a acesteia.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 215 alin. (2) C. pen., înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, iar dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.
În cauză, instanța deși a stabilit o încadrare juridică corectă faptei comise de inculpată, a condamnat-o eronat, la o pedeapsă de numai 2 ani închisoare în absența reținerii circumstanțelor atenuante, care oricum, nu se justifică. S-a aplicat astfel, o pedeapsă în alte limite decât cele legale.
Pe de altă parte, potrivit art. 85 alin. (1) C. pen., dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Ori, Judecătoria Turda, prin sentința penală nr. 77 din 9 februarie 2001, menținută prin decizia penală nr. 262 din 7 mai 2001 a Tribunalului Cluj, definitivă prin nerecurare la 18 mai 2001 a condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare, pentru comiterea, în perioada aprilie 1998 – iulie 1999, a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Instanța trebuia deci, să constate că inculpata a săvârșit faptele deduse în prezent judecății la 21 decembrie 2000, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în condițiile pluralității de infracțiuni, sub forma concursului real.
Trebuia de asemenea, să facă aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) C. pen., în sensul anulării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 77 din 9 februarie 2001, și contopirii acesteia, conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod, cu pedeapsa stabilită în limitele legale în prezenta cauză.
În consecință, se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea pronunțată, se va modifica pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune și se va face aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa prin privare de libertate, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 349 din 17 iunie 2003 a Judecătoriei Turda, privind pe inculpata G.F.A.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de înșelăciune, pentru neaplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen. și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei dispusă.
Rejudecând cauza, înlătură aplicarea dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele stabilite repunându-le în individualitatea lor și anume:
- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals prevăzută de art. 290 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.
Modifică pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune în sensul că o condamnă pe inculpată la 3 ani închisoare.
În baza art. 85 C. pen., anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare, de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 77 din 9 februarie 2001 a Judecătoriei Turda.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (2) C. pen., contopește pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 6 luni și respectiv 3 ani închisoare, aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Înlătură aplicarea art. 81 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii casate.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2005.