Recurs în casație. Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Trafic de droguri. Tipicitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație
Drept penal. Partea specială. Legi speciale. Legea nr. 143/2000
Indice alfabetic: - drept procesual penal
- recurs în casație
- drept penal
- trafic de droguri
Legea nr. 143/2000, art. 2
În vederea reţinerii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea alternativă a vânzării, nu prezintă relevanţă momentul primirii de către inculpat a sumei de bani corespunzătoare cantității de droguri comercializate, întrucât suma de bani poate fi remisă anterior, concomitent sau ulterior înmânării cantității de droguri
I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 559/RC din 03 octombrie 2023
Prin sentinţa penală nr. 192 din 28 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/90/2022, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 2 ani şi 8 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 91 şi art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani.
În esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., în data de 03.03.2022, a vândut colaboratorului cu identitate atribuită „B.” cantitatea de 10,01 grame pulbere, ce conţine cocaină, pentru care a încasat suma de 800 euro.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ‒ Serviciul Teritorial Piteşti.
Prin decizia penală nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism ‒ Serviciul Teritorial Piteşti împotriva sentinţei penale nr. 192/28.11.2022 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2022 privind pe inculpatul A.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi rejudecând, s-au dispus următoarele: s-a înlăturat circumstanţa atenuantă reţinută de prima instanţă, respectiv cea prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. S-a majorat pedeapsa aplicată la 3 ani şi 4 luni închisoare. S-a schimbat modalitatea de executare a pedepsei închisorii şi s-a dispus ca aceasta să se efectueze în condiţiile art. 60 C. pen. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei, iar conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.
În esenţă, s-a apreciat că pedeapsa aplicată ar fi nejustificat de blândă, iar raţionamentul pe care instanţa de fond l-a făcut în sprijinul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., este deficitar. Aşa cum a reţinut procurorul, cantitatea de droguri traficată nu este deloc una mică, iar împrejurările în care a fost comisă fapta nu denotă deloc un pericol social modest. Din contră, cantitatea traficată, calitatea substanţei stupefiante, respectiv cocaină, modul în care s-a procedat la punerea acestei substanţe în circulaţie, încercarea inculpatului de a scăpa de suma de bani obţinută în urma vânzării drogurilor, toate aceste împrejurări conturează un pericol social sporit al faptei şi, în orice caz, nu justifică reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.
Pentru aceleaşi motive, s-a apreciat că şi modalitatea de individualizare aleasă de prima instanţă nu este justificată şi oricum, înlăturarea circumstanţei atenuante va conduce la schimbarea modalităţii de executare.
Împotriva deciziei penale nr. 344/A din 23 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 24.04.2023.
În esenţă, s-au invocat cazurile de recurs prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen. şi s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în principal achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Cu privire la primul motiv de recurs în casaţie, s-a invocat verificarea aplicabilităţii regulilor de drept de către instanţa de apel, prin analiza situaţiei de fapt, respectiv acţiunea prevăzută de norma de incriminare, prin raportare la situaţiile enumerate textul legal ce incriminează o astfel de acţiune, ce este sau nu prevăzută de legea penală.
În concret, din punct de vedere obiectiv, s-a menţionat că acţiunea de vânzare de droguri de mare risc, care într-adevăr constituie o conduită ce este prevăzută de normă de incriminare, dar raportat la descrierea situaţiei de fapt, acţiunea inculpatului nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de trafic droguri de mare risc, deşi raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, nu este dovedită trăsătura esenţială a acestei infracţiuni.
Mai exact, astfel cum s-a dezvoltat şi prin memoriul inculpatului din 09.11.2022, acesta a făcut un serviciu denunţătorului, care este şi martorul colaborator C., respectiv a cumpărat pentru acesta o cantitate de droguri, în cantitatea, calitatea, felul şi din locaţia indicate de denunţător.
Mai mult, pentru a cumpăra drogurile, C. l-a rugat pe inculpat să îl împrumute cu suma de 800 euro, pe care urma să-i achite de la el inculpatului, pentru că, în momentul acela, denunţătorul, nu dispunea de suma de bani. Împrumutarea unei sume de bani altei persoane, ce urma să fie folosită pentru cumpărarea de droguri, pentru altul, nu este incriminată, deci nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, deşi legea incriminează şi acţiunea constând în alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, prin actul de inculpare, rechizitoriul cu care a fost sesizată instanţa de judecată, nu s-a reţinut această trăsătură obiectivă a faptei şi nici nu s-a solicitat schimbarea de încadrare juridică a faptei. Mai mult, legiuitorul nu specifică clar şi concret în ce ar consta alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor care să fie realizate fără drept.
