Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 31 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul B.M., împotriva sentinței penale nr. 1529 din 3 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, menținând totodată măsura arestării preventive a inculpatului sus-arătat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând să fie pus în libertate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În conformitate cu dispozițiile art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură dispune menținerea acesteia.
Prin sentința penală nr. 1529 din 3 decembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În cursul judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reținându-se că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, iar prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite.
Referitor la motivele de recurs invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și pentru a exista garanția că el nu va influența mersul normal al judecății, se apreciază că, într-adevăr, subzistă în continuare temeiurile care justifică menținerea lui în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins, ca nefondat.
Văzând și art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori, familie în dosar nr. 396/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2005.