Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1053 din 27 august 2004, a condamnat pe inculpata G.N. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (2) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iunie 2004 la zi.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14 iunie 2004, C.S. a sesizat P.N.A., cu privire la faptul că inculpata G.N. a pretins suma de 400 euro, pentru ca, în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Municipiului București, să întocmească un referat favorabil acesteia în vederea admiterii unei cereri, privitoare retrocedarea unui teren, în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior formulării denunțului, martora C.S. s-a prezentat la data și ora stabilită de inculpată (15 iunie 2004, ora 11,00) la Primăria Municipiului București, unde s-a întâlnit cu aceasta din urmă, purtând o discuție, în care i-a precizat inculpatei că nu are suma de bani, pe care i-a pretins-o cu o zi în urmă și că în cursul după-amiezii se va întâlni cu fiul său, care va lua un împrumut de la bancă și îi va aduce suma de 600 euro. Totodată i-a reamintit acesteia că la data de 14 iunie 2004, i-a spus că suma de 400 euro este prea mică și că va veni cu suma de 600 euro, inculpata afirmând că este un om de cuvânt.
Conform înțelegerii dintre cele două, în aceeași zi, la ora 15,00, denunțătoarea s-a deplasat din nou la biroul inculpatei, întâlnindu-se cu aceasta pe hol. Denunțătoarea a scos din geantă plicul de culoare albă, în care se aflau 6 bancnote a câte 100 euro (atât plicul, cât și bancnotele fiind tratate cu praf fluorescent de culoare verde) și l-a înmânat inculpatei, care l-a pus lângă niște coli de hârtie pe care le avea în mână.
După acest moment, denunțătoarea a părăsit sediul primăriei, iar inculpata a fost surprinsă de procurorii din cadrul P.N.A., având asupra sa plicul cu suma de 600 euro.
Referitor la încadrarea juridică a faptei, s-a reținut că inculpata nu îndeplinea în cadrul raporturilor de muncă atribuții de control, ci de execuție, potrivit fișei postului, astfel că fapta sa constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În ce privește individualizarea pedepsei s-a avut în vedere conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii, concretizată în lipsa antecedentelor penale, atitudinea acesteia față de muncă, comportarea sa în relațiile sociale, precum și atitudinea adoptată după săvârșirea infracțiunii, toate aceste date au fost valorificate ca circumstanțe atenuante, atât în ce privește aplicarea art. 74 C. pen., cât și a dispozițiilor art. 81 C. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 870 din 16 noiembrie 2004, în apelul P.N.A. și al inculpatei, a desființat parțial sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 74 C. pen., a majorat pedeapsa de la 2 ani la 3 ani închisoare și a menținut măsura suspendării executării pedepsei.
Totodată, în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
S-a reținut, de instanța de apel, că starea de fapt este corespunzătoare probelor din dosar, iar încadrarea juridică este legală, întrucât inculpata nu a avut atribuții de control; dar, s-a apreciat că nu se justifică acordarea circumstanțelor atenuante, ci numai cele referitoare la aspectul modalității de executare (art. 81 C. pen.).
Împotriva deciziei au declarat recurs P.N.A. și inculpata.
Prin unicul motiv de casare formulat de P.N.A., pentru nelegalitate, se critică decizia în partea privind greșita încadrare juridică a faptei, întrucât inculpata a avut atribuții de control și, deci, încadrarea juridică legală este cea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
La rândul său inculpata susține că fapta sa constituie infracțiunea de primire de foloase necuvenite (art. 256 C. pen.), nu luare de mită; că în mod greșit au fost înlăturate circumstanțele atenuante reținute în favoarea sa de prima instanță și, totodată, că cuantumul pedepsei aplicate este prea mare.
Recursurile sunt nefondate.
Din probele administrate, necontestate, rezultă, neîndoielnic, că inculpata a pretins și primit suma de 600 euro, pentru ca în calitate de inspector de specialitate în cadrul Primăriei Municipiului București, să întocmească un referat favorabil, privitor la un imobil revendicat în baza Legii nr. 10/2001, act de serviciu ce intra în sfera atribuțiilor sale; că, discuțiile referitoare la suma pe care inculpata o pretindea de la denunțătoare, s-au purtat mai înainte de soluționarea cererii de restituire a imobilului.
În raport de aceste date, s-a apreciat în mod corect că fapta inculpatei constituie infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., nu de primire de foloase necuvenite, cum greșit susține aceasta.
Încadrarea juridică a faptei, în art. 254 alin. (1) C. pen., este legală, întrucât, așa cum rezultă din fișa postului, inculpata nu îndeplinea în cadrul raporturilor de muncă atribuții de control, ci de execuție; în acest sens, în fișa, în ce privește nivelul postului, se menționează: de execuție, funcție publică corespunzătoare funcțiilor publice de execuție.
Așadar, în cauză, în raport de datele menționate, sunt incidente dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen., nu cele din varianta normativă ale alin. (2) din articol, privitoare la săvârșirea faptei de un funcționar cu atribuții de control.
De asemenea, se constată că, pedeapsa a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, respectiv limita minimă specială, de 3 ani închisoare (art. 254 alin. (1) C. pen.), astfel că nu apare excesivă.
Totodată, se constată că, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere datele personale favorabile, invocate de inculpată, astfel încât s-a și apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.
În consecință, soluția adoptată de instanța de apel este legală și temeinică, iar recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P.N.A., secția judiciară penală și de inculpata G.N., împotriva deciziei penale nr. 870/ A din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurenta intimată inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.