Infracţiunea de trafic de droguri, săvârşită sub aspect obiectiv la data de 03 martie 2022, s-a consumat în concret la data de 04 martie 2022, când vânzarea propriu-zisă s-a finalizat la intrarea în posesia inculpatului a sumei de 800 euro, ce ar fi constituit preţul vânzării. Or, inculpatului i s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea în data de 03 martie 2022, în jurul orei 21:35, astfel cum se menţionează în ordonanţa de efectuare în continuare a urmăririi penale.
Se poate observa că această operaţiune este una atipică vânzării de bunuri mobile, deoarece cei doi participanţi ai tranzacţiei de vânzare nu se află concomitent la locul vânzării şi nu se predau bunul şi preţul bunului în acelaşi timp, respectiv suma de bani ce ar fi făcut obiectul vânzării drogurilor intră în posesia inculpatului a doua zi, respectiv în data de 04 martie 2022, când se consumă de fapt infracţiunea. Or, infracţiunea se consumă în momentul în care, prin fapta săvârşită, se produce rezultatul tip prevăzut de lege, bunul se predă şi preţul se încasează, deci la data de 04 martie 2022. Cum acuzaţia penală vizează fapta din data de 03 martie 2022, deşi infracţiunea se consumă ulterior, în data de 04 martie 2022, inculpatul a fost condamnat pentru o faptă ce nu este prevăzută de legea penală (cea din 3 martie), modalitatea de săvârşire fiind cea descrisă mai sus.
Cu privire la cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a apreciat că se poate reţine în sarcina inculpatului această circumstanţă judiciară, deoarece prin modalitatea de săvârşire, infracţiunea comisă nu este una gravă, raportat la cantitatea mică de droguri, faptul că nu a urmărit şi nu a beneficiat de un folos material de pe urma acestei infracţiuni, drogurile nu au ajuns să fie consumate pe piaţă sau de persoane, de unde rezultă că nu suntem în prezenţa unei infractor cu grad ridicat de periculozitate, nu este persoană periculoasă, agresivă, fără scrupule, gravitatea faptei fiind diminuată şi din perspectivă că nu au fost identificate alte cantităţi de droguri la percheziţii, ci strict cantitatea de droguri care a ajuns în posesia inculpatului în condiţiile menţionate prin memoriul depus. Denunţătorul, martorul colaborator C. a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni cu suspendare în dosarul nr. y/90/2022 al Tribunalului Vâlcea, deşi era recidivist şi nici nu a fost declarat apel de către DIICOT, probabil ca un gest de recunoştinţă cu dublu beneficiu în favoarea acestuia.
Pentru toate aceste motive învederate, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei recurate şi în principal achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) prima teză C. proc. pen., în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în rejudecare respingerea apelului şi menţinerea sentinţei penale nr. 192 din 28 noiembrie 2022 a Tribunalului Vâlcea.
Prin încheierea din 20 iunie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat, doar în ceea ce privește cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casaţie declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.
Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.
Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să poată fi invocate şi, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.
Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” şi care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casaţie, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.
Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.
Astfel, starea de fapt valorificată prin decizia recurată cu privire la infracţiunea prev. art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a constat în aceea că, în data de 03.03.2022, a vândut colaboratorului cu identitate atribuită „B.” cantitatea de 10,01 grame pulbere, ce conţine cocaină, pentru care a încasat suma de 800 euro.
Înalta Curte reține că, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, este incriminată ca trafic de droguri cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept. Alin. (2) al aceluiaşi articol incriminează aceleaşi activităţi menţionate în alin. (1), dar care vizează drogurile de mare risc.
Elementul material al infracţiunii descrise de art. 2 din Legea nr. 143/2000 constă în efectuarea, fără drept, a cel puţin uneia dintre activităţile enumerate de textul incriminator, vânzarea fiind una din modalităţile alternative de realizare a elementului material.
Analizând fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, Înalta Curte a constatat că aceasta întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare.
În acest context, s-a observat că norma de incriminare nu condiţionează, pentru realizarea elementului material în modalitatea alternativă a vânzării, ca predarea drogurilor să fie urmată imediat de primirea sumei de bani, aşa cum susţine inculpatul.
Pentru reţinerea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în modalitatea alternativă a vânzării, nu prezintă relevanţă momentul primirii de către inculpat a sumei de bani corespunzătoare cantităţii de droguri predate colaboratorului cu identitate atribuită „B.”, întrucât suma de bani poate fi remisă anterior, concomitent sau ulterior înmânării cantităţii de droguri.
Chiar dacă s-ar aprecia că, într-adevăr, infracţiunea s-ar fi consumat în data de 04 martie 2022, prin încasarea preţului pentru cantitatea de droguri predată în data de 03 martie 2022, Înalta Curte a constatat că acţiunea inculpatului întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, în modalitatea alternativă a deţinerii, motiv pentru care nu se poate susţine că fapta nu este prevăzută de legea penală.