Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 805 din 16 decembrie 2004, a condamnat pe inculpații G.S.M. la câte 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (21) lit. a) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților.
Curtea de Apel Constanța, având de soluționat apelul inculpaților, declarat împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2005, a menținut starea de arest a inculpaților, cu motivarea că, temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se mențin.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații sus-arătați, reiterând aspectele invocate la instanța de apel, în sensul că, măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu sunt dovezi clare de vinovăție.
Recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109 din 24 octombrie 2003, publicată în M. Of. al României, partea I nr. 748 din 26 octombrie 2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinica arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În conformitate cu art. 160b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinica arestării preventive, luată la 6 martie 2004, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160b alin. (3) din același cod, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
În recurs, inculpații fac referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea lor de libertate.
Ori, aspectele probatorii, pretinse contradictorii, urmează a fi examinare și apreciate de instanța de apel, cu ocazia soluționării acestuia.
Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de tâlhărie se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani, se mențin, iar lăsarea inculpaților în libertate, în raport cu această faptă, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, urmează a se reține că soluția adoptată este legală și temeinică.
În consecință, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.S.M. și G.G., împotriva încheierii din 28 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. 50/P/2005.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2005.